Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2066(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0327/2008

Texte depuse :

A6-0327/2008

Dezbateri :

PV 22/09/2008 - 28
CRE 22/09/2008 - 28

Voturi :

PV 23/09/2008 - 5.25
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0438

Texte adoptate
PDF 245kWORD 106k
Marţi, 23 septembrie 2008 - Bruxelles
Situaţia şi perspectivele agriculturii în zonele montane
P6_TA(2008)0438A6-0327/2008

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind situația și perspectivele agriculturii în zonele montane (2008/2066(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluția sa din 6 septembrie 2001 privind 25 de ani de aplicare a legislației comunitare în domeniul agriculturii din zonele montane(1),

–   având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2006 privind punerea în aplicare a unei strategii forestiere în Uniunea Europeană(2),

–   având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2008 privind bilanțul de sănătate al politicii agricole comune (PAC)(3),

–   având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor, intitulat "Pentru o carte verde: către o politică montană a Uniunii Europene: o viziune europeană asupra zonelor montane"(4),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6–0327/2008),

A.   întrucât zonele montane reprezintă 40 % din suprafața Europei și sunt locuite de 19 % din populația Europei;

B.   întrucât zonele montane reprezintă mai mult de 50 % din teritoriul anumitor state membre, cum ar fi Grecia, Spania, Italia, Austria și Portugalia și în aceste zone populația angrenată în sectorul agricol continuă să joace un rol esențial;

C.   întrucât zonele montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) reprezintă peisaje culturale, care reflectă interacțiunea armonioasă dintre om și biosisteme și aparțin patrimoniului natural;

D.   întrucât zonele montane suferă profund de pe urma efectelor schimbărilor climatice și ale fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi seceta și incendiile;

E.   întrucât zonele montane nu reprezintă o formă de relief omogenă, cuprinzând. printre altele, cele mai diverse tipuri de peisaj montan și zone înalte (zone montane înalte și mijlocii, ghețari, zone neproductive);

F.   întrucât acestea se diferențiază de alte zone din Uniunea Europeană printr-o serie de factori specifici (pantă, diferențe de nivel, inaccesibilitate, vegetație, perioade naturale mai scurte de creștere a vegetației, soluri puțin fertile, condiții meteorologice), fiind în dezavantaj în mai multe privințe, date fiind dezavantajele naturale permanente și întrucât în anumite zone montane acest lucru conduce la deșertificarea lor parțială și la o scădere a producției agricole;

G.   întrucât zonele montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) posedă potențial ca modele pentru produsele și serviciile de calitate și ca zone de recreare, ce poate fi realizat în mod durabil numai printr-o utilizare integrată și orientată pe termen lung a resurselor și a tradițiilor;

H.   întrucât în zonele montane se produc bunuri de origine animală cu caracteristici calitative deosebite, iar în procesele de producție în cauză se utilizează în mod cuprinzător și durabil resursele naturale, pășunile și speciile special adaptate de plante de pășune, precum și tehnicile tradiționale;

I.   întrucât munții (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) reprezintă un habitat multifuncțional, în care agricultura și economia sunt strâns corelate cu aspectele sociale, culturale și ecologice, fiind, prin urmare, necesar ca aceste regiuni să fie sprijinite prin finanțări adecvate;

J.   întrucât, din cauza deficiențelor structurale, economia zonelor montane este extrem de sensibilă față de fluctuațiile ciclului economic și depinde pe termen lung de diversificarea și specializarea proceselor de producție;

K.   întrucât există deja convenţii europene pentru protecția anumitor zone montane - Convenţia pentru protecţia Alpilor din 7 noiembrie 1991 (Convenţia Alpilor) şi Convenţia cadru pentru protejarea şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor din 22 mai 2003 (Convenţia Carpaţilor) - care sunt instrumente importante ale unei politici integrate privind zonele montane, deşi acestea nu au fost ratificate și puse în aplicare;

L.   întrucât economia agro-silvo-pastorală a zonelor montane, ce adeseori include multiple activități, este un exemplu de echilibru ecologic care nu ar trebui ignorat;

