Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 12 decembrie 2013 referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Protocolului privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin creșterea numărului judecătorilor din cadrul Tribunalului; (02074/2011 – C7-0126/2012 – 2011/0901B(COD))(1)

P7_TA(2013)0581 A7-0252/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Amendamentul 1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)

P7_TA(2013)0581 A7-0252/2013

la proiectul Curții de Justiție

P7_TA(2013)0581 A7-0252/2013

---------------------------------------------------------

P7_TA(2013)0581 A7-0252/2013

Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Protocolului privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin creșterea numărului judecătorilor din cadrul Tribunalului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 254 alineatul (1) și articolul 281 alineatul (2),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a alineatul (1),

având în vedere solicitarea Curții de Justiție,

Având în vedere avizul Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

▌

(5)  Ca urmare a extinderii progresive a competențelor sale de la înființare, Tribunalul este sesizat în prezent cu un număr de cauze în creștere constantă.

(6)  Numărul cauzelor cu care este sesizată această instanță crește din ce în ce mai mult de-a lungul anilor, ceea ce, pe termen lung, are drept consecință o creștere a numărului cauzelor aflate pe rolul său și o prelungire a duratei procedurilor.

(7)  Această prelungire pare cu dificultate acceptabilă pentru justițiabili, în special în raport cu cerințele enunțate atât la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cât și la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

(8)  Situația în care se află Tribunalul are cauze structurale care sunt legate atât de intensificarea și de diversificarea activității legislative și administrative a instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cât și de volumul și de complexitatea dosarelor cu care este sesizat Tribunalul, în special în domeniile concurenței și ajutoarelor de stat.

(9)  În consecință, este necesar să se adopte măsurile care se impun pentru a face față acestei situații, iar posibilitatea, prevăzută de tratate, de a mări numărul de judecători ai Tribunalului este de natură să permită reducerea, în scurt timp, atât a volumului cauzelor aflate pe rol, cât și a duratei excesive a procedurilor în fața acestei instanțe.

(9a)  Aceste măsuri ar trebui să ofere și o soluție permanentă în ceea ce privește problema statului de origine al judecătorilor, deoarece aranjamentul actual, în baza căruia judecătorii sunt numiți pe fiecare stat membru nu se poate aplica atunci când există mai mulți judecători decât state membre.

(9b)  În conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Tribunalul de Primă Instanță dispune de cel puțin un judecător pe stat membru. Cum acest aranjament asigură deja un echilibru geografic și o reprezentare a sistemelor de drept naționale corespunzătoare, judecătorii suplimentari ar trebui numiți exclusiv pe baza meritelor lor profesionale și personale, luându-se în considerare cunoștințele lor cu privire la sistemele de drept ale Uniunii Europene și ale statelor membre. Cu toate acestea, nu ar trebui să existe mai mult de doi judecători pentru fiecare stat membru.

▌

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene se modifică după cum urmează:

▌

6a.  La articolul 47, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 9, articolul 14, articolul 15, articolul 17 primul, al doilea, al patrulea și al cincilea paragraf și articolul 18 se aplică Tribunalului și membrilor acestuia.”

7.  ▌Articolul 48 ▌se înlocuiește cu următorul text:"

„Numărul judecătorilor din cadrul Tribunalului constă în câte un post de judecător per stat membru și doisprezece judecători suplimentari. Nu ar trebui să existe mai mult de doi judecători pentru fiecare stat membru.

Toți judecătorii au același statut, precum și aceleași drepturi și obligații.

Ocuparea parțial nouă a posturilor de judecător, care are loc o dată la trei ani, vizează, în cazul unui număr par de judecători, alternativ, jumătate dintre judecători, iar în cazul unui număr impar de judecători, alternativ, un număr par de judecători și un număr impar, mai mic cu unul, de judecători.”

7a.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 48a

În ceea ce privește judecătorii numiți pe fiecare stat membru, dreptul de a nominaliza îi revine guvernului respectivului stat membru.”

7b.  Se introduce următorul articol:"

„Articolul 48

(1)  Judecătorii suplimentari se numesc fără a se ține cont de statul membru de origine al celor nominalizați.

(2)  În contextul unei proceduri de ocupare a unuia sau a mai multora dintre cele douăsprezece posturi de judecător suplimentar, pot propune candidați toate guvernele statelor membre. De asemenea, judecătorii care părăsesc Tribunalul de Primă Instanță pot face ei înșiși nominalizări, printr-o notificare scrisă adresată președintelui comitetului menționat la articolul 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)  În cursul unei proceduri de numire a unuia sau a mai multora dintre cei 12 judecători suplimentari, comitetul menționat la articolul 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene formulează un aviz cu privire la capacitatea celor nominalizați de a îndeplini îndatoririle de judecător la Tribunalul de Primă Instanță. Comitetul anexează la avizul privind competența candidaților o listă a candidaților care dispun de cea mai adecvată experiență, în ordinea meritelor acestora. Lista cuprinde numele unui număr de persoane nominalizate de cel puțin două ori mai mare decât acela al judecătorilor de numit de comun acord de către guvernele statelor membre, cu condiția să existe un număr suficient de persoane nominalizate corespunzătoare. ”

▌

▌

Articolul 3

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare din prima zi a lunii următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Cei doisprezece judecători numiți după intrarea în vigoare și pe baza prezentului regulament privind judecătorii suplimentari își ocupă funcția imediat după ce au depus jurământul.

Mandatul a șase dintre aceștia, selectați prin tragere la sorți, încetează la șase ani de la prima înlocuire a unei părți a membrilor Tribunalului de după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Mandatul celorlalți șase judecători se încheie după șase ani de la a doua înlocuire parțială a Tribunalului care va avea loc după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0252/2013). (2) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/112/CE și 2008/118/CE în ceea ce privește regiunile ultraperiferice franceze, în special Mayotte (COM(2013)0577 – C7-0268/2013 – 2013/0280(CNS))

P7_TA(2013)0582 A7-0405/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0577),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0268/2013),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1), precum și articolul 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0405/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la proiectul de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului ca urmare a schimbării statutului Mayotte (14220/2013 – C7-0355/2013– 2013/0189(NLE))

P7_TA(2013)0583 A7-0414/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0413) și proiectul Consiliului (14220/2013),

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0355/2013),

–  având în vedere articolul 155 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care reprezintă temeiul juridic ales de Comisie pentru propunerea sa,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0414/2013),

1.  aprobă proiectul Consiliului astfel cum a fost modificat;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial proiectul;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Proiectul Consiliului   Amendamentul Amendamentul 1 Proiect de directivă Titlu Propunere de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului ca urmare a modificării statutului Mayotte. Propunere de decizie a Consiliului de modificare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului ca urmare a modificării statutului Mayotte. Amendamentul 2 Proiect de directivă Referirea 1 având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 349, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 155 alineatul (2) și articolul 349, Amendamentul 4 Proiect de directivă Considerentul 1 (1)   Prin Decizia 2012/419/UE1 , Consiliul European a decis modificarea statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană, cu aplicare de la 1 ianuarie 2014. În consecință, începând de la această dată, Mayotte încetează să fie teritoriu de peste mări și devine regiune ultraperiferică în sensul articolului 349 și al articolului 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea UE. În urma acestei modificări a statutului juridic al Mayotte, dreptul Uniunii se aplică pentru Mayotte de la [...] 1 ianuarie 2014. Ar trebui să se stabilească totuși anumite măsuri specifice, justificate de situația socială și economică specială a Mayotte în calitate de nouă regiune ultraperiferică, în ceea ce privește condițiile speciale de aplicare a dreptului Uniunii. (1)   Prin Decizia 2012/419/UE1, Consiliul European a decis modificarea statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană, cu aplicare de la 1 ianuarie 2014. În consecință, începând de la această dată, Mayotte încetează să fie teritoriu de peste mări și devine regiune ultraperiferică în sensul articolului 349 și al articolului 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea UE. În urma acestei modificări a statutului juridic al Mayotte, dreptul Uniunii se aplică pentru Mayotte de la [...] 1 ianuarie 2014. Ar trebui să se stabilească totuși anumite măsuri specifice, justificate de situația socială și economică specială a Mayotte în calitate de nouă regiune ultraperiferică. __________________ __________________ 1JO L 204, 31.7.2012, p. 131. 1 JO L 204, 31.7.2012, p. 131 Amendamentul 5 Proiect de directivă Formula solemnă ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE: Amendamentul 6 Proiect de directivă Articolul 1 Directiva 2010/18/UE Articolul 3 – alineatul 2 – paragraful 2 La articolul 3 alineatul (2) din Directiva 20101/18/UE se adaugă următorul paragraf: La articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2010/18/UE se adaugă următorul paragraf: „Prin derogare de la primul paragraf, pentru Mayotte în calitate de regiune ultraperiferică în sensul articolului 349 din TFUE, perioada suplimentară menționată la respectivul paragraf se prelungește până la 31 decembrie 2018.” „Pentru regiunea ultraperiferică franceză Mayotte, perioada suplimentară menționată la primul paragraf se prelungește până la 31 decembrie 2018.” Amendamentul 7 Proiect de directivă Articolul 2 Prezenta directivă se adresează Republicii Franceze. Prezenta decizie se adresează Republicii Franceze. Amendamentul 8 Proiect de directivă Articolul 3 Prezenta directivă intră în vigoare la 1 ianuarie 2014. Prezenta decizie intră în vigoare la 1 ianuarie 2014.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la ecoinovare - locuri de muncă și creștere economică prin intermediul politicii de mediu (2012/2294(INI))

P7_TA(2013)0584 A7-0333/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Inovare pentru un viitor durabil – Planul de acțiune privind ecoinovarea (EcoAP)” (COM(2011)0899),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea tehnologiilor pentru dezvoltare durabilă: un plan de acțiune în domeniul tehnologiilor ecologice pentru Uniunea Europeană” (COM(2004)0038),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O viziune strategică pentru standardele europene: avansând în direcția îmbunătățirii și accelerării creșterii durabile a economiei europene până în 2020” (COM(2011)0311),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)0363),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682),

–  având în vedere propunerea de regulament a Comisiei de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (COM(2011)0809),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare” (COM(2011)0808),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2009)0147),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE” (COM(2011)0048),

–  având în vedere noul instrument intitulat „Garanția pentru tineret”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la parteneriatele europene pentru inovare în cadrul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2011, intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii(6),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (COM(2011)0811),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) (COM(2011)0874),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la inițiativa „O Uniune a inovării: Transformarea Europei pentru o lume post-criză”(7) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 pe tema „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 privind Cartea albă a Comisiei: „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european”(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la Cartea verde intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE”(12),

–  având în vedere ancheta Eurobarometru Flash nr. 315, din martie 2011, privind „Atitudinea antreprenorilor europeni față de ecoinovare”,

–  având în vedere raportul intitulat „Analiza și raportarea rezultatelor obținute de proiectele cu aplicare comercială în domeniul ecoinovării din cadrul CIP (programul-cadru pentru competitivitate și inovare)” elaborat de către Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare (EACI) și publicat în mai 2013,

–  având în vedere inițiativa din 2008 a UNEP, OIM, IOE și ITUC intitulată „Locuri de muncă ecologice: pentru o muncă decentă într-o lume ecologică, cu emisii scăzute de carbon”,

–  având în vedere raportul din 2009 al Greenpeace și al Consiliului european pentru energie regenerabilă (EREC), intitulat „Să lucrăm pentru climă: energia regenerabilă și revoluția locurilor de muncă ecologice”,

–  având în vedere raportul din 2007 al Confederației europene a sindicatelor (ETUC) și al Agenției pentru dezvoltare socială, intitulat „Schimbările climatice și ocuparea forței de muncă: impactul schimbărilor climatice și al măsurilor de reducere a emisiilor de CO2 asupra ocupării forței de muncă în UE-25 până în 2030”,

–  având în vedere raportul Eurofound din ianuarie 2013, intitulat „Ecologizarea industriilor din UE: anticiparea și gestionarea efectelor asupra numărului și a calității locurilor de muncă”, precum și baza de date a Eurofound alcătuită din studii de caz,

–  având în vedere raportul Eurofound din 2011, intitulat „Relațiile industriale și sustenabilitatea: rolul partenerilor sociali în tranziția către o economie ecologică”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0333/2013),

A.  întrucât un mediu curat și sănătos este o condiție necesară pentru menținerea prosperității și a unei calități ridicate a vieții în Europa, dar la fel de importante sunt și forța și competitivitatea economiei;

B.  întrucât provocările de mediu, cum ar fi schimbările climatice, deficitul de resurse și degradarea biodiversității, impun o tranziție radicală a economiei noastre, în care tehnologiile curate joacă un rol-cheie;

C.  întrucât amploarea crizei reprezintă o oportunitate unică și istorică pentru a determina o transformare radicală a economiei, pregătind calea pentru o dezvoltare sustenabilă pe termen lung;

D.  întrucât creșterea tehnologiilor verzi în ultimii ani a demonstrat că investițiile în creșterea verde nu este o sarcină costisitoare, ci o imensă oportunitate economică; întrucât, deși aproape toate sectoarele au suferit mari pierderi din cauza recesiunii, sectorul ecologic a înregistrat o scădere a creșterii, dar continuă să crească;

E.  întrucât este necesar să se înlocuiască actuala economie, care utilizează intens resursele, cu o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, prin transformarea industriilor tradiționale în industrii verzi, cu o valoare adăugată ridicată, care creează locuri de muncă și totodată protejează mediul;

F.  întrucât soluțiile favorabile mediului vor atrage o nouă generație de producții și servicii de înaltă tehnologie, vor crește competitivitatea europeană și vor crea noi locuri de muncă cu înaltă calificare;

G.  întrucât prin sprijinirea de noi procese pentru curățarea proceselor de producție, de noi metode de management și de noi tehnologii, precum și de noi servicii pentru a face întreprinderile mai verzi, ecoinovarea ajută Europa să își exploateze din plin oportunitățile, abordând totodată provocările actuale;

H.  întrucât prețurile resurselor au crescut foarte mult în ultimii ani și, prin urmare, competitivitatea întreprinderilor este influențată din ce în ce mai mult de utilizarea eficientă a resurselor lor;

I.  întrucât experiența trecută a dovedit că este dificil ca autoritățile să prevadă care sunt tehnologiile inovatoare care vor fi competitive pe piață;

J.  întrucât stimulentele fiscale pot reprezenta un instrument util pentru consolidarea ecoinovării în Europa;

K.  întrucât Europa este lider în dezvoltarea de noi tehnologii; întrucât există numeroase bariere în calea dezvoltării și a unei utilizări pe scară mai largă a tehnologiilor ecologice, cum ar fi reticența de a utiliza alte tehnologii decât cele existente, nivelurile de preț care tind să favorizeze soluțiile mai puțin eficiente din punct de vedere ecologic, accesul dificil la finanțare și un nivel scăzut de sensibilizare în rândul consumatorilor; întrucât provocarea constă, prin urmare, în îmbunătățirea performanței ecologice globale a produselor pe durata ciclului lor de viață, în sporirea cererii de produse și tehnologii de producție mai bune și în ajutarea consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză;

L.  întrucât etichetele care indică caracteristicile ecologice ale produselor și serviciilor trebuie să furnizeze informații clare, obiective și să evite inducerea în eroare a consumatorului și afișarea unor caracteristici pseudoecologice („greenwashing”);

M.  întrucât industriile ecologice oferă în prezent 3,4 milioane de locuri de muncă și au o cifră de afaceri anuală estimată la 319 miliarde EUR; întrucât, în numeroase țări, tehnologia verde este deja sau va fi în curând cel mai mare angajator;

N.  întrucât ecoinovarea este piatra unghiulară pentru dezvoltarea de către UE a unei strategii de creștere economică sustenabile din punct de vedere ecologic, economic și social, creând oportunități de angajare de calitate într-o mulțime de sectoare de activitate;

O.  întrucât Tabloul de bord privind ecoinovarea (Eco-IS) pentru anul 2010 indică o performanță favorabilă a ecoinovării în mai multe state membre, dar, în pofida acestui fapt, nicio țară sau grup de țări din UE nu poate servi drept model în prezent pentru îmbunătățirea performanței ecoinovărilor în UE;

P.  întrucât ancheta Eurobarometru Flash nr. 315 din 2011 privind atitudinea antreprenorilor europeni față de ecoinovare arată faptul că IMM-urile se confruntă cu o creștere a costurilor materialelor, cu toate că majoritatea au introdus procese sau metode de producție ecoinovatoare noi sau semnificativ îmbunătățite în vederea reducerii costurilor materialelor, și că acestea se confruntă cu problema unui acces insuficient la subvențiile și stimulentele fiscale existente și cu cereri incerte din partea pieței;

Q.  întrucât analiza Inițiativei de ecoinovare din cadrul CIP arată că beneficiile preconizate în materie de mediu, economie și ocupare a forței de muncă depășesc cu mult costurile publice;

R.  întrucât măsurarea ecoinovării este o cerință esențială pentru monitorizarea și evaluarea performanței și a progresului statelor membre ale UE în ceea ce privește creșterea inteligentă și sustenabilă în Europa, însă disponibilitatea datelor despre ecoinovare este limitată și calitatea acestora diferă semnificativ în funcție de indicatori;

S.  întrucât factorii de decizie politică și alte părți interesate au percepții diferite în legătură cu ceea ce înseamnă ecoinovarea și ce ar trebui să urmărească aceasta;

T.  întrucât există diferite criterii de evaluare utilizate pentru a defini termeni precum „ecoinovare” și „locuri de muncă ecologice inteligente” (de exemplu, definițiile date de OIM, UNEP, CEDEFOP, OCDE sau de Eurostat), ceea ce ar putea determina statistici divergente cu privire la ecoinovare, locurile de muncă ecologice și creștere;

U.  întrucât rezoluția Parlamentului din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile face referire la definiția dată de OIM locurilor de muncă sustenabile și subliniază faptul că inovarea ecologică are un rol important în toate sectoarele industriale și productive;

V.  întrucât, în prezent, există peste 240 de proiecte finanțate prin schema dedicată ecoinovării; întrucât, în mai 2013, Comisia a lansat o nouă cerere de oferte pentru a selecta alte 45 de proiecte de ecoinovare cu soluții ecologice noi; întrucât funcționarea și finanțarea Inițiativei de ecoinovare din cadrul CIP au sprijinit dezvoltatorii europeni promițători din domeniul ecoinovării prin furnizarea unui capital de risc care, altfel, nu ar fi accesibil;

W.  întrucât, în perioada 2014-2020, noul program al UE Orizont 2020 pentru cercetare și inovare reprezintă instrumentul financiar pentru punerea în aplicare a Uniunii inovării; întrucât în următorul cadru financiar multianual (CFM 2014-2020), inițiativa privind ecoinovarea este acoperită și de LIFE (programul pentru mediu și politici climatice 2014-2020),

X.  întrucât se constată o creștere îngrijorătoare a ratei șomajului în rândul tinerilor, precum și o mare nevoie de politici ferme care să creeze mai multe oportunități de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și de o mare calitate;

Y.  întrucât Parlamentul a salutat inițiativa Comisiei intitulată „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, care recunoaște importanța cooperării cu statele membre;

Politici generale pentru a crea creștere și locuri de muncă inteligente, sustenabile

1.  invită Comisia să lucreze în continuare la elaborarea unei viziuni paneuropene privind ecoinovarea în contextul trecerii la o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor și cu emisii scăzute de carbon, dar să se concentreze și asupra unor obiective, domenii prioritare și etape concrete;

2.  sprijină inițiativa emblematică din cadrul Strategiei Europa 2020 a Comisiei, care vizează debutul tranziției către o economie sustenabilă; subliniază, de asemenea, faptul că investițiile cu obiective precise în domeniul transformării ecologice a regiunilor UE reprezintă un instrument foarte util pentru realizarea obiectivelor strategice ale convergenței regionale și coeziunii teritoriale;

3.  constată potențialul de creare de locuri de muncă de calitate, direct și indirect, creat prin punerea în aplicare deplină a Strategiei Europa 2020; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile în acest domeniu; salută promovarea de către Comisie a unei strategii integrate de creștere ecologică sub egida inițiativei-emblematice „O Uniune a inovării” și, îndeosebi, planul de acțiune în domeniul ecoinovării ca fiind un pas în direcția bună;

4.  subliniază importanța legislației ca mijloc de promovare a cererii de tehnologii ecologice; consideră că producția europeană va fi competitivă numai dacă Europa va fi un predecesor global în materie de produse și producție eficiente din punct de vedere ecologic;

5.  invită statele membre să dezvolte strategii pentru adaptarea competențelor forței de muncă la oportunitățile oferite de sectorul tehnologiilor ecologice, luând în considerare diferite subsectoare și nevoile de lucrători calificați ale acestora;

6.  subliniază dublul avantaj, ecologic și economic, al tranziției către o economie nepoluantă sustenabilă, care va crea locuri de muncă sustenabile atât în UE, cât și în țările în curs de dezvoltare prin participarea mai intensă la producerea de materiale și combustibili inovatori, precum și oportunitățile de angajare asociate prelucrării și distribuției biomaterialelor pentru consumatori, fie aceștia întreprinderi, entități publice sau private sau gospodării; subliniază faptul că aceste oportunități ar trebui să creeze locuri de muncă de calitate și sustenabile atât pentru lucrătorii calificați, cât și pentru cei necalificați; recunoaște că ar trebui creat un cadru normativ stabil, pe termen lung, de promovare a sustenabilității folosindu-se instrumentele financiare existente;

7.  ia act de problemele complexe reprezentate de securitatea alimentară, schimbările climatice, calitatea solului, împuținarea materialelor, tranziția către sisteme bazate pe surse regenerabile de energie și către eficiența energetică etc.; recunoaște că ecoinovarea poate juca un rol important în rezolvarea multora dintre aceste probleme; reamintește că o asemenea tranziție presupune o abordare holistică care înglobează educația, formarea, dezvoltarea de aptitudini, cercetarea și inovarea, investițiile sectorului privat și public și dezvoltarea infrastructurii, toate acestea contribuind la crearea unor oportunități variate și sustenabile de angajare.

8.  consideră că întreprinderile europene inovatoare nu au nevoie numai de subvenții, ci și de o legislație mai bună, de legături mai bune cu baza de cercetare și de un acces mai bun și mai divers la fonduri și la finanțare, de la subvenții până la împrumuturi și participații; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să creeze condiții adecvate la nivel național și european;

9.  subliniază faptul că locurile de muncă din domeniul tehnologiilor ecologice nu ar trebui să se limiteze la producția de energie din surse regenerabile, la creșterea eficienței energetice și la sectorul transporturilor, deoarece creșterea ecologică este o oportunitate pentru toate sectoarele, motiv pentru care acestea ar trebui să analizeze opțiunile de dezvoltare și să sensibilizeze consumatorii cu privire la importanța cumpărării de produse ecologice;

10.  consideră că este nevoie de o dezvoltare rapidă a tehnologiilor curate în vederea creșterii competitivității întreprinderilor; invită, prin urmare, Comisia să plaseze ecoinovarea în centrul politicii sale industriale;

11.  invită Comisia să faciliteze dezvoltarea de standarde de etichetare și definiții clare cu scopul de a identifica și de a comunica caracteristicile ecologice ale produselor și serviciilor;

12.  consideră că o nouă economie durabilă a UE trebuie să asigure o dezvoltare economică și socială echilibrată; solicită o politică industrială sustenabilă ambițioasă, cu accent asupra eficienței resurselor; reamintește că utilizarea eficientă a resurselor și a materialelor va reduce costurile pentru industrie și gospodării, va elibera resurse pentru alte investiții și va reduce dependența economiei UE de resursele limitate și de piețele de resurse extrem de volatile; subliniază faptul că economia ecologică trebuie să ofere perspective de locuri de muncă decente, bine plătite, cu oportunități egale pentru bărbați și femei, acordând o atenție deosebită protecției mediului;

13.  subliniază că, având în vedere că industriile ecologice furnizează în prezent 3,4 milioane de locuri de muncă și însumează o cifră de afaceri anuală estimată la 319 miliarde EUR, potențialul de a stimula dezvoltarea regională, de a crea oportunități de ocupare a forței de muncă și de a genera beneficii de mediu rămâne în mare măsură neexploatat și reamintește, în acest sens, că lipsa adoptării de acțiuni va atrage după sine un cost ridicat;

14.  subliniază că, pentru ca ecoinovarea să aibă rezultate favorabile, este nevoie de investiții mai bine orientate și pe termen lung, care să vizeze îndeosebi domenii precum educația și formarea, cercetarea și dezvoltarea, infrastructura etc.;

15.  salută programele universitare existente și programele de formare la locul de muncă axate pe sustenabilitatea ecologică, economică și socială; subliniază apariția unor noi nevoi în domeniul educației, care trebuie rezolvate pentru dezvoltarea de locuri de muncă sustenabile;

16.  este ferm convins că politica de mediu bazată pe economia de piață poate deveni motorul creșterii economice și al ocupării forței de muncă în toate ramurile economiei; subliniază că un set de condiții-cadru previzibile și favorabile investițiilor reprezintă baza care va permite întreprinderilor inovatoare să profite pe deplin de aceste oportunități, în beneficiul mediului și al lucrătorilor;

17.  recunoaște faptul că tranziția economică către noi activități de nișă poate atrage tânăra generație de lucrători și poate conduce la crearea de noi oportunități de angajare în domeniul ecoinovării;

Conceptul de ecoinovare

18.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Inovare pentru un viitor durabil – Planul de acțiune privind ecoinovarea (EcoAP)” (COM(2011)0899);

19.  subliniază posibilele efecte de sinergie ale ecoinovării în ceea ce privește crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate, protejarea mediului și reducerea dependenței economice;

20.  subliniază dimensiunea amplă a conceptului de ecoinovare, având în vedere că acesta este definit drept orice formă de inovare care urmărește realizarea de progrese în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă, prin reducerea impactului asupra mediului sau prin utilizarea mai eficientă și mai responsabilă a resurselor;

21.  invită Comisia să delimiteze diferite percepții legate de ecoinovare și provocările aferente și să elaboreze o viziune comună asupra diferitelor oportunități strategice pe care le oferă ecoinovarea pentru viitor;

22.  consideră că definiția dată de Eurostat pentru „locurile de muncă ecologice” (în sectorul bunurilor și al serviciilor ecologice), în care se prevede, de exemplu, că tehnologiile și produsele ecologice trebuie să vizeze în primul rând protecția mediului sau gestionarea resurselor, este utilă pentru a evita statistici divergente, însă consideră că este necesar să se dezvolte la nivelul UE o definiție uniformă a creșterii și locurilor de muncă ecologice, care să includă, de exemplu, și sectorul transporturilor publice; consideră că este util să se utilizeze o definiție mai amplă a „locurilor de muncă ecologice”, care să includă locuri de muncă/activități suplimentare într-o etapă ulterioară;

23.  subliniază potențialele beneficii ecologice încă neexploatate ale ecoinovării, dat fiind faptul că se preconizează că aceasta va contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a altor poluanți și a producerii de deșeuri, printre altele, prin intermediul utilizării pe scară mai largă a materialelor reciclate și al dezvoltării unor produse de calitate cu un impact redus asupra mediului, precum și prin facilitarea unor procese de producție și a unor servicii mai ecologice; subliniază faptul că este nevoie de adoptarea unor măsuri pentru combaterea blocajelor și a obstacolelor care stau în calea comercializării ecoinovării și a internaționalizării acestor servicii și produse;

24.  invită Comisia să includă recomandări specifice privind ecoinovarea în cadrul semestrului european, în vederea promovării creșterii economice sustenabile;

25.  recunoaște că ecoinovarea creează oportunități clare pentru noi afaceri de nișă, oferind întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), noilor întreprinderi, liber-profesioniștilor și întreprinzătorilor șansa de a beneficia de noi modele de afaceri, și revitalizează sectoarele economice tradiționale, oferindu-le oportunitatea de a ecologiza într-o mai mare măsură locurile de muncă existente prin adaptarea lor la metode de producție și de lucru sustenabile și eficiente din punct de vedere al consumului de resurse;

26.  invită Comisia să dezvolte o abordare sistematică a politicii în domeniul ecoinovării, cu condiții-cadru solide care să garanteze o concurență echitabilă pentru ecoinovare în întreprinderi și o infrastructură care să le permită întreprinderilor și consumatorilor să aleagă opțiuni sustenabile;

27.  invită Comisia și statele membre să dezvolte standarde ecologice în materie de achiziții publice cu scopul de a crește rolul pilot de client al instituțiilor publice;

28.  constată, în special, importanța accesului la o formare și la o dezvoltare a competențelor corespunzătoare în cadrul ecoinovării, atât pentru a pune la dispoziția angajatorilor o forță de muncă care să aibă calificările necesare, cât și pentru a înzestra tinerii cu cunoștințele, abilitățile și competențele necesare care să le permită accesul la oportunitățile de angajare emergente inovatoare, facilitând, totodată, tranziția lucrătorilor de la sectoarele de activitate aflate în declin la sectoare noi, nepoluante; subliniază, în acest sens, faptul că programele de ucenicie din mediul rural și alte tipuri de formare profesională fac posibilă dezvoltarea acestor noi competențe;

29.  recomandă promovarea potențialului creativ și inovator al tinerilor pentru a contribui la dezvoltarea durabilă și pentru a îmbunătăți accesul acestora la finanțare.

UE, statele membre și regiunile

30.  subliniază necesitatea de a integra conceptul de ecoinovare în toate domeniile de politică, dat fiind faptul că ecoinovarea este un domeniu de politică transversal; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să încurajeze cooperarea dintre ministere și la diferite niveluri politice, precum și să monitorizeze în mod regulat punerea în aplicare a politicilor în cauză;

31.  invită toți actorii-cheie să colaboreze pentru a obține creștere ecologică, inovare și locuri de muncă în fiecare sector și să utilizeze instrumentele existente, cum ar fi platformele tehnologice, grupurile de experți în competențe, inițiativele tehnologice comune, piețele-pilot, clusterele și grupurile industriale de nivel înalt;

32.  invită Comisia și statele membre să elaboreze noi acte legislative și să consolideze legislația existentă în domeniul dezvoltării și utilizării energiilor regenerabile și al creșterii eficienței energetice, pentru a oferi certitudine juridică și condiții de concurență echitabile și pentru a stimula investițiile publice și private;

33.  invită statele membre să îmbunătățească coordonarea acestor politici și, în special, să sprijine parteneriatele regionale pentru creștere, inovare, locuri de muncă și oportunități egale pentru femei și bărbați, precum și inițiativele transfrontaliere;

34.  atrage atenția asupra potențialului de creare de locuri de muncă al conceptului de ecoinovare într-o economie durabilă; invită Comisia să pună la dispoziție o platformă care să le permită statelor membre să își coordoneze eforturile de a crea creștere și noi locuri de muncă sustenabile;

35.  îndeamnă statele membre să facă schimb de experiență și de cele mai bune practici în domeniul oportunităților de ocupare a forței de muncă în contextul abordării impactului schimbărilor climatice la nivel economic, social și de mediu;

36.  solicită integrarea orizontală a conceptului de ecoinovare în cadrul fondurilor structurale și de coeziune; recomandă autorităților locale și regionale, în conformitate cu arhitectura juridică și instituțională a fiecărui stat membru, să adopte strategii de dezvoltare în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020, în vederea creării de noi locuri de muncă într-o economie sustenabilă;

37.  consideră că legislația existentă și propusă la nivelul UE în materie de mediu are un potențial semnificativ de a crea locuri de muncă în domenii precum aerul, solul și apa, energia, serviciile publice, agricultura, transporturile, turismul, silvicultura și managementul de mediu și invită statele membre să pună în aplicare această legislație;

38.  subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți eficiența pieței UE a carbonului pentru a garanta siguranța investițiilor în tehnologii favorabile climei;

39.  solicită crearea unor legături mai puternice între cercetarea fundamentală și inovarea industrială și între inovare și procesul de producție; îndeamnă Comisia să lanseze studii de caz privind cercetarea/consultanța în domeniul ecoinovării în fiecare stat membru;

40.  subliniază faptul că ecoinovarea la nivelul UE stimulează utilizarea mai eficientă a resurselor în afara frontierelor Uniunii, reducând astfel epuizarea resurselor globale; îndeamnă, prin urmare, statele membre să își consolideze strategiile naționale de utilizare eficientă a resurselor și să facă schimb de cunoștințe în cadrul forumurilor internaționale;

41.  subliniază importanța unei mai bune integrări a celor mai bune practici de ecoinovare în economia reală, în scopul de a spori vizibilitatea progreselor în viața de zi cu zi a persoanelor;

42.  subliniază faptul că cercetarea constituie baza inovării și a ecoinovării; evidențiază perspectivele ridicate de creștere economică oferite de ecoinovare și potențialul Europei de a fi lider mondial în domeniu, precum și oportunitățile pe care acest lucru le creează în ceea ce privește crearea de locuri de muncă noi și de calitate;

43.  consideră că ecoinovarea este în deplină conformitate cu mediul de cercetare și de inovare și cu prioritățile de investiție în domeniul climei și al mediului ale următoarei perioade de programare pentru fondurile structurale;

44.  subliniază rolul esențial pe care parteneriatele și sinergiile între sectorul educației, întreprinderi și autoritățile locale și regionale îl pot juca în asigurarea unei formări pertinente, inclusiv în ceea ce privește competențele în domeniile STIM, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, în ceea ce privește managementul carierei, calitatea, stagiile plătite și oportunitățile de formare în alternanță, pentru a permite accesul larg la oportunități de angajare și la locuri de muncă de calitate, create prin intermediul ecoinovării;

45.  încurajează statele membre să ofere întreprinderilor, în special IMM-urilor, stimulente pentru a încuraja investițiile în activitățile sectorului privat de cercetare și dezvoltare (C&D); salută, în acest context, Planul de acțiune în domeniul ecoinovării;

46.  îndeamnă statele membre să intensifice cooperarea transfrontalieră pentru a asigura răspândirea tehnologiilor și a celor mai bune practici în întreaga UE, sporind astfel competitivitatea Europei;

47.  solicită ca exploatarea celor mai bune inovații ecologice să fie promovată îndeosebi în țările în curs de dezvoltare, unde, de exemplu, un proces mai eficient de producție a cărbunelui, utilizarea de toalete care produc compost și de surse de energie regenerabile, purificarea apei și multe alte inovații ar putea îmbunătăți calitatea vieții în mod semnificativ și cu un cost relativ redus, sporind nivelul de sănătate a cetățenilor și promovând antreprenoriatul și crearea de locuri de muncă durabile;

48.  solicită statelor membre, în cadrul asigurării unei tranziții responsabile din punct de vedere social către locuri de muncă ecologice de înaltă calitate, să utilizeze cât mai curând posibil resursele oferite de Fondul social european pentru programele de perfecționare, de calificare și de recalificare a angajaților;

Finanțarea ecoinovării

49.  subliniază beneficiile politicilor fiscale și invită statele membre să transfere taxele obținute din ocuparea forței de muncă spre utilizarea resurselor și poluare, în scopul de a stimula ecoinovarea;

50.  îndeamnă Comisia să definească subvențiile dăunătoare mediului drept „rezultatul unei acțiuni guvernamentale care conferă un avantaj consumatorilor sau producătorilor pentru a le suplimenta veniturile sau pentru a le diminua costurile, dar care, în același timp, contravine bunelor practici de mediu”; invită Comisia și statele membre să adopte, fără întârziere, planuri concrete, pe baza acestei definiții, în vederea eliminării treptate a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului;

51.  îndeamnă Comisia și statele membre să elimine în mod treptat, până în 2020, toate subvențiile dăunătoare mediului, inclusiv subvențiile și sprijinul financiar pentru combustibili fosili, precum și subvențiile care stimulează utilizarea ineficientă a resurselor regenerabile, și să raporteze progresele înregistrate prin intermediul programelor naționale de reformă;

52.  subliniază că ecoinovarea ar trebui să beneficieze de pe urma noilor instrumente financiare ale UE și a mecanismelor inițiativelor emblematice „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor”, precum și de pe urma politicii de coeziune post-2013 și a Programului-cadru „Orizont 2020”;

53.  consideră că este important ca ecoinovările și tehnologiile ecologice să fie viabile pe termen lung din punct de vedere financiar și concurențial; consideră că, atunci când se acordă ajutoare publice, sprijinul acordat investițiilor publice ar trebui să încurajeze metodele de producție ecologice;

54.  salută posibilitățile de finanțare a ecoinovării în cadrul politicii agricole comune, precum și în cadrul programelor COSME, Orizont 2020 și LIFE, însă solicită majorarea treptată a resurselor financiare pentru a consolida punerea în aplicare a proiectelor de dezvoltare în materie de ecoinovare;

55.  invită Comisia să pună în aplicare instrumentele necesare și să aloce suficiente resurse bugetare pentru a asigura o tranziție lină între programele CIP și Orizont 2020 în ceea ce privește ecoinovarea, pentru a simplifica procedurile și sarcinile administrative pentru întreprinderile mici și mijlocii; reamintește că participarea echilibrată din punct de vedere a reprezentării femeilor și bărbaților în toate etapele procesului decizional și în toate aspectele legate de finanțare este esențială;

56.  îndeamnă statele membre să includă, în documentele de strategie pentru perioada 2014-2020, ecoinovarea ca instrument de stimulare a economiei, a creșterii și a locurilor de muncă ecologice, promovând egalitatea de gen în sectorul antreprenorial și cooperarea între domeniile educației, afacerilor și științei;

57.  subliniază că, deși domeniile prioritare actuale vizate în ceea ce privește cererea de oferte pentru proiecte de ecoinovare pentru 2012 se limitează la o serie de domenii de interes, inițiativa privind ecoinovarea este un program transversal, care sprijină proiecte ecoinovatoare din diferite sectoare; reafirmă, prin urmare, că toate sectoarele și activitățile economice ar trebui să fie eligibile pentru finanțare;

58.  invită Comisia, în mod special, să aloce resurse clar definite pentru a sprijini proiectele cu aplicare comercială, capital de risc, punerea în rețea și internaționalizarea ecoinovațiilor și comercializarea lor în UE de către IMM-uri;

59.  consideră că, având în vedere faptul că noile modele comerciale încep să schimbe radical lanțurile de aprovizionare tradiționale, capacitatea de a ține seama de globalizare și de efectele acesteia asupra economiei UE și a lanțurilor de aprovizionare în următoarea perioadă de finanțare ar trebui să se reflecte mai bine în prioritățile inițiativei de ecoinovare;

60.  consideră că potențialul IMM-urilor și al cooperativelor de a promova ecoinovarea nu s-a epuizat încă; solicită, prin urmare, posibilități specifice de finanțare a IMM-urilor și a cooperativelor în ceea ce privește conceptele de ecoinovare;

61.  este convins de necesitatea unor instrumente financiare inovatoare pentru a îmbunătăți oportunitățile de consolidare a capacităților și de colaborare în rețea;

62.  subliniază faptul că suplimentarea fondurilor trebuie să fie însoțită de o simplificare a procedurilor de finanțare;

63.  subliniază că viitoarea politică de coeziune include o strategie de specializare inteligentă drept condiție ex ante pentru regiunile UE; încurajează regiunile să lanseze campanii de sensibilizare destinate tuturor grupurilor-țintă pentru integrarea ecoinovării în cadrul strategiilor regionale și naționale de specializare inteligentă;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 74 E, 13.3.2012, p. 11. (2) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 59. (3) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 106. (4) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75. (5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 15. (6) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89. (7) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 108. (8) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 81. (9) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 6. (10) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 38. (11) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 115. (12) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în ceea ce privește procedurile de adoptare a anumitor măsuri (13283/1/2013 – C7-0411/2013 – 2011/0039(COD))

P7_TA(2013)0585 A7-0421/2013

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (13283/1/2013 – C7–0411/2013),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0082),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru comerț internațional (A7-0421/2013),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația statelor membre și de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu toate declarațiile anexate la această rezoluție;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație comună referitoare la articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009

Parlamentul European, Consiliul și Comisia consideră că includerea articolului 15 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și a articolului 25 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 este justificată exclusiv pe baza caracteristicilor specifice ale acestor regulamente anterior modificării lor prin prezentul regulament. În consecință, includerea unei dispoziții, precum articolele respective, este o excepție prezentă numai în cazul celor două regulamente menționate și nu constituie un precedent pentru elaborarea de acte legislative viitoare.

Din motive de claritate, Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg că articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 nu introduc proceduri decizionale diferite de cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 182/2011 sau care vin în completarea acestora.

Declarația statelor membre privind aplicarea articolului 3 alineatul (4) și a articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 în legătură cu proceduri în materie de taxe antidumping și compensatorii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și cu Regulamentul (CE) nr. 597/2009

Atunci când un stat membru sugerează o modificare în legătură cu proiecte de măsuri în materie de taxe antidumping sau compensatorii prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 1225/2009 și (CE) nr. 597/2009 („regulamentele de bază”), în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) sau cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, acesta:

(a)  se asigură că modificarea este propusă în timp util, respectând termenele din regulamentele de bază și reflectând necesitatea de a acorda suficient timp Comisiei pentru a efectua procedurile de informare necesare, pentru a analiza corespunzător propunerea și necesitatea examinării de către comitet a proiectelor de măsuri modificate propuse;

(b)  se asigură că modificarea propusă este în concordanță cu regulamentele de bază, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, precum și cu obligațiile internaționale pertinente;

(c)  furnizează o justificare scrisă care să indice cel puțin în ce fel se raportează modificarea sugerată la regulamentele de bază și la faptele constatate în cadrul anchetei, dar care poate conține, de asemenea, și alte argumente în sprijinul acesteia, la latitudinea statului membru care propune modificarea.

Declarația Comisiei

în legătură cu procedurile în materie de taxe antidumping și compensatorii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și cu Regulamentul (CE) nr. 597/2009

Comisia recunoaște că este important ca statele membre să primească informații în cazurile în care acest lucru este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și în Regulamentul (CE) nr. 597/2009 („regulamentele de bază”), astfel încât să le permită să contribuie la luarea de decizii în deplină cunoștință de cauză; Comisia va acționa în vederea îndeplinirii acestui obiectiv.

* * *

Pentru evitarea oricărui dubiu, Comisia înțelege trimiterea la consultări de la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 în sensul obligativității pentru Comisie, cu excepția cazurilor de urgență extremă, de a solicita opiniile statelor membre înainte de a adopta taxe antidumping sau compensatorii provizorii.

* * *

Comisia se va asigura că gestionează în mod eficace toate aspectele procedurilor în materie de taxe antidumping și compensatorii prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 și în Regulamentul (CE) nr. 597/2009, inclusiv posibilitatea ca statele membre să propună modificări, pentru a asigura că sunt respectate intervalele stabilite în regulamentele de bază și obligațiile față de părțile interesate pe care le instituie acestea, precum și faptul că orice măsuri finale impuse sunt coerente cu faptele constatate prin anchete și cu regulamentele de bază, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii.

Declarația Comisiei cu privire la codificare

Adoptarea Regulamentului (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în legătură cu procedurile de adoptare a anumitor măsuri și a Regulamentului (UE) nr. 38/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și competențe de executare pentru adoptarea anumitor măsuri va atrage după sine un număr substanțial de modificări aduse actelor în cauză. Pentru a îmbunătăți lizibilitatea actelor în cauză, Comisia va propune codificarea actelor cât mai rapid posibil, odată ce aceste două regulamente vor fi fost adoptate, și nu mai târziu de 1 iunie 2014.

Declarația Comisiei cu privire la actele delegate

În contextul Regulamentului (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în legătură cu procedurile de adoptare a anumitor măsuri și al Regulamentului (UE) nr. 38/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și competențe de executare pentru adoptarea anumitor măsuri, Comisia reamintește angajamentul pe care și l-a asumat la punctul 15 din Acordul cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, și anume acela de a-i furniza Parlamentului informații și documentații complete cu privire la întrunirile sale cu experții naționali din cadrul activității sale de pregătire a actelor delegate.

(1) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 126.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și competențe de executare pentru adoptarea anumitor măsuri (13284/1/2013 – C7-0408/2013 – 2011/0153(COD))

P7_TA(2013)0586 A7-0419/2013

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (13284/1/2013 – C7–0408/2013),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0349),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru comerț internațional (A7-0419/2013),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu toate declarațiile anexate la prezenta rezoluție;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație comună privind Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 și Regulamentul (CE) nr. 517/94

Se consemnează că procedurile prevăzute la articolul 2 alineatul (6), articolul 6 alineatul (2), articolele 8 și 10, articolul 13 alineatul (3), articolul 15 alineatele (3), (4) și (5) și articolul 19 din Regulamentul (CEE) nr. 3030/93, articolul 4 alineatul (3) din anexa IV la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 și articolul 2, articolul 3 alineatele (1) și (3) din anexa VII la Regulamentul (CEE) nr. 3030/93, și articolul 3 alineatul (3), articolul 5 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3) și articolele 13 și 28 din Regulamentul (CE) nr. 517/94 se transformă în proceduri pentru adoptarea actelor delegate. Se consemnează faptul că unele dintre aceste articole se referă la proceduri decizionale de adoptare a măsurilor de salvgardare în domeniul protecției comerciale.

Parlamentul European, Consiliului și Comisia consideră că măsurile de salvgardare trebuie tratate ca fiind măsuri de punere în aplicare. În mod excepțional, în regulamentele specifice existente, menționate anterior, măsurile îmbracă forma unor acte delegate, deoarece introducerea unei măsuri de salvgardare ia forma unei modificări aduse anexelor pertinente la regulamentele de bază. Acest aspect rezultă din structura specifică a regulamentelor existente menționate anterior și, în consecință, nu va fi utilizat ca precedent pentru elaborarea viitoarelor instrumente de protecție comercială și a altor măsuri de salvgardare.

