Parlamentul European,

–   având în vedere scrisoarea Preşedintelui din 25 octombrie 2007,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, semnată şi proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000(1),

–   având în vedere Decizia sa din 14 noiembrie 2000 de aprobare a proiectului de Cartă a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 octombrie 2002 privind impactul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi viitorul ei statut(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 septembrie 2003 privind proiectul de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa şi avizul Parlamentului European privind convocarea unei Conferinţe interguvernamentale (CIG)(4), în mod special punctul 4 al acestuia,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 12 ianuarie 2005 privind Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa(5), în special punctul 5 litera (a) şi punctul 6 din aceasta,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 11 iulie 2007 privind convocarea Conferinţei interguvernamentale (CIG): avizul Parlamentului European (articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană)(6), în mod special punctele 8, 12 şi 17 ale acesteia,

–   având în vedere articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat de proiectul Tratatului de la Lisabona convenit de Conferinţa Interguvernamentală în 2007,

–   având în vedere articolul 120 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0445/2007),

A.   întrucât, prin confirmarea caracterului juridic obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale, proiectul Tratatului de la Lisabona a menţinut substanţa celei de-a doua părţi a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa, parte ce reprezintă o realizare importantă,

B.   întrucât Parlamentul European şi-a dat deja acordul cu privire la modificările aduse Cartei drepturilor fundamentale, astfel cum a fost proclamată solemn la Nisa la 7 decembrie 2000, când, în rezoluţia sa din 24 septembrie 2003 menţionată mai sus, a evaluat rezultatele lucrărilor Convenţiei privind viitorul Europei şi când, în rezoluţia sa din 12 ianuarie 2005 menţionată mai sus, a aprobat Tratatul Constituţional ce a rezultat în urma lucrărilor Conferinţei Interguvernamentale (CIG) din 2004,

C.   întrucât, în rezoluţia sa din 11 iulie 2007 menţionată mai sus, prin acordarea avizului său privind convocarea CIG 2007, a salutat faptul că mandatul CIG a menţinut caracterul juridic obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale, exprimându-şi, în acelaşi timp, îngrijorarea profundă cu privire la Protocolul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în Polonia şi în Regatul Unit, care încearcă să limiteze posibilitatea ca, în anumite state membre, carta să poată fi invocată în instanţă,

D.   întrucât, la punctul 17 din rezoluţia sa din 11 iulie 2007 menţionată mai sus, şi-a subliniat intenţia de a examina atent rezultatele CIG 2007, ocazie cu care îşi va da avizul privind Tratatul de la Lisabona, după semnarea acestuia,

1.   aprobă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în versiunea anexată;

2.   acordă un mandat Preşedintelui să proclame solemn carta, înaintea semnării Tratatului de la Lisabona, împreună cu Preşedintele Consiliului Uniunii Europene şi Preşedintele Comisiei şi îi încredinţează Preşedintelui sarcina de a lua măsurile necesare în vederea publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.   îndeamnă insistent Polonia şi Regatul Unit al Marii Britanii să depună toate eforturile necesare pentru a se putea ajunge, în final, la un consens asupra aplicabilităţii fără restricţii a cartei;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Preşedintelui Consiliului Uniunii Europene şi Preşedintelui Comisiei.

(1) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (2) JO C 223, 8.8.2001, p. 74 (Raportul Duff/Voggenhuber). (3) JO C 300 E, 11.12.2003, p. 432 (Raportul Duff). (4) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 255 (Raportul Gil-Robles Gil-Delgado/Tsatsos). (5) JO C 247 E, 6.10.2005, p. 88 (Raportul Corbett/Méndez de Vigo). (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0328 (Raportul Leinen).

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia proclamă în mod solemn textul următor ca fiind Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

PREAMBUL

Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsă, au hotărât să împărtăşească un viitor paşnic întemeiat pe valori comune.

Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.

În acest scop, este necesară consolidarea protecţiei drepturilor fundamentale, făcându-le mai vizibile prin cartă, în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.

Prezenta cartă reafirmă, cu respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în principal din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, carta va fi interpretată de către instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre, acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat carta şi actualizate sub răspunderea prezidiului Convenţiei Europene.

Beneficiul acestor drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare.

În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în continuare.

TITLUL I

DEMNITATEA

Articolul 1

Demnitatea umană

Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată.

Articolul 2

Dreptul la viaţă

(1)  Orice persoană are dreptul la viaţă.

(2)  Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

Articolul 3

Dreptul la integritate al persoanei

(1)  Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.

(2)  În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:

Articolul 4

Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante

Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

Articolul 5

Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate

(1)  Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.

(2)  Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.

(3)  Traficul de fiinţe umane este interzis.

TITLUL II

LIBERTĂŢILE

Articolul 6

Dreptul la libertate şi la siguranţă

Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranță.

Articolul 7

Respectarea vieţii private şi de familie

Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului comunicaţiilor.

Articolul 8

Protecţia datelor cu caracter personal

(1)  Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

(2)  Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.

(3)  Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorităţi independente.

Articolul 9

Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie

Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.

Articolul 10

Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie

(1)  Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.

(2)  Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.

Articolul 11

Libertatea de exprimare şi de informare

(1)  Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

(2)  Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.

Articolul 12

Libertatea de întrunire şi de asociere

(1)  Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile şi în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.

(2)  Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii.

Articolul 13

Libertatea artelor şi ştiinţelor

Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. Libertatea universitară este respectată.

Articolul 14

Dreptul la educaţie

(1)  Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă.

(2)  Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învăţământul obligatoriu.