M.   întrucât majoritatea exploatațiilor agricole din zonele montane sunt exploatații familiale cu risc financiar ridicat,

1.   observă că eforturile statelor membre în privința zonelor montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) variază puternic între acestea și nu vizează o dezvoltare globală, ci pur sectorială, și că nu există un cadru european integrat (cum este cazul zonelor maritime: COM(2007)0574);

2.   subliniază faptul că articolul 158 din Tratatul CE, privind politica de coeziune, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, identifică zonele montane ca suferind de dezavantaje naturale grave și permanente, recunoscând însă diversitatea acestora și solicită să li se acorde o atenție deosebită; cu toate acestea, își exprimă regretul că Comisia nu a putut, până în prezent, să elaboreze o strategie cuprinzătoare de sprijinire efectivă a zonelor montane și a altor zone care suferă de dezavantaje naturale permanente, în pofida numeroaselor cereri în acest sens din partea Parlamentului European;

3.   subliniază necesitatea unei bune coordonări a diferitelor politici comunitare vizând asigurarea unei dezvoltări armonioase, în special pentru regiuni precum zonele montane, care suferă de dezavantaje naturale permanente; își exprimă îngrijorarea, în acest context, în legătură cu utilitatea separării politicii de coeziune a Comunității de politica de dezvoltarea rurală în perioada actuală de programare 2007-2013 (rezultând din integrarea Fondului European Agricol pentru Dezvoltarea Regională în PAC); consideră că această nouă abordare trebuie să fie monitorizată îndeaproape pentru a se evalua impactul ei asupra dezvoltării regionale;

4.   subliniază faptul că zonele montane suferă de dezavantaje care nu înlesnesc adaptarea agriculturii la condiții competitive și presupun costuri suplimentare, astfel încât nu se pot realiza produse foarte competitive și la prețuri mici;

5.   propune Comisiei, în cooperare cu statele membre, în contextul Cărții verzi pentru coeziune teritorială în UE, care urmează să fie adoptată în toamna anului 2008 și în conformitate cu obiectivele agendei teritoriale, precum și cu Programul de dezvoltare a spațiului comunitar să abordeze problemele din diferitele zone montane dintr-o perspectivă teritorială și să prevadă astfel de măsuri în viitorul pachet legislativ privitor la fondurile structurale;

6.   își exprimă dorința dezvoltării de către Comisie a unei veritabile strategii europene integrate în ceea ce privește zonele montane și consideră publicarea unei cărți verzi privind zonele montane, drept un important pas în această direcție; solicită Comisiei să lanseze o consultare publică amplă care să implice autoritățile locale și regionale, actorii socio-economici și din domeniul mediului, precum și asociațiile europene și naționale care reprezintă autoritățile regionale în zonele montane, pentru a identifica mai bine situația din aceste zone;

7.   salută Cartea verde pentru coeziune teritorială ca abordare pentru diferitele tipuri de regiuni din Uniunea Europeană și solicită, în acest context, o politică agricolă comună, sub forma unui prim și al doilea pilon, astfel încât condițiile-cadru economice să poată fi modelate în mod adecvat și eficient în Uniunea Europeană pentru o agricultură montană multifuncțională, ținând seama de provocările internaționale; de asemenea, sunt necesare instrumente legate de funcția de producție, inclusiv de transportul de lapte;

8.   invită Comisia totodată, ca, în termen de șase luni de la adoptarea prezentei rezoluții, să elaboreze, în cadrul competențelor sale, o strategie integrată pentru dezvoltarea durabilă și utilizarea resurselor zonelor montane (strategia UE pentru zonele montane); solicită, de asemenea, în colaborare cu autoritățile regionale și reprezentanți ai societății civile, care cunosc și reprezintă condițiile și nevoile locale (de exemplu, diferite forme de zone muntoase), elaborarea de programe de acțiune naționale în baza acesteia, cu măsuri concrete de punere în aplicare, ținând seama în mod corespunzător de inițiativele regionale existente;