Declarația Comisiei cu privire la codificare

Adoptarea Regulamentului (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în legătură cu procedurile de adoptare a anumitor măsuri și a Regulamentului (UE) nr. 38/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și competențe de executare pentru adoptarea anumitor măsuri va atrage după sine un număr substanțial de modificări aduse actelor în cauză. Pentru a îmbunătăți lizibilitatea actelor în cauză, Comisia va propune codificarea actelor cât mai rapid posibil odată ce aceste două regulamente vor fi fost adoptate, și nu mai târziu de 1 iunie 2014.

Declarația Comisiei cu privire la actele delegate

În contextul Regulamentului (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în legătură cu procedurile de adoptare a anumitor măsuri și al Regulamentului (UE) nr. 38/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și competențe de executare pentru adoptarea anumitor măsuri, Comisia reamintește angajamentul pe care și l-a asumat la punctul 15 din Acordul cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, și anume acela de a-i furniza Parlamentului informații și documentații complete cu privire la întrunirile sale cu experții naționali din cadrul activității sale de pregătire a actelor delegate.

(1) Texte adoptate, 22.11.2012, P7_TA(2012)0447.

Amendamentele adoptate de Parlamentului European la 12 decembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază (COM(2013)0266 – C7-0125/2013 – 2013/0139(COD))(1)

P7_TA(2013)0587 A7-0398/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul nr. 1 dacă nu se precizează altfel]

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)

P7_TA(2013)0587 A7-0398/2013

la propunerea Comisiei

P7_TA(2013)0587 A7-0398/2013

---------------------------------------------------------

P7_TA(2013)0587 A7-0398/2013

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

[...]

acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piața internă urmează să includă o zonă fără frontiere interne în care să fie asigurată libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor. Fragmentarea pieței interne dăunează competitivității, creșterii economice și creării de locuri de muncă în cadrul Uniunii. Eliminarea obstacolelor directe și indirecte din calea bunei funcționări a pieței interne este esențială pentru finalizarea acesteia. Acțiunea Uniunii cu referire la piața internă în sectorul serviciilor financiare cu amănuntul a contribuit deja în mod substanțial la dezvoltarea activității transfrontaliere a prestatorilor de servicii de plată, la multiplicarea opțiunilor consumatorilor și la sporirea calității și a transparenței ofertei.

(2)  În această privință, Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE(4) („Directiva privind serviciile de plată”) [...] a stabilit o serie de cerințe de bază privind transparența comisioanelor percepute de către prestatorii de servicii de plată pentru serviciile oferite la conturile de plăți. Acest lucru a facilitat în mod substanțial activitatea prestatorilor de servicii de plată, creând norme uniforme cu privire la furnizarea serviciilor de plată și a informațiilor ce trebuie comunicate, a redus sarcina administrativă și a generat economii de costuri pentru prestatorii de servicii de plată.

(2a)  Buna funcționare a pieței interne și dezvoltarea unei economii moderne, favorabile incluziunii sociale, depind tot mai mult de furnizarea universală a serviciilor de plată. Având în vedere faptul că prestatorii de servicii de plată care acționează în conformitate cu logica pieței se axează de obicei pe consumatorii avantajoși din punct de vedere comercial, privând efectiv consumatorii vulnerabili de aceeași gamă de produse, o nouă legislație în acest sens trebuie să se înscrie într-o strategie economică inteligentă pentru Uniune.

(3)  Cu toate acestea, trebuie depuse eforturi suplimentare în vederea îmbunătățirii și a dezvoltării pieței interne a serviciilor bancare cu amănuntul, astfel cum a demonstrat Parlamentul European în Rezoluția sa din 4 iulie 2012 referitoare la recomandări adresate Comisiei privind accesul la serviciile bancare de bază(5). Aceste evoluții ar trebui însoțite de măsuri care să determine sectorul financiar din Uniune să servească întreprinderile și consumatorii. În prezent, lipsa transparenței și a comparabilității comisioanelor, precum și dificultățile de schimbare a conturilor sunt factorii care ridică în continuare bariere în calea dezvoltării unei piețe pe deplin integrate. Trebuie abordată problema calității divergente a produselor și a concurenței slabe în domeniul serviciilor bancare cu amănuntul și trebuie atinse standarde de înaltă calitate.

(4)  Condițiile actuale de pe piața internă i-ar putea împiedica pe prestatorii de servicii de plată să își exercite libertatea de a se stabili în Uniune sau de a furniza servicii în cadrul acesteia, din cauza atragerii cu dificultate a clienților la momentul intrării pe o piață nouă. Intrarea pe o piață nouă presupune adesea efectuarea unor investiții semnificative, care sunt justificate numai dacă prestatorul întrevede existența unor oportunități suficiente și o cerere corespunzătoare din partea consumatorilor. Mobilitatea scăzută a consumatorilor în ceea ce privește serviciile financiare cu amănuntul se datorează în mare măsură lipsei de transparență și de comparabilitate a comisioanelor și serviciilor oferite, precum și dificultăților legate de schimbarea conturilor de plăți. De asemenea, acești factori frânează cererea, fapt adevărat cu precădere în context transfrontalier.

(5)  Mai mult, este posibil ca fragmentarea cadrelor naționale de reglementare existente să ridice bariere semnificative în calea finalizării pieței interne în domeniul conturilor de plăți. Dispozițiile naționale existente referitoare la conturile de plăți și, în special, cele referitoare la comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți și la schimbarea conturilor de plăți diferă. În cazul schimbării conturilor, lipsa unor măsuri uniforme cu caracter obligatoriu la nivelul Uniunii a condus la practici și măsuri divergente la nivel național. Aceste diferențe sunt chiar mai pronunțate în domeniul comparabilității comisioanelor, unde nu există niciun fel de măsuri la nivelul Uniunii, nici măcar de autoreglementare. În cazul în care aceste diferențe vor deveni mai semnificative în viitor, pe măsură ce băncile vor tinde să își adapteze practicile la piețele naționale, costul operării la nivel transfrontalier va crește comparativ cu acele costuri suportate de prestatorii interni și, prin urmare, se va diminua atractivitatea activității desfășurate la nivel transfrontalier. Activitatea transfrontalieră pe piața internă este obstrucționată de obstacolele ce apar în calea deschiderii unui cont de plăți în străinătate de către consumatori. Criteriile restrictive de eligibilitate existente îi pot împiedica pe cetățenii Uniunii să se deplaseze liber în interiorul Uniunii. Asigurarea accesului tuturor consumatorilor la un cont de plăți va permite participarea acestora la piața internă și le va permite să se bucure de beneficiile pieței interne.

(6)  Mai mult, deoarece unii clienți potențiali nu își deschid conturi, fie pentru că acest lucru le este refuzat, fie pentru că nu le sunt oferite produse adecvate, cererea potențială de servicii de plată în Uniune nu este, în prezent, exploatată pe deplin. O participare mai largă a consumatorilor pe piața internă i-ar motiva pe prestatorii de servicii de plată să intre pe noi piețe. De asemenea, crearea unor condiții în care toți consumatorii să poată avea acces la un cont de plăți este un mijloc necesar cu ajutorul căruia aceștia sunt încurajați să participe pe piața internă și li se permite să beneficieze de piața internă.

(7)  Transparența și comparabilitatea comisioanelor au fost abordate în cadrul unei inițiative de autoreglementare inițiate de sectorul bancar. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la un acord final cu privire la aceste orientări. În ceea ce privește schimbarea conturilor, principiile comune instituite în anul 2008 de Comitetul European pentru Sectorul Bancar prevăd un mecanism-model pentru schimbarea conturilor bancare oferite de prestatorii de servicii de plată aflați în același stat membru. Totuși, având în vedere caracterul lor neobligatoriu, aceste principii comune au fost aplicate într-o manieră inconsecventă pe tot cuprinsul Uniunii și cu rezultate ineficiente. Mai mult, Principiile comune se referă numai la schimbarea conturilor la nivel național și nu au în vedere schimbarea conturilor la nivel transfrontalier. În final, în ceea ce privește accesul la un cont de plăți de bază, prin Recomandarea 2011/442/UE a Comisiei [...](6) statele membre au fost invitate să ia măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acesteia în termen de cel târziu șase luni de la publicare. Până în prezent, numai câteva state membre au respectat principiile fundamentale prevăzute în recomandare.

(8)  Pentru a facilita mobilitatea financiară efectivă și fără probleme pe termen lung, este esențial să se instituie un set uniform de norme care să abordeze problema mobilității scăzute a clienților și, în special, să crească posibilitățile de comparare a serviciilor și a comisioanelor aferente conturilor de plăți și să motiveze schimbarea conturilor de plăți, precum și să evite discriminarea pe criteriul reședinței a consumatorilor care intenționează să achiziționeze un cont de plăți transfrontalier. Mai mult, este esențial să se adopte măsuri adecvate care să încurajeze participarea clienților la piața conturilor de plăți. Aceste măsuri îi vor motiva pe prestatorii de servicii de plată să intre pe piața internă și vor asigura condiții de concurență echitabile, consolidând astfel concurența și alocarea eficientă a resurselor în interiorul pieței financiare cu amănuntul a Uniunii, în beneficiul întreprinderilor și al consumatorilor. De asemenea, informațiile transparente referitoare la comisioane și posibilitățile de schimbare a conturilor combinate cu dreptul de acces la servicii de bază aferente contului vor permite cetățenilor Uniunii să se deplaseze și să efectueze mai ușor achiziții în interiorul Uniunii și, drept urmare, să beneficieze de o piață internă pe deplin funcțională în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul și să contribuie la creșterea comerțului electronic și la dezvoltarea ulterioară a pieței interne.

(8a)  De asemenea, este vital să se asigure faptul că prezenta directivă nu împiedică inovarea în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul. În fiecare an devin viabile noi tehnologii, ceea ce poate face ca modelul actual de conturi de plăți să devină învechit. În special, serviciile bancare mobile, serviciile inter pares și cardurile de plată cu valoare stocată trebuie încurajate ca alternative pentru serviciile bancare tradiționale.

(9)  Prezenta directivă se aplică în cazul conturilor de plăți deținute de către consumatori. În consecință, conturile deținute de întreprinderi, chiar de întreprinderile mici sau de microîntreprinderi, nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive, cu excepția cazului în care sunt deținute cu titlu personal. În plus, prezenta directivă nu vizează conturile de economii, care pot avea funcții de plată limitate. De asemenea, prezenta directivă nu vizează cardurile de credit, care nu au un rol esențial pentru atingerea obiectivelor sale de îmbunătățire a incluziunii financiare și a funcționării pieței interne.

(10)  Definițiile din directivă sunt aliniate cu cele din alte acte legislative ale Uniunii, în special cu cele din Directiva 2007/64/CE și din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009(7).

(11)  Este vital ca toți consumatorii să poată înțelege comisioanele, astfel încât să poată compara ofertele provenind de la prestatori de servicii de plată diferiți și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la contul cel mai adecvat nevoilor lor. Compararea comisioanelor nu poate fi realizată dacă prestatorii de servicii de plată utilizează o terminologie diferită pentru aceleași servicii ▌și furnizează informații în formate diferite. Terminologia standardizată însoțită de informații ▌referitoare la comisioanele aferente celor mai reprezentative servicii legate de conturile de plată și prezentate într-un format coerent poate ajuta consumatorii să înțeleagă și să compare comisioanele.

(12)  Consumatorii ar beneficia cel mai mult de informații cât mai concise posibil, standardizate și ușor de comparat de la un prestator de servicii de plată la altul. Instrumentele puse la dispoziția consumatorilor în vederea comparării ofertelor privind conturile de plăți ar trebui să fie multiple, fiind necesară și testarea de către consumatori. În această etapă, terminologia referitoare la comisioane ar trebui standardizată numai pentru termenii și definițiile cele mai reprezentative din statele membre, pentru a facilita implementarea rapidă.

(13)  Terminologia privind comisioanele ar trebui să fie stabilită de autoritățile naționale competente și să permită luarea în considerare a specificităților piețelor locale. ▌Dacă este posibil, terminologia privind comisioanele ar trebui să fie standardizată la nivelul Uniunii, permițând astfel efectuarea de comparații la nivelul Uniunii. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană („ABE”) ar trebui să stabilească orientări pentru a ajuta statele membre să identifice serviciile cele mai răspândite, care generează pentru consumatori cele mai mari costuri la nivel național. Pentru a realiza aplicarea efectivă a terminologiei standardizate, aceste definiții ar trebui să fie suficient de generale.

(14)  După ce autoritățile naționale competente au stabilit lista provizorie a celor mai reprezentative servicii legate de conturile de plăți la nivel național împreună cu termenii și definițiile, Comisia ar trebui să le revizuiască pentru a identifica serviciile comune majorității statelor membre, prin intermediul actelor delegate, și pentru a propune termeni standardizați la nivelul Uniunii ▌.

(15)  Pentru a ajuta consumatorii să compare cu ușurință comisioanele aferente conturilor de plăți din întreaga piață internă, prestatorii de servicii de plată ar trebui să pună la dispoziția consumatorilor un document cuprinzător care să conțină informații privind comisioanele și să prezinte comisioanele pentru toate serviciile aferente contului de plăți incluse în lista celor mai reprezentative servicii, precum și orice alte comisioane ce pot fi aplicate contului. Dacă este posibil, în documentul cu informații privind comisioanele ar trebui să se utilizeze termenii și definițiile standardizate stabilite la nivelul Uniunii. Acest lucru ar contribui și la crearea unor condiții de concurență echitabile între instituțiile de credit care concurează pe piața conturilor de plăți. ▌Pentru a-i ajuta pe consumatori să înțeleagă comisioanele pe care trebuie să le plătească pentru contul lor de plăți, acestora ar trebui să li se pună la dispoziție un glosar care să conțină explicații clare, nespecializate și lipsite de ambiguitate cel puțin pentru ▌serviciile aferente contului de plăți, precum și definițiile și explicațiile aferente. Glosarul ar trebui să funcționeze ca un instrument util care să încurajeze o mai bună înțelegere a sensului comisioanelor, fapt care ajută consumatorii să aleagă dintr-o gamă mai largă de oferte de conturi de plăți. De asemenea, pentru prestatorii de servicii de plată ar trebui introdusă obligația de a informa gratuit consumatorii cel puțin anual cu privire la toate comisioanele și dobânzile aplicate contului lor. Informațiile ex-post ar trebui furnizate într-un rezumat specific, care să asigure o imagine completă a dobânzilor câștigate și a comisioanelor suportate și să conțină înștiințări prealabile cu privire la modificarea comisioanelor sau a ratelor dobânzilor. Consumatorului ar trebui să i se pună la dispoziție informațiile necesare pentru a putea să înțeleagă ce vizează cheltuielile cu comisioanele și dobânzile și ▌să evalueze necesitatea modificării practicilor de consum sau a mutării la alt prestator. ▌

(16)  Pentru a răspunde nevoilor consumatorilor este necesar să se garanteze faptul că informațiile referitoare la comisioanele aplicabile conturilor de plăți sunt exacte, clare și comparabile. Prin urmare, după consultarea autorităților naționale și după testarea consumatorilor ABE ar trebui să elaboreze un proiect de standarde tehnice de implementare în ceea ce privește un format de prezentare standardizat pentru documentul de informare cu privire la comisioane, pentru situația comisioanelor și pentru simbolurile obișnuite, pentru a se asigura că acestea sunt inteligibile și comparabile din perspectiva consumatorilor. ▌Documentul de informare cu privire la comisioane și situația comisioanelor ar trebui diferențiate cu claritate de alte tipuri de comunicări ▌. ▌

(17)  Pentru a asigura [...] utilizarea consecventă a terminologiei aplicabile la nivelul Uniunii pe întreg teritoriul acesteia, statele membre ar trebui să instituie obligația prestatorilor de servicii de plată de a utiliza terminologia aplicabilă la nivelul Uniunii împreună cu terminologia standardizată care continuă să se aplice la nivel național, identificată în lista provizorie pe parcursul comunicărilor cu consumatorii, inclusiv în documentul de informare cu privire la comisioane și în situația comisioanelor, Prestatorii de servicii de plată ar trebui să poată utiliza denumirile de mărci în documentul de informare cu privire la comisioane și în situația comisioanelor, pentru a desemna serviciile sau conturile lor de plăți, cu condiția ca acestea să fie utilizate împreună cu terminologia standardizată și ca o desemnare secundară a serviciilor sau a conturilor oferite.

(18)  Site-urile de comparare independente reprezintă un mijloc eficient cu ajutorul căruia consumatorii pot evalua avantajele diferitelor oferte de conturi de plăți într-un singur spațiu. Aceste site-uri pot asigura echilibrul corect între necesitatea ca informațiile să fie clare și concise, dar, în același timp, complete și inteligibile, oferindu-le utilizatorilor posibilitatea de a obține mai multe informații detaliate dacă acest lucru îi interesează. Aceste site-uri pot reduce, de asemenea, costurile aferente cercetării, deoarece nu va mai fi nevoie ca respectivii consumatori să colecteze informații separat de la prestatorii de servicii de plată. Este esențial ca informațiile prezentate pe astfel de site-uri să fie demne de încredere, imparțiale și transparente, iar consumatorii să fie informați cu privire la existența acestora. În această privință, autoritățile competente ar trebui să informeze activ publicul cu privire la existența acestor site-uri.

(19)  Pentru a obține informații imparțiale cu privire la comisioanele percepute și ratele dobânzii aplicate conturilor de plăți, consumatorii ar trebui să poată avea acces la site-uri de comparare care sunt accesibile publicului și independente ▌de prestatorii de servicii de plată. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că consumatorii au acces liber la cel puțin un ▌site independent și accesibil publicului pe teritoriile lor. Site-urile de comparare respective pot fi operate de autoritățile competente, de alte autorități publice și/sau de operatori privați acreditați sau în numele acestora. Pentru a crește încrederea consumatorilor și în alte site-urile de comparare disponibile, statele membre ar trebui să instituie un program de acreditare voluntară prin care operatorii privați ai site-urilor de comparare să aibă posibilitatea de a înainta o cerere de acreditare în conformitate cu un set de criterii de calitate specificate. Ar trebui creat un site de comparare operat de o autoritate competentă sau de o altă autoritate publică sau în numele acestora atunci când nu este acreditat un site operat de un agent privat. Aceste site-uri ar trebui, de asemenea, să respecte criteriile de calitate.

(20)  Oferirea unui cont de plăți în cadrul unui pachet, împreună cu alte produse sau servicii financiare, reprezintă o practică curentă a prestatorilor de servicii de plată. Această practică poate constitui un mijloc prin care prestatorii de servicii de plată își diversifică oferta și concurează unii împotriva altora, în cele din urmă cu efecte benefice pentru consumatori. Cu toate acestea, studiul Comisiei referitor la practicile de legare din sectorul financiar, efectuat în 2009, precum și consultările relevante și plângerile formulate de consumatori au arătat că prestatorii de servicii de plată pot oferi conturi bancare la pachet cu produse care nu sunt solicitate de consumatori și care nu sunt esențiale pentru conturile de plăți, cum ar fi asigurarea locuinței. Mai mult, s-a observat că aceste practici pot reduce transparența și comparabilitatea prețurilor, pot limita opțiunile de achiziție ale consumatorilor și pot avea un impact negativ asupra mobilității lor. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că ori de câte ori prestatorii de servicii de plată oferă conturi de plăți ca parte dintr-un pachet, consumatorilor li se comunică informații cu privire la faptul dacă este posibil sau nu să cumpere contul de plăți separat, iar dacă este posibil, informații cu privire la costurile și comisioanele aplicabile fiecăruia dintre celelalte servicii sau produse financiare incluse în pachet. ▌

(21)  Consumatorii [...] sunt motivați să își schimbe conturile numai dacă procesul nu presupune o sarcină administrativă și financiară excesivă. Procedura de schimbare a conturilor de plăți la un alt prestator de servicii de plată ar trebui să fie clară, rapidă și sigură. În cazul în care prestatorii de servicii de plată percep taxe pentru serviciul de schimbare a conturilor, acestea ar trebui să fie rezonabile și conforme articolului 45 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE. Pentru a avea un impact pozitiv asupra concurenței, schimbarea conturilor ar trebui facilitată și la nivel transfrontalier. Având în vedere faptul că schimbarea conturilor la nivel transfrontalier ar putea fi mai complexă decât cea efectuată la nivel național și ar putea impune ca prestatorii de servicii de plată să se adapteze și să își ajusteze procedurile interne, ar trebui să se prevadă perioade de tranziție mai lungi pentru un serviciu de schimbare de la un prestator de servicii de plată la altul situat într-un alt stat membru.

(21a)  În cazul schimbărilor de la un prestator de servicii de plată la altul care se află pe teritoriul aceluiași stat membru, statele membre ar trebui să fie autorizate să înființeze sau să păstreze mecanisme diferite de cele prevăzute în prezenta directivă dacă acest lucru este în mod clar în interesul consumatorilor.

(22)  Procesul de schimbare a conturilor ar trebui să fie cât mai clar posibil pentru consumator. În consecință, statele membre ar trebui să se asigure că prestatorul de servicii de plată destinatar este răspunzător pentru inițierea și gestionarea procesului în numele consumatorului.

(23)  Ca regulă generală, cu condiția să fie primită aprobarea consumatorului, prestatorul de servicii de plată destinatar ar trebui să realizeze, în numele consumatorului, schimbarea plăților recurente, precum și transferul soldului pozitiv rămas, în mod ideal în cadrul unei singure întâlniri cu prestatorul de servicii de plată destinatar. În acest scop, consumatorii ar trebui să poată semna o autorizație prin care consimt sau refuză aprobarea sarcinilor menționate. Înainte de a acorda această autorizație, consumatorul ar trebui informat cu privire la toate etapele procedurale care trebuie parcurse pentru finalizarea procesului de schimbare a conturilor.

(24)  Cooperarea prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul este necesară pentru a asigura succesul schimbării conturilor. Prestatorul de servicii de plată destinatar ar trebui să poată solicita fie consumatorului, fie, dacă este necesar, prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul ▌informațiile pe care le consideră necesare în vederea restabilirii plăților recurente în noul cont de plăți. Totuși, aceste informații nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru efectuarea schimbării conturilor, iar prestatorul de servicii de plată destinatar nu ar trebui să solicite informații superflue.

(25)  Consumatorii nu ar trebui să facă obiectul unor penalități sau al altor pagube financiare provocate de direcționarea greșită a transferurilor de credit intrate sau a debitărilor directe. Acest aspect este deosebit de important în cazul anumitor categorii de plătitori și de beneficiari ai plăților, cum ar fi companiile de utilități care utilizează mijloace electronice (de exemplu baze de date) pentru a stoca informațiile referitoare la detaliile conturilor bancare ale consumatorilor și care efectuează numeroase operațiuni periodice care presupun un număr mare de consumatori.

(26)  Statele membre ar trebui să garanteze că acei consumatori care intenționează să deschidă un cont de plăți nu sunt discriminați pe criteriul cetățeniei sau al locului lor de reședință. Deși este important să se asigure că niciun client nu utilizează sistemul financiar în scopuri ilegale, cum ar fi frauda, spălarea de bani sau finanțarea terorismului, prestatorii de servicii de plată nu ar trebui să ridice bariere în calea consumatorilor care doresc să profite de avantajele pieței interne prin achiziția de conturi de plăți la nivel transfrontalier.

(27)  Consumatorii care sunt rezidenți legali în Uniune nu ar trebui discriminați pe baza naționalității sau a locului de reședință și nici pe o altă bază menționată la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene atunci când solicită deschiderea unui cont de plăți în Uniune sau utilizează un astfel de cont. Mai mult, dreptul de acces la un cont de plăți cu funcționalități de bază ar trebui asigurat de statele membre indiferent de situația financiară a consumatorului, cum ar fi situația profesională, nivelul venitului, istoricul creditării sau falimentul personal ale acestora.

(28)  Statele membre ar trebui să se asigure că toți prestatorii de servicii de plată care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor generale de plată cu amănuntul și oferă conturi de plăți ca parte integrantă a activității lor obișnuite oferă consumatorilor conturi de plăți cu funcționalități de bază menționate în prezenta directivă. Accesul nu ar trebui să fie exagerat de dificil și nu ar trebui să presupună costuri excesive pentru consumatori. Dreptul de a utiliza un cont de plăți cu funcționalități de bază în oricare dintre statele membre ar trebui acordat în conformitate cu Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8), în special în ceea ce privește procedurile de diligență privind clientela. Totodată, dispozițiile acestei directive nu ar trebui utilizate ca motiv unic pentru respingerea consumatorilor mai puțin avantajoși din punct de vedere comercial. Ar trebui să existe un mecanism care să le permită consumatorilor fără o adresă fixă, solicitanților de azil și consumatorilor cărora nu li se acordă un permis de ședere, dar a căror expulzare este imposibilă din motive legale, să îndeplinească cerințele capitolului II al Directivei 2005/60/CE.

(28a)  Pentru ca utilizatorilor de conturi de plăți cu funcționalități de bază să li se ofere servicii corespunzătoare, statele membre ar trebui să oblige prestatorii să asigure formarea corespunzătoare a personalului responsabil și să garanteze faptul că potențialele conflicte de interes nu îi afectează în mod negativ pe consumatorii în cauză.

(29)  Statele membre ar trebui să fie în măsură să oblige prestatorii de servicii de plăți să verifice dacă un consumator deține deja sau nu un cont de plăți activ și echivalent pe același teritoriu și să oblige consumatorul să semneze o declarație pe propria răspundere în acest sens. Prestatorii de servicii de plată nu ar trebui să fie în măsură să refuze o cerere de cont de plăți cu funcționalități de bază, cu excepția cazurilor identificate în mod expres în prezenta directivă.

(29a)  Statele membre ar trebui să garanteze faptul că prestatorii de servicii de plăți tratează cererile în termenele stabilite în prezenta directivă, iar în caz de refuz, prestatorii de servici de plăți informează consumatorul cu privire la motivele concrete care au determinat refuzul, cu excepția cazului în care această informare ar veni în contradicție cu obiectivele securități naționale sau cu cele ale combaterii infracțiunilor financiare.

(30)  Consumatorilor ar trebui să li se garanteze accesul la o gamă de servicii de plată de bază. Statele membre ar trebui să garanteze că, atât timp cât un cont de plăți cu funcționalități de bază este utilizat de consumator pentru uz personal, numărul tranzacțiilor puse la dispoziția consumatorului în conformitate cu normele specifice privind prețurile stabilite în prezenta directivă nu este limitat. Atunci când definesc noțiunea de uz personal, statele membre ar trebui să ia în considerare practicile de consum existente și practicile comerciale obișnuite. Serviciile legate de conturile de plăți de bază ar trebui să includă funcția de depozitare și retragere de bani. Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua operațiuni de plată esențiale, cum ar fi să primească venituri sau prestații, să plătească facturi sau taxe și să cumpere bunuri și servicii, inclusiv prin debitare directă, transfer de credit și utilizarea unui card de plăți. Aceste servicii ar trebui să permită achiziția de bunuri și servicii online și să ofere consumatorilor oportunitatea de a iniția ordine de plată prin intermediul facilității bancare online a prestatorului de servicii de plată, acolo unde aceasta este disponibilă. Totuși, un cont de plăți cu funcționalități de bază nu ar trebui utilizat exclusiv online, deoarece acest fapt ar crea un obstacol pentru consumatorii care nu au acces la internet. Consumatorii nu ar trebui să aibă acces la o facilitate de descoperit de cont în cazul unui cont de plăți cu funcționalități de bază. Cu toate acestea, statele membre ar putea permite prestatorilor de servicii de plată să ofere clienților care au un cont de plăți de bază servicii de descoperit de cont și alte produse de creditare ca servicii clar separate, cu condiția ca accesul la contul de plăți cu funcționalități de bază sau utilizarea acestuia să nu fie limitată la cumpărarea de astfel de servicii de creditare și nici să nu fie condiționată de aceasta. Eventualele taxe percepute pentru aceste servicii ar trebui să fie transparente și ar trebui să fie cel puțin la fel de avantajoase ca politica obișnuită de prețuri a prestatorului.

(31)  Pentru a asigura disponibilitatea conturilor de plăți cu funcționalități de bază unei game cât mai vaste de consumatori, acestea ar trebui oferite gratuit sau în schimbul unui comision rezonabil. Statele membre ar trebui să oblige prestatorii de servicii de plată să asigure faptul că contul de plăți cu funcționalități de bază este întotdeauna contul de plăți cu comisionul cel mai mic, destinat furnizării pachetului minim de servicii de plată stabilit în statul membru în cauză. În plus, orice taxe suplimentare percepute consumatorului pentru nerespectarea termenilor contractuali ar trebui să fie rezonabile și în niciun caz mai mari decât comisioanele obișnuite ale prestatorului.

(32)  Prestatorul de servicii de plată ar trebui să refuze deschiderea unui cont de plăți cu funcționalități de bază sau să rezilieze un contract privind un astfel de cont numai în circumstanțe specifice, de exemplu în caz de nerespectare a legislației privind spălarea banilor și finanțarea terorismului sau a celei privind prevenirea și investigarea infracțiunilor. Chiar și în aceste cazuri, refuzul poate fi justificat numai dacă respectivul consumator nu respectă dispozițiile legislative respective și nu pe motiv că procedura de verificare a respectării legislației este prea împovărătoare sau prea costisitoare.

(33)  Statele membre ar trebui să asigure instituirea unor măsuri adecvate pentru sensibilizarea populației cu privire la existența conturilor de plăți cu funcționalități de bază și la procedurile și condițiile de utilizare a acestora stabilite în prezenta directivă. Statele membre ar trebui să asigure faptul că măsurile de comunicare sunt adecvate și bine orientate, adresându-se în special consumatorilor care nu dețin un cont, sunt vulnerabili și mobili. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să pună activ la dispoziția consumatorilor informații accesibile și măsuri de asistență adecvate privind funcționalitățile specifice ale contului de plată care oferă funcționalități de bază, comisioanele aferente și condițiile ▌de utilizare a contului, precum și etapele pe care trebuie să le parcurgă consumatorii pentru a-și exercita dreptul de a deschide un cont de plăți cu funcționalități de bază. Consumatorii ar trebui informați, în particular, cu privire la faptul că achiziția de servicii suplimentare nu este obligatorie pentru a avea acces la un cont de plăți cu funcționalități de bază. Pentru a reduce la minimum riscul excluderii din punct de vedere financiar a consumatorilor, statele membre ar trebui să îmbunătățească instruirea în domeniul financiar, inclusiv în școli, și să combată îndatorarea excesivă. De asemenea, statele membre ar trebui să promoveze inițiative ale prestatorilor de servicii de plată care să faciliteze furnizarea combinată a conturilor de plăți cu funcționalități de bază și a instruirii financiare independente.

(34)  Statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente care sunt autorizate să asigure punerea în aplicare a prezentei directive și cărora le sunt acordate competențe de investigare și de punere în aplicare. Autoritățile competente desemnate ar trebui să fie independente de prestatorii de servicii de plată și ar trebui să dispună de resurse adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin. Statele membre ar trebui să aibă capacitatea de a desemna autorități competente diferite pentru a pune în aplicare gama largă de obligații prevăzute în prezenta directivă.

(35)  Consumatorii ar trebui să aibă acces la proceduri extrajudiciare efective și eficiente de reclamație și de reparație în vederea soluționării litigiilor ce pot apărea în urma exercitării drepturilor și a obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. Accesul la procedurile alternative de soluționare a litigiilor ar trebui să fie facil, iar organismele competente ar trebui să îndeplinească o serie de criterii precum reprezentarea egală a prestatorilor și a utilizatorilor. Acest acces este deja asigurat prin Directiva 2013/.../UE în ceea ce privește litigiile contractuale relevante. Totuși, consumatorii ar trebui să aibă acces și la procedurile extrajudiciare de reparație în cazul unor litigii precontractuale privind drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta directivă, de exemplu atunci când li se refuză accesul la un cont de plăți cu funcționalități de bază. Respectarea dispozițiilor din prezenta directivă impune prelucrarea datelor cu caracter personal ale consumatorilor. Această prelucrare este reglementată de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(9). Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să respecte normele stabilite în Directiva 95/46/CE și legile naționale pentru punerea în aplicare a acestora.

(36)  În vederea atingerii obiectivelor stabilite în prezenta directivă, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei pentru a identifica terminologia standardizată la nivelul Uniunii care vizează serviciile de plată comune unui număr de state membre, precum și definițiile acestor termeni.

▌

(38)  O dată pe an, iar pentru prima dată în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive ▌, statele membre ar trebui să obțină statistici anuale fiabile privind funcționarea măsurilor introduse prin prezenta directivă. Acestea ar trebui să utilizeze orice surse relevante de informare și să comunice Comisiei informațiile respective. Comisia ar trebui să prezinte un raport anual pe baza informațiilor primite.

(39)  Prezenta directivă ar trebui să facă obiectul unei revizuiri la patru ani de la intrarea sa în vigoare, pentru a se ține seama de evoluțiile pieței, cum ar fi apariția unor tipuri noi de conturi de plăți și de servicii de plată, precum și de evoluțiile înregistrate în alte domenii ale dreptului Uniunii și de experiențele statelor membre. Revizuirea ar trebui să evalueze dacă măsurile introduse au îmbunătățit înțelegerea de către consumatori a comisioanelor aferente conturilor de plăți, comparabilitatea conturilor de plăți și ușurința cu care se schimbă conturile. Aceasta ar trebui să stabilească, de asemenea, numărul de conturi de plăți de bază deschise, inclusiv de către consumatori care anterior nu beneficiau de servicii bancare, perioada de deținere a acestui tip de conturi, numărul de refuzuri de deschidere a conturilor de plăți de bază și numărul de cazuri de închidere a acestui tip de conturi și motivele corespondente, precum și comisioanele aferente. În plus, aceasta ar trebui să analizeze dacă termenele-limită prelungite prevăzute pentru prestatorii de servicii de plată care efectuează schimbarea conturilor la nivel transfrontalier urmează să fie menținute pe o perioadă de timp mai îndelungată, precum și dacă dispozițiile privind informațiile ce trebuie furnizate de către prestatorii de servicii de plată atunci când oferă pachete de produse sunt suficiente sau dacă sunt necesare măsuri suplimentare. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, după caz, de propuneri legislative.

(40)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(41)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legislatorul consideră că transmiterea acestor documente este justificată,

(41a)  Un stat membru ar trebui să aibă competența de a decide, cu aprobarea Comisiei, să scutească prestatorii de servicii de plată de la obligativitatea oferirii de conturi de plată cu funcționalități de bază. Comisia ar trebui să aprobe derogările doar cu condiția garantării concurenței echitabile pentru toți prestatorii de servicii de plată, a respectării dreptului de acces al consumatorilor și a evitării stigmatizării consumatorilor ce dețin conturi de plată cu funcționalități de bază. Aprobarea nu poate avea ca rezultat o situație în care doar un singur prestator de servicii de plată ar oferi astfel de conturi de plată cu funcționalități de bază într-un stat membru.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPOTOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezenta directivă prevede norme referitoare la transparența și comparabilitatea comisioanelor percepute consumatorilor pentru conturile de plăți deținute de aceștia în cadrul Uniunii Europene și furnizate de către prestatori de servicii de plată situați în Uniune, precum și norme referitoare la schimbarea conturilor de plăți în cadrul Uniunii.

(2)  De asemenea, prezenta directivă definește un cadru de norme și condiții în conformitate cu care statele membre garantează dreptul consumatorilor de a deschide și a utiliza conturi de plăți cu funcționalități de bază în Uniune.

(3)  Deschiderea și utilizarea unui cont de plăți cu funcționalități de bază, în temeiul prezentei directive, sunt în conformitate cu dispozițiile din capitolul II al Directivei 2005/60/CE.

(3a)  Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolele 15-19, un cont de plăți cu funcționalități de bază este considerat un cont de plăți în sensul prezentei directive.

(4)  Prezenta directivă se aplică prestatorilor de servicii de plată situați în Uniune.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

(a)  prin „consumator” se înțelege persoana fizică care acționează în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa comercială, de afacerile, de meseria sau de profesia sa;

(aa)  prin „rezident legal” se înțelege statutul unui cetățean al Uniunii sau resortisant dintr-o țară terță care se află legal pe teritoriul Uniunii, inclusiv persoanele care solicită azil în temeiul Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 referitoare la statutul refugiaților, al Protocolului din 31 ianuarie 1967 la aceasta și al altor tratate internaționale aplicabile;

(b)  prin „cont de plăți” se înțelege un cont deținut în numele unuia sau al mai multor utilizatori ai serviciilor de plată și care este folosit pentru executarea operațiunilor de plată;

(c)  prin „serviciu de plată” se înțelege un serviciu de plată astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2007/64/CE;

(ca)  prin „servicii legate de contul de plăți” se înțeleg toate serviciile legate de utilizarea unui cont de plăți, inclusiv serviciile de plată și operațiunile de plată vizate de articolul 3 litera (g) din Directiva 2007/64/CE;

(d)  prin „operațiune de plată” se înțelege acțiunea, inițiată de plătitor sau de beneficiarul plății, de a plasa, a transfera sau a retrage fonduri, indiferent de eventualele obligații subiacente existente între plătitor și beneficiarul plății;

(e)  prin „prestator de servicii de plată” se înțelege un prestator de servicii de plată astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (9) din Directiva 2007/64/CE, excluzându-se capitolul IV, în care acest termen înseamnă toți prestatorii de servicii de plată aflați pe teritoriul statelor membre care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor generale de plată cu amănuntul și care oferă conturi de plată ca parte integrantă a activității lor obișnuite;

(f)  prin „instrument de plată” se înțelege un instrument de plată astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (23) din Directiva 2007/64/CE;

(g)  prin „prestator de servicii de plată care efectuează transferul” se înțelege prestatorul de servicii de plată de la care sunt transferate informațiile privind toate plățile recurente sau o parte dintre acestea;

(h)  prin „prestator de servicii de plată destinatar” se înțelege prestatorul de servicii de plată către care sunt transferate informațiile privind toate plățile recurente sau o parte dintre acestea;

(i)  prin „plătitor” se înțelege persoana fizică sau juridică care este titularul unui cont de plăți și care autorizează un ordin de plată din acel cont de plăți sau, în cazul în care nu există un cont de plăți al plătitorului, persoana fizică sau juridică care dă un ordin de plată către un cont de plăți al beneficiarului plății;

(j)  prin „beneficiar al plății” se înțelege persoana fizică sau juridică care este destinatarul vizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operațiuni de plată;

(k)  prin „comisioane” se înțeleg toate cheltuielile și penalitățile, dacă există, pe care consumatorul trebuie să le plătească prestatorului de servicii de plată în schimbul furnizării serviciilor legate de un cont de plăți sau în legătură cu aceste servicii;

(ka)  prin „rata dobânzii pentru credit” se înțelege rata dobânzii plătită consumatorului în legătură cu păstrarea de fonduri într-un cont de plăți;

(l)  prin „suport durabil” se înțelege orice instrument care permite consumatorului sau prestatorului de servicii de plată să stocheze informații adresate personal consumatorului respectiv, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare și pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informației respective, și care permite reproducerea, fără modificări, a informațiilor stocate;

(m)  prin „schimbarea conturilor” se înțelege transferul de la un prestator de servicii de plată la altul, la cererea consumatorului, a informațiilor referitoare la toate sau la o parte dintre ordinele de plată programate pentru transferurile de credit, debitările directe recurente și transferurile recurente de credit intrate, executate într-un cont de plăți, cu sau fără transferul soldului pozitiv al contului de la un cont de plăți la altul și cu sau fără închiderea vechiului cont; schimbarea conturilor nu presupune transferul contractului de la prestatorul de servicii de plată care inițiază transferul la prestatorul de servicii de plată destinatar;

(n)  prin „debitare directă” se înțelege un serviciu de plată de debitare a contului de plăți al plătitorului, în cazul în care o operațiune de plată este inițiată de beneficiarul plății pe baza consimțământului exprimat de către plătitor;

(o)  prin „transfer de credit” se înțelege serviciul de plată ▌de creditare a contului de plăți al unui beneficiar al plății printr-o operațiune de plată sau o serie de operațiuni de plată efectuate din contul de plăți al plătitorului de către prestatorul de servicii de plată la care este deschis contul de plăți al plătitorului, în baza unei instrucțiuni date de plătitor;

(p)  prin „ordin de plată programată” se înțelege un serviciu prin care contul de plăți al unui beneficiar al plății este creditat periodic printr-o serie de operațiuni de plată efectuate din contul de plăți al plătitorului de către prestatorul de servicii de plată la care este deschis contul de plăți al plătitorului, în baza unei instrucțiuni date de plătitor;

(q)  prin „fonduri” se înțelege bancnote și monede, bani scripturali și monedă electronică, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2009/110/CE;

(r)  prin „contract-cadru” se înțelege un contract de servicii de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operațiuni de plată individuale și succesive și care poate conține obligația de a constitui un cont de plăți, precum și condițiile de constituire a acestui cont;

(ra)  prin „zi lucrătoare” se înțelege o zi lucrătoare astfel cum este definită la articolul 4 punctul (27) din Directiva 2007/64/CE.

Articolul 3

Terminologia standardizată asociată conturilor de plăți

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile competente menționate la articolul 20 întocmesc o listă provizorie cuprinzând cele mai reprezentative servicii aferente conturilor de plată la nivel național. Această listă conține cel puțin primele 10 dintre cele mai reprezentative servicii disponibile la nivel național. Lista conține termenii și definițiile pentru fiecare dintre serviciile identificate, în fiecare dintre limbile oficiale ale statului membru utilizându-se un singur termen pentru fiecare serviciu.

(2)  În sensul alineatului (1), autoritățile competente au în vedere serviciile care:

(a)  sunt cel mai frecvent utilizate de consumatori în legătură cu contul lor de plăți;

(b)  generează cel mai mare cost pentru consumatori, atât la nivel global, cât și per unitate.

Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a acestor criterii în sensul alineatului (1), ABE elaborează orientări în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a asista autoritățile competente.

(3)  Statele membre notifică Comisiei listele provizorii menționate la alineatul (1) până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Statele membre prezintă Comisiei, la cerere, informații complementare referitoare la datele pe baza cărora au fost întocmite listele în ceea ce privește criteriile menționate la alineatul (2).

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 24, de stabilire, pe baza listelor provizorii depuse în temeiul alineatului (3), a unei terminologii standardizate la nivelul Uniunii pentru acele servicii aferente conturilor de plată care sunt comune cel puțin majorității statelor membre. Terminologia standardizată la nivelul Uniunii este clară și concisă și include termeni comuni și definiții pentru serviciile comune. În fiecare dintre limbile oficiale ale statului membru se utilizează un singur termen pentru fiecare serviciu.

(5)  După [...] publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a actelor delegate menționate la alineatul (4), fiecare stat membru integrează fără întârziere, dar cel târziu în termen de o lună, terminologia standard la nivelul Uniunii adoptată în temeiul alineatului (4), în lista provizorie menționată la alineatul (1) și publică această listă.

Articolul 4

Documentul de informare cu privire la comisioane și glosarul

1.  Statele membre se asigură că, cu o perioadă de timp corespunzătoare înainte de a încheia un contract privind un cont de plăți cu un consumator, prestatorii de servicii de plată pun la dispoziția consumatorului un document cuprinzător de informare cu privire la comisioane. În documentul de informare cu privire la comisioane sunt prezentate toate serviciile disponibile în legătură cu contul de plăți, care sunt incluse în lista celor mai reprezentative servicii menționată la articolul 3 alineatul (5), precum și comisioanele corespunzătoare pentru toate serviciile. Documentul conține, de asemenea, eventualele comisioane și dobânzi suplimentare ce pot fi aplicate contului în cauză. Pentru a se putea deosebi documentul de informare cu privire la comisioane de documentele comerciale sau cele contractuale, acesta conține, în partea de sus a primei pagini, un simbol comun. Statele membre asigură faptul că prestatorii de servicii de plată informează consumatorii cu privire la toate modificările aplicate comisioanelor și pun la dispoziția consumatorilor o versiune actualizată a documentului de informare cu privire la comisioane, dacă este cazul.

În cazul în care comisionul aplicat unui serviciu este valabil numai pentru anumite canale de comunicare, cum ar fi cele online sau prin intermediul unei sucursale, sau comisionul variază în funcție de canalul utilizat, acest lucru este indicat în mod clar în documentul de informare cu privire la comisioane.

(1a)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată nu percep comisioane care nu sunt enumerate în documentul de informare cu privire la comisioane.

(2)  În cazul în care unul sau mai multe dintre serviciile de plată ▌sunt oferite ca parte dintr-un pachet de servicii de plată, documentul de informare cu privire la comisioane precizează comisionul pentru întregul pachet, serviciile ▌incluse în pachet și numărul lor, precum și comisionul pentru fiecare serviciu care nu este vizat de comisionul aplicat pachetului.▌

▌

(5)  Statele membre instituie pentru prestatorii de servicii de plată obligația de a pune la dispoziția consumatorilor un glosar al tuturor serviciilor menționate la alineatul (1) și definițiile și explicațiile aferente.

Statele membre se asigură că glosarul pus la dispoziție în temeiul primului paragraf nu este de natură să inducă în eroare și este elaborat într-un limbaj clar, lipsit de ambiguități și nespecializat.