(3)  Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.

Articolul 15

Libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă

(1)  Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod liber.

(2)  Orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru.

(3)  Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncă echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii Uniunii.

Articolul 16

Libertatea de a desfăşura o activitate comercială

Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 17

Dreptul de proprietate

(1)  Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.

(2)  Proprietatea intelectuală este protejată.

Articolul 18

Dreptul de azil

Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevăzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în continuare "tratatele").

Articolul 19

Protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare

(1)  Expulzările colective sunt interzise.

(2)  Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

TITLUL III

EGALITATEA

Articolul 20

Egalitatea în faţa legii

Toate persoanele sunt egale în faţa legii.

Articolul 21

Nediscriminarea

(1)  Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.

(2)  În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetăţenie.

Articolul 22

Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică

Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.

Articolul 23

Egalitatea între femei şi bărbaţi

Egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.

Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.

Articolul 24

Drepturile copilului

(1)  Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de vârsta şi gradul lor de maturitate.

(2)  În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.

(3)  Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său.

Articolul 25

Drepturile persoanelor în vârstă

Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.

Articolul 26

Integrarea persoanelor cu handicap

Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii.

TITLUL IV

SOLIDARITATEA

Articolul 27

Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii

Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea şi consultarea în timp util, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 28

Dreptul de negociere şi de acţiune colectivă

Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelurile corespunzătoare şi de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă.

Articolul 29

Dreptul de acces la serviciile de plasament

Orice persoană are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament.

Articolul 30

Protecţia în cazul concedierii nejustificate

Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 31

Condiţii de muncă echitabile şi corecte

(1)  Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.

(2)  Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit.

Articolul 32

Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă

Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu excepţia unor derogări limitate.

Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice sau a oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau care le-ar putea compromite educaţia.

Articolul 33

Viaţa de familie şi viaţa profesională

(1)  Familia se bucură de protecţie juridică, economică şi socială.

(2)  Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil.

Articolul 34

Securitatea socială şi asistenţa socială

(1)  Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care acordă protecţie în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependenţă de alte persoane sau bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

(2)  Orice persoană care are reşedinţa şi se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

(3)  Pentru a combate marginalizarea socială şi sărăcia, Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul 35

Protecţia sănătăţii

Orice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.

Articolul 36

Accesul la serviciile de interes economic general

Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede în legislaţiile şi practicile naţionale, în conformitate cu tratatele, în scopul promovării coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.

Articolul 37

Protecţia mediului

Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.

Articolul 38

Protecţia consumatorilor

Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.

TITLUL V

DREPTURILE CETĂŢENILOR

Articolul 39

Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European

(1)  Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.

(2)  Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret.

Articolul 40

Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale

Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.

Articolul 41

Dreptul la bună administrare

(1)  Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.

(2)  Acest drept include în principal:

(3)  Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau agenţii acesteia în exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre.

(4)  Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi trebuie să primească răspuns în aceeaşi limbă.

Articolul 42

Dreptul de acces la documente

Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente.

Articolul 43

Ombudsmanul European

Orice cetăţean al Uniunii, precum şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiei sale jurisdicţionale.

Articolul 44

Dreptul de petiţionare

Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European.

Articolul 45

Libertatea de circulaţie şi de şedere

(1)  Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberă pe teritoriul statelor membre.

(2)  Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi acordată, în conformitate cu tratatele, resortisanţilor ţărilor terţe stabiliţi legal pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 46

Protecţia diplomatică şi consulară

Orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru, al cărui resortisant este, nu este reprezentat, de protecţia autorităţilor diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.

TITLUL VI

JUSTIŢIA

Articolul 47

Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil

Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul articol.

Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.

Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie.

Articolul 48

Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare

(1)  Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea.

(2)  Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.

Articolul 49

Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor

(1)  Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. În cazul în care, ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă mai uşoară, se aplică aceasta din urmă.

(2)  Prezentul articol nu aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea naţiunilor.

(3)  Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune.

Articolul 50

Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune

Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.

TITLULVII

DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI

Articolul 51

Domeniul de aplicare

(1)  Dispoziţiile prezentei carte se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite Uniunii de tratate.

(2)  Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor Uniunii, nu creează nici o competenţă sau sarcină nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de tratate.

Articolul 52

Întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor

(1)  Orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte substanţa acestor drepturi şi libertăţi. Prin respectarea principiului proporţionalităţii, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare şi numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesităţii protejării drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.

(2)  Drepturile recunoscute prin prezenta cartă care fac obiectul unor dispoziţii prevăzute de tratate se exercită în condiţiile şi cu respectarea limitelor stabilite de acestea.

(3)  În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă.

(4)  În măsura în care prezenta cartă recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.

(5)  Dispoziţiile prezentei carte care conţin principii pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi de punere în aplicare adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, în exercitarea competențelor lor respective. Invocarea lor în faţa instanţei judecătoreşti se admite numai în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfel de acte.

(6)  Legislaţiile şi practicile naţionale trebuie să fie luate în considerare pe deplin, după cum se precizează în prezenta cartă.

(7)  Instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre ţin seama de explicaţiile redactate în vederea orientării interpretării prezentei carte.

Articolul 53

Nivelul de protecţie

Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.

Articolul 54

Interzicerea abuzului de drept

Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfăşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile şi libertăţile recunoscute prin prezenta cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta cartă.

Textul anterior preia, cu adaptări, carta proclamată la 7 decembrie 2000 și, de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, înlocuiește respectiva cartă.

Pentru Parlamentul European

Pentru Consiliul Uniunii Europene

Pentru Comisia Europeană