9.   subliniază importanța definirii zonelor montane ca precondiție pentru măsuri precise și, în special, pentru agricultura montană, precum și necesitatea unei diferențieri obiective între zonele respective în funcție de gradul de handicap natural, care trebuie făcută de statele membre într-un mod mai consistent, pe baza regiunilor actuale eligibile;

10.   solicită Comisiei să prezinte, în vederea transferului de cunoștințe și a promovării inovării, o evaluare de ansamblu a programelor și proiectelor finanțate în domenii relevante pentru zonele montane;

11.   solicită Comisiei, în contextul programului de lucru al Observatorului în rețea al amenajării teritoriului european, să acorde o atenție specială situației din zonele care se confruntă cu dezavantaje naturale permanente, cum ar fi zonele montane; consideră că este esențial ca situația privind zonele montane să fie corect cunoscută și în detaliu pentru a dispune de capacitatea de a elabora măsuri diferențiate care să abordeze mai bine problemele acestor zone;

12.   subliniază rolul agriculturii montane pentru producție, pentru conservarea și utilizarea extensivă a peisajului, precum și ca bază multifuncțională pentru alte activități economice și componentă distinctivă a peisajelor culturale și a structurilor sociale tradiționale;

13.   consideră că multe zone montane, dată fiind atractivitatea lor turistică, sunt supuse unei presiuni de urbanizare și, în același timp, fac eforturi în vederea protejării peisajului tradițional, care-și pierde caracterul agricol, frumusețea și valoarea, elemente esențiale pentru ecosistem;

14.   observă că agricultura din zonele montane (îndeosebi din zonele montane înalte și cele mijlocii) implică eforturi mai mari (printre altele datorită unei intensităţi sporite a muncii și necesităţii muncii manuale) și costuri mai mari (printre altele datorită necesităţii utilajelor speciale și costurilor mari de transport) date fiind condițiile naturale din aceste zone;

15.   solicită să se ia în considerare, într-un mod specific și mai aprofundat, caracterul multifuncțional al agriculturii montane în perspectiva viitoarelor reforme ale PAC, adaptând directivele-cadru privind dezvoltarea rurală și programele naționale la rolul agricultorilor din zonele de munte, nu doar de producători, ci și de deschizători de drumuri pentru alte sectoare în domeniul economic, și făcând posibilă o cooperare sinergică (de exemplu finanțare pentru concepte în domeniul ecoturismului și comercializarea produselor de calitate); atrage atenția în special asupra necesității subvenționării serviciilor ecologice din agricultura montană;

16.   prețuiește munca agricultorilor din zonele montane; observă că condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea (în special câștigarea unui venit suplimentar, echilibrarea vieții profesionale și capacitatea de a întemeia o familie) nu trebuie îngreunate prin măsuri birocratice, ci îmbunătățite prin sinergia politicilor sectoriale; solicită Comisiei și comitetelor competente (comitologie) să examineze dispozițiile actuale și viitoare (în special cele referitoare la obligația de a ține registre) în sensul inițiativei privind o mai bună legiferare și să le simplifice în vederea unor proceduri administrative mult mai simple;

17.   subliniază că plățile compensatorii în zonele montane (îndeosebi în zonele montane mijlocii și cele înalte) ar trebui să continue şi că ar trebui ca, în viitor, să servească la compensarea handicapurilor naturale permanente și a costurilor suplimentare ce derivă din dificultățile întâmpinate în exploatare, subliniază că astfel de plăți sunt justificate pe termen lung, ca urmare a lipsei alternativelor de producție și că o decuplare completă ar conduce în mod inevitabil la o scădere a activității în mai multe sectoare; subliniază că necesitățile din zonele montane nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul finanțării pentru dezvoltarea rurală;