(6)  Documentul de informare cu privire la comisioane și glosarul sunt puse la dispoziția consumatorilor și a potențialilor consumatori de către prestatorii de servicii de plată în mod permanent, în format electronic, pe site-urile respectivilor prestatori, fiind ușor disponibile și persoanelor care nu sunt clienți. Documentul de informare cu privire la comisioane este pus la dispoziție de către prestatorii de servicii de plată gratuit, pe un suport durabil, în incintele accesibile consumatorilor, iar glosarul este pus la dispoziție pe un suport durabil la cerere.

(7)  După consultarea autorităților naționale și după testarea pe lângă consumatori, ABE elaborează un proiect de standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul prezentării standardizate a documentului de informare cu privire la comisioane și simbolul comun al acestuia.

ABE înaintează Comisiei proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare până la … [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 5

Situația comisioanelor

(1)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată pun gratuit la dispoziția consumatorilor cel puțin anual o situație a tuturor comisioanelor și a ratelor dobânzii aplicate la contul de plăți al acestora.

Părțile contractante convin canalul de comunicare utilizat pentru a furniza consumatorului situația comisioanelor. Situația este pusă la dispoziția consumatorului pe suport de hârtie la solicitarea acestuia.

(2)  În situația menționată la alineatul (1) sunt precizate următoarele informații:

(a)  comisionul unitar perceput pentru fiecare serviciu și numărul de utilizări ale serviciului pe parcursul perioadei relevante sau, în cazul în care serviciile sunt combinate în cadrul unui pachet, comisionul perceput pentru întregul pachet;

(b)  cuantumul total al comisioanelor suportate pentru fiecare serviciu furnizat pe parcursul perioadei relevante și, dacă este cazul, luând în considerare structurile specifice de comisioane pentru pachete de servicii;

(ba)  valoarea ratei dobânzii pentru descoperitul de cont, numărul de zile în care contul a fost descoperit și cuantumul total al dobânzii plătite asociate descoperitului de cont pe parcursul perioadei relevante;

(bb)  rata dobânzii de credit aplicată contului, bilanțul mediu și cuantumul total al dobânzii câștigate în perioada relevantă;

(c)  soldul total (pozitiv sau negativ) după deducerea tuturor comisioanelor și aplicarea dobânzii obținute ca urmare a utilizării contului pe parcursul perioadei relevante;

(ca)  notificările prealabile cu privire la modificarea preconizată a comisioanelor sau a ratelor dobânzii în perioada următoare.

▌

(4)   După consultarea autorităților naționale și după testarea pe lângă consumatori, ABE elaborează un proiect de standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul prezentării standardizate a situației comisioanelor și simbolul comun al acesteia ▌.

ABE înaintează Comisiei proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare până la … [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 6

Comunicări care utilizează terminologia standardizată

(1)  Statele membre se asigură că, în toate comunicările către consumatori, inclusiv în comunicările contractuale și comerciale, prestatorii de servicii de plată utilizează, dacă este cazul, terminologia standardizată din lista celor mai reprezentative servicii asociate cu un cont de plăți menționat la articolul 3 alineatul (5).

(2)  Prestatorii de servicii de plată au posibilitatea de a face referire la mărci care desemnează servicii sau conturi de plăți în cuprinsul comunicărilor lor comerciale către clienți, cu condiția să identifice clar termenul corespondent utilizând terminologia standardizată inclusă în lista completă menționată la articolul 3 alineatul (5) ▌. Prestatorii de servicii de plată pot utiliza aceste mărci în cuprinsul documentului de informare cu privire la comisioane sau al situației comisioanelor cu condiția ca acestea să fie adiționale terminologiei standardizate și ca o a doua desemnare a serviciilor sau a conturilor oferite.

Articolul 7

Site-uri de comparare la nivel național

(1)  Statele membre se asigură că ▌consumatorii au acces gratuit la cel puțin un site înființat în conformitate cu alineatele (2) și (3), care include cel puțin:

(a)  comparația între dobânzile plătite sau percepute pentru contul de plăți, comisioanele percepute de către prestatorii de servicii de plată pentru serviciile oferite pentru conturile de plăți la nivel național;

(b)  comparația între determinanții nivelului serviciului furnizat de prestatorul de servicii de plată, inclusiv factori precum numărul de sucursale și amplasarea acestora și numărul de automate pentru numerar prin intermediul cărora pot fi evaluate serviciile;

(c)  informații suplimentare oferite consumatorilor privind terminologia standardizată a Uniunii, accesul la conturi de plăți, inclusiv la conturi de plăți cu funcționalități de bază și privind procedurile de schimbare disponibile la nivel național și la nivelul Uniunii. Astfel de informații pot fi oferite prin intermediul unor linkuri către site-uri externe.

(2)  Statele membre stabilesc un program de acreditare voluntară pentru site-urile unde sunt comparate elementele de comparare, astfel cum sunt descrise la articolul 7 alineatul (1) literele (a) și (b), oferite pentru conturile de plăți operate de operatori privați. Pentru a primi acreditare, site-urile de comparare operate de operatorii privați trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)  sunt independente din punct de vedere juridic, financiar și operațional de orice prestator de servicii de plată;

(aa)  menționează clar proprietarii și sursele de finanțare;

(ab)  definește criterii clare și obiective pe care se bazează comparația;

(ac)  sunt imparțiale în măsura în care publicitatea din partea prestatorilor de servicii de plată, a agenților, a afiliaților sau a mărcilor lor nu sunt afișate pe pagina principală sau pe paginile de comparare a prețurilor;

(b)  folosesc un limbaj clar și precis și, după caz, terminologia standardizată a Uniunii, menționată la articolul 3 alineatul (5);

(c)  furnizează informații clare și actualizate și precizează ora ultimei actualizări;

(d)  asigură utilizatorilor rezultate obiective și exhaustive ținând seama pe deplin de fiecare criteriu ales de utilizatori și, atunci când informațiile prezentate nu oferă o imagine completă asupra pieței, o declarație clară în acest sens înainte de afișarea rezultatelor;

(da)  acceptă cereri pentru includerea pe site din partea oricărui prestator de servicii din statul membru în cauză;

(e)  adoptă o procedură eficientă de gestionare a întrebărilor și reclamațiilor.

Atunci când prestatorilor de servicii li se percepe o taxă pentru listarea pe aceste site-uri, taxele sunt nediscriminatorii și publicate pe site.

(3)  În cazul în care niciun site nu este acreditat conform alineatului (2), statele membre se asigură că este instituit un site operat fie de autoritatea competentă menționată la articolul 20, fie în numele acesteia, sau de altă autoritate publică competentă. În cazul în care un site a fost acreditat în temeiul alineatului (2), statele membre pot decide să instituie un site suplimentar operat de autoritatea competentă menționată la articolul 20 sau de altă autoritate publică competentă. Site-urile operate de o autoritate competentă în temeiul alineatului (1) respectă dispozițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(e).

(4)  Statele membre refuză sau retrag acreditarea unor operatori privați în cazul unei nerespectări recurente sau persistente a obligațiilor prevăzute la alineatul (2).

(4a)  Prestatorii de servicii de plată nu sunt răspunzători pentru informații eronate sau inactuale referitoare la ei sau la serviciile pe care le prestează, afișate pe un site de comparare acreditat sau neacreditat, în cazul în care administratorul site-ului nu a corectat respectivele informații la solicitarea prestatorului de servicii.

(4b)  Statele membre se asigură că consumatorii sunt informați cu privire la disponibilitatea site-urilor menționate la alineatul (1) și cu privire la site-urile acreditate în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

▌

Articolul 7a

Site-ul de comparare la nivelul Uniunii

(1)  Statele membre notifică Comisiei și ABE site-urile de comparare care operează în conformitate cu articolul 7 alineatele (1), (2) și (3).

(2)  La … [3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], ABE pune la dispoziția publicului un site de comparare la nivelul Uniunii care să permită consumatorilor să compare conturi de plăți oferite în cadrul pieței interne. Pentru a completa aceste informații, site-ul de comparare la nivelul Uniunii furnizează consumatorilor un glosar care conține terminologia standardizată a Uniunii adoptată în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) și orientările practice cu privire la schimbarea transfrontalieră a conturilor de plăți.

Articolul 8

Conturi incluse în pachete

Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2), statele membre se asigură că, atunci când un cont de plăți este oferit împreună cu un alt serviciu sau produs financiar ca parte a unui pachet, prestatorul de servicii de plată informează consumatorul cu privire la posibilitatea de a achiziționa separat contul de plăți și, în caz afirmativ, oferă informații separate privind costurile și comisioanele asociate fiecărui produs și serviciu financiar oferit în cadrul pachetului.

▌

CAPITOLUL III

Schimbarea conturilor

Articolul 9

Furnizarea serviciului de schimbare a conturilor

Statele membre se asigură că prestatorii serviciului de plată furnizează un serviciu de schimbare a conturilor în conformitate cu articolul 10 oricărui consumator care deține un cont de plăți la un alt prestator de servicii de plată din Uniune și care a solicitat deschiderea unui nou cont de plăți la prestatorul de servicii de plată destinatar.

În cazul schimbării contului de la un prestator de servicii de plată la altul, aflat pe teritoriul aceluiași stat membru, statele membre pot să înființeze sau să păstreze mecanisme diferite de cele menționate la articolul 10 dacă acest lucru este în mod clar în interesul consumatorilor, iar schimbarea contului se efectuează în cel mult aceleași intervale ca cele descrise la articolul 10.

Articolul 10

Serviciul de schimbare a conturilor

(1)  Statele membre se asigură că serviciul de schimbare a conturilor este inițiat de către prestatorul de servicii de plată destinatar și că este furnizat în conformitate cu normele stabilite la alineatele (2)-(7).

(2)  Serviciul de schimbare a conturilor este inițiat de către prestatorul de servicii de plată destinatar. Pentru a face acest lucru, prestatorul de servicii de plată destinatar obține autorizarea scrisă a consumatorului pentru furnizarea serviciului de schimbare a conturilor. În cazul conturilor comune, autorizația scrisă este obținută de la toți deținătorii contului.

Autorizația este redactată într-o limbă oficială a statului membru în care este inițiat serviciul de schimbare a conturilor sau în orice altă limbă convenită între părți.

Autorizarea permite consumatorului să prezinte sau să refuze prestatorului de servicii de plată acordul specific în ceea ce privește efectuarea fiecăreia dintre sarcinile menționate la alineatul (3) literele (e) și [...] (f) și să prezinte sau să refuze prestatorului de servicii de plată destinatar acordul specific în ceea ce privește efectuarea fiecăreia dintre sarcinile menționate la alineatul (4) literele (c)și (d) și la alineatul (5). Autorizarea permite consumatorului să solicite în mod specific prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul să transmită informațiile menționate la alineatul (3) literele (a) și [...] (b).

Autorizarea indică, de asemenea, data de la care plățile recurente vor fi operate din contul deschis la prestatorul de servicii de plată destinatar. Această dată cade cu cel puțin șapte zile lucrătoare după data la care prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul primește cererea de a efectua schimbarea din partea prestatorului de servicii de plată destinatar în temeiul articolului 10 alineatul (6).

(3)  În termen de trei zile lucrătoare de la primirea autorizației menționate la alineatul (2), prestatorul de servicii de plată destinatar solicită prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul să îndeplinească următoarele sarcini:

(a)  să transmită prestatorului de servicii de plată destinatar și, în cazul în care consumatorul solicită în mod specific aceasta în baza alineatului (2), consumatorului o listă cu toate ordinele de plată programată existente pentru transferurile de credit și mandatele de debitare directă generate de către debitor, atunci când acestea sunt disponibile;

(b)  să transmită prestatorului de servicii de plată destinatar și, în cazul în care consumatorul solicită în mod specific aceasta în baza alineatului (2), consumatorului, informațiile disponibile privind transferurile de credit intrate și debitele directe generate de către creditor, executate în contul consumatorului în ultimele 13 luni;

(c)  să transmită prestatorului de servicii de plată destinatar astfel de informații suplimentare ▌necesare prestatorului de servicii de plată destinatar pentru a efectua schimbarea;

(d)  în cazul în care prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul nu pune la dispoziție un sistem pentru redirecționarea automată a transferurilor de credit intrate și a debitelor directe în contul deținut de consumator la prestatorul de servicii de plată destinatar, ▌să nu mai accepte debite directe sau transferuri de credit intrate începând cu data specificată în autorizație;

(e)  în cazul în care consumatorul și-a dat acordul în mod specific în conformitate cu alineatul (2), să transfere orice sold pozitiv rămas în contul deschis sau deținut la prestatorul de servicii de plată destinatar, la data specificată de către consumator; ▌

(f)  în cazul în care consumatorul și-a dat acordul în mod specific în conformitate cu alineatul (2), să închidă contul deținut la furnizorul de servicii de plată care efectuează transferul, la data indicată de consumator;

(fa)  să anuleze ordinele de plată programată și transferurile de credit cu dată de executare începând cu data specificată în autorizație.

(4)  La data la care sunt primite informațiile solicitate de la prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul, menționate la alineatul (3), prestatorul de servicii de plată destinatar îndeplinește următoarele sarcini:

(a)  stabilește, în termen de șapte zile lucrătoare, ordinele de plată programată pentru transferurile de credit solicitate de consumator și le execută începând cu data menționată în autorizație;

(b)  acceptă debitele directe începând cu data menționată în autorizație;

(ba)  informează consumatorii, după caz, cu privire la drepturile lor în legătură cu debitele directe SEPA în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 260/2012;

(c)  în cazul în care consumatorul și-a dat acordul în mod specific în conformitate cu alineatul (2), informează plătitorii care efectuează transferuri de credit recurente în contul de plăți al consumatorului în legătură cu detaliile contului consumatorului deschis la prestatorul de servicii de plată destinatar. În cazul în care prestatorul de servicii de plată destinatar nu deține toate informațiile de care are nevoie pentru a-l informa pe plătitor, solicită informațiile lipsă consumatorului în termen de două zile, sau, după caz și după obținerea permisiunii consumatorului, prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul;

(d)  în cazul în care consumatorul și-a dat acordul în mod specific în conformitate cu alineatul (2), informează beneficiarii plăților care folosesc o facilitate de debitare directă pentru a colecta fonduri din contul consumatorului în legătură cu detaliile aferente contului deschis de consumator la prestatorul de servicii de plată destinatar și în legătură cu data de la care debitele directe sunt colectate din contul respectiv. În cazul în care prestatorul de servicii de plată destinatar nu dispune de toate informațiile de care are nevoie pentru a-l informa pe beneficiarul plăților, solicită informațiile lipsă consumatorului în termen de două zile sau, după caz și după obținerea permisiunii consumatorului, prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul;

(e)  în cazul în care consumatorului i se solicită să furnizeze informațiile lipsă în sensul literelor (c) și (d), transmite consumatorului scrisori standard, redactate într-o limbă oficială a statului membru în care este inițiat serviciul de schimbare a conturilor sau în orice altă limbă convenită între părți, în care sunt incluse detalii privind contul nou și data de inițiere indicată în autorizație. .

(4a)  Statele membre se asigură că sunt stabilite termene-limită la nivel național pentru plătitori și pentru beneficiarii plății, pentru a lua la cunoștință detaliile noului cont al consumatorului transmise de către prestatorul de servicii de plată destinatar. Statele membre se asigură, de asemenea, că consumatorii sunt informați cu privire la astfel de termene-limită și la obligațiile aferente.

(5)  În cazul în care consumatorul și-a dat acordul în mod specific în conformitate cu alineatul (2), prestatorul de servicii de plată destinatar poate îndeplini orice sarcini suplimentare necesare pentru efectuarea schimbării conturilor.

(6)  La primirea unei cereri din partea prestatorului de servicii de plată destinatar, prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul îndeplinește următoarele sarcini:

(a)  transmite prestatorului de servicii de plată destinatar informațiile indicate la alineatul (3) literele (a), (b) și (c), în termen de șapte zile lucrătoare de la primirea cererii;

(b)  în cazul în care prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul nu pune la dispoziție un sistem de redirecționare automată a transferurilor de credit intrate și a debitărilor directe în contul deținut de consumator la prestatorul de servicii de plată destinatar, oprește transferurile de credit intrate și nu mai acceptă debitări directe din contul de plăți începând cu data solicitată de către prestatorul de servicii de plată destinatar;

(c)  transferă orice sold pozitiv rămas din contul de plăți în contul deținut la prestatorul de servicii de plată destinatar;

(d)  închide contul de plăți după finalizarea etapelor descrise la literele (a) - (c);

(e)  îndeplinește orice sarcini suplimentare necesare pentru efectuarea schimbării conturilor, în conformitate cu alineatul (5).

(6a)  Prestatorilor de servicii de plată care efectuează transferul nu li se solicită închiderea contului de plăți în conformitate cu alineatul (6) litera (d), atunci când consumatorul are obligații scadente față de prestatorul de servicii de plată. Prestatorul de servicii de plată informează imediat consumatorul atunci când aceste obligații scadente împiedică închiderea contului de plăți.

(7)  Fără a aduce atingere articolului 55 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE, prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul nu blochează instrumentele de plată înainte de data convenită cu prestatorul de servicii de plată destinatar astfel încât furnizarea serviciilor de plată către consumator să nu fie întreruptă în timpul procesului de schimbare a conturilor.

(8)  Statele membre se asigură că toate dispozițiile cuprinse la alineatele (1)-(7), cu excepția celor cuprinse la aliniatul 4 literele (c) și (d), se aplică și atunci când serviciul de schimbare a conturilor este inițiat de un prestator de servicii de plată situat într-un alt stat membru.

(9)  În cazul indicat la alineatul (8), termenele-limită prevăzute la alineatele (3), (4) și (6) sunt dublate, cu excepția celor legate de tranzacțiile care intră în sfera de aplicare a articolului 1 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012, caz în care atât contul de plăți care realizează transferul, cât și contul de plăți destinatar sunt în euro. Prezenta dispoziție face obiectul unei revizuiri în temeiul articolului 27.

Articolul 11

Comisioane aferente serviciului de schimbare a conturilor

(1)  Statele membre se asigură că consumatorii pot să aibă acces gratuit la informațiile personale privind ordinele de plată programată existente și debitele directe deținute de prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul sau de prestatorul de servicii de plată destinatar.

(2)  Statele membre se asigură că prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul furnizează informațiile solicitate de către prestatorul de servicii de plată destinatar în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) litera (a), fără a percepe nicio taxă consumatorului sau prestatorului de servicii de plată destinatar.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul percepe consumatorului comisioane pentru închiderea contului de plăți deschis la acesta, comisioanele respective sunt stabilite în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE.

(4)  Statele membre se asigură că, în cazul în care prestatorul de servicii de plată care efectuează transferul sau prestatorul de servicii de plată destinatar percepe consumatorului alte comisioane decât cele menționate la alineatele (1), (2) și (3), pentru orice serviciu furnizat în conformitate cu articolul 10, aceste comisioane sunt rezonabile.

Articolul 11a

Redirecționarea automată

După realizarea unei evaluări a impactului de reglementare, cu excepția cazului în care Comisia hotărăște altfel, statele membre se asigură că până la … [șase ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive] este instituit un mecanism pentru redirecționarea automată a plăților dintr-un cont de plăți într-un alt cont de plăți din același stat membru împreună cu alte notificări automate către beneficiari sau plătitori atunci când transferurile acestora sunt redirecționate.

Articolul 12

Pierderi financiare ale consumatorilor

(1)  Statele membre se asigură că prestatorul de servicii de plată despăgubește consumatorul pentru orice comisioane sau altă pierdere financiară suferită în cazul în care prestatorul de servicii de plată implicat în procesul de schimbare a conturilor nu își respectă obligațiile ce îi revin în conformitate cu articolul 10 în termen de trei zile lucrătoare de la data stabilirii neconformității. Sarcina probei îi revine prestatorului de servicii de plată, care demonstrează că au fost respectate condițiile prevăzute la articolul 10.

(2)  Consumatorii nu suportă nicio pierdere financiară care rezultă din greșelile sau întârzierile legate de actualizarea datelor privind contul de plăți pentru care este responsabil plătitorul sau beneficiarul. Statele membre se asigură că beneficiarii și plătitorii sunt considerați răspunzători în cazul în care nu respectă termenele-limită stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 10 alineatul (4a).

Articolul 13

Informații privind serviciul de schimbare a conturilor

(1)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată pun la dispoziția consumatorilor următoarele informații privind serviciul de schimbare a conturilor:

(a)  rolurile prestatorului de servicii de plată care efectuează transferul și ale prestatorului de servicii de plată destinatar pentru fiecare etapă a procesului de schimbare a conturilor, după cum se indică la articolul 10;

(b)  termenul de finalizare a etapelor respective;

(c)  comisioanele percepute pentru procesul de schimbare a conturilor, dacă este cazul;

(d)  orice informații care vor fi solicitate consumatorului;

(e)  schema de proceduri de soluționare alternativă a litigiilor, menționată la articolul 21.

(2)  Informațiile sunt oferite gratuit în toate sucursalele prestatorilor de servicii de plată, pe un suport durabil la care consumatorul poate avea acces, și sunt în permanență disponibile în format electronic pe site-urile internet ale acestora.

CAPITOLUL IV

ACCES LA CONTURILE DE PLĂȚI

Articolul 14

Nediscriminarea

Statele membre se asigură că, atunci când solicită sau accesează un cont de plăți pe teritoriul Uniunii, consumatorii rezidenți în mod legal în Uniune nu fac obiectul discriminării din motive de naționalitate sau loc de reședință sau din oricare alte motive menționate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Condițiile aplicabile deținerii unui cont de plăți de bază nu sunt în nici un caz discriminatorii. Discriminarea vizibilă, de exemplu, printr-un aspect diferit al cardului sau un număr diferit de card sau de cont, este interzisă.

Articolul 15

Dreptul de acces la un cont de plăți cu funcționalități de bază

(1)  Statele membre se asigură că un cont de plăți cu funcționalități de bază este oferit consumatorilor de către toți prestatorii de servicii care oferă servicii de plată de retail cu caracter general, precum și conturi de plăți ca parte integrantă din activitatea lor obișnuită. Statele membre se asigură că respectivele conturi de plăți cu funcționalități de bază nu sunt oferite exclusiv de prestatorii de servicii de plată care furnizează contul numai prin intermediul facilităților online.

Un stat membru poate decide să scutească furnizorii de servicii de plată de la obligația prevăzută la primul paragraf, cu aprobarea Comisiei. Orice astfel de derogare se bazează pe criterii obiective și restrictive. Comisia aprobă derogările doar cu condiția garantării concurenței echitabile pentru toți furnizorii de servicii de plată, a respectării dreptului de acces al consumatorilor și a evitării unei situații în respectivul stat membru în care consumatorii ce dețin conturi de plată cu funcționalități de bază se confruntă cu riscul de a fi stigmatizați. [AM 4/rev și 5/rev]

(1a)  Statele membre pot renunța la obligația prevăzută la alineatul (1) în cazul în care prestatorii de servicii de plată:

(a)  sunt enumerați la articolul 2, alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(10);

(b)  desfășoară activități nelucrative;

(c)  condițiile de afiliere se bazează pe criterii bine definite, precum profesia.

Orice astfel de renunțare nu aduce atingere dreptului de acces al consumatorilor la un cont de plăți cu funcționalități de bază.

(2)  Statele membre se asigură că există un sistem pe teritoriul lor care să garanteze dreptul consumatorilor de a deschide și de utiliza un cont de plăți cu funcționalități de bază astfel cum este menționat la articolul 14, în următoarele condiții:

(a)  acest drept se aplică indiferent de locul de reședință al consumatorului, fără a aduce atingere alineatului 2a;

(aa)  se instituie un mecanism care să le permită consumatorilor fără o adresă fixă, solicitanților de azil și consumatorilor cărora nu li se acordă un permis de ședere, dar a căror expulzare este imposibilă din motive legale, să îndeplinească cerințele capitolului II al Directivei 2005/60/CE;

(b)  exercitarea dreptului nu este excesiv de dificilă sau anevoioasă pentru consumator;

(ba)  se instituie un mecanism care asigură că consumatorii vulnerabili, care nu dețin un cont, precum și consumatorii mobili, sunt informați cu privire la disponibilitatea conturilor de plăți cu funcționalități de bază;

(bb)  serviciul schimbat prevăzut la articolele 10 și 11 din această directivă se aplică, de asemenea, dacă un consumator dorește să treacă la un cont de plăți cu funcționalități de bază de la un alt cont de plăți în cadrul sferei de aplicare a serviciului de schimbare.

(2a)  Pentru a-și exercita dreptul stabilit la alineatul (2), statele membre solicită consumatorilor să aibă o legătură reală cu statul membru pe teritoriul căruia doresc să deschidă și să utilizeze contul de plăți cu funcționalități de bază.

În cazul în care consumatorului i se solicită să prezinte dovada unei astfel de legături, statele membre se asigură că acest fapt nu este anevoios. În acest scop, statul membru se asigură că autoritățile competente întocmesc o listă care să ilustreze sub ce formă poate exista respectiva legătură. Respectiva listă include cel puțin aspecte precum cetățenia, legături de rudenie, centrul de interese, locul în care își desfășoară activitatea profesională, stagiul sau instruirea, oportunități profesionale sau alte legături profesionale, locul de desfășurare a studiilor sau a formării profesionale, șederea legală, deținerea de proprietăți și orice cerere nesoluționată de azil sau de imigrare.

ABE elaborează orientări în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a sprijini autoritățile competente la punerea în aplicare a prezentului alineat..

Prestatorii de servicii de plată iau în considerare informațiile furnizate de consumator și îi pot solicita acestuia să fie prezent fizic sau să fie reprezentat din punct de vedere juridic de o persoană terță la cea mai apropiată sucursală pentru a deschide contul.

Statele membre se asigură că consumatorii au posibilitatea să demonstreze existența unei legături reale cu o lună după deschiderea de la distanță a contului. Înainte de această verificare, inclusiv în cazul în care este necesară prezența în persoană, prestatorilor de servicii de plată le este permisă limitarea utilizării contului.

(2b)  Anterior deschiderii unui cont de plăți cu funcționalități de bază, statele membre pot solicita ca prestatorii de servicii de plată să verifice dacă respectivul consumator deține un cont de plăți activ sau echivalent pe teritoriul respectivului stat membru și îi pot solicita consumatorului să semneze o declarație pe propria răspundere în acest sens.

(3)  Prestatorii de servicii de plată nu pot refuza o cerere de acces la un cont de plăți cu funcționalități de bază, cu excepția următoarelor cazuri:

(a)  atunci când măsurile de precauție privind clientela, în conformitate cu capitolul II din Directiva 2005/60/CE, identifică un risc semnificativ că acel cont va fi utilizat încălcând dreptul Uniunii;

(b)  în cazurile în care statul membru a exercitat opțiunea menționată la alineatul (2b) de la prezentul articol, atunci când un consumator deține deja un cont de plăți la un prestator de servicii de plată de pe teritoriul lor, care îi permite să folosească serviciile de plată enumerate la articolul 16 alineatul (1).

(4)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată procesează cererile de acces la un cont de plăți cu funcționalități de bază în termen de șapte zile lucrătoare de la primirea unei cereri complete, inclusiv a dovezii de identitate. Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (3), prestatorul de servicii de plată informează imediat consumatorul în legătură cu refuzul și motivele concrete ale acestuia, în scris și gratuit, cu excepția cazului în care această informare contravine obiectivelor de siguranță națională sau infracțiuni financiare. De asemenea, consumatorul este informat cu privire la cel puțin o cale de recurs sau la un serviciu de consultanță gratuit sau contra unei taxe rezonabile și cu privire la mecanismele alternative disponibile de soluționare a litigiilor.

(5)  Statele membre se asigură că, în cazurile menționate la alineatul (3) litera (b), prestatorul de servicii de plată adoptă măsurile corespunzătoare în conformitate cu capitolul III din Directiva 2005/60/CE.

(6)  Statele membre se asigură că accesul la un cont de plăți cu funcționalități de bază nu este condiționat de achiziționarea unor servicii suplimentare sau a unor cote ale prestatorului de servicii de plată.

Articolul 16

Caracteristicile unui cont de plăți cu funcționalități de bază

(1)  Statele membre se asigură că un cont de plăți cu funcționalități de bază cuprinde următoarele servicii ▌:

(a)  servicii ce permit toate operațiunile necesare pentru deschiderea, operarea și închiderea unui cont de plăți;

(b)  servicii ce permit depunerea de numerar într-un cont de plăți;

(c)  servicii ce permit retrageri de numerar pe teritoriul Uniunii, dintr-un cont de plăți, la ghișeu și la automatele pentru numerar, în timpul sau în afara programului de lucru al băncii;

(d)  efectuarea următoarelor operațiuni de plată pe teritoriul Uniunii:

(i)  debitare directă SEPA și non-euro;

(ii)  operațiuni de plată SEPA și non-euro printr-un instrument de plată (de exemplu, prin intermediul unui card de plată sau a unui produs software), inclusiv plăți online;

(iii)  transferuri de credit SEPA și non-euro, inclusiv ordine de plată programată la terminale bancare, la ghișee și prin intermediul facilităților online ale prestatorului de servicii de plată.

(2)  Statele membre se asigură că atât timp cât un cont de plăți cu funcționalități de bază este utilizat de consumator în scop personal, nu există limite în ceea ce privește numărul operațiunilor de care beneficiază consumatorul în temeiul normelor specifice de stabilire a tarifelor prevăzute la articolul 17. Atunci când definesc noțiunea de uz personal, statele membre iau în considerare practicile de consum existente și practicile comerciale obișnuite.

(3)  Statele membre se asigură că, acolo unde este cazul, consumatorul poate să gestioneze și să inițieze tranzacții de plată din contul de plăți cu funcționalități de bază al acestuia în sucursalele sau prin intermediul facilităților ▌online ale prestatorului de servicii de plată.

(4)  Statele membre se asigură că un cont de plăți cu funcționalități de bază nu include nicio facilitate de descoperit de cont în afară de o amortizare temporară pentru sume mici, în cazul în care aceasta este necesară. Statele membre ar putea permite prestatorilor de servicii de plată să ofere clienților care au un cont de plăți de bază facilități de descoperit și alte produse de creditare ca servicii clar separate. Accesul la un cont de plăți cu funcționalități de bază sau utilizarea acestuia nu sunt limitate la achiziționarea unor astfel de servicii de creditare și nici nu sunt condiționate de aceasta. Taxele percepute pentru aceste servicii sunt transparente și cel puțin la fel de avantajoase ca politica obișnuită de prețuri a prestatorului.

(4a)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 24 în vederea actualizării listei de servicii aferente care fac parte dintr-un cont de plăți cu funcționalități de bază, ținând seama de evoluția mijloacelor de plată și a tehnologiei.

Articolul 17

Comisioane conexe

(1)  Statele membre se asigură că serviciile menționate la articolul 16 sunt oferite gratuit sau în schimbul unui comision rezonabil de către prestatorii de servicii de plată. Statele membre solicită prestatorilor de servicii de plată să se asigure că, printre produsele pe care le oferă, contul de plăți cu funcționalități de bază este întotdeauna contul permanent cu comisionul cel mai mic pentru furnizarea unui pachet minim de servicii de plată specificate în statul membru în temeiul articolului 16 alineatele (1) și (2).

(2)  Statele membre se asigură că nivelul comisioanelor percepute consumatorului pentru nerespectarea de către acesta a angajamentelor ce îi revin prin contractul-cadru este rezonabil și niciodată mai ridicat decât nivelul prevăzut în politica de stabilire a prețurilor curentă a prestatorului.

▌

Articolul 18

Contractele-cadru și rezilierea

(1)  Contractele-cadru ce asigură accesul la un cont de plăți cu funcționalități de bază intră sub incidența dispozițiilor Directivei 2007/64/CE, dacă nu se specifică altfel la alineatele (2) și (3).

(2)  Prestatorul de servicii de plată poate să denunțe unilateral un contract-cadru numai în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile de mai jos:

(a)  consumatorul a utilizat în mod deliberat contul în scopuri ilegale;

(b)  nu a fost efectuată nicio tranzacție în cont de peste 24 luni consecutive și nu au fost achitate comisioanele datorate prestatorului de servicii de plată;

(c)  consumatorul a furnizat cu bună știință informații incorecte pentru a obține contul de plăți cu funcționalități de bază, în cazul în care furnizarea informațiilor corecte ar fi determinat refuzarea cererii;

(ca)  consumatorul nu poate justifica existența unei legături reale cu statul membru în cauză, așa cum este prevăzut la articolul 15 alineatul (2a) în termen de o lună după deschiderea la distanță a contului;

(d)  consumatorul nu mai este rezident legal în Uniune sau și-a deschis ulterior un al doilea cont de plăți în statul membru în care deține deja un cont de plăți cu funcționalități de bază.

(3)  Statele membre se asigură că, în cazul în care prestatorul de servicii de plată reziliază contractul de deschidere a unui cont de plăți cu funcționalități de bază, acesta informează consumatorul, în scris și gratuit, cu privire la motivele și justificarea rezilierii, cu privire la cel puțin o cale de recurs sau la un serviciu de consultanță gratuit sau contra unei taxe rezonabile și cu privire la mecanismele alternative disponibile de soluționare a litigiilor, cu cel puțin o lună înainte de data la care rezilierea își produce efectele, cu excepția cazului în care această informare contravine obiectivelor de siguranță națională sau de ordine publică.

Articolul 19

Informații generale privind conturile de plăți cu funcționalități de bază

(1)  Statele membre se asigură că există măsuri adecvate pentru sensibilizare ▌în legătură cu disponibilitatea conturilor de plăți cu funcționalități de bază, condițiile de tarifare, procedurile ce trebuie urmate pentru exercitarea dreptului de acces la conturile de plăți cu funcționalități de bază și metodele de acces la soluționarea alternativă a litigiilor. Statele membre asigură faptul că măsurile de comunicare sunt adecvate și bine orientate, adresându-se în special consumatorilor care nu dețin un cont, sunt vulnerabili și mobili.

(2)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată pun la dispoziția consumatorilor în mod activ informații accesibile și asistență adecvată privind funcționalitățile specifice ale contului de plăți cu funcționalități de bază oferit, comisioanele conexe și condițiile de utilizare. De asemenea, statele membre se asigură că toți consumatorii sunt informați că, pentru a avea acces la un cont de plăți cu funcționalități de bază, nu este obligatorie achiziționarea unor servicii suplimentare.

(2a)  Statele membre solicită instituțiilor de învățământ și serviciilor de consultanță să elaboreze măsuri de consiliere a clienților celor mai vulnerabili pentru a le oferi îndrumări și asistență în gestionarea responsabilă a finanțelor lor. Statele membre încurajează inițiative cu acest obiectiv și îmbunătățesc educația financiară în școli și în afara acestora. Riscul excluderii financiare trebuie redus la minimum pentru toți consumatorii. Mai mult decât atât, statele membre încurajează inițiativele prestatorilor de servicii de plată care vizează corelarea furnizării conturilor de plăți cu funcționalități de bază cu servicii independente de educație financiară.

(2b)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată cărora li s-a solicitat să ofere conturi de plăți cu funcționalități de bază publică, anual, datele privind numărul de conturi de plată cu funcționalități de bază pe care le-a solicitat, care i-au fost respinse, pe care le-a deschis și pe care le-a închis pe durata anului relevant. Datele relevante sunt colectate și publicate la nivel de filială și la nivelul întregii corporații.

(2c)  Statele membre se asigură că autoritățile competente publică, inclusiv pe site-ul lor, un audit al performanței fiecărui prestator de servicii de plată în termeni de conformitate cu cerința privind dreptul de acces. În acest sens, prestatorii de servicii de plată sunt cotați individual în funcție de performanțele lor în furnizarea de conturi de plăți cu funcționalități de bază și o clasificare a primelor zece bănci după cota de piață este publicată anual. Toate datele relevante sunt transmise Comisiei și ABE.

CAPITOLUL V

AUTORITĂȚI COMPETENTE ȘI SOLUȚIONAREA ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR

Articolul 20

Autoritățile competente

(1)  Statele membre desemnează autoritățile competente care să asigure și să monitorizeze respectarea efectivă a prezentei directive. Autoritățile competente adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea directivei. Autoritățile competente sunt independente de prestatorii de servicii de plată. Acestea sunt autorități competente în sensul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(2)  Autoritățile menționate la alineatul (1) sunt independente de prestatorii de servicii de plată și dispun de toate competențele și resursele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin. În cazul în care mai multe autorități competente sunt împuternicite să asigure și să monitorizeze respectarea efectivă a prezentei directive, statele membre se asigură că aceste autorități colaborează îndeaproape pentru a-și putea îndeplini eficient atribuțiile respective. Autoritățile în cauză colaborează strâns cu autoritățile competente din alte state membre pentru a asigura aplicarea corectă și integrală a măsurilor stabilite în prezenta directivă.

(2a)  Autoritățile menționate la alineatul (1) consultă cu regularitate părțile interesate relevante, inclusiv reprezentanții consumatorilor, pentru a asigura și monitoriza conformitatea efectivă cu prezenta directivă, fără a se aduce atingere cerinței de independență menționată la alineatul (1).

(3)  Statele membre notifică Comisiei autoritățile competente desemnate, menționate la alineatul (1), în termen de ... [un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Acestea informează Comisia în legătură cu orice separare a funcțiilor ce le revin acestor autorități. De asemenea, statele membre notifică imediat Comisiei orice modificare ulterioară privind denumirile și competențele respective ale acestor autorități.

Articolul 21

Soluționarea alternativă a litigiilor

(1)   Statele membre stabilesc o procedură extrajudiciară efectivă și eficientă adecvată și de reparație pentru soluționarea litigiilor dintre consumatori și prestatorii de servicii de plată ce au obiect drepturile și obligațiile stabilite prin prezenta directivă. În acest sens, statele membre desemnează organismele existente și, dacă este cazul, instituie noi organisme.

(1a)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată aderă la unul sau mai multe organisme alternative de soluționare a litigiilor, care îndeplinesc următoarele criterii:

(a)  termenul pentru intentarea unei acțiuni în justiție este suspendat pe durata procedurii de soluționare alternativă a litigiilor;

(b)  procedura este gratuită sau are un cost moderat, conform legislației naționale;

(c)  mijloacele electronice nu sunt singurele mijloace prin care părțile pot avea acces la procedură;

(d)  există o reprezentare egală a prestatorilor, a consumatorilor și a altor utilizatori.

(1b)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată se angajează să apeleze la una sau mai multe entități de soluționare alternativă a litigiilor.

(1c)  Statele membre informează Comisia și ABE cu privire la organismele menționate la alineatul (1) în termen de …*[șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive]. Acestea transmit fără întârziere Comisiei o notificare cu privire la orice modificare ulterioară care are legătură cu organismele respective.

(1d)  Statele membre se asigură că prestatorii de servicii de plată informează consumatorii cu privire la entitățile alternative de soluționare a litigiilor prin care aceștia sunt acoperiți și care sunt competente să soluționeze eventualele litigii dintre ele și consumator. Ele specifică, de asemenea, dacă se angajează sau dacă sunt obligate să recurgă la aceste entități în vederea soluționării litigiilor cu consumatorii.

(1e)  Informațiile menționate la alineatul (1b) sunt formulate în mod clar, inteligibil și ușor accesibil pe site-ul internet al prestatorilor, în cazul în care acesta există, și în termenii și condițiile generale ale contractelor de vânzare sau de prestare de servicii dintre prestator și consumator.

CAPITOLUL VI

SANCȚIUNI

Articolul 22

Măsuri ▌administrative și aplicarea sancțiunilor administrative și a altor măsuri administrative

(1)  Statele membre stabilesc norme privind ▌sancțiunile administrative și alte măsuri administrative aplicabile în situațiile care constituie încălcări ale dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. ▌Sancțiunile administrative și alte măsuri administrative sunt eficace, proporționale și disuasive.

Orice sancțiuni pecuniare sunt cuantificate la nivel european, în posibilului, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a dispozițiilor naționale care transpun prezenta directivă.

(2)  ABE emite orientări adresate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, referitoare la tipurile de sancțiuni administrative și alte măsuri administrative și la nivelul sancțiunilor administrative pecuniare.

(3)  Statele membre se asigură că autoritățile competente publică orice sancțiune sau altă măsură impusă pentru încălcarea dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive fără întârziere nejustificată, inclusiv informații privind tipul și natura încălcării.

Statele membre notifică Comisiei dispozițiile privind sancțiunile până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] și orice altă modificare ulterioară a acestora.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 23

Acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 24, acte delegate cu privire la articolul 3 alineatul (4).

Articolul 24

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 23 este conferită pe o perioadă nedeterminată de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(3)  Parlamentul European sau Consiliul pot revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 23. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte în ziua următoare publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în acesta și nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 23 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

▌

Articolul 26

Evaluare

(1)  Anual, prima dată în termen de … [trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], ▌statele membre furnizează Comisiei informații privind următoarele aspecte:

(a)  respectarea, de către prestatorii de servicii de plată, a dispozițiilor articolelor 3-6;

(b)  numărul de site-uri de comparare acreditate, create în conformitate cu articolul 7 și cele mai bune practici privind satisfacerea utilizatorilor în ceea ce privește site-urile de comparare;

(c)  numărul conturilor de plăți care au făcut obiectul schimbării, timpul mediu necesar pentru procesul de schimbare, comisionul total perceput în medie pentru schimbarea conturilor, numărul de refuzuri exprimate în legătură cu schimbarea conturilor, problemele cele mai des întâlnite de către consumatori pe durata procesului de schimbare;

(d)  numărul de conturi de plăți cu funcționalități de bază deschise, perioada de deținere a acestui tip de cont, numărul cazurilor de refuz și de reziliere și motivele refuzului și taxele aferente;

(da)  măsurile adoptate pentru grupele vulnerabile de populație cu privire la problemele bugetare și de îndatorare excesivă.

(2)  Comisia prezintă un raport anual pe baza informațiilor primite din partea statelor membre.

Articolul 27

Clauza de revizuire

(1)  Până la ...* [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, însoțit, după caz, de o propunere.

Raportul include:

(a)  o listă a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prezentată de Comisie pentru punerea în aplicare corectă sau incorectă a prezentei directive;

(b)  o evaluare a impactului prezentei directive asupra armonizării și integrării serviciilor bancare cu amănuntul în Uniune și asupra concurenței și a nivelurilor medii ale comisioanelor din statele membre;

(c)  strategiile de creștere a transparenței calității pe teritoriul Uniunii și a compatibilității pentru prestarea de servicii de plată, inclusiv a transparenței privind modelele de afaceri și strategiile de investiții și responsabilitatea socială a întreprinderilor;

(d)  o evaluare a costurilor și a beneficiilor punerii în aplicare a portabilității depline pe teritoriul Uniunii a numerelor conturilor de plăți, inclusiv a foii de parcurs cu măsurile concrete necesare pentru o astfel de punere în aplicare;

(e)  o evaluare a caracteristicilor consumatorilor care și-au deschis conturi de plăți cu funcționalități de bază de la data transpunerii directivei;

(f)  exemple de cele mai bune practici în rândul statelor membre pentru diminuarea excluderii consumatorilor de la accesul la serviciile de plată;

(g)  o evaluare a taxelor percepute pentru conturile de plăți de bază, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 17 alineatul (3);

(h)  o evaluare a opțiunilor de stabilire a unei limite superioare pe teritoriul Uniunii pentru cuantumul total anual al comisioanelor pentru a deschide și a utiliza un cont de plăți cu funcționalități de bază și modul de adaptare a acestei limite la circumstanțele naționale;

(i)  o evaluare a impactului furnizării conturilor de plăți cu funcționalități de bază pe piață pentru alte conturi de plăți care oferă servicii similare.

(2)  Revizuirea va evalua și pe baza informațiilor primite de la statele membre în conformitate cu articolul 26 dacă este necesară modificarea și actualizarea listei de servicii aferente unui cont de plăți cu funcționalități de bază, ținând seama de evoluția mijloacelor de plată și a tehnologiei.

(3)  De asemenea, revizuirea va evalua ▌dacă sunt necesare măsuri suplimentare față de cele adoptate în temeiul articolelor 7 și 8, referitoare la site-urile de comparare și la ofertele din cadrul unui pachet.

Articolul 28

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică, până la ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

În cazul în care documentele care însoțesc notificarea măsurilor de transpunere furnizate de statele membre nu sunt suficiente pentru a evalua pe deplin conformitatea măsurilor respective cu anumite dispoziții ale prezentei directive, Comisia, la cererea ABE și având în vedere aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, sau din proprie inițiativă, poate solicita statelor membre să furnizeze informații mai detaliate referitoare la transpunerea prezentei directive și la punerea în aplicare a măsurilor respective.

(2)  Statele membre pun în aplicare aceste acte în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf, statele membre aplică capitolul III începând cu …[18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] în ceea ce privește serviciile de schimbare a conturilor între prestatorii de servicii de plată situați în același stat membru, iar pentru conturi de plăți în euro între prestatorii de servicii de plată situați în Uniune în legătură cu serviciile de plată în euro.

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf și cu excepția cazului în care Comisia decide altfel, printr-un proiect de evaluare a impactului de reglementare, statele membre aplică capitolul III începând cu …[48 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] în ceea ce privește serviciul de schimbare a conturilor între prestatorii de servicii de plată situați în Uniune, pentru conturile de plăți în altă monedă decât euro.

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf, statele membre aplică articolul 4 alineatele (1)-(6), articolul 5 alineatele (1) și (2) și articolul 6 alineatele (1) și (2) în termen de 19 luni de la data publicării listei menționate la articolul 3 alineatul (5).