18.   solicită o promovare mai intensivă a tinerilor fermieri și a egalității de șanse între femei și bărbați (îndeosebi prin măsuri în favoarea familiilor și prin reglementarea timpului de lucru parțial și cu normă întreagă, modele de remunerare combinată și de activități secundare, echilibrarea vieții profesionale și capacitatea de a întemeia o familie), ca factori determinanți; solicită Comisiei ca, în cadrul examinării și a proiectelor legate de conceptul de flexicuritate să elaboreze metode în colaborare cu cei implicați;

19.   solicită păstrarea echilibrului demografic în aceste zone confruntate adesea cu probleme de migrație a populației spre orașe;

20.   își exprimă convingerea că ar trebui să se acorde prioritate menținerii unei densități suficiente de locuitori în zonele montane și că este nevoie de măsuri pentru a lupta împotriva deșertificării și pentru a atrage alți locuitori;

21.   insistă asupra importanței de a garanta un nivel ridicat al serviciilor de interes economic general, de a îmbunătăți accesibilitatea și interconectarea zonelor montane și de a furniza infrastructura necesară, în special în ceea ce privește transportul de pasageri și de mărfuri, educația, economia bazată pe cunoaștere și rețelele de comunicare (inclusiv accesul la bandă largă) pentru a facilita legăturile cu piețele și zonele urbane din zonele muntoase; solicită autorităților competente să promoveze parteneriatele între sectorul public și cel privat, pentru a atinge aceste scopuri;

22.   subliniază că asociațiile de producători, cooperativele de producție agricolă, inițiativele colective ale agricultorilor în domeniul comercializării și parteneriatele intersectoriale care creează valoare adăugată în regiune printr-o abordare integrată a dezvoltării (de exemplu grupurile Leader), și care, în conformitate cu strategiile de exploatare agricolă viabilă contribuie la stabilitatea asigurării veniturilor și la securitatea producției agricole pe piețe și trebuie sprijinite, în consecință, de o manieră mai consistentă;

23.   solicită acordarea de ajutoare financiare specifice industriei laptelui (ferme de lapte și întreprinderi de prelucrare a laptelui), care joacă un rol esențial în zonele montane (îndeosebi în zonele montane mijlocii și înalte), dată fiind lipsa de alternative de producție; solicită, în contextul reformei cotelor de lapte, o strategie pentru amortizarea efectelor negative asupra zonelor montane, care să permită introducerea ulterioară a unor procese de adaptare și care să conserve fundamentele agriculturii în aceste zone, precum și măsuri corespunzătoare în acest sens (plăți speciale); solicită furnizarea de fonduri suplimentare din primul pilon, în special sub forma unei prime pentru vacile de lapte;

24.   invită statele membre să instituie, cu accent pe sprijinirea unei agriculturi durabile și adaptate în zonele montane, plăți suplimentare la hectar, destinate agriculturii ecologice și pășunatului extensiv, precum și să sprijine investițiile în infrastructuri corespunzătoare fiecărei specii de animale;

25.   reamintește că întreprinderile din zonele montane fabrică produse de calitate, grație adaptării moderne a metodelor și procedeelor tradiționale de producție, reprezentând un factor cheie pentru ocuparea forței de muncă și, ca atare, ar trebui avute în vedere în cadrul sistemelor de asistență ale UE;

26.   solicită măsuri de sprijin speciale, date fiind costurile crescute și eforturile necesare, în special în cazul livrărilor de lapte și produse lactate dinspre și înspre vale; în acest context, solicită din nou instituirea unei prime pentru vacile de lapte din zonele montane;

27.   subliniază importanța trans-sectorială a produselor tipice de calitate, regionale și tradiționale; solicită elaborarea în cadrul strategiei UE pentru zonele montane de măsuri de protecție și promovare a acestor produse, respectiv a procedeelor de producție, precum și de măsuri de etichetare (de ex. așa cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare(5) și Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare(6)) și măsuri de protecție împotriva contrafacerilor; solicită includerea în cadrul programelor de promovare comunitară a produselor alimentare de înaltă calitate (de exemplu brânzeturi tradiționale și provenind de pe pășunile alpine, precum și produse din carne de calitate);

28.   invită Comisia și statele membre să sprijine grupurile de agricultori și comunitățile locale să instituie etichete regionale de calitate, astfel cum se precizează la punctul 27; sugerează acordarea de sprijin printr-o mai bună informare și formare adecvată pentru agricultori și întreprinderile locale de prelucrare, precum și prin asistență financiară pentru crearea de structuri locale de prelucrare și pentru campanii de lansare a produselor;

29.   solicită crearea unui fond pentru zonele defavorizate, inclusiv zonele montane (finanțat, printre altele, din credite prevăzute pentru al doilea pilon, neutilizate ca urmare a lipsei de cofinanțare națională);

30.   solicită, în aplicarea articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori(7), acordarea de sprijin financiar special și cu un obiectiv precis zonelor montane și garantarea accesului concret și nebirocratic la acesta, precum și creșterea la 20 % a limitei maxime de credite prevăzute la articolul respectiv;

31.   reamintește că regiunile montane permit producerea unor produse agricole de înaltă-calitate și pot contribui la diversitatea produselor agricole de pe piața europeană, la conservarea unor specii animale și vegetale, la păstrarea tradițiilor, la desfășurarea de activități industriale și turistice, precum și la combaterea schimbărilor climatice prin protejarea biodiversității și captarea CO2 datorită pășunilor permanente și pădurilor și că exploatarea forestieră durabilă va face posibilă producerea de energie folosind deșeurile lemnoase;

32.   solicită luarea în considerare a intereselor crescătorilor de vite și de animale din zonele montane – în special rase autohtone –, având în vedere actualele riscuri și presiuni cărora le sunt supuși, în materie de dispoziții privind sănătatea animală, protecția animalelor și sprijinul pentru creșterea acestora (programe de creștere a animalelor, registre genealogice, controale de conformitate);

33.   atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că acțiunile Comisiei întreprinse în cadrul politicii în domeniul concurenței și în cadrul comerțului internațional au consecințe asupra dezvoltării zonelor montane; solicită Comisiei, în acest context, să acorde o atenție specială necesităților acestor zone în cazul unor adaptări viitoare, în special în cazul negocierilor în cadrul OMC, în ceea ce privește flexibilitatea normelor referitoare la subvențiile publice și în ceea ce privește luarea în considerare a serviciilor de interes general de către legislația în domeniul concurenței;

34.   solicită acordarea unei atenții speciale crescătorilor de vite din zonele montane afectate de incendii de pădure, deoarece pășunile în zonele afectate pot fi folosite în următorii cinci ani doar în mod limitat și cu deosebită precauție;

35.   solicită abordarea, în cadrul "strategiei", a diferitelor forme de peisaj montan (pajiști alpine, păduri protejate, zone montane înalte și mijlocii, fânețe, zone cu valoare peisagistică ridicată) și elaborarea de concepte de utilizare durabilă pentru pajiști alpine, pășuni și păduri și alte suprafețe dezavantajate și sensibile, precum și de stimulente pentru protecția lor, pentru a contribui la revalorizarea, regenerarea, protecția împotriva eroziunii și utilizarea rațională a apei, precum și pentru a contracara fenomene indezirabile (îndeosebi abandonarea pășunilor urmată de părăginirea acestora sau răspândirea extensivă a pășunilor);

36.   subliniază, în vederea menținerii diversității speciilor, necesitatea de a crea bănci de date pentru conservarea materialului genetic indigen al speciilor de plante și animale, în special al animalelor domestice autohtone și al florei alpine; solicită Comisiei să examineze posibilitatea inițierii unui plan de acțiune internațional și modalitățile de punere în aplicare;

37.   subliniază că, în anumite zone montane din Uniunea Europeană, în special din noile state membre, crește pericolul depopulării și al diminuării activităților sociale ale localnicilor și că în asemenea zone există de asemenea amenințarea declinului sau chiar a încetării activității agricole, ceea ce va conduce la potențiale schimbări ale peisajului și ale ecosistemului;

38.   subliniază că primele pentru iarbă sunt esențiale pentru prezervarea activităților agricole în zonele montane și că ele trebuie, prin urmare, să fie acordate în continuare;