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf, statele membre care au instituit, până la 1 ianuarie 2014, un sistem legislativ național care garantează accesul la conturile de plăți cu funcționalități de bază pentru consumatorii aflați în situație de ședere legală pe teritoriul lor, aplică dispozițiile capitolului IV începând cu … [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

(3)  Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 29

Intrare în vigoare

Prezenta directă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 30

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la [...],

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0398/2013). (2) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. (3) Nepublicat încă în JO. (4) JO L 319, 5.12.2007, p. 1. (5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0293. (6) JO L 190 ,21.7.2011, p. 87. (7) JO L 94, 30.3.2012, p. 22. (8) Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15). (9) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (10) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 12 decembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru amemnajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere (COM(2013)0133 – C7-0065/2013 – 2013/0074(COD))(1)

P7_TA(2013)0588 A7-0379/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Referirea 1a (nouă) având în vedere Decizia Consiliului 2010/631/UE din 13 septembrie 2010 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului privind managementul integrat al zonelor costiere ale Mării Mediterane la Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane1, __________________ 1 JO L 279, 23.10.2010, p. 1. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)   Cererea mare și aflată într-o creștere rapidă de spațiu maritim pentru diverse scopuri (cum ar fi instalațiile de energie din surse regenerabile, navigația maritimă și activitățile de pescuit, conservarea ecosistemelor, turismul și instalațiile de acvacultură), precum și presiunile multiple exercitate asupra resurselor costiere necesită o abordare integrată a amenajării și a managementului. (1)   Cererea mare și aflată într-o creștere rapidă de spațiu maritim pentru diverse scopuri (cum ar fi instalațiile de energie din surse regenerabile, explorarea și exploatarea petrolului și a gazului, navigația maritimă și activitățile de pescuit, conservarea ecosistemelor și a biodiversității, extragerea materiilor prime, turismul și instalațiile de acvacultură), precum și presiunile multiple exercitate asupra resurselor costiere necesită o abordare integrată a amenajării și a managementului. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)   O astfel de abordare a managementului oceanelor a fost elaborată în cadrul politicii maritime integrate pentru Uniunea Europeană, incluzând, ca pilon de protecție a mediului al acesteia, Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin. Obiectivul politicii maritime integrate constă în a sprijini dezvoltarea sustenabilă a mărilor și a oceanelor și în a dezvolta procese decizionale coordonate, coerente și transparente în ceea ce privește politicile sectoriale ale Uniunii care afectează oceanele, mările, insulele, regiunile costiere și cele ultraperiferice și sectoarele maritime, inclusiv prin strategii la nivelul bazinelor maritime sau strategii macroregionale. (2)   O astfel de abordare a managementului oceanelor și a guvernanței maritime a fost elaborată în cadrul politicii maritime integrate pentru Uniunea Europeană, incluzând, ca pilon de protecție a mediului al acesteia, Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin. Obiectivul politicii maritime integrate constă în a sprijini dezvoltarea sustenabilă a mărilor și a oceanelor și în a dezvolta procese decizionale coordonate, coerente și transparente în ceea ce privește politicile sectoriale ale Uniunii care afectează oceanele, mările, insulele, regiunile costiere și cele ultraperiferice și sectoarele maritime, inclusiv prin strategii la nivelul bazinelor maritime sau strategii macroregionale. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)   Politica maritimă integrată identifică amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere ca fiind instrumente de politică transsectoriale cu ajutorul cărora autoritățile publice și părțile interesate pot utiliza o abordare coordonată și integrată. Utilizarea unei abordări ecosistemice va contribui la promovarea creșterii sustenabile a economiilor maritime și costiere și a utilizării sustenabile a resurselor marine și costiere. (3)   Politica maritimă integrată identifică amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere ca fiind instrumente de politică transsectoriale cu ajutorul cărora autoritățile publice și părțile interesate pot utiliza o abordare coordonată, integrată și transfrontalieră. Utilizarea unei abordări ecosistemice va contribui la promovarea creșterii sustenabile a economiilor maritime și costiere și a utilizării sustenabile a resurselor marine și costiere. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 5 (5)  În recenta sa comunicare intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim”, Comisia a identificat o serie de inițiative în curs ale UE care sunt menite să implementeze Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Comunicarea a evidențiat, de asemenea, o serie de activități sectoriale asupra cărora inițiativele privind „Creșterea albastră” ar trebui să se concentreze în viitor și care ar trebui să fie sprijinite în mod corespunzător de planurile de amenajare a spațiului maritim și de strategiile de management integrat al zonelor costiere. (5)  În recenta sa comunicare intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim”, Comisia a identificat o serie de inițiative în curs ale UE care sunt menite să implementeze Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Comunicarea a evidențiat, de asemenea, o serie de activități sectoriale asupra cărora inițiativele privind „Creșterea albastră” ar trebui să se concentreze în viitor și care ar trebui să fie sprijinite în mod corespunzător de planurile de amenajare a spațiului maritim și de strategiile de management integrat al zonelor costiere. Sprijinul clar al statelor membre în favoarea respectivelor domenii strategice identificate va asigura securitatea juridică și previzibilitatea pentru investițiile actorilor publici și privați, care vor avea un efect de pârghie asupra tuturor politicilor sectoriale legate de spațiul maritim și costier. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 7 (7)  În preambulul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) se precizează faptul că aspectele referitoare la utilizarea spațiului oceanic sunt strâns legate între ele și trebuie abordate în ansamblu. Amenajarea spațiului oceanic reprezintă pasul logic care permite structurarea utilizării drepturilor acordate în temeiul UNCLOS, precum și un instrument practic care sprijină statele membre să își respecte obligațiile. (7)  În preambulul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) se precizează faptul că aspectele referitoare la utilizarea spațiului oceanic sunt strâns legate între ele și trebuie abordate în ansamblu. Amenajarea spațiului oceanic reprezintă pasul logic care permite structurarea utilizării drepturilor acordate în temeiul UNCLOS, precum și un instrument practic care sprijină statele membre și autoritățile regionale și locale competente să își respecte obligațiile. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 10 (10)  Pentru a asigura coerența și claritatea juridică, domeniul de aplicare geografic al amenajării spațiului maritim și al strategiilor de management integrat al zonelor costiere ar trebui să fie definit în conformitate cu instrumentele legislative existente ale Uniunii și dreptul maritim internațional. (10)  Pentru a asigura coerența și claritatea juridică, domeniul de aplicare geografic al amenajării spațiului maritim și al managementului integrat al zonelor costiere ar trebui să fie definit în conformitate cu instrumentele legislative existente ale Uniunii și dreptul maritim internațional, în special UNCLOS. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 12 (12)  Deși este indicat ca Uniunea să stabilească norme privind planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere, statele membre și autoritățile lor competente rămân responsabile pentru a concepe și a determina conținutul acestor planuri și strategii pentru apele lor marine și zonele lor costiere, inclusiv pentru repartizarea spațiului maritim între diferitele activități sectoriale. (12)  Deși este indicat ca Uniunea să stabilească un cadru transparent și coerent privind planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere, statele membre și autoritățile lor competente rămân responsabile pentru a concepe și a determina conținutul acestor planuri și strategii pentru apele lor marine și zonele lor costiere, inclusiv pentru repartizarea spațiului maritim între diferitele activități sectoriale și utilizări maritime. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 13 (13)  Pentru a respecta principiile subsidiarității și proporționalității și pentru a reduce la minimum sarcina administrativă suplimentară, transpunerea și implementarea prezentei directive trebuie să se bazeze, în cea mai mare măsură posibilă, pe norme și mecanisme naționale existente. Strategiile de management integrat al zonelor costiere trebuie să fie întemeiate pe principiile și elementele prevăzute în Recomandarea 2002/413/CE a Consiliului și Decizia 2010/631/UE a Consiliului. (13)  Pentru a respecta principiile subsidiarității și proporționalității și pentru a reduce la minimum sarcina administrativă suplimentară, transpunerea și implementarea prezentei directive ar trebui să se bazeze, în cea mai mare măsură posibilă, pe norme și mecanisme naționale existente și pe cele prevăzute de convențiile maritime regionale. Strategiile de management integrat al zonelor costiere trebuie să fie întemeiate pe principiile și elementele prevăzute în Recomandarea 2002/413/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2002 cu privire la punerea în aplicare a managementului integrat al zonelor costiere în Europa18a și Decizia 2010/631/UE a Consiliului. ______________ 18a JO L 148, 6.6.2002, p. 24. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 15 (15)  Amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere trebuie să utilizeze abordarea ecosistemică menționată la articolul 1 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, pentru a se asigura menținerea presiunii totale a tuturor activităților la un nivel compatibil cu obținerea unei stări ecologice bune și faptul că nu este compromisă capacitatea ecosistemelor marine de a reacționa la schimbările induse de om, făcând posibilă totodată o utilizare sustenabilă a bunurilor și a serviciilor marine de către generațiile prezente și cele viitoare. (15)  Amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere trebuie să utilizeze abordarea ecosistemică menționată la articolul 1 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, ținând seama de principiile subsidiarității, precauției și acțiunii preventive, astfel cum sunt prevăzute la articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a se asigura menținerea presiunii totale a tuturor activităților maritime și costiere la un nivel compatibil cu obținerea unei stări ecologice bune și cu conservarea resurselor naturale și faptul că nu este compromisă capacitatea ecosistemelor marine de a reacționa la schimbările induse de om, făcând posibilă totodată o utilizare sustenabilă a bunurilor și a serviciilor marine de către generațiile prezente și cele viitoare. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 16 (16)   Amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere vor contribui, printre altele, la realizarea obiectivelor Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile19, ale Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului20, ale Deciziei nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport21, ale Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, ale Directivei 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin, ale Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 202022, ale Foii de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor23, ale Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice24, precum și, după caz, ale politicii regionale a UE, incluzând strategiile la nivelul bazinelor maritime și cele macroregionale. (16)   Amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere vor contribui, printre altele, la realizarea obiectivelor Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile19, ale Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului20, Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice20a, Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică20b, ale Deciziei nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport21, ale Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, ale Directivei 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin, ale Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 202022, ale Foii de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor23, ale Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice24 și ale Comunicării Comisiei COM(2009)0008 intitulate „Obiective strategice și recomandări pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018”, precum și, după caz, ale politicii regionale a UE, incluzând strategiile la nivelul bazinelor maritime și cele macroregionale. _______________ _________________ 19 JO L 140, 5.6.2009, pp. 16-62. 19 JO L 140, 5.6.2009, p. 16. 20 JO L 358, 31.12.2002, p. 59-80. 20 JO L 358, 31.12.2002, p. 59. 20a JO L 20, 26.1.2010, p. 7. 20b JO L 206, 22.7.1992, p. 7. 21 JO L 167, 30/04/2005, pp. 1-38. 21 JO L 167, 30.4.2004, p. 1. 22 COM(2011) 244 final. 22 COM(2011)0244. 23 COM(2011) 571 final. 23 COM(2011)0571. 24 COM(2013) XXX. 24 COM(2013) XXX. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 17 (17)   Activitățile maritime și cele costiere sunt adesea strâns legate între ele. Aceasta necesită ca planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere să fie coordonate sau integrate, pentru a garanta utilizarea sustenabilă a spațiului maritim și managementul zonelor costiere ținând cont de factori sociali, economici și de mediu. (17)   Activitățile maritime și cele costiere sunt adesea strâns legate între ele și interdependente. Aceasta necesită ca planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere să fie coordonate, interconectate sau integrate, pentru a garanta utilizarea sustenabilă a spațiului maritim și managementul zonelor costiere ținând cont de factori și obiective din domeniul social, economic și ecologic. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 18 (18)   În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei directive, planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere ar trebui să acopere ciclul complet format din identificarea problemei, colectarea de informații, planificare, luarea deciziilor, implementare și monitorizarea implementării, și să se bazeze pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile. Este necesar să se valorifice la maximum mecanismele prevăzute în legislația existentă sau viitoare, inclusiv în Decizia 2010/477/UE a Comisiei referitoare la criteriile și la standardele metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine sau în inițiativa Comisiei „Cunoașterea mediului marin 202025”. (18)   În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei directive, planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere ar trebui să acopere ciclul complet format din identificarea problemei, colectarea de informații, planificare, luarea deciziilor, implementare, monitorizarea implementării, revizuirea sau actualizarea și ar trebui să se bazeze pe cele mai bune și mai recente cunoștințe științifice disponibile. Este necesar să se valorifice la maximum mecanismele prevăzute în legislația existentă sau viitoare, inclusiv în Decizia 2010/477/UE a Comisiei referitoare la criteriile și la standardele metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine sau în inițiativa Comisiei „Cunoașterea mediului marin 202025”. ____________ _______________ 25 COM(2010) 461 final. 25 COM(2010)0461. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 19 (19)   Scopul principal al amenajării spațiului maritim constă în a identifica și a gestiona utilizările spațiale și conflictele din zonele maritime. Pentru a atinge acest scop, statele membre trebuie cel puțin să se asigure că din procesul sau procesele de planificare rezultă o imagine cuprinzătoare care identifică diferitele utilizări ale spațiului maritim, luând în considerare schimbările pe termen lung cauzate de schimbările climatice. (19)   Scopurile principale ale amenajării spațiului maritim constau în a identifica și a gestiona utilizările spațiului, a reduce la minimum conflictele intersectoriale din zonele maritime și a stimula creșterea sustenabilă a sectorului maritim. Pentru a atinge aceste scopuri, statele membre trebuie cel puțin să se asigure că din procesul sau procesele de planificare rezultă o imagine cuprinzătoare care identifică diferitele utilizări ale spațiului maritim, luând în considerare schimbările pe termen lung cauzate de schimbările climatice. Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 20 (20)   Statele membre trebuie să se consulte și să își coordoneze planurile și strategiile cu autoritățile din statul membru sau țara terță cu răspundere pentru regiunea/subregiunea marină sau zona costieră vizată, în conformitate cu drepturile și obligațiile care le revin acestor state membre și țări terțe în temeiul legislației europene și internaționale. Pentru a asigura o cooperare transfrontalieră eficace între statele membre, precum și cu țările terțe învecinate, este necesară identificarea autorităților competente din fiecare stat membru. Prin urmare, statele membre trebuie să desemneze autoritatea sau autoritățile competente responsabile pentru cooperarea cu alte state membre sau țări terțe. Având în vedere diferențele dintre diversele regiuni/subregiuni marine, precum și dintre zonele costiere, nu este oportun să se stabilească în detaliu în prezenta directivă modul de funcționare a acestor mecanisme de cooperare. (20)   Statele membre trebuie să se consulte și, pe cât posibil, să își coordoneze planurile și strategiile cu autoritățile din statul membru sau țara terță cu răspundere pentru regiunea/subregiunea marină sau zona costieră vizată, în conformitate cu drepturile și obligațiile care le revin acestor state membre și țări terțe în temeiul legislației europene și internaționale. Pentru a asigura o cooperare transfrontalieră eficace între statele membre, precum și cu țările terțe învecinate, este necesară identificarea autorităților competente din fiecare stat membru. Prin urmare, statele membre trebuie să desemneze autoritățile competente responsabile pentru cooperarea cu alte state membre sau țări terțe. Având în vedere diferențele dintre diversele regiuni/subregiuni marine, precum și dintre zonele costiere, nu este oportun să se stabilească în detaliu în prezenta directivă modul de funcționare a acestor mecanisme de cooperare. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 21 a (nou) (21a)  Pentru adaptarea zonelor costiere la schimbările climatice și combaterea fenomenului de eroziune sau a acumulării excesive de sedimente, a riscurilor de pătrundere a apelor marine, de înrăutățire a stării ecologice și de pierdere a biodiversității ecosistemelor costiere, este deosebit de importantă gestionarea sustenabilă și eco-compatibilă a sedimentelor costiere în ideea refacerii echilibrului zonelor cu probleme, expuse cel mai mult riscurilor. În cazul unei penurii de sedimente în cadrul sistemelor costiere pot fi utilizate depozitele de sedimente submarine situate pe platforma continentală. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 22 (22)   Managementul zonelor maritime și costiere este complex și implică autorități, operatori economici și alte părți interesate aflate la diferite niveluri. Pentru a garanta o dezvoltare sustenabilă în mod eficace, este esențial ca părțile interesate, autoritățile și publicul să fie consultați la un moment oportun în cursul elaborării, în temeiul prezentei directive, a planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere, în conformitate cu legislația UE relevantă. Un bun exemplu pentru dispozițiile privind consultarea publică se regăsește la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2003/35/CE. (22)   Managementul zonelor maritime și costiere este complex și implică autorități, operatori economici și alte părți interesate aflate la diferite niveluri. Pentru a garanta o dezvoltare sustenabilă în mod eficace, este esențial ca părțile interesate, autoritățile și publicul să fie consultați la un moment oportun în cursul elaborării planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere, în temeiul prezentei directive, în conformitate cu legislația UE relevantă. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 25 (25)   Pentru a se asigura că elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere se bazează pe date fiabile și pentru a evita o sarcină administrativă suplimentară, este esențial ca statele membre să colecteze cele mai bune date și informații disponibile prin utilizarea instrumentelor și uneltelor existente pentru colectarea de date, cum ar fi cele dezvoltate în contextul inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020”. (25)   Pentru a se asigura că elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere se bazează pe date fiabile și pentru a evita orice sarcină administrativă suplimentară, este esențial ca statele membre să colecteze și să utilizeze cele mai bune date și informații disponibile, încurajând părțile implicate relevante să facă schimb de date și informații și utilizând instrumentele și uneltele existente pentru colectarea de date, cum ar fi cele dezvoltate în contextul inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020”. Amendamentul 19 Propunere de directivă Considerentul 25 a (nou) (25a)  Pentru a susține aplicarea prezentei directive pe scară largă și în mod coordonat la nivelul întregii Uniunii ar trebui identificate, în rândul instrumentelor financiare existente, resurse pentru susținerea programelor demonstrative și pentru schimbul de bune practici și de cercuri virtuoase în domeniul strategiilor, planurilor și guvernanței privind gestionarea zonelor costiere și a spațiului. Amendamentul 20 Propunere de directivă Considerentul 28 (28)   Transpunerea la timp a dispozițiilor prezentei directive este esențială, deoarece UE a adoptat o serie de inițiative de politică ce urmează să fie implementate până în anul 2020 și pe care prezenta directivă urmărește să le sprijine. Prin urmare, trebuie să se adopte cel mai scurt termen posibil pentru transpunerea prezentei directive, (28)   Transpunerea la timp a dispozițiilor prezentei directive este esențială, deoarece UE a adoptat o serie de inițiative de politică ce urmează să fie implementate până în anul 2020 și pe care prezenta directivă urmărește să le sprijine și să le completeze. Prin urmare, trebuie să se adopte cel mai scurt termen posibil pentru transpunerea prezentei directive, Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1 (1)   Prezenta directivă stabilește un cadru pentru amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere care urmărește promovarea creșterii sustenabile a economiilor maritime și costiere și a utilizării sustenabile a resurselor marine și costiere. (1)   Prezenta directivă stabilește un cadru pentru amenajarea spațiului maritim, care implică managementul integrat al zonelor costiere care urmărește promovarea dezvoltării și a creșterii sustenabile a economiilor maritime și costiere și a utilizării sustenabile a resurselor marine și costiere, în special prin susținerea domeniilor prioritare identificate în Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2012 intitulată „«Creșterea albastră»: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim”. Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 2 (2)   Ca parte a politicii maritime integrate a Uniunii, acest cadru prevede elaborarea și implementarea de către statele membre a planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere, cu scopul de a îndeplini obiectivele precizate la articolul 5. (2)   Ca parte a politicii maritime integrate a Uniunii, prezenta directivă oferă un cadru pentru elaborarea și implementarea de către statele membre a planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere, cu scopul de a îndeplini obiectivele precizate la articolul 5, luând în considerare interacțiunile pe plan terestru și maritim și cooperarea transfrontalieră îmbunătățită, pe baza dispozițiilor UNCLOS specifice. Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 (1)   Dispozițiile prezentei directive se aplică apelor marine și zonelor costiere. (1)   Dispozițiile prezentei directive se aplică tuturor apelor marine și zonelor costiere ale Uniunii, în conformitate cu legislația Uniunii și legislația națională existentă. Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 2 (2)   Prezenta directivă nu se aplică activităților al căror obiectiv unic este apărarea sau securitatea națională. Cu toate acestea, fiecare stat membru face eforturi să garanteze că aceste activități se desfășoară într-un mod compatibil cu obiectivele prezentei directive. (2)   Prezenta directivă nu se aplică activităților al căror obiectiv unic este apărarea sau securitatea națională. Cu toate acestea, statele membre fac eforturi să garanteze că aceste activități sunt puse în aplicare într-un mod compatibil cu obiectivele prezentei directive, în măsura în care acest lucru este rezonabil și realizabil. Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 3 – punctul 1 1.   „zonă costieră” înseamnă spațiul geomorfologic situat de o parte și de alta a malului mării având ca limită către mare limita exterioară a apelor teritoriale ale statelor membre și ca limită către țărm limita definită de statele membre în strategiile lor de management integrat al zonelor costiere; 1.   „zonă costieră” înseamnă malul mării și spațiul geomorfologic situat de o parte și de alta a malului mării, astfel cum este definit de statele membre în legislațiile lor respective, limita către mare nedepășind apele lor teritoriale; Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 3 – punctul 2 2.   „politică maritimă integrată” înseamnă politica Uniunii care are ca scop promovarea unui proces decizional coordonat și coerent pentru a maximiza dezvoltarea sustenabilă, creșterea economică și coeziunea socială a statelor membre, în special în ceea ce privește regiunile costiere, insulare și ultraperiferice din Uniune, precum și sectoarele maritime, prin politici coerente legate de domeniul maritim și printr-o cooperare internațională relevantă; 2.   „politică maritimă integrată” înseamnă politica Uniunii instituită în scopul promovării unei guvernanțe maritime transsectoriale și transfrontaliere coordonate și coerente pentru a maximiza dezvoltarea sustenabilă, creșterea economică și coeziunea socială a statelor membre, în special în ceea ce privește regiunile costiere, insulare și ultraperiferice din Uniune, precum și sectoarele maritime, prin politici coerente legate de domeniul maritim și printr-o cooperare internațională relevantă; Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 3 – punctul 2 a (nou) 2a.  „planuri de amenajare a spațiului maritim” înseamnă planul sau planurile rezultate în urma unui proces public ce constă în analizarea și planificarea distribuției spațiale și temporale a activităților umane în zonele maritime cu scopul de a îndeplini obiective economice, de mediu și sociale definite de prezenta directivă și în conformitate cu politicile naționale relevante, în vederea stabilirii modurilor de utilizare a spațiului maritim pentru diferite activități, încurajând mai ales utilizările multiple și evitând compartimentarea activităților. Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 3 – punctul 2 b (nou) 2b.  „strategii de management integrat al zonelor costiere” înseamnă practicile și/sau strategiile oficiale și neoficiale care urmăresc gestionarea integrată a tuturor proceselor politice care afectează zonele costiere, abordând într-un mod coordonat interacțiunile uscat-mare ale activităților costiere, cu scopul de a asigura dezvoltarea sustenabilă a zonelor costiere și marine. Astfel de strategii garantează luarea în mod coerent a deciziilor în materie de gestionare sau de dezvoltare în toate sectoarele pentru a evita, sau cel puțin a limita, conflictele în utilizarea zonelor costiere. Vot separat Propunere de directivă Articolul 3 – punctul 3 3.  „regiune sau subregiune marină” înseamnă regiunile și subregiunile marine vizate la articolul 4 din Directiva 2008/56/CE; 3.  „regiune marină” înseamnă regiunile marine vizate la articolul 4 din Directiva 2008/56/CE; Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 3 – punctul 4 4.  „ape marine” înseamnă apele, fundul mării și subsolul marin astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE; 4.  „ape marine” înseamnă apele, fundul mării și subsolul marin situate în partea exterioară a liniei de bază care este limita de măsurare a întinderii apelor teritoriale care se extind până la extremitatea zonei în care un stat membru deține și/sau își exercită jurisdicția, conform UNCLOS, cu excepția apelor adiacente țărilor și teritoriilor menționate în anexa II la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a departamentelor și colectivităților franceze de peste mări; Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 3 – punctul 7 7.   „stare ecologică bună” înseamnă starea ecologică la care se face referire în articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2008/56/CE. 7.   „stare ecologică bună” înseamnă starea ecologică la care se face referire în articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2008/56/CE și în Decizia 2010/477/UE a Comisiei. Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 (1)   Fiecare stat membru elaborează și implementează un plan sau planuri de amenajare a spațiului maritim și o strategie sau strategii de management integrat al zonelor costiere. Aceste planuri și strategii pot fi elaborate sub forma unor documente distincte. (1)   Fiecare stat membru elaborează și implementează amenajarea spațiului maritim. În cazul în care statul membru nu integrează interacțiunile uscat-mare în planul său de amenajare a spațiului maritim, respectivele interacțiuni sunt abordate prin management integrat al zonelor costiere. Statele membre pot decide dacă să urmeze o abordare integrată sau să întocmească planuri de amenajare a spațiului maritim și strategii de management integrat al zonelor costiere separat. Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 a (nou) (1a)  Statele membre sau autoritățile regionale sau locale competente rămân în continuare responsabile de conceperea și determinarea conținutului unor asemenea planuri și strategii, inclusiv de repartizarea spațiului maritim între diferitele activități sectoriale și diferitele utilizări în scopuri maritime și marine. Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3 (3)   Atunci când elaborează planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere, statele membre acordă atenția cuvenită particularităților regiunilor și subregiunilor, activităților sectoriale respective, apelor marine și zonelor costiere vizate, precum și potențialelor impacturi ale schimbărilor climatice. (3)   Atunci când elaborează planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere, statele membre acordă atenția cuvenită particularităților și nevoilor regiunilor și subregiunilor marine și costiere, precum și oportunităților create de acestea, activităților sectoriale existente și viitoare respective, apelor marine și zonelor costiere vizate, precum și impactului schimbărilor climatice. Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3 a (nou) (3a)  În special, în cazul regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, articolul 349 din TFUE este respectat, ținându-se seama de particularitățile și de constrângerile care caracterizează respectivele regiuni. Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 5 Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere utilizează o abordare ecosistemică pentru a facilita coexistența activităților sectoriale concurente în apele marine și zonele costiere și a preveni conflictele dintre aceste activități, și urmăresc să contribuie la: (1)  Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere aplică abordarea ecosistemică luând în considerare criteriile economice, sociale și de mediu la același nivel pentru a sprijini dezvoltarea și creșterea durabile în sectorul maritim. Acestea promovează coexistența activităților sectoriale relevante de o manieră compatibilă, reduc la minimum conflictele dintre respectivele activități în apele marine și zonele costiere și promovează cooperarea transfrontalieră și utilizarea multiplă a aceluiași spațiu maritim de către diferite sectoare. (2)  Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere urmăresc să contribuie la următoarele obiective ale Uniunii: (a)   asigurarea aprovizionării cu energie a Uniunii promovând dezvoltarea energiei din surse marine și a formelor noi de energie din surse regenerabile, interconectarea rețelelor energetice și eficiența energetică; (a)   asigurarea aprovizionării cu energie a Uniunii promovând dezvoltarea energiei din surse marine și a formelor noi de energie din surse regenerabile, interconectarea rețelelor energetice și eficiența energetică; (b)   promovarea dezvoltării transportului maritim și asigurarea unor rute navigabile eficiente și eficace din punctul de vedere al costurilor în întreaga Europă, incluzând accesibilitatea porturilor și siguranța transporturilor; (b)   promovarea dezvoltării transportului maritim în întreaga Europă, incluzând accesibilitatea porturilor, siguranța transporturilor, conexiunile multimodale și sustenabilitatea; (c)   stimularea dezvoltării sustenabile și a creșterii sectorului pescuitului și acvaculturii, inclusiv a ocupării forței de muncă în domeniul pescuitului și în sectoarele conexe; (c)   stimularea dezvoltării sustenabile a sectorului pescuitului și a creșterii sustenabile a sectorului acvaculturii, inclusiv a ocupării forței de muncă în domeniul pescuitului și în sectoarele conexe; (d)   asigurarea conservării, protecției și îmbunătățirii mediului, precum și a utilizării prudente și raționale a resurselor naturale, în special pentru a atinge o stare ecologică bună, pentru a stopa declinul biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice și pentru a reduce riscurile de poluare marină; (d)   asigurarea conservării, protecției și îmbunătățirii mediului printr-o rețea reprezentativă și coerentă de zone protejate, precum și prin utilizarea prudentă, precaută și rațională a resurselor naturale, în special pentru a atinge o stare ecologică bună, pentru a stopa declinul biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice și pentru a reduce și preveni riscurile de poluare marină și a zonelor de coastă; (e)   garantarea rezistenței la schimbările climatice a zonelor costiere și marine. (e)   garantarea faptului că zonele costiere și marine sunt mai rezistente la impactul schimbărilor climatice, în vederea protejării zonelor de coastă vulnerabile. (3)  Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere pot urmări să contribuie, de asemenea, la obiectivele naționale, cum ar fi: (a)  promovarea extracției sustenabile a materiilor prime; (b)  promovarea turismului sustenabil; (c)  asigurarea conservării și protejării patrimoniului cultural; (d)  garantarea utilizării în scopuri de recreere și a altor utilizări pentru public; (e)  menținerea caracteristicilor economice și sociale tradiționale ale economiei maritime. Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 (1)   Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere stabilesc etapele operaționale pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 5, luând în considerare toate activitățile și măsurile relevante care le sunt aplicabile. (1)   Fiecare stat membru stabilește etapele procedurale pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 5, luând în considerare activitățile, utilizările și măsurile relevante care le sunt aplicabile. Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – litera b (b)   să asigure o cooperare transfrontalieră eficace între statele membre, precum și între autoritățile naționale și părțile interesate din domeniul politicilor sectoriale relevante; (b)   să asigure participarea eficace a părților interesate din domeniul politicilor sectoriale relevante, în conformitate cu articolul 9; Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – litera ba (nouă) (ba)  asigură cooperarea transfrontalieră eficace între statele membre, în conformitate cu articolul 12; Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – litera c (c)  să identifice efectele transfrontaliere ale planurilor de amenajare a spațiului maritim și ale strategiilor de management integrat al zonelor costiere asupra apelor marine și a zonelor costiere aflate sub suveranitatea sau jurisdicția țărilor terțe din aceeași regiune sau subregiune marină și din zonele costiere corespunzătoare, și să răspundă acestor efecte prin cooperarea cu autoritățile competente ale țărilor respective, în conformitate cu articolele 12 și 13; (c)  să identifice efectele transfrontaliere ale planurilor de amenajare a spațiului maritim și ale strategiilor de management integrat al zonelor costiere asupra apelor marine și a zonelor costiere aflate sub suveranitatea sau jurisdicția țărilor terțe din aceeași regiune sau subregiune marină și din zonele costiere corespunzătoare, și să răspundă acestor efecte prin cooperarea cu autoritățile competente ale țărilor respective, în conformitate cu articolul 13; Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2 – litera ca (nouă) (ca)  pe de o parte să se bazeze pe cele mai bine date disponibile și, pe de altă parte, să garanteze flexibilitatea necesară pentru a ține cont de evoluțiile viitoare. Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 (1)  Planurile de amenajare a spațiului maritim conțin cel puțin o cartografiere a apelor marine, care identifică distribuția spațială și temporală reală și potențială a tuturor activităților maritime relevante, cu scopul de a îndeplini obiectivele stabilite la articolul 5. (1)  Planurile de amenajare a spațiului maritim conțin cel puțin o cartografiere a apelor marine, care identifică distribuția spațială și temporală reală, planificată și potențială a tuturor utilizărilor și activităților maritime relevante, precum și componentele ecosistemice importante, cu scopul de a îndeplini obiectivele Uniunii stabilite la articolul 5. Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 – partea introductivă (2)  Atunci când elaborează planurile de amenajare a spațiului maritim, statele membre iau în considerare cel puțin următoarele activități: (2)  Atunci când elaborează planurile de amenajare a spațiului maritim, statele membre iau în considerare, printre altele, următoarele utilizări și activități: Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 – literele a - g (a)   instalațiile pentru extracția de energie și producția de energie din surse regenerabile; (a)  instalațiile pentru extracția de energie și producția de energie din surse regenerabile, precum și infrastructura de transport până la țărm; (b)  siturile și infrastructurile de extracție a țițeiului și a gazelor naturale; (b)  siturile și infrastructurile de explorare și de extracție a țițeiului, a gazelor naturale și a altor materii prime; (c)  rutele de transport maritim; (c)  rutele de transport maritim; (d)  traseele cablurilor submarine și ale conductelor; (d)  traseele cablurilor submarine și ale conductelor; (e)  zonele de pescuit; (e)  zone de pescuit existente și potențiale; (f)  siturile de acvacultură maritimă; (f)  zonele de acvacultură maritimă; (g)  siturile de conservare a naturii. (g)  siturile de protecție și conservare a naturii și a speciilor, zonele Natura 2000, alte ecosisteme marine sensibile și zonele limitrofe, în conformitate cu legislația Uniunii și cea națională; (h)  turismul maritim și costier; (i)  siturile de protecție a patrimoniului cultural; (j)  zone de antrenament militar. Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 (1)   Strategiile de management integrat al zonelor costiere conțin cel puțin un inventar al măsurilor existente aplicate în zonele costiere și o analiză a necesității unor acțiuni suplimentare, cu scopul de a îndeplini obiectivele stabilite la articolul 5. Strategiile prevăd o implementare integrată și transsectorială a politicii și țin cont de interacțiunile dintre activitățile terestre și cele maritime. (1)   Atunci când stabilesc strategiile de management integrat al zonelor costiere, statele membre decid dacă să folosească un set de practici sau una sau mai multe strategii. Statele membre identifică măsurile existente aplicate în zonele costiere și întocmesc o analiză a necesității unor acțiuni suplimentare, cu scopul de a îndeplini obiectivele stabilite la articolul 5. Managementul integrat al zonelor costiere stimulează o implementare integrată și transsectorială a politicii și ține cont de interacțiunile dintre activitățile terestre și cele maritime, pentru a garanta conectivitatea uscat-mare. Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – partea introductivă (2)  Atunci când elaborează strategiile de management integrat al zonelor costiere, statele membre iau în considerare cel puțin următoarele activități: (2)  Atunci când elaborează strategiile de management integrat al zonelor costiere, statele membre iau în considerare: Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera a (a)  exploatarea resurselor naturale specifice, incluzând instalațiile pentru extracția de energie și producția de energie din surse regenerabile; eliminat Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera aa (nouă) (aa)  practicile și strategiile deja consacrate în conformitate cu Recomandarea 2002/413/CE; Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera ab (nouă) (ab)  practici, rețele și mecanisme de cooperare transfrontalieră oficiale și neoficiale deja existente; Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera ac (nouă) (ac)  activitățile, instalațiile, facilitățile și infrastructurile relevante. Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera b (b)  dezvoltarea infrastructurii, a instalațiilor de producție a energiei, a transportului, a porturilor, a lucrărilor maritime și a altor structuri, inclusiv a infrastructurii verzi; eliminat Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera c (c)  agricultura și industria; eliminat Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera d (d)  pescuitul și acvacultura; eliminat Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera e (e)  conservarea, refacerea și managementul ecosistemelor costiere, ale serviciilor ecosistemice și ale siturilor naturii, precum și ale peisajelor costiere și ale insulelor; (e)  protejarea, conservarea, refacerea și managementul ecosistemelor costiere, ale deltelor și ale zonelor umede protejate, ale serviciilor ecosistemice și ale siturilor naturii, precum și ale peisajelor costiere și ale insulelor; Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2 – litera f (f)  atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. (f)  atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, în special prin creșterea rezistenței ecosistemului; Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1 (1)  Statele membre stabilesc modalitățile de participare a publicului de așa manieră încât toate părțile interesate să se poată implica, încă dintr-un stadiu incipient, în elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere. Statele membre stabilesc modalitățile de participare a publicului prin informarea și consultarea actorilor relevanți și a autorităților și a publicului interesat încă dintr-un stadiu incipient, în elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere. Statele membre asigură, de asemenea, accesul actorilor, autorităților și publicului în cauză la rezultate după finalizarea acestora. Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 (2)  Participarea publicului garantează că părțile interesate relevante, autoritățile pertinente și publicul vizat sunt consultați cu privire la proiectele de planuri și de strategii și că au acces la rezultate de îndată ce sunt disponibile. eliminat Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 (3)  Atunci când stabilesc modalitățile de consultare a publicului, statele membre acționează în conformitate cu dispozițiile relevante ale celorlalte acte legislative ale Uniunii. eliminat Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1 (1)   Statele membre organizează colectarea celor mai bune date disponibile și schimbul de informații care sunt necesare pentru planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere. (1)   Statele membre organizează colectarea și utilizarea celor mai bune date disponibile și schimbul de informații care sunt necesare pentru planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de implementare a managementului integrat al zonelor costiere. Amendamentul 60 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 3 (3)  Atunci când organizează colectarea și schimbul de date menționate la alineatul (1), statele membre utilizează, în măsura posibilului, instrumentele și uneltele dezvoltate în cadrul politicii maritime integrate. (3)  Atunci când organizează colectarea și schimbul de date menționate la alineatul (1), statele membre utilizează, în măsura posibilului, instrumentele și uneltele dezvoltate în cadrul politicii maritime integrate, precum și alte politici relevante la nivelul Uniunii, cum ar fi cele stabilite în Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire) 27a. _____________ 27a JO L 108, 25.4.2007, p. 1. Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 11 Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere sunt supuse dispozițiilor Directivei 2001/42/CE. Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere sunt supuse dispozițiilor Directivei 2001/42/CE și articolului 6 din Directiva 92/43/CEE, după caz. Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1 (1)  Fiecare stat membru învecinat cu o zonă costieră sau maritimă a unui alt stat membru cooperează cu acesta pentru a se asigura că planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere sunt coerente și coordonate în întreaga zonă costieră sau regiune și/sau subregiune marină vizată. O astfel de cooperare ține cont în special de chestiuni de natură transnațională, cum ar fi infrastructura transfrontalieră. (1)  Fiecare stat membru învecinat cu o zonă costieră sau maritimă a unui alt stat membru ia toate măsurile necesare pentru a coopera cu acesta pentru a se asigura că planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere sunt coerente și coordonate în întreaga zonă costieră sau regiune și/sau subregiune marină vizată. O astfel de cooperare ține cont în special de chestiuni de natură transnațională, cum ar fi infrastructura transfrontalieră, și urmărește obținerea unei viziuni comune pentru fiecare strategie, existentă sau viitoare, referitoare la bazinele maritime. Amendamentul 63 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1 a (nou) (1a)  Pentru a permite realizarea cooperării, statele membre ar trebui să își coordoneze, dacă este posibil, calendarul planurilor de amenajare a spațiului maritim sau să revizuiască ciclurile planurilor existente. Amendamentul 64 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera a (a)  structurilor instituționale regionale în materie de cooperare care acoperă zona costieră sau regiunea/subregiunea marină vizată, sau (a)  convențiilor maritime regionale sau altor structuri instituționale regionale în materie de cooperare care acoperă zona costieră sau regiunea/subregiunea marină vizată, sau Amendamentul 65 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera b (b)  al unei rețele specializate de autorități competente din statele membre, care acoperă regiunea și/sau subregiunea marină vizată. (b)  unei rețele specializate de autorități competente din statele membre, care acoperă regiunea costieră, regiunea și/sau subregiunea marină vizată sau Amendamentul 66 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera ba (nouă) (ba)  oricărei alte abordări care întrunește cerințele de la alineatul (1). Amendamentul 67 Propunere de directivă Articolul 13 Statele membre învecinate cu o zonă costieră sau maritimă a unei țări terțe depun toate eforturile pentru a-și coordona planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere cu țara terță respectivă în regiunea sau subregiunea marină și zona costieră corespunzătoare care sunt vizate. Statele membre învecinate cu o zonă costieră sau maritimă a unei țări terțe, în conformitate cu dreptul și convențiile maritime internaționale, consultă țara respectivă și depun toate eforturile pentru a coopera cu aceasta și pentru a-și coordona planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere cu aceasta în regiunea sau subregiunea marină și zona costieră corespunzătoare care sunt vizate. Amendamentul 87 Propunere de directivă Articolul 14 (1)   Fiecare stat membru desemnează, pentru fiecare zonă costieră și regiune sau subregiune marină vizată, autoritatea sau autoritățile competente pentru implementarea prezentei directive, inclusiv pentru asigurarea cooperării cu alte state membre, așa cum este prevăzută la articolul 12, și a cooperării cu țările terțe, așa cum este prevăzută la articolul 13. (1)   Fiecare stat membru desemnează, pentru fiecare zonă costieră și regiune marină vizată, autoritatea sau autoritățile responsabile cu implementarea prezentei directive, inclusiv pentru asigurarea cooperării cu alte state membre, așa cum este prevăzută la articolul 12, și a cooperării cu țările terțe, așa cum este prevăzută la articolul 13. (2)   Fiecare stat membru furnizează Comisiei o listă a autorităților competente, împreună cu informațiile enumerate în anexa I la prezenta directivă. (2)   Fiecare stat membru furnizează Comisiei o listă a autorităților responsabile, împreună cu informațiile enumerate în anexa I la prezenta directivă. (3)   În același timp, fiecare stat membru comunică Comisiei o listă cu autoritățile sale competente responsabile în cadrul organismelor internaționale la care participă și care sunt relevante pentru implementarea prezentei directive. (3)   În același timp, fiecare stat membru comunică Comisiei o listă cu autoritățile sale competente responsabile în cadrul organismelor internaționale la care participă și care sunt relevante pentru implementarea prezentei directive. (4)   Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor comunicate în temeiul alineatului (1), în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a unei asemenea modificări. (4)   Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor comunicate în temeiul alineatului (1), în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a unei asemenea modificări. (4a)  În conformitate cu principiul subsidiarității, fiecare stat membru își poate desemna autoritățile responsabile în funcție de nivelurile instituționale și de guvernanță existente. Amendamentul 68 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2 (2)  Acest raport conține cel puțin informații privind implementarea articolelor 6-13. (2)  Acest raport conține cel puțin informații privind punerea în aplicare a articolelor 6-13. Dacă este posibil, se va asigura concordanța conținutului și a formatului raportului cu specificațiile pertinente prevăzute de Directiva 2008/56/CE. Amendamentul 69 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 (3)  Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport care evidențiază progresele înregistrate în implementarea prezentei directive. (3)  Cel mai târziu la un an de la expirarea termenului de elaborare a planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport care evidențiază progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentei directive. Amendamentul 70 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1 – partea introductivă (1)  Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate adopta dispoziții privind următoarele: (1)  Fără a aduce atingere specificațiilor în ceea ce privește conținutul specific al planurilor și al strategiilor, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate adopta dispoziții privind următoarele: Amendamentul 71 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1 – litera a – partea introductivă (a)  cu condiția să nu fi fost stabilite prin alte acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva 2007/2/CE sau Directiva 2008/56/CE, specificațiile operaționale pentru gestionarea datelor vizate la articolul 10, în ceea ce privește (a)  cu condiția să nu fi fost stabilite prin alte acte legislative ale Uniunii, cum ar fi Directiva 2007/2/CE sau Directiva 2008/56/CE, specificațiile asociate procesului pentru gestionarea datelor vizate la articolul 10, în ceea ce privește Amendamentul 72 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1 – litera a – liniuța 1 –  partajarea datelor și interacționarea cu procese existente de gestionare și de colectare a datelor și partajarea eficientă a datelor și interacționarea cu sistemele existente de gestionare și cu procesele de colectare a datelor și Amendamentul 73 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1 – litera b – partea introductivă (b)  etapele operaționale ale elaborării planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere, precum și ale raportării aferente, în ceea ce privește: (b)  etapele asociate procesului care contribuie la elaborarea planurilor de amenajare a spațiului maritim și a strategiilor de management integrat al zonelor costiere, precum și ale raportării aferente, în ceea ce privește: Amendamentul 74 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1 – litera b – liniuța 3 –  modalitățile de cooperare transfrontalieră; –  modalitățile cele mai eficiente de cooperare transfrontalieră; Amendamentul 75 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1 – litera b – liniuța 4 –  consultarea publicului. eliminat Amendamentul 76 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 2 (2)  Atunci când se face trimitere la alineatul (1), se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Amendamentul 77 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 2 (2)  Atunci când statele membre adoptă măsurile menționate la alineatul (1), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Fiecare stat membru stabilește modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2)  Atunci când statele membre adoptă măsurile menționate la alineatul (1), după intrarea în vigoare a prezentei directive, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Fiecare stat membru stabilește modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. Amendamentul 78 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 4 (4)  Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere menționate la articolul 4 alineatul (1) trebuie să fie elaborate în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. (4)  Planurile de amenajare a spațiului maritim și strategiile de management integrat al zonelor costiere menționate la articolul 4 alineatul (1) trebuie să fie elaborate în termen de 48 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Amendamentul 79 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 5 (5)  Rapoartele prevăzute la articolul 15 alineatul (1) sunt furnizate, cel târziu, în termen de 42 de luni de la intrarea în vigoare a directivei, și, ulterior, la fiecare șase ani. (5)  Rapoartele prevăzute la articolul 15 alineatul (1) sunt furnizate, cel târziu, în termen de 54 de luni de la intrarea în vigoare a directivei, și, ulterior, la fiecare șase ani. Amendamentul 80 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 6 (6)  Raportul privind progresele înregistrate prevăzut la articolul 15 alineatul (3) este înaintat cel târziu în termen de șase luni de la data menționată la alineatul (5), și, ulterior, la fiecare șase ani. (6)  Raportul privind progresele înregistrate prevăzut la articolul 15 alineatul (3) este înaintat cel târziu în termen de șase luni de la data menționată la alineatul (5), și, ulterior, la fiecare patru ani. Amendamentul 81 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 6 a (nou) (6a)  Obligațiile privind transpunerea cuprins în prezenta directivă nu se aplică statelor membre fără ieșire la mare.