39.   subliniază importanța unei strategii silvice pe termen lung care să răspundă consecințelor schimbărilor climatice, necesităților ciclului natural și ale compoziției naturale a ecosistemelor forestiere și care să creeze mecanisme de prevenire, de combatere și de compensare a situațiilor de criză (de exemplu furtuni şi incendii de păduri), precum și stimulente pentru o exploatare silvică integrată; atrage atenția asupra posibilităților de prelucrare și valorificare durabile a lemnului și a produselor de cherestea din zonele montane la nivel local(ca produse de calitate cu costuri de transport mici și, prin urmare, cu mai puține emisii de CO2, ca materiale de construcție, ca biocombustibili de a doua generație);

40.   subliniază importanța problemei gestionării apei în zonele montane și invită Comisia să încurajeze autoritățile locale și regionale să creeze un sentiment de solidaritate între regiunile din aval și cele din amonte inclusiv printr-o finanțare adecvată, sprijinind astfel folosirea durabilă a resurselor de apă din aceste zone;

41.   subliniază că zonele montane sunt deosebit de vulnerabile la consecințele schimbărilor climatice și solicită Comisiei, statelor membre și autorităților locale și regionale competente să promoveze aplicarea imediată de măsuri de protecție împotriva catastrofelor naturale, în special împotriva incendiilor de pădure, în aceste regiuni;

42.   evidențiază că zonele montane reclamă noi mijloace de protecție a teritoriului lor împotriva inundațiilor (cu accent pe prevenirea inundațiilor), fermierii și pădurarii putând sprijini măsurile preventive împotriva inundațiilor din plățile directe în funcție de suprafață pe care le primesc în cadrul PAC;

43.   subliniază că trebuie să se ofere o protecție vastă și solidă împotriva eroziunii solului și clădirilor și pentru conservarea apelor freatice, ca parte constitutivă a practicii agricole și silvice, în vederea reducerii riscurilor de inundații și de eroziune a solului și pentru prevenirea secetei și incendiilor de pădure și, de asemenea, în scopul creșterii rezervelor de ape freatice și de suprafață în mediul rural;

44.   subliniază că pădurile de foioase și conifere, ca ramură economică, zone de recreare și habitat, necesită o întreținere deosebită, precum și că exploatarea nedurabilă a pădurilor duce la apariția unor riscuri de natură ecologică, dar și de siguranță (căderi de pietre, alunecări de teren), care trebuie contracarate prin măsuri adecvate;

45.   reamintește sugestiile de la punctul 15 al rezoluției sale din 16 februarie 2006 privind eforturile de promovare a separației dintre pădure și pășuni în zonele montane, precum și introducerea cerinţei de a utiliza potecile (nu în ultimul rând din motive de securitate);

46.   reamintește că munții reprezintă bariere naturale și adesea bariere naționale, ca atare cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională și promovarea acesteia sunt esențiale în abordarea de probleme comune (cum ar fi schimbările climatice, epizootii, dispariția unor specii);

47.   salută eforturile în favoarea unui turism durabil și transformarea naturii în avantaj economic, prin concepte durabile și în același timp tradiționale, ținându-se cont de specificitatea teritorială, în materie de timp liber și sport; subliniază rolul turiștilor, care respectând natura se bucură de o mai bună sănătate;

48.   solicită o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală, sprijinul structural și dezvoltarea de programe comune;

49.   sugerează conjugarea dezvoltării rurale și a fondurilor structurale, precum și dezvoltarea de programe unitare;

50.   subliniază semnificația introducerii unei abordări integrate de luare a deciziilor și a unor proceduri administrative, cum ar fi planificarea regională, obținerea unor aprobări pentru proiectele de construcții și renovarea locuințelor cu ajutorul unor practici ecologice, de planificare urbană și de valorificare a patrimoniului, având în vedere asigurarea unei dezvoltări durabile în zonele montane; recomandă ca potențialul zonelor montane să fie exploatat pentru promovarea unei dezvoltări ample a turismului și a utilizării inovației în dezvoltarea rurală și încurajează, în acest scop, inițiativele locale și descentralizate și cooperarea dintre regiunile montane;