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0379/2013).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a anumitor directive în domeniul mediului, al agriculturii, al politicii sociale și al sănătății publice ca urmare a schimbării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (COM(2013)0418 – C7-0176/2013 – 2013/0192(COD))

P7_TA(2013)0589 A7-0399/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2013)0418),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2), articolul (114), articolul 153 alineatul (2), articolul 168 și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0176/2013),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 10 octombrie 2013(1),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2013(2)

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0399/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 decembrie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a anumitor directive în domeniul mediului, al agriculturii, al politicii sociale și al sănătății publice ca urmare a schimbării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 114, articolul 153 alineatul (2), articolul 168 și articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  Prin Decizia 2012/419/UE(5), Consiliul European a decis modificarea statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană, cu efect de la 1 ianuarie 2014. Prin urmare, începând de la această dată, Mayotte va înceta să mai fie o țară sau un teritoriu de peste mări în sensul articolului 198 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pentru a deveni o regiune ultraperiferică în sensul articolului 349 și al articolului 355 alineatul (1) din tratat TFUE. În urma acestei modificări a statutului juridic al Mayotte, dreptul Uniunii se aplică în Mayotte de la data respectivă 1 ianuarie 2014. Este necesar să se prevadă anumite măsuri specifice justificate de situația structurală, socială, ecologică și economică specială prezentată de Mayotte, precum și de noul său statut de regiune ultraperiferică, în mai multe domenii. [AM 1]

(2)  Este oportun să se țină seama de situația specială din Mayotte în ceea ce privește starea mediului, care necesită o îmbunătățire considerabilă pentru a se conforma obiectivelor de mediu prevăzute de dreptul Uniunii, pentru care este necesară o perioadă suplimentară. În vederea îmbunătățirii treptate a mediului ar trebui să fie adoptate măsuri specifice în cadrul unor limite de timp specifice.

(3)  Pentru a se conforma cerințelor din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale(6), trebuie luate măsuri pentru a se asigura că în Mayotte aglomerările sunt echipate cu sisteme de colectare a apelor urbane reziduale. Astfel de măsuri necesită lucrări de infrastructură, care ar trebui să urmeze proceduri administrative și de planificare adecvate și, mai mult, necesită stabilirea de sisteme pentru măsurarea și monitorizarea evacuării apelor urbane reziduale. Prin urmare, trebuie să se acorde Franței o perioadă suficientă de timp pentru îndeplinirea cerințelor respective.

(4)  În domeniul agriculturii, în ceea ce privește Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare(7), se observă că, în Mayotte, găinile ouătoare sunt crescute în cotețe neîmbunătățite. Având în vedere constrângerile economice și sociale din Mayotte, precum și investițiile considerabile și activitatea pregătitoare necesare pentru înlocuirea cotețelor neîmbunătățite cu cotețe îmbunătățite sau sisteme alternative, este necesar, în ceea ce privește găinile ouătoare la 1 ianuarie 2014, să se amâne interdicția de a utiliza cotețe neîmbunătățite pentru o perioadă de până la 12 luni patru ani de la data respectivă. Prin urmare, înlocuirea cotețelor pe parcursul ciclului de găini ouătoare ar trebui să fie evitată. Pentru a preveni denaturarea concurenței, ouăle provenite din unitățile care folosesc cotețe neîmbunătățite ar trebui să fie comercializate numai pe piața locală din Mayotte. În vederea facilitării controalelor necesare, ouăle produse în cotețe neîmbunătățite ar trebui să poarte un marcaj special. [AM 2]

(5)  În ceea ce privește Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(8), buna aplicare a respectivei directive în ceea ce privește planurile de gestionare a bazinelor hidrografice impune ca Franța să adopte și să pună în aplicare planuri de gestionare care conțin măsuri tehnice și administrative pentru a realiza o stare bună a apelor și pentru a preveni deteriorarea ansamblului organismelor din apele de suprafață. Trebuie să fie acordată o perioadă suficientă de timp pentru adoptarea și punerea în aplicare a unor astfel de măsuri.

(6)  În ceea ce privește Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE(9), starea actuală a apelor de suprafață din Mayotte necesită o îmbunătățire considerabilă pentru a se conforma cerințelor directivei respective. Calitatea apelor pentru scăldat depinde în mod direct de tratarea apelor urbane reziduale, iar dispozițiile directivei 2006/7/CE pot fi respectate în mod progresiv numai atunci când aglomerările care afectează calitatea apelor urbane reziduale sunt în conformitate cu cerințele din Directiva 91/271/CEE. Prin urmare, trebuie adoptate termene limită specifice pentru a permite Franței să realizeze standardele Uniunii în ceea ce privește calitatea apei pentru scăldat din Mayotte, ca nouă regiune ultraperiferică și din cauza situației sociale, economice și în materie de mediu speciale a acesteia. [AM 3]

(7)  În domeniul politicii sociale, ar trebui să se țină seama de dificultatea de a respecta Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (radiații optice artificiale)(10) în Mayotte începând cu 1 ianuarie 2014. Din cauza situației sociale și economice speciale, în Mayotte nu există dotări tehnice disponibile pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare punerii în conformitate cu directiva menționată anterior în domeniul radiațiilor optice artificiale. Prin urmare, este posibilă acordarea unei derogări adecvat să se acorde o derogare pentru Franța de la anumite dispoziții din directiva respectivă, până la 31 decembrie 2017, cu condiția ca structurile în cauză să nu fie disponibile în Mayotte și fără a aduce atingere principiilor generale de protecție și prevenire din domeniul sănătății și securității lucrătorilor. [AM 4]

(8)  Pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății și securității lucrătorilor la locul de muncă, ar trebui să fie asigurată consultarea cu partenerii sociali, ar trebui să fie reduse la minimum riscurile provocate de derogare, iar lucrătorii în cauză ar trebui să beneficieze de o monitorizare sanitară sporită. Este important să se reducă pe cât mai mult posibil durata derogării. Prin urmare, măsurile naționale de derogare ar trebui să fie revizuite în fiecare an și retrase imediat ce împrejurările care justifică derogarea nu mai există.

(9)  În ceea ce privește Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere(11), transpunerea acesteia necesită o serie de adaptări pentru asigurarea continuității asistenței medicale și a informării pacienților. Prin urmare, este oportun să se acorde Franței o perioadă suplimentară de 30 de luni de la data de 1 ianuarie 2014 pentru a pune în aplicare dispozițiile necesare în vederea punerii în conformitate cu directiva respectivă în Mayotte.

(10)  Prin urmare, Directivele 91/271/CEE, 1999/74/CE, 2000/60/CE, 2006/7/CE, 2006/25/CE și 2011/24/UE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei 91/271/CEE

Directiva 91/271/CEE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 3, se introduce următorul alineat (1a):"

2.  La articolul 4, se introduce următorul alineat (1a):"

3.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul alineat:"

3a.  La articolul 7, se adaugă următorul paragraf:"

„Prin derogare de la primul paragraf, în ceea ce privește Mayotte, termenul definit la primul paragraf este 31 decembrie 2027.” [AM 10]

4.  Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:"

„Prin derogare de la primul paragraf, în ceea ce privește Mayotte, Franța va stabili un program pentru punerea în aplicare a prezentei directive până la 30 iunie 2014.”

(b)  la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

„Prin derogare de la primul paragraf, în ceea ce privește Mayotte, Franța va pune la dispoziția Comisiei informații privind programul până la 31 decembrie 2014.”

Articolul 2

Modificarea Directivei 1999/74/CE

La articolul 5 din Directiva 1999/74/CE se adaugă următorul alineat:"

„(3) Prin derogare de la alineatul (2), în Mayotte, găinile ouătoare la 1 ianuarie 2014 și crescute la acea dată în cotețe prevăzute în prezentul capitol, pot continua să fie crescute în astfel de cotețe prevăzute în prezentul capitol până la 31 decembrie 2014 2017. [AM 11]

De la 1 ianuarie 2014, în Mayotte nu pot fi construite nici puse în funcțiune pentru prima dată cotețe descrise în prezentul capitol.

Ouăle provenite din unitățile de creștere a găinilor ouătoare în cotețe descrise în prezentul capitol vor fi introduse numai pe piața locală din Mayotte. Respectivele ouă și pe ambalajele lor trebuie să fie clar identificate, cu un marcaj special, care să permită controalele necesare. O descriere clară a acestui marcaj special trebuie să fie comunicată Comisiei până la 1 ianuarie 2014.”

Articolul 3

Modificări aduse Directivei 2000/60/CE

Directiva 2000/60/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul menționat la litera (a) punctul (ii), litera (a) punctul (iii), litera (b) punctul (ii) și litera (c) va fi 22 decembrie 2021.”;

(b)  la alineatul (4), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„Termenele stabilite în temeiul alineatului (1) pot fi extinse în scopul realizării obiectivelor pe etape pentru corpurile de apă, cu condiția ca nicio deteriorare suplimentară să nu afecteze starea corpurilor de apă afectate atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:”.

2.  Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (7) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenele prevăzute la primul paragraf sunt 22 decembrie 2015 și, respectiv, 22 decembrie 2018.”;

(b)  la alineatul (8) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul prevăzut la primul paragraf sunt 22 decembrie 2021.”

3.  Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (6) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul prevăzut la primul paragraf este 22 decembrie 2015.”

(b)  la alineatul (7) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul prevăzut la primul paragraf este 22 decembrie 2021.”

Articolul 4

Modificări aduse Directivei 2006/7/CE

Directiva 2006/7/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul prevăzut la primul paragraf este 31 decembrie 2019.”;

(b)  la alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul prevăzut la primul paragraf este 31 decembrie 2031.”

2.  La articolul 6 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul prevăzut la primul paragraf este 30 iunie 2015.”

3.  La articolul 13 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

„În ceea ce privește Mayotte, termenul prevăzut la primul paragraf este 30 iunie 2014.”

Articolul 5

Modificarea Directivei 2006/25/CE

În Directiva 2006/25/CE, se introduce următorul articol 14a:"

„Articolul 14a

1.  Fără a aduce atingere principiilor generale de protecție și prevenire în domeniul sănătății și securității lucrătorilor, până la 31 decembrie 2017, Franța poate deroga de la punerea în aplicare a dispozițiilor necesare pentru a se conforma prezentei directive în Mayotte, cu condiția ca o astfel de aplicare să necesite dotări tehnice specifice și ca aceste resurse să nu fie disponibile în Mayotte.

Primul paragraf nu se aplică obligațiilor de la articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă, precum și acelor dispoziții ale prezentei directive care reflectă principiile generale stabilite în Directiva 89/391/CEE.

2.  Toate derogările de la prezenta directivă care rezultă din aplicarea măsurilor existente la 1 ianuarie 2014 sau de la adoptarea de noi măsuri trebuie să fie precedate de o consultare cu partenerii sociali în conformitate cu legislațiile și practicile naționale. Astfel de derogări se aplică în condiții care garantează, ținând seama de condițiile specifice existente în Mayotte, că riscurile rezultate pentru lucrători sunt reduse la minim și că lucrătorii în cauză beneficiază de o monitorizare sanitară sporită.

3.  Măsurile naționale de derogare sunt reexaminate în fiecare an, după consultarea cu partenerii sociali, și sunt retrase de îndată ce circumstanțele care le justifică nu mai persistă.”

Articolul 6

Modificarea Directivei 2011/24/UE

La articolul 21 din Directiva 2011/24/UE se adaugă următorul alineat (3):"

„(3) Prin derogare de la prima teză de la alineatul (1), Franța asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cu privire la Mayotte până la data de 30 iunie 2016.”

Articolul 7

Transpunere

(1)  Franța adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive, după cum urmează:

(a)  cu privire la articolul 1 alineatele (1), (2) și (3), până la 31 decembrie 2018;

(b)  cu privire la articolul 1 alineatul (4), până la datele menționate la literele (a) și (b), după caz;

(c)  cu privire la articolul 2, până la 1 ianuarie 2014;

(d)  cu privire la articolul 3 alineatul (1), până la 31 decembrie 2018;

(e)  cu privire la articolul 3 alineatele (2) și (3), până la datele menționate în alineatele respective;

(f)  cu privire la articolul 4 alineatul (1) litera (a), până la 31 decembrie 2018;

(g)  cu privire la articolul 4 alineatul (1) litera (b), până la 30 iunie 2021;

(h)  cu privire la articolul 4 alineatele (2) și (3), până la datele menționate în alineatele respective;

(i)  cu privire la articolul 5, până la 1 ianuarie 2014, cu excepția cazului în care Franța nu face uz de posibilitatea prevăzută la articolul respectiv;

(j)  cu privire la articolul 6, până la data menționată la articolul respectiv.

Franța comunică de îndată Comisiei textul respectivelor dispoziții.

Atunci când Franța adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Franța stabilește modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Franța comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 8

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Aceasta se pune în aplicare de la 1 ianuarie 2014. [AM 12]

Articolul 9

Destinatar

Prezenta directivă se adresează Republicii Franceze.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) Punctul 4 din Procesul-verbal din 21 octombrie 2013 (P7_PV(2013)10-21). (2) JO C 341, 21.11.2013, p. 97. (3) JO C 341, 21.11.2013, p. 97. (4) Poziția Parlamentului European din 12 decembrie 2013. (5) JO L 204, 31.7.2012, p. 131. (6) JO L 135, 30.5.1991, p. 1. (7) JO L 203, 3.8.1999, p. 53. (8) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (9) JO L 64, 4.3.2006, p. 37. (10) JO L 114, 27.4.2006, p. 38. (11) JO L 88, 4.4.2011, p. 45.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unei acțiuni a Uniunii în favoarea evenimentului „Capitale Europene ale Culturii” pentru anii 2020 – 2033 (COM(2012)0407 – C7-0198/2012 – 2012/0199(COD))

P7_TA(2013)0590 A7-0226/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0407),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 167 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0198/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 februarie 2012(1) și din 30 noiembrie 2012(2),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0226/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 decembrie 2013 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unei acțiuni a Uniunii în favoarea evenimentului „Capitale europene ale culturii” pentru anii 2020-2033 și de abrogare a Deciziei nr 1622/2006/CE
[Amendamentul 84(3)]

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 167 alineatul (5) prima liniuță,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizele Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) urmărește realizarea unei uniuni tot mai strânse între popoarele europene și însărcinează Uniunea, între altele, să contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională a acestora și punând în evidență, în același timp, moștenirea culturală comună. Din acest punct de vedere, Uniunea, după caz, sprijină și completează acțiunea statelor membre de îmbunătățire a cunoașterii și diseminării culturii și istoriei popoarelor europene.

(2)  Comunicarea Comisiei ▌ privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare ▌, aprobată de Consiliu într-o rezoluție din 16 noiembrie 2007 ▌(6) și de Parlamentul European în rezoluția sa din 10 aprilie 2008(7), stabilește obiectivele activităților viitoare ale Uniunii din domeniul culturii. Aceste activități ar trebui să promoveze diversitatea culturală și dialogul intercultural. Acestea ar trebui, de asemenea, să promoveze cultura în calitate de catalizator al creativității în cadrul creșterii economice și al locurilor de muncă, precum și în calitate de element vital în cadrul relațiilor internaționale ale Uniunii.

(2a)  Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007 și la care Uniunea este parte, are ca scop protejarea și promovarea diversității culturale, stimularea interculturalității și creșterea gradului de conștientizare a valorii diversității culturale la nivel local, național și internațional.

(3)  Decizia nr. 1622/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului(8) ▌a stabilit o acțiune comunitară în favoarea evenimentului „Capitala Europeană a Culturii” pentru anii 2007-2019.

(4)  Evaluările capitalelor europene ale culturii, precum și consultarea publică privind viitorul acțiunii după 2019 indică faptul că evenimentul a devenit treptat una dintre cele mai ambițioase inițiative culturale din Europa, precum și una dintre cele mai apreciate de cetățenii europeni.

(5)  Pe lângă obiectivele inițiale ale acțiunii „Capitale Europene ale Culturii”, și anume de a pune în evidență bogăția și diversitatea culturilor europene și caracteristicile lor comune și de a promova o mai bună cunoaștere reciprocă între cetățenii europeni, orașele deținătoare ale titlului au adăugat, de asemenea, în mod treptat, o nouă dimensiune, utilizând efectul de pârghie al titlului pentru a stimula dezvoltarea la nivel general a orașelor în conformitate cu strategiile și prioritățile lor.

(6)  Obiectivele acțiunii „Capitale Europene ale Culturii” sunt pe deplin conforme cu obiectivele programului „Europa Creativă” stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(9), care își propune să protejeze, să dezvolte și să promoveze diversitatea culturală și lingvistică europeană, precum și patrimoniul cultural european, și să consolideze competitivitatea sectoarelor culturale și creative europene, în special a sectorului audiovizual, cu scopul de a sprijini creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Acestea contribuie, de asemenea, la consolidarea sentimentului de apartenență la un spațiu cultural comun, precum și la stimularea dialogului intercultural și a înțelegerii reciproce.

(6a)   Pentru a atinge aceste obiective, este important ca orașele deținătoare ale titlului să încerce să dezvolte legături între sectoarele lor culturale și creative, pe de o parte, și sectoare cum sunt educația, cercetarea, mediul, dezvoltarea urbană sau turismul cultural, pe de altă parte. În special, experiențele trecute au demonstrat potențialul evenimentului „Capitalele Europene ale Culturii” de a acționa ca un catalizator pentru dezvoltarea locală și turismul cultural, după cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european”, salutată de Consiliu în concluziile sale din 12 octombrie 2010(10) și aprobată de Parlamentul European în rezoluția sa din 27 septembrie 2011(11).

(6b)   Este important, de asemenea, ca orașele deținătoare ale titlului să își propună să promoveze incluziunea socială și egalitatea de șanse și să facă tot posibilul pentru a asigura implicarea în măsura cea mai mare cu putință a tuturor părților componente ale societății civile la pregătirea și punerea în aplicare a programului cultural, acordând o atenție specială grupurilor marginalizate și defavorizate.

(7)  Evaluările și consultarea publică au arătat în mod convingător că evenimentul „Capitalele Europene ale Culturii” poate aduce multe beneficii orașelor atunci când ▌este planificat cu grijă. Acesta rămâne, în primul rând, o inițiativă culturală, dar poate da naștere, de asemenea, unor avantaje sociale și economice semnificative, în special atunci când este inclus în cadrul unei strategii de dezvoltare a orașului pe termen lung, bazate pe cultură.

(8)  Acțiunea „Capitalele Europene ale Culturii” întâmpină, de asemenea, multe dificultăți. Pregătirea unui program de activități culturale desfășurate pe parcursul unui an este solicitantă, iar unele capitale europene ale culturii s-au bucurat de mai mult succes decât altele în valorificarea potențialului. Prin urmare, acțiunea ar trebui consolidată, pentru a ajuta toate orașele să valorifice la maximum acest titlu.

(9)  Titlul de „Capitală Europeană a Culturii” ar trebui să fie rezervat în continuare orașelor, indiferent de dimensiunea acestora, dar, pentru a ajunge la un public mai larg și pentru a amplifica impactul, orașele în cauză ar trebui, de asemenea, să aibă în continuare posibilitatea de a implica întreaga zonă înconjurătoare.

(10)  Acordarea titlului de „Capitală Europeană a Culturii” ar trebui să se bazeze în continuare pe un program cultural creat special pentru ▌„Capitala Europeană a Culturii”▌, care ar trebui să aibă o dimensiune europeană ▌puternică. Programul ar trebui, de asemenea, să facă parte dintr-o strategie pe termen mai lung cu efecte durabile asupra dezvoltării economice, culturale și sociale la nivel local.

(11)  Procedura de selecție în două etape, bazată pe o listă cronologică a statelor membre și realizată de către un juriu ▌de experți independenți (denumit în continuare „juriul”), s-a dovedit a fi echitabilă și transparentă. Procedura a permis orașelor să își amelioreze candidaturile între etapa preselecției și cea a selecției finale pe baza sugestiilor primite de la juriul alcătuit din experți și a asigurat o distribuție echitabilă a capitalelor europene ale culturii între toate statele membre. În plus, pentru a garanta continuitatea acțiunii și a evita pierderea experienței și a know-how-ului care ar rezulta din înlocuirea simultană a tuturor membrilor juriului, aceasta ar trebui să se facă în mod eșalonat.

(11a)  Ar trebui să se asigure în continuare expertiza la nivel național, acordându-se statelor membre posibilitatea să numească maximum doi experți în juriul responsabil cu selectarea și monitorizarea orașelor.

(12)  Criteriile de selecție ar trebui să fie formulate mai explicit cu scopul de a oferi orientări mai bune orașelor candidate în ceea ce privește obiectivele și cerințele pe care trebuie să le îndeplinească pentru a obține titlul de „Capitală Europeană a Culturii”. Criteriile de selecție ar trebui, de asemenea, să fie mai ușor de măsurat pentru a ajuta juriul ▌la selecția și monitorizarea orașelor. În acest sens, ar trebui să se acorde o atenție specială planurilor orașelor candidate vizând activitățile cu efecte durabile înscrise într-o strategie de politici culturale pe termen lung, care pot avea un impact cultural, economic și social durabil.

(13)  Faza de pregătire dintre desemnarea orașului și anul pentru care se acordă titlul este de o importanță crucială pentru succesul unei capitale europene a culturii. Părțile interesate au ajuns la un consens larg conform căruia măsurile complementare introduse prin Decizia nr. 1622/2006/CE au fost foarte utile pentru orașe. Aceste măsuri ar trebui să fie dezvoltate în continuare, în special prin mărirea frecvenței reuniunilor de monitorizare și a vizitelor membrilor juriului în orașele în cauză și prin consolidarea schimburilor de experiență dintre capitalele europene ale culturii anterioare, prezente și viitoare și orașele candidate. Orașele desemnate pot, de asemenea, să dezvolte legături suplimentare cu alte capitale europene ale culturii.

(14)  Premiul Melina Mercouri a dobândit o puternică valoare simbolică, care depășește cu mult valoarea reală a premiului putând fi acordat de către Comisie. Cu toate acestea, pentru a garanta faptul că orașele desemnate își îndeplinesc angajamentele, condițiile de plată a premiului ar trebui să fie mai stricte și mai explicite.

(14a)  Orașele candidate ar trebui să exploreze posibilitatea, acolo unde este cazul, de a recurge la sprijin financiar din partea programelor și fondurilor Uniunii.

(15)  Este important ca orașele în cauză să specifice clar în toate materialele promoționale că evenimentul „Capitala Europeană a Culturii” reprezintă o acțiune a Uniunii.

(16)  Evaluările Comisiei privind rezultatele capitalelor europene ale culturii anterioare nu pot furniza date primare privind impactul titlului în cauză și se bazează pe datele colectate la nivel local. Prin urmare, orașele însele ar trebui să fie actori-cheie în procesul de evaluare și ar trebui să pună în aplicare mecanisme eficace de măsurare.

(17)  Experiența evenimentelor trecute a arătat că participarea țărilor candidate poate ajuta la apropierea acestora de Uniune prin scoaterea în evidență a aspectelor comune ale culturilor europene. Prin urmare, acțiunea „Capitalele Europene ale Culturii” ar trebui să fie deschisă din nou pentru participare țărilor candidate și potențial candidate după 2019.

(17a)   Cu toate acestea, pentru ca procedura să fie la fel ca și pentru orașele din statele membre, ar trebui ca orașelor din țările candidate și potențial candidate să li se permite să participe la o singură competiție în perioada 2020-2033. În plus, tot din motive de echitate față de statele membre, fiecare țară candidată sau potențial candidată ar trebui să aibă dreptul să găzduiască titlul o singură dată în perioada 2020-2033. Prin urmare, orașelor din țările candidate și potențial candidate cărora le-a fost deja acordat titlul în perioada vizată de prezenta decizie nu ar trebui să li se permită să participe la competițiile ulterioare din cursul aceleiași perioade.

(18)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii și, în special, a dispozițiilor privind desemnarea capitalelor europene ale culturii, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare.

(19)  Este necesar ca Decizia nr. 1622/2006/CE să fie abrogată și înlocuită cu prezenta decizie. Dispozițiile sale ar trebui, cu toate acestea, să se aplice în continuare pentru toate capitalele europene ale culturii până în 2019 care au fost deja desemnate sau sunt în curs de a fi desemnate.

(20)  Deoarece obiectivele prezentei decizii, și anume protejarea și promovarea diversității culturale din Europa, evidențierea trăsăturilor comune și stimularea contribuției culturii la dezvoltarea pe termen lung a orașelor, nu pot fi îndeplinite în mod suficient de către statele membre, dată fiind nevoia, în special, de criterii și proceduri comune, clare și transparente pentru selecția și monitorizarea capitalelor europene ale culturii, precum și de o strânsă coordonare între statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele preconizate ale acțiunii, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Instituire

▌O acțiune a Uniunii intitulată „Capitalele Europene ale Culturii” (denumită în continuare „acțiunea”) se instituie pentru perioada 2020-2033.

Articolul 2

Obiective

(1)  Obiectivele generale ale acțiunii sunt următoarele:

(a)  protejarea și promovarea diversității culturilor din Europa și evidențierea caracteristicilor comune, precum și creșterea sentimentului de apartenență la un spațiu cultural comun în rândul cetățenilor;

(b)  stimularea contribuției culturii la dezvoltarea pe termen lung a orașelor în conformitate cu strategiile și prioritățile acestora.

(2)  Obiectivele specifice ale acțiunii sunt următoarele:

(a)  îmbunătățirea gamei, a diversității și a dimensiunii europene a ofertei culturale din orașe, inclusiv prin intermediul cooperării transnaționale;

(b)  extinderea accesului și a participării la cultură;

(c)  consolidarea capacității sectorului cultural și a legăturilor acestuia cu alte sectoare;

(d)  conturarea mai fermă a profilului internațional al orașelor prin intermediul culturii.

Articolul 3

Accesul la acțiune

(-1) La competiția pentru titlul de „Capitală Europeană a Culturii” pot participa exclusiv orașele, care pot implica și regiunile înconjurătoare.

(-1a) Numărul capitalelor europene ale culturii dintr-un anumit an (denumit în continuare „anul titlului”) este de maximum trei.

Denumirea se aplică în fiecare an cel mult unui oraș din fiecare dintre cele două state membre care apar în calendarul prevăzut în anexă (denumit în continuare „calendarul”) și, în anii în care este cazul, unui oraș din țările candidate și potențial candidate sau unui oraș dintr-o țară care aderă la Uniune în condițiile prevăzute la alineatul (3a).

(1)  Orașele din statele membre au dreptul de a fi desemnate capitale europene ale culturii pentru un an conform calendarului.

▌

▌

(3)  Orașele din țările candidate și potențial candidate care participă la programul „Europa Creativă” sau la programele ulterioare ale Uniunii de sprijinire a culturii la data publicării apelului pentru depunerea candidaturilor menționat la articolul 10 își pot depune candidatura pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru un an în cadrul unei competiții deschise organizate o dată la trei ani ▌conform calendarului▌.

▌Orașele din țările candidate și ▌potențial candidate pot participa la o singură competiție în perioada 2020-2033.

În plus, fiecărei țări candidate sau potențial candidate i se permite să găzduiască doar o singură dată titlul în perioada 2020-2033.

(3a)  Țărilor care aderă la Uniune după adoptarea prezentei decizii, însă înainte de 31 decembrie 2026, li se permite să găzduiască titlul de „Capitală Europeană a Culturii” în conformitate cu normele și procedurile aplicabile statelor membre la șapte ani după aderare. Calendarul se actualizează în consecință. Țările care aderă la Uniune după 31 decembrie 2026 nu au dreptul să participe în cadrul prezentei acțiuni de „Capitală Europeană a Culturii” în calitate de state membre.

Cu toate acestea, în anii în care există deja trei capitale europene ale culturii conform calendarului, orașele din țările care aderă la Uniune au dreptul să găzduiască titlul de „Capitală Europeană a Culturii” numai în anul următor disponibil în calendar, în ordinea aderării.

În cazul în care un oraș dintr-o țară care aderă la Uniune a participat anterior la o competiție pentru țările candidate și potențial candidate, acesta nu poate participa la nicio competiție ulterioară pentru statele membre. În cazul în care un oraș dintr-un stat aderent a fost desemnat Capitală Europeană a Culturii în perioada 2020-2033 în conformitate cu alineatul (3), statul în cauză nu are dreptul de a desemna un alt oraș al său drept Capitală Europeană a Culturii în cadrul acestei acțiuni după aderare.

În cazul în care mai mult de o țară aderă la Uniune la aceeași dată și nu există un acord între țările respective privind ordinea de participare la acțiune, Consiliul organizează o tragere la sorți.

Articolul 4

Candidaturi

▌

(2)  Comisia redactează, pe baza criteriilor prevăzute la articolul 5, un formular de candidatură comun („formularul de candidatură”), care va fi utilizat de toate orașele candidate. În cazul în care un oraș implică regiunea sa din împrejurimi, candidatura se înregistrează sub denumirea orașului.

(3)  Fiecare candidatură se bazează pe un program cultural cu o dimensiune europeană puternică. Acest program cultural are o durată de un an și este creat special pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 5. ▌

Articolul 5

Criterii

Criteriile de evaluare a candidaturilor (denumite în continuare „criteriile”) se împart în șase categorii: „contribuția la strategia pe termen lung”, ▌„dimensiunea europeană”, „conținutul cultural și artistic”, „capacitatea de punere în aplicare”, „implicarea publicului” și „gestionarea”.

(1)  În ceea ce privește „contribuția la strategia pe termen lung”, sunt luate în considerare următoarele elemente:

(a)  existența, la momentul depunerii candidaturii, a unei strategii culturale a orașului, care include acțiunea „Capitalele Europene ale Culturii” și planuri pentru susținerea activităților culturale, prevăzute pentru anii următori celui în care s-a acordat titlul;

(b)  planurile de consolidare a capacității sectoarelor culturale și creative, inclusiv dezvoltarea unor legături pe termen lung între sectoarele culturale, economice și sociale ale orașului respectiv;

▌

(d)  impactul cultural, social și economic, inclusiv asupra dezvoltării urbane, preconizat pe termen lung, al titlului asupra orașului;

(e)  planurile de monitorizare și evaluare a impactului ▌titlului asupra orașului și de diseminare a rezultatelor evaluării.

▌

(4)  În ceea ce privește „dimensiunea europeană”, sunt evaluate următoarele elemente:

(a)  domeniul de aplicare și calitatea activităților de promovare a diversității culturale a Europei, a dialogului intercultural și a unei mai bune înțelegeri reciproce între cetățenii europeni;

(b)  domeniul de aplicare și calitatea activităților care pun în evidență aspectele comune ale culturilor, patrimoniului și istoriei europene, precum și integrarea europeană și temele europene actuale;

(c)  domeniul de aplicare și calitatea activităților la care participă artiști europeni, cooperarea cu operatori sau orașe din țări diferite, incluzând, atunci când este cazul, alte Capitale Europene ale Culturii, precum și parteneriate transnaționale;

(d)  strategia menită să atragă interesul publicului larg european și internațional.

(4a)  În ceea ce privește „conținutul cultural și artistic”, sunt evaluate următoarele elemente:

(a)  existența unei viziuni și a unei strategii artistice clare și coerente pentru programul cultural al anului;

(b)  implicarea artiștilor locali și a organizațiilor culturale în elaborarea și punerea în aplicare a programului cultural;

(c)  gama și diversitatea activităților propuse și nivelul general al calității artistice;

(d)  capacitatea de a îmbina patrimoniul cultural local și formele de artă tradiționale cu expresiile culturale noi, inovatoare și experimentale.

(4b)  În ceea ce privește „capacitatea de punere în aplicare”, orașele candidate trebuie să demonstreze că:

(a)  candidatura beneficiază de susținere politică extinsă și solidă și de un angajament sustenabil din partea autorităților locale, regionale și naționale;

(b)  orașul dispune sau va dispune de o infrastructură adecvată și viabilă pentru a găzdui titlul.

(5)  În ceea ce privește „implicarea publicului”, sunt evaluate următoarele elemente:

(a)  implicarea populației locale și a societății civile în pregătirea candidaturii și în punerea în aplicare a evenimentului „Capitala Europeană a Culturii”;

(b)  crearea de oportunități noi și durabile pentru o gamă largă de cetățeni, în special tineri, voluntari și persoane marginalizate și defavorizate, inclusiv minorități, de a asista sau participa la activități culturale. Se acordă, de asemenea, o atenție deosebită accesibilității acestor activități pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele în vârstă;

(c)  strategia generală de extindere a categoriilor de public cărora li se adresează evenimentul și în special legătura cu mediul educațional și participarea școlilor.

(6)  În ceea ce privește „gestionarea”, sunt evaluate următoarele elemente:

(a)  fezabilitatea strategiei de strângere de fonduri și a bugetului propus, care include, dacă este cazul, planuri de solicitare a unui sprijin financiar din programele și fondurile Uniunii. Acest buget acoperă faza de pregătire, anul pentru care se acordă titlul, evaluarea și rezerve pentru activitățile ulterioare, precum și planificarea pentru situațiile neprevăzute;

(b)  structura de gestiune și ▌de punere în aplicare a acțiunii „Capitala Europeană a Culturii”, care include dispoziții vizând o cooperare adecvată între autoritatea locală și structura de punere în aplicare, inclusiv echipa artistică;

(c)  procedurile pentru numirea directorului general și a directorului artistic și domeniile lor de acțiune;

(d)  strategia de marketing și comunicare, care este cuprinzătoare și scoate în evidență faptul că „Capitalele Europene ale Culturii” reprezintă o acțiune a Uniunii;

(da)  existența unei structuri de punere în aplicare care dispune de personal cu experiență și competențe adecvate pentru a planifica, a gestiona și a pune în aplicare programul cultural pentru anul pentru care este acordat titlul.

Articolul 6

Juriul de experți

(1)   Se înființează un juriu ▌de experți independenți (denumit în continuare „juriul ▌”) pentru desfășurarea procedurilor de selecție și monitorizare.

(1a)  Juriul este alcătuit din 10 experți numiți de instituțiile și organele Uniunii în conformitate cu alineatul (2) (denumiți în continuare „experți europeni”).

În plus, pentru selecția și monitorizarea orașului dintr-un stat membru, statul membru în cauză are dreptul să numească maximum doi experți (denumiți în continuare „experți naționali”) în conformitate cu propriile sale proceduri și în consultare cu Comisia.

(2)  ▌

După organizarea unei invitații de exprimare a interesului, Comisia propune un grup de potențiali experți europeni.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia aleg apoi câte trei experți din grup și îi numesc în conformitate cu procedurile lor respective. Comitetul Regiunilor selectează un expert din grup și numește expertul respectiv în conformitate cu procedurile sale.

La selectarea experților europeni, fiecare dintre aceste instituții și organe ale Uniunii urmărește să asigure complementaritatea competențelor, o repartizare geografică echilibrată, precum și echilibrul de gen în alcătuirea globală a juriului.

▌

(2a)   Toți experții sunt cetățeni ai Uniunii. Aceștia sunt independenți și au experiență și expertiză vaste în sectorul cultural, în dezvoltarea culturală a orașelor, în organizarea unui eveniment din seria „Capitala Europeană a Culturii” sau a unui eveniment cultural internațional cu o amploare și o importanță similare. Experții sunt, de asemenea, în măsură să consacre activității din cadrul juriului un număr adecvat de zile de lucru pe an.

Juriul își desemnează președintele.

(3)  Experții europeni sunt numiți pentru o perioadă de trei ani.

Fără a aduce atingere alineatului (1), în ceea ce privește prima alcătuire a juriului, Parlamentul European își desemnează experții pentru trei ani, Consiliul pentru un an, Comisia pentru doi ani, iar Comitetul Regiunilor ▌pentru un an ▌.

(4)   Toți experții din juriu declară orice conflict de interese existent sau potențial cu privire la un anumit oraș candidat. ▌În cazul în care un expert face o astfel de declarație, sau în cazul în care un astfel de conflict de interese iese la iveală, expertul respectiv demisionează, iar instituția sau organismul relevant din cadrul Uniunii sau statul membru în cauză îl înlocuiește pe expertul respectiv pentru perioada până la încheierea mandatului, în conformitate cu procedura aplicabilă.

(5)  Comisia publică pe site-ul său toate rapoartele juriului.

Articolul 7

Depunerea candidaturilor în statele membre

(1)  Fiecare stat membru este responsabil cu organizarea competiției între orașele de pe teritoriul său conform calendarului ▌.

(2)  Statele membre publică un apel pentru depunerea candidaturilor cu cel puțin șase ani înaintea ▌anului pentru care este acordat titlul.

Prin derogare, statele membre care au dreptul să numească o Capitală Europeană a Culturii în 2020 publică acest apel cât mai curând posibil după …(12).

Fiecare apel pentru depunerea candidaturilor, care se adresează orașelor candidate la titlu, conține formularul de candidatură ▌.

Termenul-limită de depunere a candidaturilor de către orașele candidate în cadrul fiecărui apel pentru depunerea candidaturilor se stabilește la cel puțin zece luni de la data publicării sale.

(3)  Candidaturile sunt notificate Comisiei de către statul membru în cauză.

Articolul 8

Preselecția în statele membre

(1)  Fiecare stat membru în cauză convoacă juriul ▌pentru o reuniune de preselecție cu orașele candidate cu cel puțin cinci ani înaintea anului pentru care este acordat titlul.

(2)  Juriul ▌, după evaluarea candidaturilor în funcție de criterii, convine asupra unei liste scurte de orașe candidate și publică un raport de preselecție privind toate candidaturile, în care oferă, printre altele, recomandări ▌orașelor candidate preselecționate.

(3)  Juriul ▌prezintă raportul de preselecție statelor membre în cauză și Comisiei. Fiecare dintre statele membre în cauză aprobă în mod oficial candidaturile preselecționate, pe baza raportului juriului.

Articolul 9

Selecția în statele membre

(1)  Orașele candidate preselecționate își completează și își revizuiesc candidaturile, astfel încât să îndeplinească criteriile și să țină cont de recomandările din raportul de preselecție, și le înaintează statului membru în cauză, care le transmite apoi Comisiei.

(2)  Fiecare stat membru vizat convoacă juriul ▌pentru o reuniune cu orașele candidate preselecționate, pentru selecția finală, la cel mult nouă luni după reuniunea de preselecție.

Dacă este necesar, statul membru vizat poate prelungi, în consultare cu Comisia, acest termen cu un interval rezonabil.

(3)  Juriul evaluează candidaturile completate și revizuite.

(4)  Juriul ▌publică un raport de selecție privind candidaturile, care conține o recomandare pentru desemnarea titlului de „Capitală europeană a culturii” unui oraș din statul membru în cauză.. Cu toate acestea, în cazul în care niciunul dintre orașele candidate nu îndeplinește toate criteriile, juriul ▌poate recomanda ca titlul să nu fie acordat în anul respectiv.

Raportul de selecție conține, de asemenea, recomandări adresate orașului în cauză cu privire la progresele care trebuie înregistrate până în anul pentru care este acordat titlul.

Juriul prezintă raportul de selecție statului membru în cauză și Comisiei. ▌

Articolul 10

Preselecția și selecția în țările candidate și potențial candidate

(1)  Comisia este responsabilă de organizarea competiției dintre orașele din țările candidate și potențial candidate.

(2)  Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un apel pentru depunerea candidaturilor cu cel puțin șase ani înaintea ▌anului pentru care este acordat titlul. ▌

Fiecare apel pentru depunerea candidaturilor, care se adresează orașelor candidate la titlu, conține formularul de candidatură.

Termenul-limită pentru depunerea candidaturilor în cadrul fiecărui apel pentru depunerea candidaturilor se stabilește la cel puțin zece luni de la data publicării sale.

▌

(4)  Preselecția orașelor se realizează de către juriu cu cel puțin cinci ani înaintea ▌anului pentru care se acordă titlul, pe baza formularului de candidatură ▌. Nu se organizează nicio reuniune cu orașele candidate.

Juriul ▌,după evaluarea candidaturilor în funcție de criterii, convine asupra unei liste scurte de orașe candidate ▌și publică un raport de preselecție privind toate candidaturile, în care oferă, printre altele, recomandări orașelor candidate aflate pe lista scurtă. Juriul înaintează Comisiei raportul său de preselecție ▌.

(5)  Orașele candidate aflate pe lista scurtă își completează și își revizuiesc candidaturile, astfel încât să îndeplinească criteriile și să țină cont de recomandările din raportul de preselecție, și le înaintează Comisiei.

Comisia convoacă juriul ▌la o reuniune cu orașele aflate pe lista scurtă, pentru selecția finală, la cel mult nouă luni după reuniunea de preselecție. Dacă este necesar, Comisia poate prelungi termenul respectiv cu un interval rezonabil.

Juriul ▌evaluează candidaturile completate și revizuite.

Acesta publică un raport de selecție privind candidaturile orașelor candidate aflate pe lista scurtă, precum și o recomandare pentru acordarea titlului de „Capitală Europeană a Culturii” cel mult unui oraș dintr-o țară candidată sau potențial candidată..

Cu toate acestea, în cazul în care niciunul dintre orașele candidate nu îndeplinește toate criteriile, juriul ▌poate recomanda ca titlul să nu fie acordat în anul respectiv.

Raportul de selecție conține, de asemenea, recomandări adresate orașului în cauză cu privire la progresele ▌care trebuie înregistrate înainte de începerea anului pentru care este acordat titlul.

Juriul înaintează Comisiei raportul său de selecție ▌.

Articolul 11

Desemnare

Comisia desemnează în mod oficial, prin intermediul actelor de punere în aplicare, capitalele europene ale culturii, ținând cont în mod corespunzător de recomandările juriului ▌. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Regiunilor în legătură cu această desemnare.

Articolul 12

Cooperarea între orașele desemnate

Orașele desemnate pentru același an încearcă să dezvolte legături între programele lor culturale, iar cooperarea poate fi luată în considerare în cadrul procedurii de monitorizare, conform prevederilor de la articolul 13.

Articolul 13

Monitorizare

(1)  Juriul ▌monitorizează pregătirea evenimentului „Capitalele Europene ale Culturii” și le oferă orașelor sprijin și orientări din momentul desemnării acestora până la începutul anului pentru care se acordă titlul.

(2)  În acest scop, Comisia convoacă trei reuniuni la care urmează să participe juriul ▌și orașele desemnate: prima reuniune are loc cu trei ani înaintea ▌anului pentru care se acordă titlul; a doua reuniune are loc cu 18 luni înaintea ▌anului pentru care se acordă titlul, iar cea de a treia reuniune se organizează cu două luni înaintea ▌anului pentru care se acordă titlul. Statul membru sau țara candidată sau potențial candidată în cauză poate desemna un observator la aceste reuniuni.

Orașele prezintă Comisiei rapoarte privind progresele înregistrate cu șase săptămâni înainte de fiecare reuniune.

În timpul reuniunilor, juriul ▌evaluează pregătirile și oferă consiliere cu scopul de a ajuta orașele să dezvolte un program cultural de calitate și o strategie eficace. Juriul acordă o atenție deosebită recomandărilor stabilite în raportul de selecție și în rapoartele de monitorizare precedente.

(3)  După fiecare reuniune, juriul ▌publică un raport privind stadiul pregătirilor și eventualele măsuri care trebuie luate.

Juriul transmite rapoartele sale de monitorizare ▌Comisiei, precum și orașelor și statelor membre sau țărilor vizate. ▌

(4)  În plus față de reuniunile de monitorizare, Comisia poate organiza vizite ale juriului ▌în orașele desemnate ori de câte ori este necesar.

Articolul 14

Premiul

(1)  ▌Comisia poate acorda unui oraș desemnat un premiu (denumit în continuare „premiul”) sub forma unei sume de bani în onoarea Melinei Mercouri, cu condiția ca finanțarea să fie disponibilă în temeiul cadrului financiar multianual relevant.

Aspectele juridice și financiare ale premiului sunt tratate în cadrul programelor corespunzătoare ale Uniunii vizând sprijinirea culturii.

(2)  ▌Contravaloarea premiului se achită cel târziu la sfârșitul lunii martie a anului pentru care se acordă titlul, cu condiția ca orașul în cauză să își respecte angajamentele asumate în stadiul depunerii candidaturii, să îndeplinească criteriile și să țină cont de recomandările din rapoartele de selecție și monitorizare.

Se consideră că orașul desemnat și-a respectat angajamentele asumate în etapa depunerii candidaturii în cazul în care nu s-a operat nicio modificare substanțială a programului și a strategiei în perioada cuprinsă între etapa de depunere a candidaturii și anul pentru care se acordă titlul, în special dacă:

(a)  bugetul a fost menținut la un nivel care permite asigurarea unui program cultural de înaltă calitate conform candidaturii și criteriilor;

(b)  independența echipei artistice a fost respectată în mod corespunzător;

(c)  dimensiunea europeană a rămas suficient de puternică în versiunea finală a programului cultural;

(d)  strategia de marketing și de comunicare și materialele de comunicare utilizate de către orașul desemnat reflectă în mod clar faptul că evenimentul „Capitalele Europene ale Culturii” reprezintă o acțiune a Uniunii;

(e)  sunt prevăzute planuri de monitorizare și de evaluare a efectelor titlului asupra orașului în cauză.

Articolul 15

Măsuri practice

Comisia urmărește în special:

(a)  să asigure coerența de ansamblu a acțiunii;

(b)  să asigure coordonarea dintre statele membre și juriu;

(c)  din perspectiva obiectivelor și a criteriilor, să stabilească orientări pentru a sprijini procedurile de selecție și de monitorizare, în strânsă cooperare cu juriul ▌;

(d)  să ofere sprijin tehnic juriului ▌;

(e)  să facă publice toate informațiile pertinente și să contribuie la vizibilitatea acțiunii la nivel european și la nivel internațional;

(f)  să stimuleze schimbul de experiență și de ▌bune practici între capitalele europene ale culturii anterioare, prezente și viitoare, precum și între orașele candidate, și să promoveze diseminarea pe scară mai largă a rapoartelor de evaluare a orașelor și a concluziilor care se desprind din acestea.

Articolul 16

Evaluare

(1)  Evaluarea rezultatelor fiecărei capitale europene a culturii ține de responsabilitatea orașului în cauză.

Comisia stabilește orientări comune și indicatori pentru orașe, pe baza obiectivelor și a criteriilor ▌, pentru a asigura o abordare coerentă a procedurii de evaluare.

Orașele își întocmesc rapoartele de evaluare și le transmit Comisiei până ▌la data de 31 decembrie a anului următor anului pentru care se acordă titlul. Comisia publică rapoartele de evaluare pe site-ul său.

(2)  Pe lângă evaluările realizate de orașe, Comisia se asigură, de asemenea, că evaluări externe și independente ale rezultatelor acțiunii sunt întocmite în mod regulat. ▌

▌Evaluările ▌externe și independente se axează pe punerea tuturor capitalelor europene ale culturii anterioare în context european, pentru a permite comparații și pentru a trage învățăminte utile pentru viitoarele capitale europene ale culturii, precum și pentru toate orașele europene. Este evaluată, de asemenea, acțiunea în ansamblu, inclusiv eficiența proceselor implicate în desfășurarea sa, impactul său și modul în care aceasta ar putea fi îmbunătățită.

Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Regiunilor următoarele rapoarte întocmite pe baza acestor evaluări, însoțite, dacă este cazul, de propuneri corespunzătoare:

(a)  un prim raport ▌intermediar până ▌la 31 decembrie 2024;

(b)  un al doilea raport ▌ intermediar până ▌la 31 decembrie 2029;

(c)  un raport ▌ex post până ▌la 31 decembrie 2034.

Articolul 17

Abrogare și dispoziții tranzitorii

Decizia nr. 1622/2006/CE se abrogă. Această decizie rămâne însă în vigoare în cazul orașelor care au fost desemnate sau care urmează să fie desemnate „Capitale Europene ale Culturii” pentru perioada 2012-2019.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la ▌

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXĂ

Calendar

(1) JO C 113, 18.4.2012, p. 17. (2) JO C 17, 19.1.2013, p. 97. (3) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. (4) JO C 113, 18.4.2012, p. 17 și JO C 17, 19.1.2013, p.97. (5) Poziția Parlamentului European din 12 decembrie 2013. (6) JO C 287, 29.11.2007, p.1. (7) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 32. (8) Decizia nr. 1622/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a unei acțiuni comunitare în favoarea evenimentului „Capitala europeană a culturii” pentru perioada 2007-2019 (JO L 304, 3.11.2006, p. 1). (9) Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 221). (10) 14944/10. (11) JO C 56 E, 26.2.13, p. 41. (12) Data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente în domeniul pescuitului și al sănătății animale ca urmare a schimbării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (COM(2013)0417 – C7-0175/2013 – 2013/0191(COD))

P7_TA(2013)0591 A7-0425/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0417),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2) și articolul 168 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0175/2013),

–  având în vedere articolul 349 și articolul 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 10 octombrie 2013(1),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2013(2),

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0425/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 decembrie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente în domeniul pescuitului și al sănătății animale ca urmare a schimbării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2) și articolul 168 alineatul (4) litera (b) și articolul 349, [AM 1]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  Prin Decizia 2012/419/UE(5), Consiliul European a modificat statutul Mayotte în raport cu Uniunea, cu efect de la 1 ianuarie 2014. Prin urmare, începând de la această dată, Mayotte va înceta să mai fie un teritoriu de peste mări pentru a deveni o regiune ultraperiferică în sensul articolelor articolului 349 și al articolului 355 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În urma acestei modificări a statutului juridic al Mayotte, dreptul Uniunii se aplică în Mayotte de la 1 ianuarie 2014. Este necesar să se prevadă anumite măsuri specifice justificate de situația structurală, socială și economică specială prezentată de a Mayotte în mai multe domenii, caracterizată prin izolare, insularitate, dimensiune mică, condiții topografice și climatice dificile. [AM 2]

(2)  În domeniul pescuitului și al sănătății animale, următoarele regulamente ar trebui să fie modificate.

(3)  În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine(6), apele din jurul insulei Mayotte ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare al acestui regulament și utilizarea năvoadelor tip pungă asupra în cazul bancurilor de ton și a al speciilor similare în interiorul zonei de până la 24 de mile marine de la liniile de bază ale insulei ar trebui interzisă în scopul de a păstra bancurile de pești migratori mari în vecinătatea insulei Mayotte. [AM nu privește toate versiunile lingvistice]

(4)  În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură(7), în perspectiva planurilor de comercializare foarte fragmentate și subdezvoltate din Mayotte, aplicarea normelor privind etichetarea produselor pescărești ar impune asupra comercianților cu amănuntul o sarcină care este disproporționată față de informațiile care vor fi transmise consumatorilor. Prin urmare, este adecvat să se prevadă o derogare temporară de la normele privind etichetarea produselor pescărești oferite spre vânzare cu amănuntul consumatorului final din Mayotte.

(5)  În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului(8), ar trebui introduse măsuri specifice în ceea ce privește registrul naval și regimul de acces.

(6)  În primul rând, o parte importantă a flotei aflate sub pavilion francez și care operează în departamentul francez din Mayotte este compusă din nave de mai puțin de 9 10 metri, care sunt răspândite în jurul insulei, nu au zone specifice de debarcare și trebuie încă să fie identificate, măsurate și echipate cu echipamente minime de securitate pentru a fi incluse în registrul navelor de pescuit ale Uniunii; în consecință, Franța nu își va putea completa acest registru până la 31 decembrie 2016 2020. Franța ar trebui, cu toate acestea, să instaureze un registru naval provizoriu care să garanteze identificarea minimă a navelor din acest segment pentru a evita proliferarea navelor de pescuit clandestine. [AM 4]

(7)  În al doilea rând, pentru protejarea situației ecologice și biologice sensibile din apele ce înconjoară insula Mayotte și pentru protejarea economiei locale a acestei insule, având în vedere situația ei structurală, socială și economică, este necesar ca anumite activități de pescuit în apele respective să fie limitate la navele înregistrate în porturile respectivei insule. [AM 5]

(8)  În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 639/2004 al Consiliului din 30 martie 2004 privind gestionarea flotelor de pescuit înregistrate în regiunile ultraperiferice ale Comunității(9), o caracteristică a insulei Mayotte este aceea că nu a fost stabilit niciun obiectiv pentru flota sa în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2371/2002, care se referă la Programul de orientare multianual 1997-2002. Din punctul de vedere al conservării resurselor piscicole, este oportun să se înghețe capacitatea de pescuit a flotelor la nivelurile actuale, în special pentru segmentul navelor mari cu o mare capacitate de pescuit. Cu toate acestea, pentru navele mai mici, având în vedere faptul că Franța a prezentat Comisiei Tonului din Oceanul Indian (IOTC) un plan de dezvoltare care indică evoluția preconizată a flotei bazate în Mayotte, la care nicio parte contractantă din la IOTC, inclusiv Uniunea, nu a formulat obiecții, este oportun, ca urmare a circumstanțelor sociale și economice specifice actuale din Mayotte, să se utilizeze obiectivele planului respectiv ca niveluri de referință pentru capacitatea flotei înregistrate în porturile din Mayotte și să i se permită Franței să își mărească flota până la obiectivele planului său de dezvoltare. [AM 6]

(9)  În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002(10), trebuie remarcat faptul că Mayotte nu dispune de capacități industriale pentru prelucrarea subproduselor de origine animală. Prin urmare, este necesar să se acorde Franței o perioadă de cinci ani în vederea creării infrastructurii necesare pentru identificarea, manipularea, transportul, tratarea și eliminarea subproduselor de origine animală din Mayotte în deplină conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(10)  În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006(11), se pare că Franța nu va fi în măsură să se conformeze tuturor obligațiilor de control ale Uniunii pentru segmentul „Mayotte. Specii pelagice și demersale. Lungime < 9 m” al de < 10 m” a flotei din Mayotte până la data la care Mayotte devine o regiune ultraperiferică. Navele din acest segment, răspândite în jurul insulei, nu au zone specifice de debarcare și trebuie încă să fie identificate. În plus, este necesară formarea pescarilor și controlorilor, precum și stabilirea unei infrastructuri administrative și fizice corespunzătoare. Prin urmare, pentru acest segment al flotei, este necesar să se prevadă o derogare temporară de la anumite norme privind controlul navelor de pescuit și al caracteristicilor lor, al activităților lor în mare, al uneltelor acestora și al capturilor lor în toate etapele, de la navă până la piață. Cu toate acestea, pentru a atinge cel puțin unele din cele mai importante obiective ale Regulamentului (CE) nr. 1224/2009, Franța ar trebui să instituie un sistem de control național care să îi permită să controleze și să monitorizeze activitățile acestui segment al flotei și să se conformeze obligațiilor de raportare internaționale ale Uniunii. [AM 7]

(11)  Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 104/2000, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 639/2004, (CE) nr. 1069/2009 și (CE) nr. 1224/2009 ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 850/98

Regulamentul (CE) nr. 850/98 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 2 alineatul (1), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:"

„(h) Regiunea 8:

Toate apele din largul coastelor departamentelor franceze Réunion și Mayotte aflate sub suveranitatea sau jurisdicția Franței”;

(1a)  La articolul 2, se introduce următorul alineat:"

„(3a) «Parcul natural marin al Mayotte» înseamnă întreaga zonă economică exclusivă (ZEE) a Mayotte (68 381 km²). Zona de uscat a parcului se întinde până la țărmul superior, care marchează limita domeniului public maritim.”. [AM 8]

2.  După articolul 34 se inserează următorul articol:"

„Articolul 34a

Restricții cu privire la activitățile de pescuit în zona de 24 mile din jurul insulei Mayotte

Navelor li se interzice utilizarea oricăror năvoade tip pungă asupra în cazul bancurilor de ton și de specii al speciilor similare în interiorul zonelor de 24 de mile marine distanță de coastele insulei Mayotte, măsurate de la liniile de bază de la care sunt măsurate apele teritoriale. [AM nu privește toate versiunile lingvistice]

Pescuitul sub dispozitivele de concentrare a peștilor (DCP) și sub mamiferele marine mari și rechinii balenă (DCP naturale) este interzis în întregul Parc natural marin al Mayotte.” [AM 10]

Articolul 2

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 104/2000

La articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000, după alineatul (3) se introduce următorul alineat:"

„(3a) Până la 16 31 decembrie 2016 2021, alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică produselor oferite spre vânzare cu amănuntul consumatorului final din Mayotte.” [AM 11]

Articolul 3

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2371/2002

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 15, se adaugă următoarele alineate:"

"5. Prin derogare de la alineatul (1), Franța este scutită până la 31 decembrie 2016 2021 de obligația de a include în registrul său de nave de pescuit ale Uniunii navele care au mai puțin de 9 10 metri lungime totală și își desfășoară activitatea în regiunea Mayotte. [AM 12]

6.  Până la 31 decembrie 2016 2021, Franța trebuie să țină ține un registru provizoriu al navelor de pescuit care au mai puțin de 9 10 metri lungime totală și își desfășoară activitatea în regiunea Mayotte. Registrul trebuie să conțină în cauză conține, pentru fiecare navă, cel puțin denumirea sa, lungimea sa totală și un cod de identificare.” [AM 13]

2.  După articolul 18 se introduce următorul articol:"

„Articolul 18a

Mayotte

Prin derogare de la articolul 17, în apele de până la 100 de mile marine de la liniile de bază ale insulei Mayotte și în întregul Parc natural marin al Mayotte, Franța poate adopta măsurile de conservare considerate necesare pentru conservarea resurselor naturale ocrotite prin legislația de înființare a Parcului în cauză, inclusiv măsuri pentru a restricționa pescuitul la navele de pescuit înregistrate în porturile din Mayotte, fie în registrul navelor Uniunii, fie în registrul provizoriu prevăzut la articolul 15 alineatul (6), cu excepția navelor Uniunii care, în cei doi ani precedenți datei de 1 ianuarie 2014, au pescuit în apele respective timp de cel puțin 40 de zile, în măsura în care acestea nu depășesc efortul de pescuit exercitat în mod tradițional.” [AM 14]

Articolul 4

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 639/2004

În Regulamentul (CE) nr. 639/2004, după articolul 1 se introduce următorul articol:"

„Articolul 1a

Flota din Mayotte

1.  Prin derogare de la articolul 1 alineatul (1) litera (a), nivelul de referință pentru navele de pescuit înregistrate în porturile din Mayotte, fie în registrul navelor Uniunii, fie în registrul provizoriu prevăzut la articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, este capacitatea flotei respective la 31 decembrie 2013.

Cu toate acestea, pentru navele de pescuit care au între 8 și 12 metri lungime totală și utilizează paragate și navele de pescuit care au mai puțin de 9 10 metri lungime totală, nivelul de referință este capacitatea prevăzută în planul de dezvoltare prezentat de Franța în cadrul Comisiei Tonului din Oceanul Indian, la 7 ianuarie 2011. [AM 15]

2.  Prin derogare de la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, Franța este autorizată să introducă noi capacități în segmentele de flotă definite pentru navele de pescuit care au între 8 și 12 metri lungime totală și să utilizeze paragate și nave de pescuit care au mai puțin de 9 10metri lungime totală fără retragerea unei capacități echivalente.” [AM 16]

Articolul 5

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1069/2009

Articolul 56 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 56

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 4 martie 2011.

Cu toate acestea, articolul 4 se aplică pentru Mayotte de la 1 ianuarie 2019 2021. Subprodusele de origine animală și produsele derivate obținute în Mayotte înainte de 1 ianuarie 2019 2021 se elimină în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b). [AM 17]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.”

Articolul 6

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1224/2009

În Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, după articolul 2 se introduce următorul articol:"

„Articolul 2a

Aplicarea sistemului comunitar de control în anumite anumitor segmente ale flotei departamentului francez de peste mări din regiunii ultraperiferice Mayotte [AM 18]

1.  Până la 31 decembrie 2016 2021, articolul 5 alineatul (3) și articolele 6, 8, 41, 56, 58 până la 62, 66, 68 și 109 nu se aplică Franței în ceea ce privește navele de pescuit care au mai puțin de 9 10 metri lungime totală și își desfășoară activitatea în regiunea Mayotte, activitățile lor și capturile lor. [AM 19]

2.  Până la 1 ianuarie 2014 2015, Franța trebuie să instituie un regim național de control aplicabil navelor de pescuit care au mai puțin de 9 10 metri lungime totală și funcționează în regiunea Mayotte. Acest regim trebuie să se conformeze se conformează următoarelor cerințe: [AM 20]

3.  Până la 30 septembrie 2014 2015, Franța prezintă Comisiei un plan de acțiune care stabilește măsurile care trebuie luate pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 de la 1 ianuarie 2017 2018 în ceea ce privește navele de pescuit care au mai puțin de 9 10 metri lungime totală și își desfășoară activitatea în departamentul francez regiunea ultraperiferică Mayotte. Planul de acțiune va face obiectul unui dialog între Franța și Comisie. Franța adoptă toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a respectivului plan de acțiune.” [AM 21]

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2014. [AM 22]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Punctul 4 din Procesul-verbal din 21 octombrie 2013 (P7_PV(2013)10-21). (2) JO C 341, 21.11.2013, p. 97. (3) JO C 341, 21.11.2013, p. 97. (4) Poziția Parlamentului European din 12 decembrie 2013. (5) JO L 204, 31.7.2012, p. 131. (6) JO L 125, 27.4.1998, p. 1. (7) JO L 17, 21.1.2000, p. 22. (8) JO L 320, 5.12.2001, p. 7. (9) JO L 102, 7.4.2004, p. 9. (10) JO L 300, 14.11.2009, p. 1. (11) JO L 343, 22.12.2009, p. 1.

Decizia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 30 octombrie 2013 de modificare a anexelor I, II și IV la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare (C(2013)07167 – 2013/2929(DEA))

P7_TA(2013)0592 B7-0547/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2013)07167),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 25 noiembrie 2013, prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru comerț internațional trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 2 decembrie 2013,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului(1), în special articolul 3 alineatul (2), articolul 5 alineatul (3) și articolul 17 alineatul (2),

–  având în vedere articolul 87a alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia a subliniat că este esențial ca Parlamentul să adopte decizia sa înainte de 16 decembrie 2013, dată fiind necesitatea de publicare a regulamentului delegat înainte de 1 ianuarie 2014, pentru a permite reintroducerea Myanmar/Birmania și includerea Sudanului de Sud în SGP,

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 303, 31.10.2012, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la un apel privind asumarea unui angajament măsurabil și obligatoriu de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale în UE (2013/2963(RSP))

P7_TA(2013)0593 B7-0552/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale (COM(2012)0722),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă(1),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2012 privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale(4),

–  având în vedere concluziile Ecofin și raportul Ecofin către Consiliul European din 22 iunie 2012 privind aspectele fiscale,

–  având în vedere concluziile Ecofin din 14 mai 2013 privind evaziunea și frauda fiscală,

–  având în vedere declarația liderilor G20 adoptată în urma Summitului de la Sankt Petersburg, desfășurat în perioada 5-6 septembrie 2013,

–  având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii miniștrilor de finanțe și ai guvernatorilor băncilor centrale ale statelor G20, care a avut loc la Moscova, în perioada 15-16 februarie 2013,

–  având în vedere raportul din 2013 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting”,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât anual se pierde o sumă estimată de 1 trilion EUR de venituri fiscale potențiale din cauza fraudei și evaziunii fiscale din UE, fără a se lua nicio măsură concretă în acest sens;

B.  întrucât frauda fiscală reprezintă activități ilegale care constau în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în timp ce evaziunea fiscală constă în utilizarea legală a regimului fiscal pentru a reduce sau a evita obligațiile fiscale, ceea ce conduce uneori la planificarea fiscală agresivă care constă în a profita în mod inadecvat de detaliile tehnice ale unui regim fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe regimuri fiscale în scopul de a reduce obligațiile fiscale;

C.  întrucât doar armonizarea bazei de impozitare între statele membre ar împiedica evaziunea fiscală;

D.  întrucât eventualele câștiguri de venituri ar oferi statelor membre mai multe șanse de a-și echilibra bugetele și a crește veniturile disponibile pentru a promova investițiile, creșterea economică și ocuparea forței de muncă, care sunt factori cruciali într-o strategie durabilă de ieșire din criză a UE;

E.  întrucât amploarea fraudei și a evaziunii fiscale subminează încrederea cetățenilor în corectitudinea și legitimitatea administrațiilor publice și a sistemelor de impozitare ale acestora;

F.  întrucât măsurile naționale unilaterale s-au dovedit în multe cazuri ineficiente și insuficiente, demonstrând că este necesară o abordare coordonată și multiplă, bazată pe strategii și obiective concrete, stabilite la nivel național, european și internațional;

G.  întrucât consolidarea fiscală solicită eforturi atât cu privire la veniturile, cât și la cheltuielile din bugetele publice; întrucât un echilibru adecvat între bazele și ratele de impozitare este esențial pentru a asigura stabilitatea fiscală și competitivitatea la nivelul național și al UE,

1.  salută faptul că Comisia și Consiliul sunt pregătite să abordeze problema prejudiciilor fiscale din Europa, printre altele concentrându-se asupra intensificării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale, precum și a planificării fiscale agresive;

2.  salută recentele propuneri ale Comisiei de a extinde schimbul automat de informații, de a combate frauda în materie de TVA și a modifica directiva privind societățile-mamă și filialele acestora, care au scopul de a reduce evaziunea fiscală, eliminând lacunele juridice actuale pe care anumite întreprinderi le utilizează pentru a eluda plata părții lor echitabile de contribuții fiscale;

3.  reamintește apelul său urgent către statele membre de a-și asuma un obiectiv ambițios, dar realist de a reduce cel puțin la jumătate prejudiciile fiscale până în 2020;

4.  insistă asupra faptului că, în perioada actuală de redresare în urma crizei, obiectivele realiste și angajamentul real privind combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, prin eliminarea prejudiciilor fiscale, pot genera o creștere absolut necesară a veniturilor fiscale, prin recuperarea impozitelor datorate;

5.  invită Comisia să inițieze un studiu privind eventualii indicatori care constituie o bază pentru reducerea fraudei și a evaziunii fiscale și, după caz, să stabilească un set standardizat de indicatori pentru măsurarea fraudei și a evaziunii fiscale;

6.  invită Comisia să introducă un set de obiective concrete de reducere a prejudiciilor fiscale la nivel european și național, cu obiectivul principal de a reduce prejudiciile fiscale până în 2020;

7.  propune ca aceste obiective să fie incluse în strategia Europa 2020, după caz, și invită Comisia să examineze dacă acestora li s-ar putea dea un rol clar în semestrul european;

8.  invită Comisia, în acest sens, să analizeze, de asemenea, dacă programele naționale de reformă și programele de stabilitate și de convergență ar putea fi extinse, prin includerea acestor obiective și măsuri, pentru a obține reducerea necesară a prejudiciilor fiscale;

9.  subliniază faptul că este urgent nevoie de o coordonare mai bună, precum și că o voință comună de a reduce prejudiciile fiscale ar da conținut angajamentelor Consiliului de a combate frauda și evaziunea fiscală;

10.  invită Comisia să prezinte anual un raport Parlamentului și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în UE și la nivel global cu privire la combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, precum și a planificării fiscale agresive și să publice pe site-ul său web exemple concrete de cele mai bune practici în acest domeniu;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

(1) JO L 338, 12.12.2012, p. 41 (2) JO L 338, 12.12.2012, p. 37 (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0205. (4) JO C 258 E, 7.9.2013, p.53

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor (2013/2924(RSP))

P7_TA(2013)0594 B7-0555/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 8, 9 și 10 și articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), în special articolul 21,

–  având în vedere Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 1965, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei din 1979, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 1989 și Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice din 1992,

–  având în vedere jurisprudența relevantă a CJUE și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO);

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică,

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora,

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind situația femeilor de etnie rromă în Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2010 privind situația romilor și libera circulație în Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale în Uniunea Europeană(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la intensificarea luptei contra rasismului, xenofobiei și a crimelor inspirate de ură(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 aprilie 2011 privind un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020 (COM(2011)0173) și concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 mai 2012, intitulată „Strategiile naționale de integrare a romilor: o primă etapă în punerea în aplicare a cadrului UE” (COM(2012)0226),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 iunie 2013, intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 26 iunie 2013 de recomandare a Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (COM(2013)0460),

–  având în vedere studiul său din ianuarie 2011 privind măsurile care vizează ameliorarea situației cetățenilor UE de etnie romă în Uniunea Europeană,

–  având în vedere studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, prezentat în mai 2012 și intitulat „Situația rromilor în 11 state membre ale UE”,

–  având în vedere audierea privind cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor, organizată la sediul Parlamentului European la 18 septembrie 2013,

–  având în vedere raportul Comisiei din 4 septembrie 2013 referitor la inegalitățile în materie de sănătate în Uniunea Europeană (SWD(2013)0328),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(6),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 20 februarie 2013 privind investițiile în sănătate (SWD(2013)0043),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2009 intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor (O-000117/2013 – B7-0528/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, ale libertății, democrației, egalității, statului de drept și ale respectării drepturilor omului;

B.  întrucât romii se confruntă cu discriminarea pe întreg teritoriul Europei și întrucât situația acestora pe plan socioeconomic și în ceea ce privește drepturile fundamentale este, în numeroase cazuri, mai precară decât a grupurilor aflate în situații similare, dar care nu aparțin etniei rome;

C.  întrucât o serie de evenimente recente din statele membre ale UE, actele de violență împotriva romilor, lipsa unor politici de integrare corespunzătoare, utilizarea unui discurs părtinitor anti-romi, a discriminării structurale și sistemice, încălcările evidente ale Convenției europene a drepturilor omului și ale Cartei drepturilor fundamentale a UE, precum și faptul că în anumite cazuri de încălcare a drepturilor omului nu se dispune începerea urmăririi penale și lansarea de anchete judiciare demonstrează că atitudinea discriminatorie față de romi este încă răspândită în UE și că aceasta trebuie să fie combătută mai viguros la toate nivelurile;

D.  întrucât sărăcia și excluziunea socială cu care se confruntă numeroase persoane aparținând etniei rome au atins un nivel critic, care limitează perspectivele familiilor rome de a avea o viață decentă și determină expunerea tinerilor romi, încă de la vârste foarte fragede, la riscul sărăciei;

E.  întrucât atitudinile negative ale persoanelor care nu aparțin etniei rome față de romi și discriminările evidente contribuie la excluziunea romilor;

F.  întrucât fenomenul tot mai accentuat de excluziune a romilor are un impact negativ asupra creșterii economice și contribuie la creșterea deficitului bugetar;

G.  întrucât inegalitățile sociale și discrepanțele de la nivel regional au ca rezultat deteriorarea standardelor de viață ale comunităților rurale; întrucât o gestionare necorespunzătoare a dezvoltării comunităților urbane este unul dintre factorii care determină și agravează sărăcia în mediul urban;

H.  întrucât Comunicarea din 2013 a Comisiei privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor arată că statele membre au realizat progrese limitate în ceea ce privește implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor (SNIR), chiar și în ceea ce privește instituirea unor precondiții structurale în vederea implementării eficace a SNIR;

I.  întrucât Grupul operativ intern privind romii instituit de Comisie în 2010 a examinat utilizarea fondurilor UE alocate pentru măsuri de integrare a romilor în 18 state membre, ajungând la concluzia că statele membre nu folosesc în mod adecvat fondurile UE și că, deși fondurile respective au un potențial considerabil de a facilita incluziunea romilor, există anumite blocaje la nivel național, regional și local care împiedică promovarea efectivă a integrării economice și sociale a romilor prin intermediul fondurilor UE;

J.  întrucât în majoritatea statelor membre reprezentarea legitimă la care romii au dreptul este insuficientă, iar implicarea organizațiilor competente ale societății civile în planificarea, punerea în aplicare și monitorizarea strategiilor naționale este în continuare insuficientă;

K.  întrucât implicarea autorităților locale și regionale în elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea, evaluarea și revizuirea politicilor care vizează romii este un element cheie pentru punerea în aplicare efectivă a SNIR, ținând seama de faptul că acestea se află la nivelul de guvernanță care presupune cea mai mare parte a responsabilităților practice pentru integrarea romilor, însă gradul lor de implicare în statele membre este redus;

L.  întrucât alocarea unor resurse financiare cu destinație specifică ar trebui să fie sprijinită de o voință politică autentică din partea statelor membre, deoarece aceasta constituie o condiție prealabilă esențială pentru succesul punerii în aplicare a strategiilor și întrucât doar un număr redus de state membre au instituit o abordare integrată cu privire la alocarea fondurilor UE și a celor naționale, în timp ce în celelalte state membre implementarea strategiei naționale este întârziată ca urmare a subutilizării fondurilor UE, în special din cauza neadoptării unor măsuri concrete;

M.  întrucât este în continuare neclar care este volumul total al fondurilor europene dedicate în mod specific integrării comunităților rome; întrucât, din acest motiv, monitorizarea în continuare, de către Comisie, a modului în care statele membre cheltuiesc fondurile UE este esențială, iar Comisia trebuie să obțină garanții privind utilizarea adecvată a acestor fonduri;

N.  întrucât o monitorizare atentă și o evaluare sistematică și consecventă a rezultatelor măsurilor adoptate în vederea integrării romilor reprezintă un factor crucial pentru punerea în aplicare eficientă a SNIR și întrucât mai puțin de jumătate dintre statele membre au instituit mecanisme pentru raportarea și evaluarea periodică;

O.  întrucât cadrul UE prevedea instituirea de punctele de contact naționale pentru incluziunea romilor în fiecare stat membru și sublinia faptul că aceste puncte de contact ar trebui să fie pe deplin abilitate să coordoneze în mod efectiv, la nivelul mai multor domenii de politică, incluziunea romilor;

P.  întrucât statele membre ar trebui să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura faptul că romii nu sunt discriminați și că drepturile acestora, consacrate în Carta UE și în Convenția europeană a drepturilor omului, precum și în legislația UE sunt respectate, protejate și promovate;

Q.  întrucât romii sunt victime ale discriminării și ale excluziunii sociale, iar minorii și femeile din cadrul comunităților rome ar trebui să beneficieze de o atenție deosebită, în special în ceea ce privește drepturile lor fundamentale, inclusiv dreptul lor la educație și la integritate fizică, precum și în ceea ce privește interzicerea sclaviei și a muncii forțate, astfel cum se prevede la articolele 3 și 5 din Carta drepturilor fundamentale;

R.  întrucât pentru combaterea eficace a prejudecăților și a atitudinilor negative îndreptate împotriva romilor este necesară lansarea unor campanii de sensibilizare foarte consecvente, a unor inițiative care încurajează dialogul intercultural și cooperarea, precum și promovarea, în rândul majorității cetățenilor, a sprijinului pentru incluziunea romilor;

S.  întrucât toate drepturile și îndatoririle asociate cu cetățenia europeană ar trebui să fie garantate pentru romii care sunt cetățeni ai Uniunii Europene, iar aceștia ar trebui să fie în măsură să își exercite pe deplin drepturile și îndatoririle respective;

1.  condamnă ferm discriminarea și rasismul față de romi și regretă faptul că, în cadrul Uniunii Europene, drepturile fundamentale ale persoanelor de etnie romă continuă să nu fie pe deplin respectate; invită Comisia și statele membre să combată discriminarea și să se asigure că directivele relevante ale UE, cum ar fi Directiva 2000/43/CE și Directiva 2012/29/UE(8) sunt transpuse și puse în aplicare în mod adecvat;

2.  invită Comisia să instituie un mecanism de monitorizare eficace la nivelul întregii Uniuni cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale romilor, la cazurile de discriminare a romilor și la infracțiunile inspirate de ură care au drept țintă romii și să adopte măsuri ferme – inclusiv prin intermediul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dacă este cazul – în toate cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale ale romilor în statele membre, în special cazurile de restricționare a accesului la drepturile economice și sociale și a exercitării acestora, cazurile de încălcare a dreptului de liberă circulație și de ședere, a dreptului la un tratament egal și la nediscriminare (inclusiv la protecția împotriva discriminării multiple), a dreptului la protejarea vieții private și în cazurile în care nu se respectă interdicția cu privire la crearea de registre bazate pe date referitoare la etnie și la rasă;

3.  salută inițiativa Comisiei de a dezvolta un instrument online care să permită autorităților locale să înțeleagă și să pună în aplicare drepturile de liberă circulație ale cetățenilor UE; condamnă, cu toate acestea, orice încercare de a limita în mod ilegitim dreptul de liberă circulație al romilor și invită statele membre să pună capăt expulzărilor ilegale;

4.  condamnă orice tip de atitudine discriminatorie față de romi, în special incitarea la ură în cadrul discursului public și politic; îndeamnă statele membre să își reînnoiască angajamentul de a combate atitudinea discriminatorie față de romi, recunoscând contribuția acesteia la subminarea punerii în aplicare cu succes a SNIR; îndeamnă toate părțile implicate să se abțină de la orice declarație anti-romi care incită la ură;

5.  solicită statelor membre să ancheteze și să pună capăt elaborării de profiluri pe criterii etnice, abuzurilor poliției și a altor încălcări ale drepturilor omului îndreptate împotriva romilor, pentru a garanta că infracțiunile motivate de prejudecăți sunt pasibile de sancțiuni și sunt înregistrate și anchetate în mod corespunzător, iar victimele primesc asistență și protecție adecvată și să creeze programe specifice de formare pentru agenții de poliție și ceilalți funcționari publici care lucrează cu comunitățile rome;

6.  solicită Comisiei și statelor membre să soluționeze problema absenței înregistrărilor nașterilor și a certificatelor de naștere pentru romii care locuiesc în UE;

7.  solicită statelor membre să prevadă o soluție eficientă problemei excluziunii romilor prin punerea în aplicare a măsurilor stabilite în SNIR cu obiective, termene și bugete alocate concrete; solicită Comisiei și statelor membre să implice în mod activ reprezentanții romilor și societatea civilă în dezvoltarea, gestionarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea politicilor privind SNIR și a proiectelor care afectează comunitățile acestora, prin stabilirea de mecanisme de dialog regulat și transparent în conformitate cu principiile din „Codul european de conduită privind parteneriatulˮ; solicită statelor membre să specifice în SNIR cum anume intenționează să responsabilizeze și să implice romii în acest proces; solicită Comisiei să sprijine eforturile statelor membre, contribuind la sensibilizarea reprezentanților romilor cu privire la oportunitățile prezentate de SNIR, și să îi încurajeze să joace un rol mai activ în procesul de integrare;

8.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure o finanțare suficientă pentru a construi o societate civilă romă puternică care să aibă capacitatea, cunoștințele și competențele specifice necesare pentru a realiza procesul de monitorizare și evaluare;

9.  solicită Comisiei să intensifice eforturile actuale de colaborare cu statele membre, autoritățile locale și alte părți interesate relevante pentru a asigura un nivel eficient de comunicare privind punerea în aplicare a strategiilor naționale și beneficiile integrării sociale a romilor, pentru a promova dialogul intercultural și campaniile de sensibilizare care urmăresc să elimine prejudecățile și atitudinile negative împotriva romilor prin schimbarea mentalităților, precum și pentru a facilita inițiativele în favoarea politicilor de promovare a incluziunii romilor, care se bucură de un sprijin majoritar;

10.  îndeamnă Comisia și statele membre să pună accentul pe dimensiunea de gen în cadrul SNIR și să implice femeile, precum și tinerii de etnie romă în procesul de punere în aplicare și de monitorizare a SNIR;

11.  îndeamnă statele membre să asocieze autoritățile locale și regionale în revizuirea, gestionarea, punerea în aplicare și monitorizarea strategiilor lor naționale și să asiste și să sprijine autoritățile locale și regionale în adoptarea măsurilor necesare pentru realizarea incluziunii romilor în temeiul celor patru piloni ai SNIR, precum și în punerea în aplicare a măsurilor de combatere a discriminării;

12.  solicită statelor membre să furnizeze date defalcate cu sprijinul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și al Băncii Mondiale cu privire la situația socioeconomică a romilor, gradul de discriminare a romilor pe baza originii etnice, precum și cu privire la infracțiunile motivate de ură comise împotriva lor, respectând pe deplin normele de protecție a datelor și dreptul la viața privată, și să dezvolte, în colaborare cu Comisia, indicatori de referință și obiective măsurabile care sunt elemente esențiale pentru instituirea unui sistem de monitorizare solid cu scopul de a asigura informații retroactive sigure cu privire la progresul realizat în punerea în aplicare a SNIR și în îmbunătățirea situației romilor, acordând o atenție specială minorilor și femeilor; solicită Comisiei să sporească rolul de coordonare al FRA și să valorifice pe deplin capacitățile acesteia;

13.  solicită Comisiei să stabilească un calendar, precum și indicatori și obiective clare și măsurabile cu privire la punerea în aplicare a SNIR pentru statele membre, în conformitate cu Strategia Europa 2020, să ajute statele membre să-și îmbunătățească capacitatea de absorbție a fondurilor UE și să pregătească rapoarte defalcate pe țară și recomandări specifice fiecărei țări;

14.  solicită statelor membre să ia în considerare aspectele multidimensionale și teritoriale ale sărăciei, să mobilizeze resurse bugetare suficiente din bugetul național și din programele UE - în principal din Fondul Social European, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală - printre altele, prin utilizarea dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității, a planurilor de acțiune comune, a investițiilor teritoriale integrate și a operațiunilor integrate cu scopul de a realiza obiectivele identificate în cadrul SNIR, de a dezvolta programe integrate multisectoriale și finanțate din mai multe fonduri care să vizeze microregiunile cele mai defavorizate, de a include integrarea romilor în acordurile de parteneriat pentru perioada de programare 2014-2020 și de a stabili programele lor operaționale în vederea promovării egalității de șanse și a prevenirii discriminării și segregării;

15.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă programe speciale de subvenționare sub forma unor fonduri flexibile și de dimensiuni reduse pentru proiectele comunitare și pentru mobilizarea comunităților locale cu privire la aspectele legate de incluziunea socială;

16.  solicită statelor membre să-și alinieze politicile lor de bază privind educația, ocuparea forței de muncă, locuințele și sănătatea cu obiectivele SNIR;

17.  solicită Comisiei și Grupului său operativ privind romii să continue să evalueze modul în care statele membre utilizează fondurile UE destinate incluziunii romilor, precum și impactul politicilor lor naționale asupra vieții romilor, să prezinte anual concluziile lor Parlamentului și Consiliului și să identifice, în rapoartele lor, modalități concrete de îmbunătățire a eficacității fondurilor UE; solicită Comisiei să faciliteze contribuțiile structurate din partea experților și a societății civile și să asigure o colaborare eficientă între Platforma UE pentru incluziunea romilor și președințiile prin rotație ale UE;

18.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare externă periodică cu privire la impactul fondurilor UE asupra incluziunii sociale a romilor, să identifice bunele practici și proiectele realizate cu ajutorul fondurilor UE și să garanteze durabilitatea lor pe termen lung;

19.  solicită statelor membre să colaboreze cu autoritățile locale și regionale pentru a elimina segregarea teritorială, a opri evacuărilor forțate ilegale și a preveni lipsa de adăpost cu care se confruntă romii în prezent, precum și pentru a stabili politici eficiente și favorabile incluziunii privind locuințele, inclusiv prin asigurarea unor locuințe adecvate, precum și a asistenței sociale și de sănătate în cazul evacuărilor;

20.  solicită statelor membre să utilizeze planificarea urbană pentru integrare și desegregare și să sporească calitatea în materie de infrastructură și de mediu a orașelor cel mai puternic afectate de dezechilibrele sociale, precum și să consolideze legăturile dintre zonele rurale și urbane în vederea promovării unei dezvoltări favorabile incluziunii;

21.  solicită statelor membre să elimine segregarea în domeniul educației și plasarea ilegală a copiilor de etnie romă în școli speciale, unde este cazul, și să creeze infrastructura și mecanismele necesare pentru a facilita accesul la educația de calitate pentru toți copiii de etnie romă, să soluționeze părăsirea timpurie a școlii de către elevii de etnie romă, printre altele, prin implicarea părinților în procesul educativ, să promoveze accesul copiilor de etnie romă la serviciile de educație și de dezvoltare preșcolare, să asigure formare cadrelor didactice pentru ca acestea să fie capabile să soluționeze situațiile specifice care ar putea să apară în munca cu copiii de etnie romă, să asigure structuri de sprijin favorabile incluziunii, cum ar fi îndrumarea și mentoratul pentru elevii de etnie romă cu scopul de a preveni abandonul ciclului secundar de învățământ sau al studiilor superioare, de a asigura accesul lor la programul Erasmus și de a promova posibilitatea de a efectua stagii de pregătire pentru a le permite să câștige o experiență profesională adecvată;

22.  solicită Comisiei și statelor membre să soluționeze nivelurile ridicate ale șomajului în rândul romilor și să elimine toate barierele din calea accesului la piața muncii, inclusiv prin utilizarea mecanismelor existente, precum garanția pentru tineret și inițiativele emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020; solicită statelor membre să creeze mecanisme de combatere a discriminării, programe de formare specializată și programe pentru facilitarea accesului pe piața muncii, incluzând reprezentarea proporționată a romilor în serviciile publice, încurajând desfășurarea de activități independente, mobilizând active pentru crearea mai multor locuri de muncă în sectoarele care dispun de cel mai ridicat potențial de ocupare a forței de muncă, cum ar fi economia ecologică favorabilă incluziunii, serviciile sociale și de sănătate și economia digitală, și creând parteneriate între autoritățile publice și angajatori;

23.  solicită instituțiilor europene să creeze programe de stagii și să angajeze romii în toate instituțiile;

24.  solicită Comisiei și statelor membre să soluționeze disparitățile existente cu care se confruntă romii în domeniul sănătății și discriminarea predominantă în ceea ce privește accesul la asistența medicală, să stabilească programe orientate specific și să aloce resurse financiare suficiente din fondurile naționale și ale UE, acordând o atenție deosebită sănătății copilului și a mamei;

25.  solicită statelor membre să stabilească în mod clar punctele de contact naționale pentru incluziunea romilor și responsabilitățile lor în punerea în aplicare a SNIR, să se asigure că dispun de suficientă competență, capacitate și sprijin politic și financiar pentru a-și îndeplini rolul în mod eficient, precum și de relații adecvate cu comunitatea romă și organizațiile societății civile, să se asigure că punctele de contact sunt accesibile, identificându-le în mod clar, și să garanteze transparența comunicării lor cu părțile interesate la toate nivelurile;

26.  reamintește statelor membre faptul că bunele practici, cum ar fi programele de mediere pentru romi și Alianța europeană a regiunilor și orașelor pentru incluziunea romilor puse în aplicare de către Consiliul Europei sunt o reușită pe teren, ceea ce ar trebui să încurajeze statele membre să dea dovadă de mai multă voință politică în favoarea incluziunii efective a romilor;

27.  salută adoptarea propunerii de recomandare a Consiliului privind măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre;

28.  subliniază faptul că integrarea este un dublu exercițiu și că fiecare efort de integrare implică responsabilități comune dar inegale ale părților, în funcție de capacitățile și de resursele lor economice, politice și sociale;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) 1 JO C 298 E, 8.12.2006, p. 283. (2) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 73. (3) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112. (4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0246. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0090. (6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0328. (7) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 25. (8) Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la rezultatele Summitului de la Vilnius și la viitorul Parteneriatului estic, în special în ceea ce privește Ucraina (2013/2983(RSP))

P7_TA(2013)0595 RC-B7-0557/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la „Politica Europeană de Vecinătate: către o consolidare a parteneriatului. Poziția Parlamentului European privind rapoartele din 2012”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic (în contextul viitorului Summit al Parteneriatului estic de la Vilnius)(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 ianuarie 2005 referitoare la rezultatele alegerilor din Ucraina(3),

–  având în vedere Declarația comună a Summit-ului Parteneriatului estic de la Vilnius din 29 noiembrie 2013,

–  având în vedere declarațiile comune ale Summitului Parteneriatului estic, organizat la Varșovia la 30 septembrie 2011, și Summitului Parteneriatului estic, organizat la Praga la 7 mai 2009,

–  având în vedere situația din Ucraina, care continuă să se înrăutățească și care s-a declanșat în urma deciziei autorităților ucrainene de a nu semna Acordul de asociere în cadrul Summitului de la Vilnius din 28-29 noiembrie 2013, ceea ce a provocat demonstrații populare de amploare, în piața Euromaidan din Kiev, precum și în alte orașe din întreaga țară, în favoarea alegerii europene a Ucrainei,

–  având în vedere declarațiile comune ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, și comisarului pentru extindere și politica de vecinătate, Štefan Füle, în care aceștia condamnă utilizarea excesivă a forței de către poliția din Kiev pentru a dispersa protestatarii la 30 noiembrie 2013,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la Summitul Parteneriatului estic de la Vilnius, Ucraina și toți ceilalți participanți și-au confirmat încă o dată angajamentul față de principiile dreptului internațional și valorile fundamentale, precum democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului;

B.  întrucât, în special decizia Armeniei de a se retrage din negocierile privind Acordul de asociere și decizia de ultim moment a Ucrainei de a suspenda pregătirile pentru semnarea Acordului de asociere au zădărnicit eforturile depuse și au subminat activitățile realizate de-a lungul ultimilor ani cu scopul de a aprofunda relațiile bilaterale și a consolida integrarea europeană;

C.  întrucât decizia guvernului Ucrainei de a suspenda procesul de pregătire a semnării Acordului de asociere, inclusiv privind zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător (DCFTA), a provocat nemulțumire și proteste masive în țară; întrucât, în acest context, forțele de securitate ucrainene au utilizat cu brutalitate și în mod inacceptabil forța împotriva protestatarilor pașnici, a partidelor de opoziție și a mass-mediei;

D.  întrucât Georgia și Moldova au parafat acorduri de asociere cu UE, inclusiv dispoziții de stabilire a unor DCFTA, la Summitul Parteneriatului estic de la Vilnius din 29 noiembrie 2013;

E.  întrucât singura soluție trebuie să fie una pașnică, negociată cu toate părțile interesate,

1.  salută parafarea acordurilor de asociere, inclusiv a DCFTA, cu Georgia și Republica Moldova, care stabilesc agende europene clare pentru aceste două țări; așteaptă cu interes semnarea și punerea în aplicare a acestor acorduri cât mai curând posibil; invită Comisia, în acest sens, să faciliteze punerea în aplicare a acestor acorduri și să sprijine autoritățile celor două țări pentru ca unele efecte pozitive și avantaje concrete prevăzute în acorduri să poată fi oferite cetățenilor pe termen scurt;

2.  regretă decizia autorităților ucrainene, conduse de președintele Ianukovici, de a nu semna Acordul de asociere cu UE în cadrul Summitului Parteneriatului estic de la Vilnius, în pofida dorinței, exprimate clar de UE, de a continua procesul de asociere, dacă sunt îndeplinite condițiile; consideră că această decizie reprezintă, de departe, o oportunitate ratată în cadrul relațiilor UE-Ucraina, precum și pentru aspirațiile acestui stat; ia act de aspirațiile europene ale Ucrainei, exprimate de societatea civilă ucraineană la manifestațiile neîntrerupte din Piața Euromaidan din Kiev și în alte orașe de pe întreg teritoriul țării, populația neezitând să iasă în stradă pentru a-și arăta dezaprobarea față de decizia președintelui Ianukovici, și își reafirmă opinia că o consolidare a relațiilor dintre UE și Ucraina și oferirea unei perspective europene acestui stat sunt extrem de importante și sunt în interesul ambelor părți;

3.  regretă evenimentele violente din noaptea de 9 decembrie 2013, când forțele de securitate au pătruns cu forța în birourile partidelor de opoziție și ale organelor de presă independente și i-au hărțuit pe protestatari, precum și pe cele din nopțile de 10 și 11 decembrie 2013, când forțele de securitate au atacat protestatari pașnici în încercarea de a-i înlătura din piața Euromaidan și străzile adiacente și de a dărâma baricadele; atrage atenția asupra faptului că aceste evenimente au avut loc chiar și în timpul vizitei Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, și a eforturilor continue de a facilita dialogul în jurul mesei rotunde; își exprimă temerea că aceste evenimente pot duce la escaladarea unei situații deja tensionate;

4.  reamintește că mai multe canale de comunicare, inclusiv misiunea Parlamentului European de monitorizare, condusă de președinții Cox și Kwasniewski, sunt deschise între UE și Ucraina și, prin urmare, reiterează faptul că preocupările manifestate de autoritățile ucrainene pentru a justifica decizia de ultim moment de a suspenda procesul ar fi trebuit exprimate mai devreme pentru a permite abordarea lor;

5.  își reafirmă sprijinul puternic față de semnarea Acordului de asociere cât mai curând posibil, cu condiția ca cerințele relevante să fie îndeplinite, așa cum au fost definite de Consiliul Afaceri Externe din 10 decembrie 2012 și sprijinite în Rezoluția parlamentului din 13 decembrie 2012; solicită, prin urmare, Consiliului European să trimită un semnal politic puternic la reuniunea sa din decembrie 2013 că Uniunea Europeană este în continuare disponibilă să coopereze cu Ucraina;

6.  solicită lansarea imediată a unei noi misiuni de mediere a UE la cel mai înalt nivel politic, pe deplin operațională, pentru a ajunge și a asista la un dialog în jurul mesei rotunde între guvern, opoziția democratică și societatea civilă și a garanta ieșirea pașnică din criza actuală;

7.  își exprimă solidaritatea deplină cu cei care demonstrează pentru un viitor european; invită autoritățile ucrainene să respecte pe deplin drepturile civile și libertatea fundamentală de întrunire și de a protesta pașnic; condamnă ferm folosirea forței brutale împotriva demonstrațiilor pașnice și subliniază nevoia investigării prompte, eficace și independente și a condamnării vinovaților; solicită eliberarea imediată și necondiționată a protestatarilor pașnici arestați în ultimele zile; subliniază obligațiile internaționale ale Ucrainei în această privință; subliniază că astfel de măsuri contravin în mod clar principiilor fundamentale ale libertății de întrunire și de exprimare și încalcă, prin urmare, valorile europene și universale; reamintește că, având în vedere poziția Ucrainei, care deține în prezent președinția Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, bilanțul său în materie de protejare și promovare a acestor valori este monitorizat cu și mai multă atenție;

8.  condamnă încă o dată, cu fermitate, presiunea politică și economică inacceptabilă exercitată de Rusia asupra Ucrainei, precum și amenințările cu sancțiuni comerciale; îndeamnă UE și statele sale membre să adopte o poziție unică în dialogul cu Rusia și le solicită acestora să elaboreze și să pună în aplicare o politică de răspuns corespunzător la instrumentele și măsurile utilizate de Rusia împotriva partenerilor estici, în special pentru a ajuta Ucraina să obțină securitate energetică, având în vedere criza permanentă legată de importul de gaze naturale din Rusia; reafirmă că Acordul de asociere este o chestiune strict bilateral între cele două părți și respinge cu fermitate orice propunere de a asocia o terță parte la acest proces;

9.  solicită Comisiei să examineze posibile contramăsuri la care Uniunea Europeană să poată face apel atunci când Rusia încalcă normele comerciale ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) în scopuri politice lipsite de viziune; subliniază faptul că, pentru a-și menține credibilitatea, Uniunea ar trebui să poată reacționa atunci când ea însăși sau țările sale partenere sunt supuse unei presiuni politice și economice;

10.  îndeamnă autoritățile ucrainene să inițieze dialogul cu protestatarii pentru a evita escaladarea violențelor și destabilizarea țării și îndeamnă toate partidele politice să asigure o derulare ordonată, calmă și responsabilă a dezbaterii parlamentare privind situația economică și politică și perspectivele pentru viitoarea integrare în Uniunea Europeană; reamintește că, în orice democrație, se pot convoca noi alegeri atunci când este nevoie de reafirmarea legitimității populare;

11.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să se angajeze pe calea unei deschideri ample către societatea ucraineană, în special printr-un acord rapid privind un regim fără vize, cooperare consolidată în domeniul cercetării, schimburi extinse de tineri și disponibilitate sporită a burselor; consideră că ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru a include pe deplin Ucraina pe piața internă de energie a UE;

12.  subliniază necesitatea sprijinirii de către UE a implicării instituțiilor financiare internaționale, precum Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, pentru a oferi asistență financiară care să ajute Ucraina să își redreseze situația financiară care continuă să se deterioreze;

13.  reamintește că semnarea Acordului de asociere nu reprezintă un scop în sine, ci mai degrabă un mijloc de realizare a stabilității pe termen lung, a progresului socio-economic, precum și a unei transformări durabile și sistemice, și că necesită, prin urmare, un angajament real față de punerea sa în aplicare adecvată și promptă; invită UE să negocieze cu autoritățile ucrainene o foaie de parcurs concretă pentru punerea în aplicare;

14.  regretă faptul că după mai mult de trei ani de negocieri finalizate cu succes privind un Acord de asociere, inclusiv o DCFTA, autoritățile armene au decis să adere la Uniunea Vamală, în urma presiunilor ruse; reamintește autorităților armene că protestele și demonstrațiile împotriva acestei decizii sunt expresia voinței libere a cetățenilor țării și că aceasta trebuie respectată în temeiul angajamentelor internaționale asumate de Armenia; reamintește, în acest sens, că persecuțiile și detențiile reprezintă încălcări ale drepturilor de întrunire și de exprimare și că măsurile represive sunt contrare punctelor de vedere exprimate recent privind angajamentul față de valorile comune ale UE; îndeamnă guvernul Armeniei să inițieze un dialog deschis cu societatea civilă referitor la viitoarea direcție a țării;

15.  salută semnarea acordului de facilitare a eliberării vizelor între UE și Azerbaidjan; își exprimă preocuparea față de reprimarea disidenților în urma alegerilor prezidențiale din octombrie 2013, manifestată prin detenția permanentă și noi arestări ale activiștilor opoziției, hărțuirea ONG-urilor și a mass-media independente, demiterea din funcții a celor care au criticat guvernul numai pe baza activităților lor politice; îndeamnă Parlamentul Azerbaidjanului să revină asupra deciziei de a-și suspenda participarea la Adunarea Parlamentară Euronest, în urma adoptării rezoluției Parlamentului din 23 octombrie 2013;

16.  salută propunerea legislativă a Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 în vederea unui regim de călătorii fără viză în spațiul Schengen pentru cetățenii moldoveni care dețin un pașaport biometric; consideră că această măsură importantă va facilita contactele între oameni și îi va aduce pe cetățenii moldoveni mai aproape de UE;

17.  salută semnarea unui acord-cadru cu Georgia privind participarea sa la operațiunile UE de gestionare a crizelor, care oferă un temei juridic permanent pentru implicarea Georgiei în acțiunile curente și viitoare pentru gestionarea crizelor, desfășurate de UE în întreaga lume;

18.  consideră că rezultatele și contextul general al Summitului de la Vilnius subliniază faptul că UE trebuie să elaboreze o politică mai strategică și mai flexibilă pentru a sprijini opțiunea europeană a partenerilor săi estici, folosind toate instrumentele de care dispune, cum ar fi asistența macroeconomică, relaxarea regimului comercial, proiecte de consolidare a securității energetice și modernizarea economică, precum și implementarea rapidă a liberalizării regimului vizelor, în conformitate cu valorile și interesele europene;

19.  sprijină implicarea mai aprofundată a societății civile în procesele naționale de reformă; încurajează consolidarea cooperării interparlamentare cu Adunarea Parlamentară Euronest; solicită trimiterea misiunii Parlamentului European în Ucraina cât mai curând posibil; salută implicarea Conferinței autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, președintelui Ucrainei, guvernelor și parlamentelor țărilor din Parteneriatul estic și ale Federației Ruse, Adunării Parlamentare Euronest, Adunării parlamentare a Consiliului Europei și Adunării Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0446. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0383. (3) JO C 247 E, 6.10.2005, p. 155.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la Raportul privind progresele înregistrate de Albania în 2013 (2013/2879(RSP))

P7_TA(2013)0596 B7-0556/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale din 11 decembrie 2012, confirmate de Consiliul European din 14 decembrie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Avizul Comisiei privind cererea Albaniei de aderare la Uniunea Europeană” (COM(2010)0680),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 octombrie 2013 intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2013-2014” (COM(2013)0700), precum și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Evoluția Albaniei în 2013” (SWD(2013)0414),

–  având în vedere constatările și concluziile preliminare ale misiunii internaționale de observare a alegerilor din Albania, referitoare la alegerile parlamentare din 23 iunie 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la extindere: politici, criterii și interese strategice(1) ale UE și cea din 13 decembrie 2012 referitoare la raportul privind evoluția Albaniei în 2012(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la gestiunea bugetară a fondurilor Uniunii Europene de preaderare din domeniul sistemelor judiciare și al combaterii corupției din țările candidate și potențial candidate(3) și observațiile sale privind Albania,

–  având în vedere recomandările celei de-a șasea reuniuni a Comisiei parlamentare de stabilizare și asociere UE-Albania din 28-29 octombrie 2013,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Albania a realizat un progres în îndeplinirea celor 12 priorități-cheie cuprinse în avizul Comisiei din 2010 și procesul de reformă continuă într-un mod satisfăcător; întrucât Albania a adoptat restul de măsuri-cheie de reformă juridică, a administrației publice și parlamentare cu un consens între partide; întrucât persistă provocări și ele trebuie soluționate rapid și eficace pentru a face progrese suplimentare în procesul de aderare la UE;

B.  întrucât buna desfășurare a alegerilor parlamentare din iunie 2013 și transferul pașnic de putere au avut un impact pozitiv asupra procesului de democratizare a țării și au îmbunătățit modul în care această țară este percepută pe plan internațional;

C.  întrucât procesul de aderare la UE a devenit forța motrice pentru continuarea reformelor în Albania, iar sprijinul cetățenilor pentru aderarea la UE rămâne deosebit de ridicat;

D.  întrucât, în pofida progreselor realizate până în prezent, noua legislatură a parlamentului a început din nou cu neînțelegeri între forțele politice; întrucât aceste evenimente arată că este imperios necesar ca forțele politice să promoveze spiritul de dialog, cooperare și compromis, în special în privința relației dintre cele două forțe politice majore, dar și între toți ceilalți actori ai vieții sociale a țării;

E.  întrucât Parlamentul European a avut un rol important în eforturile de creare a unui climat politic sănătos în țară; întrucât un dialog politic viabil este esențial pentru a menține dinamica procesului de reformă și a aplicării agendei UE;

F.  întrucât, pentru UE, statul de drept constituie un element central al procesului de extindere, întrucât independența sistemului judiciar și combaterea corupției, a criminalității organizate și a traficului de persoane, arme și droguri continuă să fie domenii care dau motive serioase de îngrijorare; întrucât progresul în aceste domenii este esențial pentru a avansa în procesul de integrare în UE; întrucât o puternică susținere politică este esențială pentru a realiza progrese în aceste domenii;

G.  întrucât drepturile minorităților ar trebui consolidate în continuare, în special cele ale minorității rome și ale comunității LGBTI; întrucât situația socială a romilor din Albania este consternantă și trebuie îmbunătățită rapid, în special în ceea ce privește accesul populației rome la înregistrare, locuințe și educație și includerea copiilor romi în sistemul educațional – de la nivelul preșcolar la învățământul superior;

H.  întrucât reformele sociale sunt la fel de importante ca și cele politice și juridice; întrucât Albania depune eforturi în vederea creșterii coeziunii sociale și are nevoie de un sprijin puternic din partea UE pentru a realiza acest lucru, precum și de eforturi mai intense ale guvernului de a promova dialogul social, ca parte terță, alături de sindicate și asociațiile angajatorilor;

I.  întrucât existența unei administrații publice profesionale, eficace și bazate pe merit are o semnificație majoră pentru orice țară care aspiră să devină membru al UE;

J.  întrucât corupția și impunitatea pentru crime sunt în continuare răspândite în societatea albaneză; întrucât instituțiile de stat care se ocupă de combaterea corupției continuă să fie vulnerabile la presiunea și influența economică; întrucât corupția din instituțiile judiciare și cele de reprimare a infracțiunilor rămâne o problemă deosebit de gravă;

K.  întrucât evoluția fiecărei țări pe calea aderării la UE depinde de eforturile depuse pentru a îndeplini criteriile de la Copenhaga și a respecta condițiile aferente procesului de stabilizare și asociere,

L.  întrucât politica de extindere trebuie să rămână credibilă și bazată pe criterii obiective, care să fie îndeplinite; întrucât Albania se află aproape de obținerea statutului de țară candidată, deoarece a îndeplinit criteriile necesare pentru a trece de această etapă,

Observații generale

1.  salută și sprijină analiza și recomandările din Raportul privind evoluția Albaniei în 2013 și solicită Consiliului să recunoască progresele făcute și să acorde Albaniei statutul de țară candidată, fără întârzieri nejustificate; solicită insistent autorităților albaneze și tuturor forțelor politice să consolideze progresele realizate până în prezent;

2.  felicită toate forțele politice pentru buna desfășurare în general a recentelor alegeri parlamentare și pentru transferul pașnic de putere; recomandă îmbunătățirea pe viitor a încrederii publice în procesul electoral, printre altele prin consolidarea independenței instituționale a Comisiei Electorale Centrale și a profesionalismului funcționarilor electorali; consideră că menținerea unui dialog politic autentic, a unei cooperări între toate părțile și găsirea unor soluții de compromis reprezintă elemente esențiale în vederea realizării de progrese în procesele politice;

3.  subliniază că toate partidele politice și actorii politici din Albania, împreună cu media și societatea civilă, ar trebui să depună eforturi în vederea îmbunătățirii climatului politic din țară, pentru a favoriza dialogul și înțelegerea reciprocă; solicită, prin urmare, un angajament real din partea tuturor partidelor politice, ONG-urilor, sindicatelor și altor actori;

4.  subliniază că pregătirea pentru integrarea în UE ar trebui să beneficieze de un larg sprijin politic și public; încurajează guvernul să continue reformele de integrare într-un mod consecvent, incluzând toate forțele politice și societatea civilă; consideră că și opoziția joacă un rol important în acest sens și ia act de comportamentul său politic responsabil dovedit până acum; consideră important ca societatea civilă, mass-media și cetățenii albanezi să își considere liderii responsabili pentru rezultatele specifice ale politicii, în special în ceea ce privește procesele de integrare europeană;

5.  solicită guvernului albanez să își îmbunătățească capacitățile administrative prin continuarea reformei administrației publice și prin promovarea depolarizării și a cunoașterii dreptului UE și a proceselor decizionale;

6.  observă progresele încurajatoare înregistrate în privința programului de reformă și își exprimă încrederea în potențialul, capacitatea și angajamentul Albaniei pentru a realiza progrese suplimentare pe drumul său european, cu condiția ca forțele politice să continue să coopereze într-un mod constructiv; salută adoptarea unor reforme legislative cheie, cum ar fi revizuirea regulamentului de procedură parlamentară, adoptarea legii privind funcția publică și amendamentele aduse legii privind Curtea Supremă; încurajează Albania să prezinte rezultatele obținute în implementarea efectivă a acestor reforme;

7.  constată deficiențele rămase în punerea în aplicare a legislației și subliniază că punerea în aplicare a programului de reformă trebuie intensificată și trebuie furnizată o evidență clară; invită atât majoritatea aflată la putere, cât și opoziția, să susțină cooperarea între partide în adoptarea și punerea în aplicare a reformelor esențiale;

8.  invită Albania să pună în aplicare Legea privind funcția publică, să adopte în timp util Legea privind procedura administrativă generală și să consolideze Legea privind organizarea și funcționarea administrației publice; subliniază necesitatea unui departament mai puternic al administrației publice, precum și a unui sistem de gestionare a resurselor umane pe deplin operațional;

9.  își exprimă satisfacția pentru faptul că integrarea europeană și modernizarea țării rămân prioritățile esențiale ale noului guvern; îndeamnă Albania să continue să obțină rezultate cu privire la prioritățile principale cuprinse în avizul Comisiei din 2010, în special în ceea ce privește respectarea statului de drept, combaterea corupției și a criminalității organizate, inclusiv prin realizarea unor rezultate viabile în materie de implementare a legislației și de adoptare a legilor care lipsesc; solicită insistent Albaniei să îmbunătățească cooperarea dintre Ministerul Integrării Europene și miniștrii de resort, astfel încât programul de reformă europeană să fie accelerat;

Criterii politice

10.  solicită eforturi suplimentare din partea guvernului și parlamentului pentru a consolida independența, responsabilizarea, imparțialitatea și eficiența sistemului judiciar, inclusiv a Înaltul Consiliu de Justiție, și un procuror general independent, numit pe baza unor criterii transparente, imparțiale și bazate pe merit; îndeamnă autoritățile să îmbunătățească accesul la justiție pentru toți cei care au nevoie, inclusiv prin intermediul unor activități de sensibilizare desfășurate de Comisia de stat pentru asistență judiciară și prin crearea birourilor locale de asistență judiciară preconizate; solicită insistent autorităților să consolideze independența, eficiența și eficacitatea structurilor din domeniul drepturilor omului, cum ar fi Mediatorul și Comisarul pentru protecția împotriva discriminării;

11.  insistă asupra faptului că sistemul de justiție albanez ar trebui să fie pe deplin independent, mai previzibil, eficient și echitabil, pentru ca cetățenii și întreprinderile să poată avea încredere în justiție; solicită, prin urmare, autorităților să garanteze depolitizarea sistemului judiciar prin stabilirea unui proces transparent, bazat pe merite de numire a judecătorilor și a procurorilor, precum și a unei evidențe solide a procedurilor disciplinare, și prin asigurarea unui justiții în timp util, împreună cu unificarea jurisprudenței, publicarea și accesul facil la toate deciziile judiciare imediat după adoptarea și alocarea aleatorie a cazurilor către toate instanțele;

12.  subliniază necesitatea de a crea o administrație publică profesională și bazată pe merite care să își desfășoare activitatea într-un mod transparent și care să poată adopta și pune în aplicare legile; solicită adoptarea legislației secundare necesare pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a Legii privind funcția civilă, precum și a unei noi Legi privind procedurile administrative generale; subliniază necesitatea unui departament mai puternic al administrației publice, precum și un sistem de gestionare a resurselor umane pe deplin operațional; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru depolitizarea administrației publice, combaterea corupției, consolidarea unui sistem de numire, promovare și concediere bazat pe merit, precum și pentru creșterea eficacității și a sustenabilității financiare a administrației publice;

13.  salută intenția guvernului de a iniția și finaliza o reformă administrativă și teritorială completă și majoră înainte de alegerile locale din 2015; subliniază, cu toate acestea, importanța unei consultării adecvate cu toate părțile interesate și a garantării conformității reformei cu dispozițiile Cartei europene a autonomiei locale, inclusiv cu cele privind protecția drepturilor comunităților și cele care garantează independența politică, administrativă și financiară a guvernelor locale;

14.  subliniază necesitatea consolidării în continuare a angajamentului politic de a combate corupția la toate nivelurile, de a crește capacitatea instituțională și de a îmbunătăți coordonarea instituțională; solicită multiplicarea eforturilor de eradicare a corupției din interiorul guvernelor locale; recunoaște rezultatele în ceea ce privește adoptarea de documente strategice în domeniul combaterii corupției; constată cu satisfacție îndeplinirea tuturor recomandărilor celei de-a treia runde de evaluare GRECO, numirea unui coordonator național de combatere a corupției și intenția guvernului de a numi un supraveghetor în cadrul fiecărui minister; insistă asupra necesității de a implementa în mod coerent legislația anti-corupție existentă;

15.  solicită Guvernului să elaboreze un mandat clar și un plan de acțiune/o strategie pentru coordonatorul național de combatere a corupției și să inițieze redactarea unei noi strategii naționale de combatere a corupției, inclusiv indicatori clari ai rezultatelor și mecanisme de urmărire și monitorizare; îndeamnă, totodată, autoritățile responsabile să clarifice rolul Departamentului pentru control intern și anticorupție și să consolideze capacitățile în domeniul mecanismelor de control intern, să furnizeze resurse suficiente Unităților comune de anchetă, să monitorizeze implementarea strategiei de combatere a corupției și a planurilor de acțiune și să continue îmbunătățirea rezultatelor privind anchetele, urmăririle penale și condamnările, inclusiv în cazurile de corupție la nivel înalt; îndeamnă, de asemenea, autoritățile albaneze să soluționeze vulnerabilitatea în fața atacurilor politice îndreptate asupra instituțiilor de combatere a corupției;

16.  reiterează necesitatea aplicării ferme a reformelor și a cooperării regionale în materie de combatere a criminalității organizate, precum și a obținerii unor rezultate substanțiale în materie de investigații, urmăriri penale și condamnări la toate nivelurile, în special în domeniile producției de droguri și a traficului de persoane, traficului de ființe umane, inclusiv a minorilor, și jocurile de noroc ilegale; îndeamnă guvernul să depună eforturi pentru a elabora o evidență a investigațiilor financiare privind cazurile de averi inexplicabile și legătura dintre aceste averi și activitățile infracționale și criminalitatea organizată; reiterează necesitatea de a consolidării și mai mari a coordonării dintre agențiile de aplicare a legii;

17.  felicită Ombudsmanul pentru munca sa de promovare a drepturilor omului, pentru deschiderea sa către persoanele vulnerabile și pentru cooperarea cu organizațiile societății civile; regretă faptul că rapoartele anuale și speciale ale Ombudsmanului nu au fost dezbătute în parlament, prin urmare ele nu pot fi publicate și nu sunt recunoscute oficial; îndeamnă guvernul și Parlamentul să îmbunătățească cooperarea cu biroul Ombudsmanului; regretă faptul că, până în prezent, Ombudsmanul nu a fost în mod regulat informat sau consultat de către Guvern în timp util cu privire la proiectele legislative relevante; constată cu îngrijorare faptul că bugetul alocat pentru biroul Ombudsmanului rămâne insuficient, fiind chiar redus și mai mult; subliniază faptul că instituția are nevoie de mai mult sprijin financiar și politic, atât din partea Parlamentului, cât și a guvernului, pentru a-li îndeplini în continuare atribuțiilor; solicită desfășurarea unei campanii ample de conștientizare pentru a evidenția rolul și importanța acestei instituții;

18.  invită Parlamentul și guvernul și alte instituții de stat relevante să mențină și să susțină integritatea și independența instituțiilor principale, precum poliția de stat, Consiliul Superior al Justiției, Înaltul inspectorat pentru declarația și auditul activelor, Autoritatea pentru media audiovizuală și Institutul Național de Statistică;

19.  este preocupat de existența în continuare a vendetelor în Albania, care nu numai că declanșează crime și violențe, dar, de asemenea, forțează mulți copii să stea acasă pe termen nelimitat, având astfel, au profunde consecințe sociale ce afectează viețile a mii de oameni; constată că se înregistrează din ce în ce mai multe vendete; solicită autorităților albaneze să răspundă cererii ONU și recomandărilor Ombudsmanului vizând crearea unei baze de date fiabile, activarea Consiliului Coordonator pentru combaterea vendetelor înființat în anul 2005 și dezvoltarea unui plan de acțiune de combatere a vendetelor;

20.  apreciază îmbunătățirea dialogului dintre societatea civilă și guvern și subliniază necesitatea consolidării realizărilor, dar și a lărgirii lor, atât în domeniul democrației, al drepturilor omului și al libertăților civile, cât și în ceea ce privește conturarea cadrului legislativ pentru noi reforme; subliniază rolul esențial al societății civile în cooperarea regională în ceea ce privește aspectele sociale și politice; solicită guvernului să faciliteze implicarea actorilor societății civile în procesul de elaborare a politicilor;

21.  salută faptul că, în general, drepturile minorităților sunt respectate și că libertatea religioasă este larg răspândită; invită autoritățile competente să îmbunătățească și mai mult climatul de integrare și toleranță pentru toate minoritățile din țară; este preocupat de faptul că grupuri precum romii, persoanele cu dizabilități și persoanele LGBTI suferă încă de discriminare, inclusiv din partea autorităților de stat; subliniază că trebuie protejate toate minoritățile; îndeamnă guvernul să garanteze aplicarea integrală a dispozițiilor juridice relevante și încurajează autoritățile să depună eforturi suplimentare pentru conștientizarea oricărui tip de discriminare; constată importanța conștientizării publicului cu privire la mijloacele legale aflate la dispoziția cetățenilor pentru a depune plângeri cu privire la diferite forme de discriminare;

22.  solicită măsuri suplimentare pentru a garanta drepturile minorității rome, care este încă discriminată frecvent; solicită, în acest sens, implementarea accelerată a planului de acțiune pentru Deceniul romilor pentru a consolida incluziunea romilor, alocarea unor resurse financiare suficiente și adecvate și revizuirea legislației; subliniază faptul că înregistrarea romilor și înlesnirea accesului la locuințe și educație reprezintă o soluție pentru rezolvarea problemelor romilor din Albania; solicită de urgență guvernului să ia măsuri ferme pentru a asigura condițiile necesare;

23.  solicită revizuirea și aplicarea legislației adecvate, stimularea acțiunilor de conștientizare, educație și alte activități care vizează combaterea discriminării împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv sancțiuni pentru discursul care incită la ură, precum și stabilirea unui istoric în această privință;

24.  subliniază importanța deosebită a unor servicii mass-media publice și private specializate, independente și pluraliste, întrucât aceasta constituie fundamentul democrației; subliniază importanța accesului la internet, care este printre cel mai scăzut din regiune, și a libertății digitale;

25.  salută îmbunătățirile aduse cadrului legislativ privind mass-media audiovizuale prin adoptarea Legii privind mass-media audiovizuale; constată că sectorul mass-media este pluralist și divers; rămâne îngrijorat de influența politică și imixtiunea în mass-media, precum și de autocenzura, mai ales în mass-media publice; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a garanta pe deplin independența autorității de reglementare a mass-mediei și a radiodifuziunii publice; solicită măsuri de protecție a jurnaliștilor și a activității lor de investigare; subliniază importanța garantării și promovarea pluralismului mass-media, pentru a consolida libertatea de exprimare și a asigurării transparenței proprietății mass-media și a finanțarea acestora; subliniază necesitatea unei strategii pe termen lung pentru dezvoltarea serviciilor publice de mass-media în noul sistem mass-media;

26.  ia act cu satisfacție de decizia noii administrații de a crește numărul femeilor care ocupă posturile de funcționari guvernamentali superiori și speră că aceasta va avea un impact pozitiv asupra întregii societăți; solicită toleranță zero față de violența împotriva femeilor și eliminarea oricărui dezechilibru de gen în aplicarea sa;

27.  solicită guvernului să își intensifice eforturile de consolidare a aplicării legilor și a implementării politicilor privind drepturile femeilor și egalitatea de gen, acordând o atenție deosebită protecției femeilor împotriva tuturor formelor de violență și participării lor la viața publică și politică; încurajează eforturile de integrare mai mare a problematicii de gen la nivel central și local;

28.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți drepturile și calitatea vieții persoanelor care depind de stat, cum ar fi deținuții, orfanii și persoanele cu dizabilități mintale;

29.  solicită depunerea de eforturi suplimentare pentru a asigura implementarea efectivă a strategiei și a planului de acțiune privind drepturile de proprietate, deoarece acesta constituie unul dintre fundamentele dezvoltării economice; apreciază măsurile luate pentru a soluționa problemele legate de clădirile construite ilegal în întreaga țară; este preocupat în legătură cu progresele modeste în ceea ce privește înregistrarea și restituirea; solicită guvernului să comunice un plan și un calendar clare pentru punerea în aplicare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește drepturile de proprietate;

30.  îndeamnă guvernul să elaboreze politici privind energiile regenerabile, să trateze mai eficient problema gestionării deșeurilor și să dezvolte un turism sustenabil din punct de vedere ecologic; salută recenta inițiativă a societății civile cu privire la un referendum în problema importului de deșeuri; salută ferm votul Parlamentului din 10 octombrie 2013 prin care s-a anulat autorizarea importurilor de deșeuri, prevăzute în Legea nr. 10463 din 22 septembrie 2011;

31.  solicită luarea unor măsuri împotriva multiplicării procedurilor de azil nejustificate în contextul implementării unui regim de liberalizare a vizelor cu UE;

Reforme socio-economice

32.  invită autoritățile competente să trateze cu fermitate slaba aplicare a legii și colectare a impozitelor, precum și economia la negru de mari dimensiuni, acestea constituind obstacole în calea coeziunii sociale și a perspectivelor economice ale țării; încurajează noul guvern să pună în aplicare măsurile și legislația menite să promoveze ocuparea forței de muncă, sănătatea și siguranța la locul de muncă, securitatea socială, dreptul la protecție în fața discriminării în domeniul muncii la toate nivelurile, remunerarea egală pentru femei și bărbați și alte legi asociate cu munca, în special în rândul tinerilor și a femeilor;

33.  constată cu îngrijorare lipsa de progrese în domeniul politicii sociale și al ocupării forței de muncă; salută intenția noului guvern de a soluționa această problemă; este conștient de restricțiile bugetare, dar solicită cu toate acestea inversarea tendinței de a reduce bugetul pentru implementarea reformelor în materie de asistență și protecție socială; subliniază nevoia urgentă de a furniza asistență socială grupurilor celor mai vulnerabile din rândul șomerilor; constată cu îngrijorare că munca copiilor rămâne o provocare importantă și solicită guvernului să trateze ferm această problemă;

34.  subliniază faptul că Albania a ratificat principalele opt convenții ale OIM privind drepturile lucrătorilor; este preocupat de faptul că s-au înregistrat numai progrese modeste în domeniul drepturilor lucrătorilor și ale sindicatelor; solicită guvernelor să consolideze și mai mult dreptul muncii și drepturile sindicatelor; solicită guvernului să garanteze respectarea legislației muncii, atât în sectorul privat, cât și în cel public, și să îmbunătățească dialogul social tripartit pentru a consolida rolul sindicatelor dar și pentru a beneficia de un sprijin mai larg în implementarea legislației vizând reformele; ia act de faptul că dialogul a fost întrerupt odată cu încheierea mandatului Consiliului Național al Muncii în martie 2013 și că dialogul social bipartit rămâne slab, în special în sectorul privat; reamintește că dialogul social și respectarea drepturilor la muncă reprezintă fundamentele unei economii sociale de piață;

35.  subliniază că ar trebui acordată o atenție specială protecției drepturilor copilului și solicită realizarea de investiții în învățarea de la vârste fragede, în special în cazul copiilor aparținând grupurilor minoritare sau marginalizate, pentru a preveni excluziunea, și adoptarea de măsuri orientate pentru a garanta îngrijirea copiilor, nutriția și sprijinul familiilor, astfel încât să se evite transmiterea sărăciei de la o generație la alta; subliniază necesitatea îmbunătățirii imediate a situației minorilor în cadrul procedurilor judiciare, în conformitate cu cele mai bune practici europene; subliniază importanța asigurării finanțării corespunzătoare a sistemului public de educație; îndeamnă autoritățile să adopte Strategia privind justiția minorilor; subliniază faptul că corupția în cadrul sistemului judiciar reprezintă în continuare un obstacol în calea implementării legislației în materie de combatere a traficului de copii, afectând eforturile de asigurare a protecției;

Cooperarea regională

36.  salută rolul stabilizator al Albaniei în Balcanii de Vest, în special în ceea ce privește relațiile sale cu acele țări învecinate, într-o parte dintre acestea trăind minorități albaneze semnificative, și contribuția sa la armonia religioasă;

37.  salută respingerea de către noul guvern a discursului naționalist și intenția sa de a aplica o politică care nu creează niciun fel de probleme țărilor învecinate; subliniază rolul esențial al Albaniei în ceea ce privește promovarea relațiilor de bună vecinătate în Balcanii de Vest; încurajează Albania să aibă în continuare o poziție constructivă pe plan regional;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului și parlamentului Albaniei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0453. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0508. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0434.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la preparativele în vederea reuniunii Consiliului European (19-20 decembrie 2013) (2013/2626(RSP))

P7_TA(2013)0597 B7-0560/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 12 iunie 2013 referitoare la consolidarea democrației europene în viitoarea UEM(1), din 23 mai 2013 referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM: răspuns la comunicările Comisiei(2) și din 21 noiembrie 2013 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea dimensiunii sociale a uniunii economice și monetare”(3),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât instituțiile Uniunii Europene și statele membre au depus eforturi susținute pentru a restabili credibilitatea și stabilitatea financiară, îndeosebi prin adoptarea și punerea în aplicare a unor reforme structurale și prin adoptarea noului cadrul de guvernanță economică; întrucât aceste eforturi trebuie duse la bun sfârșit prin instituirea unei veritabile uniuni bancare;

B.  întrucât este necesară o mai bună coordonare a politicilor economice în scopul creșterii competitivității, sustenabilității și creării de locuri de muncă în UE;

C.  întrucât „metoda comunitară” oferă abordarea adecvată pentru a face față încercărilor cu care se confruntă UE și moneda sa;

D.  întrucât la baza tuturor deciziilor ar trebui să stea controlul parlamentar și asumarea răspunderii la nivelul la care sunt luate acestea;

E.  întrucât respectarea deplină și aplicarea riguroasă a dreptului Uniunii Europene constituie fundamentul acestei politici;

F.  întrucât, într-un mediu geopolitic care traversează schimbări rapide, se caracterizează prin volatilitate și este marcat de apariția unor noi provocări în materie de securitate, de reorientarea Statelor Unite către regiunea Asia-Pacific și de impactul crizei financiare, UE trebuie să-și asume răspunderea în calitate de furnizor de securitate credibil ce dispune de o reală autonomie strategică, îndeosebi în vecinătatea sa, fapt ce va avea drept efect creșterea propriei sale securități;

G.  întrucât singurul mod în care șefii de stat și de guvern pot aborda aceste tendințe geopolitice și reducerea necoordonată a cheltuielilor aferente apărării îl constituie o coordonare accelerată a cooperării în materie de apărare,

În ceea ce privește uniunea bancară

1.  subliniază în mod insistent că „metoda comunitară” oferă abordarea adecvată în încercarea de a răspunde provocărilor cu care se confruntă UE și moneda sa, inclusiv în ceea ce privește reglementarea serviciilor financiare și uniunea bancară;

2.  readuce în atenția Consiliului European angajamentul politic asumat cu privire la ajungerea la un acord asupra mecanismului unic de rezoluție înainte de sfârșitul actualei legislaturi; invită Consiliul European să-și reitereze solicitarea adresată Consiliului de Miniștri de a încheia cu succes înainte de sfârșitul anului 2013 negocierile pe marginea Directivei privind garantarea depozitelor și asupra cadrului privind redresarea și soluționarea;

În ceea ce privește aprofundarea uniunii economice și monetare (UEM)

3.  invită Consiliul European să își asume un angajament politic în ceea ce privește preparativele legislative efectuate în temeiul tratatelor în vederea unei mai bune coordonări a politicilor economice; speră ca Parlamentul și celelalte instituții ale Uniunii Europene să ajungă la un acord privind elementele fundamentale ale acestei coordonări îmbunătățite a politicilor economice înainte de sfârșitul actualei legislaturi;

4.  solicită ca, pe baza coordonării îmbunătățite a politicilor economice, menționată anterior, să fie adoptat un act juridic privind „orientările de convergență” în cadrul procedurii legislative ordinare, care să prevadă, pentru o perioadă stabilită, un număr foarte restrâns de obiective care să fie atinse prin măsurile de reformă cele mai urgente;

5.  își reiterează solicitarea ca statele membre să se asigure că programele naționale de reformă care ar trebui elaborate pe baza orientărilor de convergență menționate mai sus și verificate de Comisie sunt dezbătute și adoptate de parlamentele naționale în cauză; consideră că acest aspect este esențial pentru o asumare mai fermă a obiectivelor și pentru consolidarea răspunderii democratice pe parcursul întregului proces;

6.  consideră că ar fi indicat ca statele membre să se angajeze în favoarea deplinei aplicări a programelor naționale de reformă, astfel cum au fost verificate; sugerează că, pe această bază, statele membre ar putea încheia un „parteneriat în favoarea convergenței” cu instituțiile UE, prevăzându-se totodată posibilitatea de finanțare condițională a activităților de reformă;

7.  reafirmă că intensificarea cooperării economice ar trebui însoțită de un mecanism bazat pe măsuri de încurajare; consideră că orice finanțări sau instrumente suplimentare, cum ar fi un mecanism de solidaritate, trebuie să fie parte integrantă a bugetului UE, rămânând însă în afara plafoanelor convenite în cadrul financiar multianual (CFM);

8.  reamintește că Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG) trebuie integrat în dreptul Uniunii Europene până la 1 ianuarie 2018, cel târziu, pe baza unei evaluări a experienței câștigate pe parcursul punerii sale în aplicare, astfel cum se prevede la articolul 16 din TSCG;

9.  reamintește poziția sa de principiu, conform căreia UEM consolidată nu ar trebui să divizeze UE, ci, dimpotrivă, să genereze o integrare mai profundă și o guvernanță mai solidă, pentru care să poată opta toate statele membre care nu fac parte din zona euro;

10.  invită Consiliul European să respecte în totalitate articolul 15 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);

În ceea ce privește politica de apărare

11.  apreciază că, într-un mediu geostrategic care traversează schimbări rapide, se caracterizează prin volatilitate și este marcat de apariția unor noi provocări în materie de securitate, de reorientarea Statelor Unite către regiunea Asia-Pacific și de impactul crizei financiare, UE trebuie, fără a dubla activitățile existente în cadrul NATO, să-și asume răspunderea care îi revine în calitate de actor politic mondial și de furnizor de securitate credibil, ce dispune de o reală autonomie strategică, îndeosebi în vecinătatea sa, pentru a promova pacea și securitatea la nivel internațional, pentru a-și apăra interesele la nivel mondial și pentru a asigura securitatea cetățenilor săi; în acest sens, subliniază necesitatea ca UE să fie coerentă în politicile sale și să acționeze mai rapid și mai eficient în asumarea responsabilităților menționate mai sus;

12.  constată că UE se confruntă în prezent cu importante constrângeri financiare și că statele membre, atât din motive financiare, cât și bugetare și politice, indiferent dacă au sau nu legătură cu criza care afectează zona euro, se află într-o fază de reduceri necoordonate ale nivelurilor cheltuielilor aferente apărării; evidențiază posibilul impact negativ al acestor măsuri asupra capabilităților lor militare și, în consecință, asupra capacității UE de a-și asuma în mod eficace responsabilitățile în domeniile menținerii păcii, prevenirii conflictelor și consolidării securității internaționale;

13.  apreciază că, pentru a răspunde provocărilor menționate mai sus, șefii de stat și de guvern ai UE trebuie să profite de ocazia oferită de Consiliul din decembrie 2013 pronunțându-se în termeni clari în favoarea consolidării sistemului european de apărare;

14.  salută, în această privință, Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542) și raportul final din 15 octombrie 2013 al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/șefului Agenției Europene de Apărare;

15.  invită Consiliul European să pună în practică sugestiile formulate în rapoartele Parlamentului referitoare la politica externă și de securitate comună, la politica de securitate și apărare comună (PSAC) și la baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB);

16.  consideră că statele membre trebuie, mai întâi, să se angajeze să corecteze deficiențele operative ale PSAC, garantând că vor sprijini atât misiunile civile, cât și operațiunile militare din cadrul PSAC, mai ales prin coordonarea capabilităților;

17.  subliniază faptul că, prin Tratatul de la Lisabona, au fost introduse mai multe instrumente noi legate de PSAC, care nu au fost puse în practică până în prezent; subliniază, în această privință, necesitatea ca dispozițiile în cauză să fie puse în aplicare pentru a se continua consolidarea PSAC și invită Consiliul să valorifice pe deplin instrumentele menționate mai sus (ca, de exemplu, cooperarea structurată permanentă între statele membre, prevăzută la articolul 46 alineatul (6) din TUE, fondul de lansare, prevăzut la articolul 41 alineatul (3) și posibilitatea de a încredința misiuni și operațiuni din cadrul PSAC îndeosebi grupului de state membre în cauză, prevăzută la articolul 42 alineatul (5) și la articolul 44 alineatul (1));

18.  evidențiază importanța inițierii unui proces de reflecție strategică în vederea definirii obiectivelor și priorităților Uniunii Europene și a stabilirii unei foi de parcurs, care să aloce termene, pentru intensificarea cooperării în materie de apărare (o carte albă care ar servi drept cadru de reflecție cu privire la procesele naționale);

19.  invită Consiliul să inițieze o cooperare consolidată în domeniul armamentului, constând în principal din a acorda Agenției Europene de Apărare competențele necesare pentru a-și exercita pe deplin rolul de promovare a coordonării, de supraveghere a angajamentelor, de stabilire a priorităților investiționale în materie de tehnologii (inclusiv factori strategici, precum alimentarea în aer, comunicațiile prin satelit, transportul aerian strategic, sistemele aeriene pilotate de la distanță, apărarea informatică și cerul unic european), convenind asupra utilizării la o scară mai largă a coalițiilor voluntare / grupurilor-nucleu și găsind o soluție viabilă de utilizare a grupărilor tactice;

20.  invită statele membre să se angajeze că vor sprijini o EDTIB solidă, capabilă să depășească fragmentarea și să crească creativitatea și capacitatea sectoarelor industriei europene printr-o coordonare mai strânsă a planificării bugetelor naționale ale apărării (eventual, prin instituirea unui „semestru european” consacrat problematicii apărării) și printr-o cooperare mai strânsă la nivelul sectoarelor industriale (armonizarea standardelor și certificarea echipamentelor de apărare); solicită să se prevadă noi stimulente și măsuri de sprijin pentru industria apărării, alături de un angajament în favoarea dezvoltării de tehnologii și sisteme cheie în domeniul apărării (stimulente fiscale, sprijin financiar în favoarea cercetării și a dezvoltării și instituționalizarea sinergiilor dintre capacitățile civile și capabilitățile militare);

21.  solicită statelor membre să-și intensifice într-o măsură semnificativă cooperarea și coordonarea cu privire la aspectele legate de apărare care prezintă importanță pentru o PSAC eficace; solicită statelor membre să își asume aspirații mai înalte în ceea ce privește procesul de grupare și utilizare în comun;

22.  subliniază că puterea Uniunii Europene, comparativ cu alte organizații, stă în potențialul său unic de a mobiliza întreaga gamă de instrumente politice, economice, de dezvoltare și umanitare capabile să vină în sprijinul gestionării, de către Uniune, a crizelor civile și militare, dar și în sprijinul misiunilor și operațiunilor sale desfășurate sub egida unei autorități politice unice, și anume VP/ÎR, și că această abordare cuprinzătoare, indiferent dacă apelează la „puterea subtilă” sau la acțiuni mai ferme, după caz, îi conferă o flexibilitate și o eficiență unice și apreciate la scară largă;

23.  sprijină crearea unui consiliu al miniștrilor apărării, astfel încât să se acorde apărării importanța meritată;

24.  îndeamnă șefii de stat și de guvern, ținând seama de importanța strategică a apărării europene și de amploarea provocărilor cu care se confruntă Uniunea, să reexamineze, în decembrie 2015, progresele realizate în punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului din 2013, pe baza unui raport privind punerea în aplicare elaborat de vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate;

25.  este profund îngrijorat de situația politică din Ucraina, după reuniunea la nivel înalt de la Vilnius și invită Consiliul European să abordeze această chestiune;

o
o   o

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0269. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0222. (3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0515.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene (2012/2078(INI))

P7_TA(2013)0598 A7-0372/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Tratatul privind Mecanismul european de stabilitate (MES)(1),

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG)(2),

–  având în vedere „pachetul privind guvernanța economică”(3),

–  având în vedere „pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare”(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(5),

–  având în vedere poziția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit(6),

–  având în vedere raportul din 5 decembrie 2012 al președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 intitulată „Proiect pentru o UEM profundă și veritabilă – Lansarea unei dezbateri la nivel european”(COM(2012)0777),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului, intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2013 referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la consolidarea democrației europene în cadrul viitoarei UEM(10),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare și ale Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și probleme sociale (A7-0372/2013),

A.  întrucât diferențierea este o trăsătură constitutivă a procesului de integrare europeană și un mijloc de favorizare a progresului său și de garantare a respectării substanțiale a principiului egalității, înțeles ca tratamentul egal al situațiilor egale și tratamentul inegal al situațiilor inegale;

B.  întrucât integrarea diferențiată ar trebui să îndeplinească în continuare o funcție precursoare pentru aprofundarea integrării europene, fiind inițiată de un subgrup de state membre, rămânând deschisă tuturor statelor membre și vizând integrarea deplină în tratate;

C.  întrucât integrarea diferențiată îmbracă două forme: „cu mai multe viteze”, în cadrul căreia statele încearcă să atingă aceleași obiective conform unor calendare diferite și „pe mai multe niveluri”, în cadrul căreia statele convin să-și fixeze obiective diferite;

D.  întrucât diferențierea nu trebuie să submineze cetățenia Uniunii, care are vocația de a fi statutul fundamental al cetățenilor statelor membre, permițând celor care se găsesc în aceeași situație să se bucure, în domeniile reglementate de tratat, de același tratament juridic, indiferent de cetățenia acestora;

E.  întrucât orice diferențiere respectă, consolidând, astfel, unitatea ordinii juridice europene și eficiența și coerența sa, principiul nediscriminării pe motiv de naționalitate și instituirea spațiului de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne, precum și funcționarea pieței interne;

F.  întrucât se poate recurge la diferențiere în cazul în care acțiunea comună la un moment dat nu este posibilă sau fiabilă;

G.  întrucât diferențierea este și ar trebui să fie întotdeauna încorporată în cadrul instituțional unic al Uniunii Europene;

H.  întrucât, potrivit articolului 5 din TUE și Protocolului 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, integrarea diferențiată trebuie să respecte principiul subsidiarității;

I.  întrucât tratatele prevăd mai multe opțiuni și instrumente de integrare diferențiată, inclusiv limitarea domeniului de aplicare teritorială, clauze de salvgardare, derogări, opțiuni de excludere voluntară, opțiuni de participare, cooperarea consolidată și dispoziții specifice pentru statele membre a căror monedă este euro, cu condiția ca aceste instrumente să respecte unitatea, eficacitatea și coerența ordinii juridice europene și să fie incluse în cadrul instituțional unic (metoda comunitară);

J.  întrucât unele state membre au obținut opțiuni de excludere voluntară în raport cu diferite politici ale UE, potrivit celor stabilite în diverse protocoale la tratate, fapt ce poate periclita unitatea, eficacitatea și coerența sistemului de drept european;

K.  întrucât derogările în temeiul articolului 27 alineatul (2) din TFUE permit o diferențiere între anumite state membre în cadrul unui act juridic care se adresează tuturor statelor membre, tot cu scopul instituirii treptate și al asigurării funcționalității pieței interne;

L.  întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conține, la articolul 114 alineatele (4) și (5), articolul 153 alineatul (4), articolul 168 alineatul (4), articolul 169 alineatul (4) și articolul 193, clauze de salvgardare care permit statelor membre să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte în domeniul de aplicare al unui act juridic care se adresează tuturor statelor membre;

M.  întrucât cooperarea consolidată necesită participarea a cel puțin nouă state membre într-un domeniu acoperit de competența neexclusivă a Uniunii, permite statelor membre neparticipante să participe la deliberări, dar nu la vot, și este deschisă, în orice moment, tuturor statelor membre;

N.  întrucât procedura de cooperare consolidată permite, în ultimă instanță, adoptarea de măsuri care obligă un subgrup de state membre în urma unei autorizări acordate de Consiliu cu majoritate calificată și în domeniul PESC în urma unei autorizații acordate în unanimitate;

O.  întrucât acest mecanism este deja utilizat pentru legislația transeuropeană în materie de divorț și pentru dreptul european în materie de brevete și a fost aprobat de către Parlamentul European și Consiliu în contextul impozitării, în vederea instituirii unei taxe pe tranzacțiile financiare;

P.  întrucât, în domeniul politicii externe și de securitate comune, unor grupuri de state le sunt încredințate sarcini sau misiuni specifice, iar în domeniul politicii de securitate și apărare comune se are în vedere înființarea unui nucleu permanent de state cu capacități militare;

Q.  întrucât, din punct de vedere istoric, Acordul Schengen din 1986 și Convenția Schengen din 1990, semnate de un subgrup de state membre care au înlocuit controalele la frontiere între ele, Acordul privind politica socială din 1991 dintre un subgrup de state membre, care a extins fostele competențe ale CE în domeniul drepturilor sociale și al celor privind ocuparea forței de muncă, permițând votul cu majoritate calificată, și Convenția de la Prüm din 2005, dintre un subgrup de state membre și Norvegia privind schimbul de date și cooperarea în lupta împotriva terorismului, reprezintă forme de integrare diferențiată;

R.  întrucât acquis-ul Schengen a fost integrat în tratate prin Tratatul de la Amsterdam, cu opțiuni de excludere voluntară pentru Regatul Unit, Irlanda și Danemarca;

S.  întrucât Regatul Unit și Irlanda pot solicita în orice moment să participe la toate sau la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen și întrucât Danemarca rămâne obligată în temeiul Acordului și Convenției Schengen inițiale;

T.  întrucât Convenția de la Prüm a fost parțial integrată în cadrul juridic al UE;

U.  întrucât Acordul privind politica socială a fost integrat în tratate prin Tratatul de la Amsterdam, fără nicio opțiune de excludere voluntară;

V.  întrucât, pentru politicile sociale și în materie de ocupare a forței de muncă, tratatele oferă mai multe căi de urmat, al căror potențial nu a fost încă integral epuizat, în special în ceea ce privește articolul 9, articolul 151 și articolul 153 din TFUE, dar și în ceea ce privește, în general, articolul 329 din TFUE, întrucât, prin urmare, se poate realiza o convergență socială mai mare fără modificarea tratatului și fără a se aduce atingere principiului subsidiarității;

W.  întrucât Mecanismul european de stabilitate (MES) și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare („pactul fiscal”) au fost încheiate într-un cadru interguvernamental în afara tratatelor;

X.  întrucât Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și MES sunt acorduri de drept internațional încheiate de către statele membre a căror monedă este euro;

Y.  întrucât trebuie adoptate măsurile necesare în conformitate cu TUE și TFUE pentru a include conținutul TSCG, tratat de drept internațional încheiat de toate statele membre, cu excepția Regatului Unit și a Republicii Cehe, în cadrul juridic al Uniunii în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a acestuia, pe baza unei evaluări a experienței câștigate în urma implementării sale;

Z.  întrucât Pactul euro plus, Strategia Europa 2020 și Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă ar trebui să fie integrate în legislația Uniunii și să deschidă calea pentru introducerea unui cod de convergență pentru economiile statelor membre;

AA.  întrucât acordurile internaționale încheiate în afara cadrului juridic al UE, care vizează realizarea obiectivelor tratatelor, au fost folosite ca instrument absolut ultima ratio pentru integrarea diferențiată, prevăzând o obligație de a integra conținutul acordului internațional în cauză în tratate;

AB.  întrucât instituirea UEM a reprezentat un pas calitativ în procesul de integrare, definind un model de guvernanță pe mai multe niveluri, care afectează atât instituțiile, cât și procedurile;

AC.  întrucât un stat membru dispune, în cazul în care dorește, de o derogare permanentă de la adoptarea monedei euro (Protocolul nr. 15), iar altul dispune de o derogare de natură constituțională (Protocolul nr. 16);

AD.  întrucât, în domeniul politicii monetare, dispozițiile referitoare la BCE prevăd o diferențiere în structura instituțională, Consiliul guvernatorilor fiind principalul organism de decizie, membrii săi provenind numai din statele membre a căror monedă este euro, iar Consiliul general asociind statele membre din afara zonei euro, precum și în structura financiară, băncile centrale naționale ale tuturor statelor membre subscriind la capitalul BCE (articolul 28.1 din Statutul BCE), dar numai băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro vărsând cota lor subscrisă la capitalul BCE (articolul 48.1 din Statutul BCE);

AE.  întrucât articolul 127 alineatul (6) din TFUE împuternicește Consiliul să confere BCE competențe specifice privind politicile în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit și a altor instituții financiare, cu excepția întreprinderilor de asigurări, și a fost folosit ca temei juridic pentru un regulament care instituie mecanismul unic de supraveghere (MUS) pentru zona euro și prevede o participare voluntară a statelor membre din afara zonei euro prin stabilirea unei cooperări strânse cu BCE;

AF.  întrucât articolul 139 din TFUE scutește statele membre prin derogări de la aplicarea dispozițiilor specifice ale tratatului și de la drepturile de vot aferente;

AG.  întrucât articolele 136 și 138 din TFUE prevăd o formă specifică pentru adoptarea de măsuri aplicabile statelor membre a căror monedă este euro, cu un vot al Consiliului limitat la reprezentanții statelor membre respective și, în cazul în care procedura impune, un vot al întregului Parlament European;

AH.  întrucât articolul 136 din TFUE a fost deja utilizat în coroborare cu articolul 121 alineatul (6) pentru adoptarea de regulamente;

AI.  întrucât, în domeniul cercetării, al dezvoltării tehnologice și al spațiului, articolul 184 din TFUE prevede programe suplimentare programului-cadru multianual, care pot implica doar un subgrup de state membre, care să le finanțeze sub rezerva unei eventuale participări a Uniunii, dar care sunt adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară care implică întregul Consiliu și întregul Parlament European, sub rezerva acordului statelor membre vizate de aceste programe suplimentare;

AJ.  întrucât, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, principiul universalității bugetului nu împiedică un grup de state membre să aloce o contribuție financiară pentru bugetul UE sau un venit specific pentru anumite cheltuieli, astfel cum deja se întâmplă, de exemplu, în cazul reactorului cu flux ridicat în temeiul Deciziei 2012/709/Euratom;

AK.  întrucât articolul 137 din TFUE și Protocolul 14 instituie Eurogrupul ca organism neoficial;

AL.  întrucât buna funcționare a UEM necesită o punere în aplicare deplină și rapidă a măsurilor deja convenite în cadrul guvernanței economice consolidate, cum ar fi Pactul de stabilitate și de creștere consolidat (PSC) și semestrul european, completate de politici de consolidare a creșterii;

AM.  întrucât o UEM de mai mare profunzime necesită competențe, resurse financiare și o responsabilitate democratică mai puternice, iar întrucât instituirea sa ar trebui să urmeze o abordare în două etape bazată, în primul rând, pe utilizarea imediată deplină a potențialului tratatelor existente și, în al doilea rând, pe definirea unei modificări aduse tratatului de către o convenție;

AN.  întrucât, pentru a fi eficace, legitimă și democratică, guvernanța UEM ar trebui să se bazeze pe cadrul instituțional și juridic al Uniunii;

AO.  întrucât legitimitatea și responsabilitatea democratice trebuie asigurate la nivelul la care se iau deciziile;

AP.  întrucât UEM este instituită de Uniune, ai cărei cetățeni sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, de către Parlamentul European,

A.PRINCIPII

1.  reiterează solicitarea sa pentru o UEM veritabilă care să sporească competențele Uniunii, în special în domeniul politicii economice, să-și consolideze capacitatea bugetară, precum și rolul și responsabilitatea democratice ale Comisiei și prerogativele Parlamentului;

2.  consideră că o asemenea capacitate bugetară consolidată, care să se bazeze pe resurse proprii specifice (inclusiv pe o TTF) și o capacitate bugetară care ar trebui, în cadrul bugetului Uniunii, să sprijine creșterea și coeziunea socială, să vizeze corectarea dezechilibrelor, a divergențelor structurale și urgențelor financiare care sunt direct legate de uniunea monetară, fără a submina funcțiile tradiționale ale bugetului Uniunii, de a finanța politicile comune;

3.  salută proiectul Comisiei; solicită Comisiei ca, în cel mai scurt timp posibil, să prezinte propuneri legislative în cadrul procedurii legislative ordinare, atunci când este posibil din punct de vedere juridic, pentru implementarea neîntârziată a acestuia, inclusiv continuarea coordonării bugetare, amplificarea coordonării în profunzime a politicilor din domeniul fiscal și al ocupării forței de muncă, precum și crearea unei capacități fiscale adecvate pentru UEM, pentru a sprijini implementarea opțiunilor de politici; subliniază că unele aspecte vor necesita modificarea tratatelor;

4.  consideră că este nevoie de măsuri rapide în ceea ce privește cele patru pietre de temelie menționate în raportul intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, prezentat de președinții Van Rompuy, Juncker, Barroso și Draghi, și îndeosebi de:

5.  opinează că o mai bună și mai clară repartizare a competențelor și resurselor între UE și statele membre poate și trebuie să fie însoțită de o asumare și o responsabilitate parlamentară mai puternice în ceea ce privește competențele naționale;

6.  reiterează faptul că pentru a fi efectiv legitimă și democratică, administrarea unei veritabile UEM trebuie să se situeze în cadrul instituțional al Uniunii;

7.  consideră că diferențierea este un instrument util și adecvat de promovare a unei integrări mai profunde care, în măsura în care salvgardează integritatea UE, se poate dovedi esențială pentru realizarea unei veritabile UEM în cadrul Uniunii;

8.  subliniază faptul că procedurile diferențiate de integrare existente în temeiul tratatelor permit parcurgerea unui prim pas în instituirea unei veritabile UEM care este în deplină concordanță cu cerințele privind o responsabilitate democratică mai puternică, cu resurse financiare sporite și cu o mai bună capacitate de luare a deciziilor și invită toate instituțiile să acționeze rapid prin exploatarea la maximum a posibilităților oferite de tratatele existente și de elementele lor de flexibilitate și, în același timp, să se pregătească pentru schimbările necesare ale tratatului pentru a garanta siguranța juridică și legitimitatea democratică; reiterează faptul că opțiunea unui nou acord interguvernamental ar trebui exclusă;

9.  subliniază că modificările aduse tratatului necesare pentru finalizarea unei UEM veritabile și instituirea unei uniuni a cetățenilor și a statelor ar trebui să se bazeze pe instrumentele, procedurile, practicile și filosofia integrării diferențiate existente, îmbunătățind în același timp eficacitatea și coerența lor și confirmă faptul că Parlamentul va face uz pe deplin de prerogativa sa de a prezenta Consiliului propuneri de modificare a tratatelor, care trebuie analizate ulterior în cadrul unei convenții, în vederea perfectării cadrului unei veritabile UEM;

10.  reamintește faptul că dezbaterea cu privire la guvernanța diferențiată nu trebuie să se suprapună cu problema guvernanței pe mai multe niveluri, care se raportează la echilibrul puterilor și implicarea autorităților naționale, regionale și locale;

11.  subliniază faptul că, pentru a fi în concordanță cu natura unui mijloc de promovare a integrării, de protejare a unității UE și de garantare a respectării substanțiale a principiului egalității, diferențierea trebuie să rămână deschisă și să vizeze în cele din urmă includerea tuturor statelor membre;

12.  subliniază că, pentru o evoluție pozitivă a UE, este necesar un echilibru între politica în materie de ocupare a forței de muncă și politica economică, în conformitate cu articolele 121 și 148 din TFUE;

B.PROCEDURI

13.  consideră că diferențierea ar trebui să aibă loc, de preferință, în limita posibilului, în cadrul unui act juridic adresat tuturor statelor membre, prin intermediul unor derogări și al unor clauze de salvgardare, în loc de a exclude a priori unele state membre din domeniul de aplicare teritorială al unui act juridic; subliniază, cu toate acestea, că un număr mare de derogări și clauze de salvgardare subminează unitatea UE, precum și consecvența și eficacitatea cadrului său juridic;

14.  consideră că coordonarea politicilor economice, sociale și în domeniul ocupării forței de muncă face parte din categoria competențelor partajate, care, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din TFUE, cuprinde toate domeniile care nu sunt incluse în listele exhaustive de competențe exclusive sau de sprijin;

15.  opinează că, în consecință, specificitatea măsurilor adoptate în temeiul articolului 136 din TFUE nu se referă doar la faptul că respectivele măsuri sunt specifice pentru statele membre a căror monedă este euro, ci implică, de asemenea, faptul că acestea pot avea o forță obligatorie mai mare; consideră că articolul 136 din TFUE permite Consiliului, la recomandarea Comisiei și cu aprobarea prin vot a statelor membre a căror monedă este euro, să adopte orientări obligatorii de politică economică pentru țările din zona euro în cadrul semestrului european;

16.  subliniază faptul că, în cazul în care unele statele membre nu doresc să participe la adoptarea unui act juridic în domeniul competențelor neexclusive ale Uniunii, ar trebui să fie stabilită o cooperare consolidată în conformitate cu dispoziția relevantă din tratat în loc de a încheia acorduri internaționale în afara cadrului oferit de ordinea juridică a UE;

17.  consideră că articolul 352 din TFUE, care împuternicește Consiliul să adopte măsuri adecvate pentru a realiza unul dintre obiectivele stabilite în tratate, în cazul în care tratatele nu prevăd competențele necesare, poate fi folosit în coroborare cu articolul 20 din TUE, permițând, astfel, activarea clauzei de flexibilitate, în cazul în care nu se poate ajunge la un consens unanim în cadrul Consiliului, prin mecanismul de cooperare consolidată;

18.  invită statele membre, în condițiile în care între acestea există o divergență în legătură cu orientarea politică ce împiedică progresul, să extindă principiul cooperării consolidate la politicile sociale și în materie de ocupare a forței de muncă;

19.  consideră că includerea cheltuielilor care rezultă din punerea în aplicare a unei cooperări consolidate în bugetul UE ca alte venituri sau ca resursă proprie specifică este necesară pentru a asigura conformitatea cu principiile legii bugetului UE și pentru a proteja poziția centrală a Parlamentului European ca autoritate bugetară;

20.  solicită utilizarea sistematică a articolului 333 alineatul (2) din TFUE la stabilirea unei cooperări consolidate într-un domeniu acoperit de o competență neexclusivă a Uniunii care se referă la o procedură legislativă specială și solicită Consiliului să adopte o decizie prin votul unanim al statelor membre participante, stipulând că, în scopul cooperării consolidate, intenționează să acționeze în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

21.  solicită, în cazul în care este posibil, o utilizare sistematică a clauzei-pasarelă de la articolul 48 alineatul (7) din TUE în cadrul altor proceduri decât cooperarea consolidată în vederea consolidării legitimității democratice și a eficacității guvernanței UEM;

22.  consideră că, atunci când utilizarea clauzei-pasarelă nu este posibilă, ca de exemplu în cazul adoptării de orientări privind politica economică și ocuparea forței de muncă sau a analizei anuale a creșterii, ar trebui să se utilizeze pe deplin posibilitatea de a încheia acorduri interinstituționale cu caracter obligatoriu;

23.  reamintește că scopul articolului 48 TUE este, de asemenea, să garanteze legitimitatea democratică a oricărei modificări aduse tratatului prin cerința privind implicarea obligatorie a Parlamentului European în procedura de modificare și a parlamentelor naționale în procedura de ratificare ulterioară;

24.  nu este de acord cu expresia „angajamente contractuale” și încurajează căutarea unor modalități mai bune de a asocia în mod formal fondurile disponibilizate în cadrul instrumentului de competitivitate și convergență (ICC) și reformele structurale și reiterează că lipsa de competențe și puteri ale Uniunii poate fi depășită, după caz, prin utilizarea procedurilor adecvate prevăzute în tratate sau, în lipsa unui temei juridic adecvat, prin modificarea tratatelor;

C.DEMOCRAȚIA ȘI INSTITUȚIILE

25.  reamintește că, în conformitate cu articolul 3.4 din TUE, UEM este instituită de către Uniune, iar funcționarea sa trebuie să se bazeze pe principiul democrației reprezentative;

26.  subliniază că Parlamentul European este singura instituție a UE în care cetățenii sunt direct reprezentați la nivelul Uniunii, precum și organismul parlamentar al UEM și că implicarea sa corespunzătoare este esențială pentru a asigura legitimitatea democratică și funcționarea UEM și este o condiție prealabilă pentru orice pas ulterior către o uniune bancară, o uniune fiscală și o uniune economică;;

27.  subliniază că un nivel adecvat de legitimitate și de răspundere trebuie asigurat la nivel național și la nivelul UE de către parlamentele naționale și, respectiv, de către Parlamentul European; reamintește principiul formulat în concluziile Consiliului European din decembrie 2012 potrivit cărora „pe durata întregului proces, obiectivul general rămâne asigurarea legitimității și responsabilității democratice la nivelul luării și punerii în aplicare a deciziilor”;

28.  regretă, în consecință, lipsa de control parlamentar a Troicii, a FESF și a MES;

29.  consideră că orice diferențiere formală a drepturilor parlamentare de participare în legătură cu originea deputaților în Parlamentul European constituie o discriminare pe motiv de naționalitate, a cărei interdicție este un principiu fundamental al Uniunii Europene, și că încalcă principiul egalității cetățenilor Uniunii astfel cum este consacrat la articolul 9 din TUE;

30.  consideră că, în cazul unor măsuri adoptate în conformitate cu articolul 136 din TFUE sau în cazul stabilirii unei cooperări consolidate, asimetria care decurge din implicarea, pe de o parte, a reprezentanților statelor membre a căror monedă este euro în cadrul Consiliului (sau a reprezentanților țărilor participante) și, pe de altă parte, a Parlamentului European și a Comisiei, reprezentând toți cetățenii Uniunii și promovând interesul general al Uniunii, este pe deplin coerentă cu principiile diferențierii și nu reduce, ci, dimpotrivă, sporește legitimitatea respectivelor măsuri;

31.  subliniază că normele interne ale Parlamentului European oferă o marjă suficientă de manevră pentru a organiza forme specifice de diferențiere pe baza acordului politic în cadrul și între grupurile politice, în scopul de a asigura controlul adecvat al UEM; reamintește că articolul 3 alineatul (4) din TUE stipulează că „Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro” și că Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul menționează „necesitatea prevederii unor dispoziții specifice pentru un dialog susținut între statele membre a căror monedă este euro, așteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii”; atrage atenția asupra faptului că, dacă această situație, care se presupune a fi provizorie, se va mai prelungi, va trebui analizat în cadrul Parlamentului un mecanism corespunzător de responsabilizare pentru actuala zonă euro și statele membre care s-au angajat să adere la aceasta;

32.  consideră că este important să se intensifice cooperarea cu parlamentele naționale pe baza articolului 9 din Protocolul nr. 1 anexat la tratate și salută acordul privind organizarea unei conferințe interparlamentare pentru a discuta despre politicile bugetare și economice; subliniază faptul că o astfel de cooperare nu ar trebui considerată ca reprezentând crearea unui nou organism parlamentar mixt, care ar fi atât ineficace, cât și nelegitim din punct de vedere democratic și constituțional și subliniază că o întărire la nivel oficial a deplinei legitimități a Parlamentului ca organism parlamentar la nivelul Uniunii, pentru o consolidare a administrării democratice a UEM nu poate fi înlocuită cu nimic;

33.  subliniază că summitul zonei euro și Eurogrupul sunt organisme neoficiale pentru discuții și nu sunt instituții pentru luarea deciziilor în cadrul administrării uniunii economice și monetare;

34.  subliniază rolul central al Comisiei în cadrul administrării UEM, astfel cum este, de asemenea, confirmat de pactul fiscal și de tratatele privind MES, în ceea ce privește garantarea ordinii juridice a tratatelor UE și slujirea interesului comun al Uniunii în ansamblul ei;

D.INTEGRAREA DIFERENȚIATĂ ÎN CADRUL TRATATELOR EXISTENTE CĂTRE O VERITABILĂ UEM

35.  consideră că metoda comunitară ar trebui utilizată pentru toate măsurile menite să consolideze UEM; reamintește articolul 16 din TSCG, care prevede că, în termen de cel mult cinci ani de la intrarea în vigoare a respectivului tratat, pe baza unei evaluări a experienței privind punerea sa în aplicare, trebuie să se ia măsurile necesare, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, cu scopul de a include dispozițiile tratatului în cadrul legislativ al Uniunii Europene;

36.  subliniază faptul că statele membre care utilizează împreună moneda euro și cele care s-au angajat să o adopte trebuie să-și dubleze eforturile pentru a întări stabilitatea și respectarea tratatului, și pentru a-și spori competitivitatea, eficiența, transparența și răspunderea democratică; reamintește că moneda Uniunii Europene este euro și că se așteaptă ca toate statele membre, cu excepția celor care beneficiază o derogare, să o adopte la momentul potrivit;

37.  ia act de faptul că, pentru a atenua efectele crizei și pentru a soluționa deficiențele de ordin structural ale arhitecturii uniunii economice și monetare, guvernele naționale și instituțiile europene au luat o gamă largă de măsuri destinate să protejeze stabilitatea financiară și să îmbunătățească guvernanța economică; ia act de faptul că aceste decizii, precum pachetul privind guvernanța economică și crearea MES, vizează numai statele membre din zona euro;

38.  salută crearea unui mecanism de supraveghere unic, care cuprinde zona euro și este deschis tuturor celorlalte state membre ale UE; subliniază faptul că dezvoltarea unui mecanism european de rezoluție bancară este o etapă absolut necesară pentru instituirea unei veritabile uniuni bancare; consideră că, pentru a depăși deficiențele structurale inerente uniunii economice și monetare și pentru a lupta în mod eficace împotriva hazardului moral omniprezent, „uniunea bancară” propusă ar trebui să se inspire din reformarea anterioară a sectorului serviciilor financiare din Uniune, precum și din guvernanța economică consolidată, mai ales în zona euro, și din noul cadru bugetar al semestrului european, pentru a asigura o mai mare rezistență și competitivitate a sectorului bancar european, o încredere sporită în el și rezerve consolidate de capital destinate să prevină situația în care bugetele publice ale statelor membre să fie nevoite să suporte pe viitor costurile acțiunilor de salvare a băncilor;

39.  este extrem de îngrijorat de întârzierile înregistrate în crearea uniunii bancare și adoptarea detaliilor practice privind recapitalizarea directă a băncilor de către MES; este alarmat în special de fragmentarea în curs a sistemului bancar din UE; subliniază că o uniune bancară robustă și ambițioasă este un element-cheie pentru o UEM mai profundă și veritabilă și o politică-cheie asupra căreia Parlamentul insistă de mai bine de trei ani, în special de la adoptarea pozițiilor sale cu privire la Regulamentul privind Autoritatea Bancară Europeană;

40.  consideră că dispoziția din regulamentul privind MUS care prevede consimțământul Parlamentului European pentru numirea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de supraveghere este un precedent important pentru un rol sporit al Parlamentului European în cadrul guvernanței UEM bazate pe diferențiere;

41.  sprijină noile instrumente de solidaritate, precum „instrumentul de competitivitate și convergențăˮ (ICC); consideră că acesta ar putea crește gradul de responsabilizare și eficacitate a politicilor economice; subliniază că astfel de instrumente trebuie elaborate în așa fel încât să se evite orice insecuritate juridică și creșterea deficitului democratic al Uniunii;

42.  invită Comisia să prezinte, în cadrul semestrului european, o propunere privind adoptarea unui cod de convergență care să se bazeze pe Strategia Europa 2020 și să conțină o componentă socială semnificativă; insistă ca programele naționale de implementare să asigure aplicarea codului de convergență de către toate statele membre, cu sprijinul unui mecanism bazat pe stimulente;

43.  subliniază că un mecanism de stimulare ar consolida caracterul obligatoriu al coordonării politicii economice;

44.  subliniază că crearea unui mecanism de punere în aplicare bazat pe măsuri de stimulare, al cărui obiectiv este creșterea solidarității, a coeziunii și a competitivității, trebuie să fie însoțită de noi elemente pentru coordonarea politicilor economice, astfel cum se prevede în declarația Comisiei care însoțește pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare, scopul fiind respectarea principiului conform căruia „măsurile de instituire a unui grad sporit de responsabilitate și disciplină economică trebuie combinate cu un nivel sporit de solidaritateˮ;

45.  subliniază că mecanismele pentru coordonarea ex ante, precum și instrumentele de convergență și competitivitate ar trebui să se aplice în toate statele membre care au adoptat moneda euro ca monedă națională, celelalte state membre având posibilitatea de a adera cu titlu permanent; invită Comisia să prevadă în viitoarele propuneri legislative astfel de mecanisme obligatorii de validare de către parlamentele naționale și să asigure participarea mai semnificativă a celor două părți ale industriei în coordonarea economică;

46.  consideră că toate propunerile privind un nou ICC ar trebui să se bazeze pe condiționalitate, solidaritate și convergență; consideră că acest instrument ar trebui lansat numai după identificarea dezechilibrelor sociale și a nevoii de reforme structurale importante pe termen lung, care să fie de importanță majoră și durabile și să amplifice creșterea economică, identificare realizată pe baza unei evaluări a coerenței dintre codul de convergență și planurile naționale de punere în aplicare, cu implicarea corespunzătoare și oficială a Parlamentului European, a Consiliului și a parlamentelor naționale;

47.  consideră că ICC ar trebui să reprezinte un agent de sporire a capacității bugetare și să vizeze sprijinirea condiționată a reformelor structurale, cu scopul de a spori competitivitatea, creșterea economică și coeziunea socială, asigurându-se în același timp coordonarea mai strânsă a politicilor economice și convergența susținută a rezultatelor economice ale statelor membre și tratându-se dezechilibrele și diferențele structurale; consideră că aceste instrumente reprezintă elementele constitutive ale unei autentice capacități bugetare;

48.  consideră instituirea acestui instrument drept o etapă inițială în procesul de consolidare a capacității fiscale a UEM și subliniază că resursele financiare ale ICC trebuie să facă parte integrantă din bugetul UE, dar în afara plafoanelor CFM, astfel încât să respecte tratatele și legislația UE și să se asigure că Parlamentul European este pe deplin implicat în calitate de autoritate bugetară, permițând, printre altele, o adoptare de la caz la caz a creditelor bugetare relevante;

49.  solicită includerea unei noi resurse proprii finanțate prin contribuții plătite de statele membre care participă la ICC în temeiul unei decizii modificate privind resursele proprii și prin atribuirea veniturilor acestei noi resurse proprii către cheltuielile ICC, și solicită o modificare adusă deciziilor privind propriile resurse sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, utilizarea veniturilor din taxa pe tranzacțiile financiare în calitate de alte venituri, în scopul de a compensa astfel de contribuții directe;

50.  insistă ca la Consiliul European de primăvară Președintele Parlamentului să prezinte opiniile Parlamentului cu privire la analiza anuală a creșterii; consideră că ar trebui să se negocieze un acord interinstituțional pentru a implica Parlamentul în aprobarea analizei anuale a creșterii și a orientărilor în materie de politică economică și de ocupare a forței de muncă;

51.  reiterează solicitarea sa vizând consolidarea dimensiunii sociale a UEM, reafirmând în același timp faptul că politica în materie de ocupare a forței de muncă și politica socială sunt politici ale Uniunii;

52.  reiterează faptul că, potrivit tratatelor, atunci când se definesc și se pun în aplicare politicile și activitățile Uniunii, trebuie să se țină seama de promovarea ocupării forței de muncă și de garantarea unei protecții sociale adecvate; solicită stabilirea unor indicatori privind ocuparea forței de muncă și indicatori sociali pentru a completa indicatorii fiscali și macroeconomici, precum și elaborarea de rapoarte privind stadiul reformelor structurale, pentru a se asigura un nivel corespunzător și eficient al investițiilor sociale și, prin urmare, sustenabilitatea modelului social european al unei Uniuni Europene sociale într-o perspectivă pe termen lung;

53.  salută înființarea de către Comisie, la 2 iulie 2013, în urma acordurilor privind pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare, a unui grup de experți, prezidat de dna Gertrude Trumpel-Gugerell, însărcinat cu evaluarea integrală a caracteristicilor principale ale unui fond de rambursare și ale euroobligațiunilor, inclusiv a oricăror prevederi legale, a arhitecturii financiare și a cadrelor bugetare complementare și intenționează să adopte o poziție proprie cu privire la aceste chestiuni după prezentarea raportului grupului de experți;

54.  consideră că operațiunile FESF/MES și ale oricărei viitoare structuri similare ar trebui să fie supuse controlului și supravegherii democratice periodice exercitate de către Parlamentul European; opinează că MES ar trebui integrat în totalitate în cadrul Uniunii;

55.  subliniază faptul că troica trebuie trasă la răspundere; consideră că Comisia ar trebui să se prezinte periodic în fața Parlamentului European, în numele troicii, pentru prezentarea unor rapoarte periodice; reamintește că participarea UE la sistemul „troicii ar trebui să fie supus sistemului de control democratic din partea Parlamentului și de răspundere în fața acestuia;

E.INTEGRAREA DIFERENȚIATĂ ȘI MODIFICĂRILE ADUSE TRATATULUI

56.  consideră că orice viitoare modificare adusă tratatului ar trebui să afirme integrarea diferențiată ca instrument de salvgardare a unității Uniunii, garantând, în același timp, unitatea Uniunii;

57.  consideră că o viitoare modificare adusă tratatului ar putea introduce un nou nivel al calității de membru asociat, inclusiv o integrare parțială în domenii de politică specifice ale Uniunii ca mijloc de consolidare a politicii europene de vecinătate;

58.  consideră că o viitoare modificare a tratatului ar trebui să afirme faptul că, potrivit prevederilor titlului V din TSCG, summitul zonei euro este o configurație neoficială a Consiliului European;

59.  sugerează transformarea Eurogrupului într-o configurație neoficială a Consiliului Afaceri Economice și Financiare;

60.  solicită comisarului pentru afaceri economice și financiare să fie un ministru al trezoreriei și un vicepreședinte permanent al Comisiei;

61.  solicită o trecere, cu puține excepții, de la procedurile de vot din cadrul Consiliului care necesită unanimitate la cele care necesită majoritatea calificată, precum și transformarea procedurilor legislative speciale existente în proceduri legislative ordinare;

62.  solicită includerea unui temei juridic pentru a stabili care agenții ale Uniunii pot îndeplini funcții executive și de punere în aplicare specifice conferite acestora de către Parlamentul European și Consiliu în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

63.  consideră că votul cu majoritate calificată inversată în cadrul pactului fiscal este mai curând o declarație pur și simplu politică decât un instrument decizional eficace și solicită, prin urmare, integrarea normei privind MCI în tratate, îndeosebi în articolele 121, 126 și 136, astfel încât propunerile sau recomandările prezentate de Comisie să poată intra în vigoare în cazul în care Parlamentul European sau Consiliul nu au formulat obiecțiuni într-o anumită perioadă de timp prestabilită, în scopul de a asigura o securitate juridică deplină;

64.  solicită modificarea articolului 136 din TFUE, în scopul de a deschide domeniul său de aplicare participării voluntare a statelor membre din afara zonei euro, prevăzând drepturi depline de vot, în conformitate cu procedura de cooperare consolidată, și solicită renunțarea la restricțiile în temeiul articolului 136 din TFUE și schimbarea acestui articol într-o clauză generală de adoptare a actelor legislative privind coordonarea și stabilirea unor standarde minime obligatorii cu privire la politica economică, socială și în materie de ocupare a forței de muncă;

65.  solicită extinderea temeiului juridic de la articolul 127 alineatul (6) din TFUE la toate instituțiile financiare, inclusiv la companiile de asigurări înființate în piața internă;

66.  solicită includerea Parlamentului în procedura de numire a președintelui, a vicepreședintelui și a altor membri ai Comitetului executiv al BCE de la articolul 283 din TFUE, prin solicitarea consimțământului său pentru recomandările Consiliului;

67.  invită următoarea Convenție să examineze posibilitatea introducerii unei proceduri legislative speciale care necesită patru cincimi din voturile exprimate în cadrul Consiliului și o majoritate a deputaților Parlamentului în conformitate cu articolul 312 din TFUE pentru adoptarea regulamentului care stabilește cadrul financiar multianual;

68.  invită următoarea Convenție să examineze posibilitatea introducerii unei proceduri legislative speciale care necesită patru cincimi din voturile exprimate în cadrul Consiliului și o majoritate a deputaților Parlamentului în conformitate cu articolul 311 alineatul (3) din TFUE pentru adoptarea deciziei privind resursele proprii;

69.  invită următoarea Convenție să examineze posibilitatea ca statele membre a căror monedă este euro și toate statele membre care doresc să participe la noi politici comune să pună l dispoziție resursele proprii specifice în cadrul bugetului UE;

70.  consideră că mijloacele financiare ale agențiilor Uniunii ar trebui să facă parte integrantă din bugetul Uniunii;

71.  solicită ca aprobarea Parlamentului European să fie necesară în ceea ce privește modificările aduse tratatului, cu o majoritate de două treimi a membrilor săi;

72.  insistă asupra faptului că viitoarea Convenție ar trebui să aibă cea mai mare legitimitate democratică cu putință, implicând și partenerii sociali, societatea civilă și alte părți interesate; să-și adopte hotărârile în plen cu respectarea integrală a normelor democratice; să dispună de timp suficient pentru deliberări serioase și exhaustive; să funcționeze cu deplină transparență și să-și organizeze toate reuniunile astfel încât să fie deschise publicului;

73.  pledează pentru extinderea clauzei-paralelă de la articolul 48 alineatul (7) din TEU la tratate în ansamblul lor;

o
o   o

74.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Președintelui Consiliului European.

(1) Treaty Establishing the European Stability Mechanism (ESM) (2) http://www.european-council.europa.eu/media/639164/18_-_tscg.ro.12.pdf (3) JO L 306, 23.11.2011. (4) JO L 140, 27.5.2013. (5) JO L 298, 26.10.2012, p. 1. (6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0372. (7) https://www.ecb.europa.eu/ssm/pdf/4preport/fourpresidentsreport2012-12-05EN.pdf (8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0430. (9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0222. (10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0269.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la relațiile Parlamentului European cu instituțiile care reprezintă guvernele naționale (2012/2034(INI))

P7_TA(2013)0599 A7-0336/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 15 și 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 235 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 25 și 26 martie 2010, din 17 iunie 2010, din 16 septembrie 2010, din 28 și 29 octombrie 2010, din 16 și 17 decembrie 2010, din 4 februarie 2011, din 24 și 25 martie 2011, din 23 și 24 iunie 2011, din 23 octombrie 2011, din 9 decembrie 2011, din 1 și 2 martie 2012, din 28 și 29 iunie 2012, din 18 și 19 octombrie 2012, din 13 și 14 decembrie 2012, din 7 și 8 februarie 2013, din 14 și 15 martie 2013 și din 27 și 28 iunie 2013,

–  având în vedere declarațiile șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană în urma reuniunilor informale ale membrilor Consiliului European din 26 octombrie 2011 și din 30 ianuarie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituțional din Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la îmbunătățirea modalităților practice de organizare a alegerilor pentru Parlamentul European din 2014(2);

–  având în vedere articolele 48, 110 și 127 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0336/2013),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona i-a conferit Consiliului European statutul de instituție europeană, fără a-i schimba rolul deoarece, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, „Consiliul European dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale. Consiliul European nu exercită funcții legislative.”;

B.  întrucât Parlamentul este pe deplin conștient de independența Consiliului European și de rolul de prim ordin pe care i-l conferă în acest fel tratatele;

C.  întrucât, sub presiunea crizei, Consiliul European și-a mărit însă considerabil rolul, majorând numărul reuniunilor extraordinare și ridicând la nivelul Consiliului European chestiuni care, în mod normal, acestea sunt abordate la nivelul Consiliului de Miniștri; întrucât, în această privință, Consiliul European a trecut peste interdicția din tratat, conform căreia el nu are funcțiuni legislative;

D.  întrucât tentația șefilor de stat sau de guvern de a recurge la expediente interguvernamentale periclitează „metoda comunitară”, prin încălcarea tratatelor;

E.  întrucât consolidarea caracterului democratic al procesului decizional presupune implementarea unor modalități adecvate de control parlamentar;

F.  întrucât, în temeiul Tratatului de la Lisabona, membrii Consiliului European sunt răspunzători individual în fața propriilor parlamente naționale și colectiv doar în fața lor înșiși;

G.  întrucât Președintelui Consiliului European i-a fost încredințat un rol de inițiator, cel mai adesea în cooperare cu omologii săi din alte instituții, devenind în acest fel, de fapt, negociatorul-șef în numele statelor membre cu privire la chestiuni care țin, conform Tratatului de la Lisabona, de codecizie;

H.  întrucât, în acord cu autoritățile Parlamentului, și în special prin schimburi de scrisori, Președintele Van Rompuy a încercat să țină cont, în măsura posibilului, de cerințele în materie de informare și transparență, întâlnindu-se personal cu președinții, raportorii și șerpașii comisiilor Parlamentului, pentru a discuta despre un anumit număr de chestiuni importante; întrucât a răspuns la întrebările cu solicitare de răspuns scris; domnia sa a furnizat rapoarte regulate cu privire la reuniunile Consiliului European, fie plenului, fie în cadrul lărgit al Conferinței președinților, și a avut contacte numeroase cu președinții de grup;

I.  întrucât această practică merită să fie oficializată, pentru a servi ca precedent pentru viitor și pentru că merită, la rândul ei, să fie îmbunătățită; întrucât, în ceea ce privește regimul european al brevetelor, Consiliul European a repus în discuție un acord legislativ încheiat între Parlament și Consiliu; întrucât, în legătură cu guvernanța economică, Consiliul European a considerat de cuviință să renegocieze dispoziții identice cu cele deja aplicabile în virtutea unui regulament anterior; întrucât, în privința autorității europene de supraveghere bancară, Consiliul European a adoptat, una după ala, două poziții contradictorii, la interval de un an, fapt pe care l-ar fi putut evita luând în mod corespunzător în considerare poziția Parlamentului; întrucât cadrul financiar multianual 2014-2020 a ocazionat un adevărat hold-up legislativ, deoarece unanimitatea juridic necesară în Consiliu nu a putut fi obținută decât prin decizii luate în prealabil în legătură cu anumite alegeri politice majore din cadrul regulamentelor legislative privind politicile de finanțare, fapt care, în aceste domenii, a redus rolul Parlamentului la acela de a modifica unele dispoziții secundare;

J.  întrucât, în toate aceste cazuri, prin definiție cele mai importante, lipsa unui dialog formalizat între Parlament și Consiliul European a împiedicat Parlamentul să-și îndeplinească integral rolul de co-legiuitor, conform celor stipulate în tratate; întrucât s-a constatat adesea că interlocutorii oficiali ai reprezentanților Parlamentului nu aveau competența de a angaja cu adevărat guvernele; întrucât, deși ei rămân teoretic răspunzători de pregătirea reuniunilor Consiliului European, este din ce în ce mai evident că Președintele în exercițiu al Consiliului și al Consiliului Afaceri Generale(3) nu mai joacă decât un rol marginal sau tehnic; întrucât intervenția introductivă tradițională a Președintelui Parlamentului European din deschiderea reuniunilor Consiliului European nu este o procedură suficientă;

K.  întrucât Parlamentul European nu-i poate solicita Președintelui Consiliului European o dezbatere înainte de reuniunile Consiliului European; întrucât Parlamentul nu se organizează în mod corespunzător pentru dezbaterile în care Președintele prezintă rapoarte după încheierea reuniunilor Consiliului European;

L.  întrucât, cu toate acestea, este de salutat faptul că mai mulți șefi de guvern din statele membre ale UE încearcă să ajungă la tribuna Parlamentului pentru dezbateri privind viitorul Europei;

M.  întrucât funcționarea Consiliului de Miniștri constituie o cauză de grave preocupări și nici Consiliul European, nici președinția rotativă nu par să fie în măsură să-l aducă la standardele funcționale de dorit sub aspectul celerității, strategiei, consecvenței, coerenței sau transparenței; întrucât astfel de deficiențe în cea de a doua cameră a legislaturii afectează legiferarea din Uniunea Europeană;

N.  întrucât articolul 17 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană se va aplica pentru prima dată după viitoarele alegeri europene; întrucât această dispoziție fundamentală urmărește alegerea Președintelui Comisiei de către cetățeni, prin alegerea deputaților lor, în logica unui sistem parlamentar; întrucât acest rezultat poate fi obținut numai dacă partidele politice europene, Parlamentul și Consiliul European acționează în conformitate cu această idee și cu responsabilitățile care le revin, în special în contextul consultărilor care vizează punerea în aplicare a Declarației nr. 11 anexate la Tratatul de la Lisabona,

1.  consideră că, în lumina experienței acumulate în decursul acestor patru ani, se impune o îmbunătățire a relațiilor de lucru dintre Consiliul European și Parlament; consideră că acest deziderat ar putea lua forma fie a unei declarații comune, fie a unui acord interinstituțional sau a unui schimb de scrisori;

2.  opinează că, exceptând cazurile de urgență excepțională, orice reuniune a Consiliului European ar trebui să fie precedată de o dezbatere în Parlament care să permită adoptarea unei rezoluții și în cadrul căreia Președintele Consiliului European să vină și să prezinte personal punctele de pe ordinea de zi; consideră că Parlamentul și Consiliul European ar trebui să-și organizeze activitatea astfel încât să-i ofere Parlamentului ocazia de a-și face cunoscută în timp util opinia cu privire la respectivele subiecte și să-i permită Președintelui Consiliului European să prezinte un raport în urma fiecărei reuniuni a Consiliului European în fața plenului; subliniază că, în măsura posibilului, reuniunile Consiliului European nu ar trebui să aibă loc în cursul săptămânilor în care se desfășoară sesiunile în plen ale Parlamentului;

3.  relevă faptul că concluziile Consiliului European sunt instrucțiuni privind negocierile destinate Consiliului de Miniștri și că acestea nu constituie, în niciun caz, linii roșii care nu pot fi negociate cu Parlamentul; solicită ca, în concluziile Consiliului European, să fie introdusă o formulă-tip trimițând la dispozițiile articolului 15 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea europeană;