51.   subliniază că suprafețele neadecvate pentru culturi și producție trebuie utilizate, printre altele pentru îngrijirea pădurilor, pescuit și vânătoare durabile etc și pentru îmbunătăţirea acestor activităţi, pentru a evita lăsarea lor în părăsire şi pentru a preveni pericolul de incendii, eroziunea și reducerea biodiversității;

52.   menționează rolul important al zonelor montane (îndeosebi al celor înalte și celor mijlocii) în protecția naturii, a biodiversității și a menținerii habitatului, dar subliniază mai ales necesitatea continuării activităților agricole și silvice în zonele din cadrul programului "Natura 2000" și din rezervațiile naturale și solicită o interconectare consolidată a acestor zone prin introducerea unui standard minim privind suprafețele de compensare ecologică în zonele agricole (eventual 5%);

53.   solicită Comisiei să facă tot posibilul pentru includerea zonelor montane în patrimoniul natural mondial protejat și să valorifice toate oportunitățile la nivel internațional pentru a proteja aceste zone;

54.   atrage atenția asupra resurselor hidrologice excepționale, ce trebuie folosite de manieră durabilă ca sisteme naturale de irigare, surse de apă potabilă și de energie, precum și în scopul turismului balnear; subliniază necesitatea solidarității între zonele de aval și zonele de amonte, pentru a gestiona aceste resurse; subliniază, în acest context și pentru a preveni eventuale conflicte, necesitatea elaborării de soluții, prin cooperare, în privința utilizării resurselor hidrologice "de la izvoare până în aval";

55.   solicită Comisiei să promoveze punerea în aplicare a Protocolului privind agricultura montană anexat Convenției Alpilor, în strânsă colaborare cu instituțiile Convenției Alpilor, să sprijine cât mai bine conectarea agriculturii din zonele montane cu alte domenii de politică și, în acest context, să ia măsurile necesare pentru a încheia ratificarea acelor protocoale ale Convenției Alpilor care nu fac încă parte din acquis și pentru ca Uniunea Europeană să adere ca parte la Convenția Carpaților;

56.   subliniază importanța activităților de voluntariat (îndeosebi de salvamont, protecție civilă în caz de catastrofă naturală, acțiuni caritative) pentru prestarea de servicii, precum și pentru patrimoniul cultural și natural al zonelor montane;

57.   salută activitatea organizațiilor și a institutelor de cercetare care acționează în favoarea zonelor montane și subliniază că trebuie să se recurgă la expertiza și motivația acestora în elaborarea strategiei UE pentru zonele montane și a măsurilor similare;

58.   subliniază rolul promovării formării și specializării profesionale de bază și complementare, precum și – în sensul diversificării capacităților și posibilităților profesionale – al inițiativelor și proiectelor privind învățarea continuă;

59.   consideră necesar să investească în centre locale de formare profesională avansată în domeniul economiei agrare pentru zonele montane, astfel încât să fie instruiți profesioniști care să aibă capacitatea de a administra activități într-un mediu montan, de a proteja pământul și de a dezvolta agricultura;

60.   solicită o atenție specială pentru conservarea peisajului, extinderea și modernizarea infrastructurilor în zonele montane greu accesibile, precum și eliminarea decalajului digital și asigurarea accesului la rezultatele programelor cadru de cercetare (de ex. pentru e-guvernare);

61.   subliniază necesitatea existenței unor servicii locale eficiente pentru menținerea populației și competitivitate; solicită sprijinirea prin mijloace adecvate a corporațiilor locale din domeniul serviciilor de interes general;

62.   subliniază necesitatea de a recurge la soluții durabile de mobilitate și la o abordare integrată a exigențelor transnaționale (tranzit, axe principale) și locale (de exemplu accesul la zone cu altitudini foarte variate și mobilitate urbană);

63.   solicită protejarea zonelor montane de aglomerări de trafic, de poluare fonică și de distrugerea peisajelor, contribuind astfel la ridicarea standardelor de calitate a vieții și de turism durabil, prin măsuri care să vizeze interzicerea de mari rute de transport (de exemplu prin reevaluarea zonelor sensibile prevăzute în "Directiva privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii"(8));

64.   subliniază importanța "spațiilor de tranziție" între zonele de câmpie și cele de munte pentru punerea la dispoziție a unor infrastructuri și servicii private sau publice de calitate (de exemplu universități, aeroporturi, spitale); solicită sprijin pentru ameliorarea accesibilității acestor infrastructuri, în special prin mijloacele de transport public;

65.   subliniază că, grație unei utilizări inteligente a diverselor resurse energetice, zonele montane constituie un exemplu de combinație energetică diversificată, soluții de construcție eficiente din punct de vedere energetic și biocombustibili de generația a doua, și că trebuie sprijinite inițiativele de cercetare în această direcție; subliniază totuși că dezvoltarea biocarburanților de generația a doua nu trebuie să conducă la o concurență între zonele dedicate acestei producții (terenuri necultivate, crânguri etc.) și zonele de pășunat;

66.   recomandă statelor membre să-și îmbunătățească structura și procedurile pentru acordarea de asistență financiară destinată sprijinirii dezvoltării zonelor montane și, în același timp, să simplifice procedurile administrative și accesul la resursele destinate să sprijine protejarea și utilizarea durabilă a valorilor din teritoriu: patrimoniul cultural și resursele naturale și umane;

67.   consideră că în zonele montane este nevoie de o agricultură durabilă, modernă și multifuncțională pentru menținerea diverselor activități, precum exploatarea biomasei și agroturismul, care contribuie la creșterea veniturilor populației locale și solicită Comisiei și Consiliului să țină seama, în special în cadrul PAC și al politicii regionale, de nevoile zonelor montane: atragerea de noi fermieri, compensarea costurilor suplimentare legate de problema inaccesibilității, de exemplu cu privire la colectarea laptelui, întreținerea serviciilor în zonele rurale, dezvoltarea infrastructurii de transport etc.;

68.   subliniază vulnerabilitatea zonelor montane și a ghețarilor la schimbările climatice, care se bazează pe caracteristicile topografice și pe handicapurile structurale, dar și potențialul lor de "laborator de testare" pentru tehnologiile inovative, care imită natura, în materie de protecție climatică; invită Comisia să elaboreze o politică diferențiată în domeniul climei pentru zonele montane și să recurgă la cunoștințele deja existente (de exemplu cele puse la dispoziție de Convenția Alpilor și Convenția Carpaților); solicită elaborarea de măsuri de stimulare a cercetării și aplicarea de măsuri tranzitorii în acest domeniu;

69.   solicită conectarea funcțională a coordonării pentru zonele montane și zonele defavorizate cu PAC și cel de-al doilea pilon – dezvoltarea rurală;

70.   atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că o agricultură durabilă și dezvoltarea zonelor montane sunt importante nu doar pentru populația acestor zone, ci și pentru cea din regiunile învecinate (de exemplu regiunile de câmpie), și că strategia UE pentru zonele montane ar trebui să influențeze și durabilitatea în regiunile învecinate, în privința aprovizionării cu apă, stabilității mediului, biodiversității, distribuției echilibrate a populației și diversității culturale; solicită Comisiei să examineze, în cadrul elaborării strategiei UE pentru zonele montane, modalitățile de includere avantajoasă în aceasta a inițiativelor deja existente pentru integrarea zonelor montane și a regiunilor învecinate;

71.   solicită Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală să urmărească evoluţia prezentei rezoluții în cadrul Consiliului și al Comisiei;

72.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 354.
(2) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 413.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0093.
(4) Comitetul Regiunilor, 23-2008.
(5) JO L 93, 31.3.2006, p. 1.
(6) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
(7) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
(8) Directiva 2006/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă a taxelor pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 157, 9.6.2006, p. 8).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate