Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Texte adoptate
PDF 147kWORD 106k
Joi, 19 februarie 2009 - Bruxelles Ediţie definitivă
Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana
P6_TA(2009)0077A6-0502/2008

Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana (2008/2231(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Declarația de la Barcelona adoptată cu ocazia Conferinței euro-mediteraneene a miniștrilor de afaceri externe, ce a avut loc la Barcelona între 27-28 noiembrie 1995 și care a pus bazele parteneriatului euro-mediteraneean,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2008 intitulată "Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana" (COM(2008)0319)),

–   având în vedere aprobarea de către Consiliul European de la Bruxelles din 13-14 martie 2008 a Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana,

–   având în vedere declarația comună a reuniunii la vârf privind Mediterana, ce a avut loc la 13 iulie 2008,

–   având în vedere declaraţia finală adoptată în cadrul reuniunii miniștrilor afacerilor externe ai Uniunii pentru Mediterana, ce a avut loc la Marsilia, între 3 și 4 noiembrie 2008,

–   având în vedere concluziile Conferinței miniștrilor de afaceri externe din regiunea euro-mediteraneeană, ce a avut loc la Lisabona, între 5-6 noiembrie 2007,

–   având în vedere concluziile reuniunii la vârf euro-mediteraneene ce a avut loc la Barcelona între 27-28 noiembrie 2005, pentru a celebra cea de-a zecea aniversare a parteneriatului euro-mediteraneean,

–   având în vedere declarația Biroului Adunării Parlamentare Euro-Mediteraneene (APEM) din 12 iulie 2008, declarația APEM din 13 octombrie 2008 privind procesul de pace în Orientul Mijlociu, precum și recomandarea APEM adresată primei reuniuni a miniștrilor afacerilor externe din cadrul Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana din 13 octombrie 2008,

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 9 octombrie 2008,

–   având în vedere declarația reuniunii la vârf euro-mediteraneene a Consiliilor economice și sociale, desfășurată la Rabat la 16 octombrie 2008,

–   având în vedere declarația finală a președinției APEM, precum și recomandările adoptate de APEM cu ocazia celei de-a patra sesiuni plenare de la Atena, din 27-28 martie 2008,

–   având în vedere prima reuniune a EuroMedScola, care a regrupat la Strasbourg între 16 și 17 noiembrie 2008 tinere cetățene și tineri cetățeni ai statelor partenere și ai țărilor Uniunii Europene,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind politica mediteraneană a Uniunii Europene și în special rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana(1) ,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 mai 2003 intitulată "Un nou impuls dat acțiunilor întreprinse de către Uniune în domeniul drepturilor omului și al democratizării, în cooperare cu partenerii mediteraneeni - orientări strategice" (COM(2003)0294),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 decembrie 2006, intitulată "Consolidarea politicii europene de vecinătate" (COM(2006)0726),

–   având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii europene de vecinătate(2) ,

–   având în vedere prioritățile mandatului președinţiei sale a APEM (martie 2008 – martie 2009),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional, al Comisiei pentru afaceri constituționale și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0502/2008),

A.   întrucât bazinul mediteraneean joacă un rol strategic, iar interesele comune ale Uniunii Europene și ale țărilor partenere se diversifică în fața provocărilor globalizării și a celor referitoare la coexistența pașnică, și, în consecință, având în vedere necesitatea asigurării unei mai mari coeziuni regionale și a dezvoltării unei strategii politice comune în regiune;

B.   întrucât Uniunea este și ar trebui să rămână hotărâtă să realizeze Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale ONU;

C.   întrucât distanțarea economică, politică și culturală dintre cele două țărmuri, cel nordic și cel sudic, ale Mediteranei se accentuează, iar disparitățile respective trebuie eliminate pentru a se permite crearea, în cele din urmă, a unui spațiu comun de pace, securitate și prosperitate;

D.   întrucât este important ca relațiile dintre Uniunea Europeană și țările mediteraneene partenere să fie regândite și aprofundate într-o măsură considerabilă, şi privilegiate rezultatele acestora, şi să se întemeieze pe principiul egalității între toți partenerii și pe valorificarea rezultatelor obținute, dar ținând seama totodată de limitele și lipsurile politicilor aplicate până în prezent și, mai ales, de bilanțul dezamăgitor al procesului de la Barcelona;

E.   întrucât Politica europeană de vecinătate (PEV) aplicată împreună cu statele mediteraneene este limitată și favorizează relațiile bilaterale, dovedindu-se astfel a fi dezechilibrată și incapabilă să contribuie la realizarea unui proces comun de reforme semnificative în regiune;

F.   întrucât este necesar ca între Uniunea Europeană și țările mediteraneene din întregul bazin mediteranean să se stabilească relații întemeiate pe un parteneriat strâns și pe respectarea drepturilor omului și a statului de drept;

G.   întrucât, de la lansarea Procesului de la Barcelona, în unele țări partenere nu s-au înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește preluarea și respectarea unora dintre valorile și principiile comune subliniate în Declarația de la Barcelona, adoptată în 1995, la care țările respective au aderat, în special în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept;

H.   întrucât este necesară promovarea integrării teritoriale și economice între țările din bazinul mediteranean; întrucât o reală integrare teritorială și economică poate fi realizată numai dacă se înregistrează progrese concrete privind soluționarea conflictelor existente sub aspectul democraţiei şi drepturilor omului;

I.   întrucât relațiile mai strânse dintre UE și țările mediteraneene au dus la o creștere semnificativă a traficului dintre țările respective, fără însă a se ameliora și moderniza infrastructurile corespunzătoare;

J.   întrucât șefii de stat și de guvern au recunoscut, în declarația comună de la reuniunea la nivel înalt privind Mediterana ce a avut loc la Paris, la 13 iulie 2008, că APEM va reprezenta expresia parlamentară legitimă a Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana, declarând, totodată, că susțin puternic consolidarea rolului APEM în cadrul relațiilor sale cu partenerii mediteraneeni;

K.   întrucât relațiile la nivel interguvernamental nu sunt suficiente în abordarea ansamblului relațiilor politice dintre țările regiunii euro-mediteraneene;

L.   întrucât APEM joacă un rolul important fiind unica adunare parlamentară ce permite dialogul și cooperarea din regiunea euro-mediteraneană reunind cele 27 de state membre UE și toate părțile implicate în procesul de pace din Orientul Mijlociu;

M.   întrucât este important să se garanteze participarea colectivităților locale și regionale la proiectele și inițiativele stabilite de Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana și să se țină seama de propunerile făcute recent de acestea;

N.   întrucât este important să se garanteze participarea partenerilor sociali și a societății civile la relansarea relațiilor euro-mediteraneene;

O.   întrucât se reaminteşte faptul că este indispensabil să se evite multiplicarea și suprapunerea instrumentelor, politicilor și nivelurilor instituționale deja existente și să se garanteze coerența ansamblului sistemului de relații euro-mediteraneene;

P.   întrucât este necesară soluționarea rapidă și pașnică a tuturor conflictelor în care sunt implicate țările mediteraneene și este conștient de importanța menținerii dialogului intercultural în această privință;

Q.   întrucât recenta reaprindere a conflictului israelo-palestinian afectează dialogul politic al parteneriatului euro-mediteranean și poate periclita îndeplinirea mai multora dintre obiectivele urmărite de noua instituție;

R.   întrucât nesoluţionarea de mult timp a gravelor tensiuni politice din Sahara Occidentală nu contribuie la relansarea parteneriatului euro-mediteranean,

1.   consideră că propunerea Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana, adoptată de șefii de stat și de guvern la reuniunea la vârf pentru Mediterana, ce a avut loc la Paris la 13 iulie 2008, este o contribuţie către pace şi prosperitate şi va constitui un pas către integrarea economică și regională a țărilor mediteraneene, dacă va fi în măsură să ducă la îndeplinirea promisiunilor și la rezultate concrete și vizibile; relevă că deschiderea către țările ce nu fac parte din parteneriat lărgește posibilitățile de a atinge obiectivul stabilirii unor relații pe baze egale între Uniunea Europeană și partenerii săi mediteraneeni și de abordare integrală a problemelor regiunii;

2.   își reafirmă poziția exprimată în rezoluţia sa din 15 ianuarie 2009 referitoare la situaţia din Fâşia Gaza(3) și își exprimă temerea cu privire la reaprinderea conflictului israelo-palestinian, care a afectat deja dialogul politic dintre membrii parteneriatului euro-mediteranean; consideră că este important să se evite orice întârziere suplimentară în această fază inițială a Uniunii pentru Mediterana și speră că, de îndată ce este posibil, cooperarea va câștiga un nou avânt, aducându-și contribuția la obiectivul comun de a aduce pacea în Orientul Mijlociu; subliniază că, având în vedere principiile adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Paris din 13 iulie 2008, mai sus menţionată și în cadrul reuniunii miniştrilor afacerilor externe de Marsilia din 3 şi 4 noiembrie 2008, noile instituții ale Uniunii pentru Mediterana ar trebui să se concentreze pe o abordare clară, orientată pe proiecte, care reprezintă valoarea sa adăugată principală;

3.   constată că reuniunea miniștrilor afacerilor externe, din 3 și 4 noiembrie 2008 de la Marsilia, a propus ca "Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana" să fie denumit de acum încolo "Uniunea pentru Mediterana"; consideră că această denumire permite valorificarea naturii paritare a parteneriatului cu scopul de a realiza proiecte de integrare economică și teritorială; consideră totuși că este necesar ca valoarea strategică a relațiilor euro-mediteraneene și acquis-ul Procesului de la Barcelona, conjugate, în special, cu implicarea societății civile, să fie reiterate pe baza politicilor pe care Uniunea Europeană le dezvoltă deja cu partenerii săi mediteraneeni prin intermediul programelor la scară regională și subregională și al orientărilor comune care constituie sursa de inspirație a cooperării bilaterale;

4.   solicită în această privință Consiliului și Comisiei să asigure coerența acțiunii Uniunii, în special în ceea ce privește posibilele evoluții instituționale (îndeosebi rolul Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate în calitatea sa de vicepreședinte al Comisiei) și utilizarea bugetului comunitar;

5.   își exprimă satisfacția cu privire la sprijinirea Uniunii pentru Mediterana în cadrul instituțiilor Uniunii Europene;

6.   aprobă decizia de favorizare a unui cadru multilateral prin definirea câtorva proiecte de anvergură ce trebuie realizate prin intermediul noilor instrumente oferite de Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana; ia act, cu toate acestea, de absența unor strategii de integrare economică și teritorială în cadrul bazinului mediteraneean, care să sprijine proiectele menționate;

7.   consideră că, pentru realizarea proiectelor, ar trebui adoptată formula "acordurilor de programe", care, pornind de la principiul subsidiarității, definesc în mod clar responsabilitățile sub aspectul finanțării, gestiunii și controlului la diferite niveluri instituționale: Uniunea Europeană, statele membre, regiuni, întreprinderi, parteneri sociali;

8.   subliniază că proiectele finanțate în cadrul Uniunii pentru Mediterana ar trebui să primească sprijin financiar din partea Comunității, a țărilor partenere și a sectorului privat; în acest scop, invită Comisia și Consiliul să precizeze și să confere mai multă forță rolului și inițiativelor Facilității euro-mediteraneene de investiții și parteneriat (FEMIP), care, prin intermediul propriului program de investiții, facilitează deschiderea economică și modernizarea țărilor mediteraneene; își reafirmă sprijinul pentru înființarea unei bănci euro-mediteraneene de investiții și coordonarea cu investitorii internaționali; subliniază importanța transferului economiilor emigranților din țările din sudul Mediteranei în țările de origine ale acestora și opinează că acest transfer constituie o pârghie extrem de eficace și – până în prezent – insuficient utilizată în folosul dezvoltării;

9.   consideră că, până la revizuirea perspectivelor financiare, trebuie asigurat sprijinul financiar al Uniunii Europene pentru proiectele mediteraneene fără ca acest lucru să prejudicieze programele regionale euro-mediteraneene în curs sau stabilite, programe a căror consolidare a fost susținută de Parlamentul European în repetate rânduri; subliniază, în acest context, competențele Parlamentului European în cadrul procedurii bugetare a Uniunii Europene; își exprimă dorința de a fi ținut la curent periodic asupra stadiului în care se află proiectele;

10.   consideră că Secretariatul va putea reprezenta un potențial important pentru relansarea relațiilor euro-mediteraneene datorită capacității sale operaționale și valorii politice a compoziției sale; solicită ca secretariatul să devină operațional cât de curând posibil, pentru a demonstra că este posibil să se depășească tensiunile existente prin promovarea unor proiecte reale și concrete de cooperare; salută faptul că s-a ajuns la un acord unanim asupra sediului secretariatului; reamintește că orașul Barcelona constituie locul în care a luat naștere parteneriatul euro-mediteraneean;

11.   este de acord cu faptul că, din punctul de vedere al Uniunii Europene copreședinția trebuie să fie compatibilă cu reprezentarea externă a Uniunii, în conformitate cu dispozițiile în vigoare ale tratatului; speră în acest sens, pornind de la premisa că Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, că Uniunea Europeană va asigura coerență și continuitate în ceea ce privește reprezentarea acesteia în noile instituții ale Uniunii de la Mediterana;

12.   salută, în acest sens, decizia conferinței ministeriale din 3 noiembrie 2008, care a luat act în mod corespunzător de recomandarea APEM adoptată în Iordania la 13 octombrie 2008; susține hotărârea de a conferi Uniunii pentru Mediterana o puternică dimensiune parlamentară, consolidându-i astfel legitimitatea democratică, cu sprijinul APEM, care ar trebui consolidată în continuare și ale cărei lucrări ar trebui să fie mai bine coordonate cu cele ale celorlalte instituții din cadrul parteneriatului, luând în considerare posibilitatea de a acorda acestui forum personalitate juridică, dreptul de propune și de a evalua strategii de integrare economică și teritorială și proiecte, precum și posibilitatea de a prezenta recomandări reuniunii miniștrilor afacerilor externe; se așteaptă ca această recunoaștere instituțională a APEM să se concretizeze în egală măsură prin participarea sa în calitate de observator la toate reuniunile executivului, la reuniunile șefilor de stat și de guvern, la reuniunile miniștrilor, precum și la reuniunile pregătitoare ale înalților funcționari;

13.   salută decizia miniștrilor de externe ai Uniunii pentru Mediterana de a include Liga Statelor Arabe în calitate de participant la toate reuniunile, indiferent de nivelul acestora, în semn de considerație față de contribuția sa pozitivă la obiectivele păcii, prosperității și stabilității în regiunea mediteraneană;

14.   subliniază necesitatea de a include autoritățile regionale și locale în noul cadru instituțional; salută avizul emis de Comitetul Regiunilor și propunerea de creare a unei adunări regionale și locale euro-mediteraneene (ARLEM);

15.   consideră că, în paralel cu consolidarea dimensiunii parlamentare, este necesar să se desfășoare un proces similar pentru a asigura participarea societății civile în cadrul structurii instituționale adecvate a Uniunii pentru Mediterana", nu în ultimul rând prin intermediul unor mecanisme care să asigure consultarea societăţii civile în ceea ce privește selecția, implementarea și monitorizarea proiectelor; în acest context, invită APEM să asocieze societățile civile din nordul și sudul Mediteranei în mai mare măsură la lucrările sale; solicită valorificarea rolului partenerilor sociali în perspectiva instituirii unui Comitet Economic și Social Euro-Mediteranean;

16.   observă că anumite țări participante la "Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana" nu fac parte din parteneriatul euro-mediteranean; invită, în acest sens, Consiliul, Comisia și toate statele ce iau parte la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana să instituie un cadru coerent de desfășurare a acestor relații, axat pe integrare economică și teritorială între Uniunea Europeană și toate țările din bazinul mediteranean; solicită Consiliului și Comisiei să garanteze tuturor țărilor membre ale "Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana" posibilitatea de a accede la programele regionale deja prevăzute în cadrul parteneriatului euro-mediteranean;

17.   subliniază că Uniunea pentru Mediterana nu reprezintă o alternativă la extinderea Uniunii Europene și nu afectează perspectivele de aderare ale niciunuia dintre statele candidate actuale sau viitoare; consideră că Uniunea pentru Mediterana nu va împiedica alte inițiative de cooperare regională;

18.   insistă asupra necesității de a revizui în profunzime întreaga politică euro-mediteraneană, consolidând dimensiunea politică și dezvoltarea în comun, și reamintește că, în niciun caz, inițiativa "Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana" nu subminează sfera de acțiune mai amplă a acestei politici;

19.   apreciază că "Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana" ar trebui să intensifice formele existente de colaborare în cadrul Euromed pentru a oferi tuturor țărilor partenere posibilitatea de a participa la programele regionale și politicile corespunzătoare ale Uniunii Europene pe baza priorităților și obiectivelor stabilite de comun acord; reamintește că este important ca extinderea programelor comunitare să fie consolidată, astfel încât să permită participarea țărilor partenere, în special în domeniul educației, cercetării, formării profesionale (schimburi de studenți etc.);

20.   consideră că problematica păcii și securității, cea a drepturilor omului și a democrației, dar și cea a cooperării culturale, trebuie abordate dintr-o perspectivă euro-mediteraneană; reiterează vocația Uniunii pentru Mediterana de a aborda problemele teritoriale, de infrastructură și de mediu prin intermediul unor planuri strategice și al unor proiecte specifice; își exprimă dorința ca această dimensiune concretă să poată contribui la restabilirea parteneriatului euro-mediteranean;

21.   reamintește primele inițiative propuse cu ocazia Summitului pentru Mediterana, de la Paris din 13 iulie 2008: depoluarea Mediteranei, autostrăzi maritime și terestre, protecție civilă, planul solar mediteranean, învățământ superior și cercetare și inițiativa mediteraneană de dezvoltare a întreprinderilor;

22.   reamintește că, pentru a atinge obiectivele ambițioase ale Procesului de la Barcelona, este necesar ca domeniile de cooperare să se extindă rapid pentru a acoperi gestiunea apei, agricultura, securitatea alimentară, energia, formarea profesională, cultura, sănătatea, turismul etc.;

23.   sprijină cu fermitate dimensiunea ecologică a "Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana" și inițiativele și proiectele legate de aceasta, cum ar fi noua inițiativă mediteraneană pentru depoluarea Mediteranei și proiectul mediteranean pentru energie solară;

24.   consideră că includerea tuturor țărilor mediteraneene în Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana oferă posibilitatea de a gestiona în mai mare măsură problemele regiunii în ansamblul lor, precum și de a corela și coordona într-un mod mai eficient procesul cu programele aflate deja în desfășurare, precum Planul de acțiune pentru Mediterana al PNUE (Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurator);

25.   salută propunerea din declarația finală a președinției celei de-a patra sesiuni plenare APEM, din 27 si 28 martie 2008, privind crearea, cu sprijinul APEM, a unei comunități energetice euro-mediteraneene; recunoaște importanța consolidării cooperării în domeniul energiei dintre partenerii euro-mediteraneeni și necesitatea dezvoltării unei piețe regionale a energiei în vederea punerii în aplicare, în regiunea mediteraneană, a unor proiecte de mare amploare în domeniul energiei regenerabile și al infrastructurilor energetice;

26.   își exprimă speranța că consolidarea relațiilor euro-mediteraneene va impulsiona dezvoltarea unui spațiu de pace și prosperitate; subliniază că pacea și stabilitatea politică în regiunea mediteraneană sunt de o importanță crucială pentru securitatea colectivă și individuală, pe o arie care depășește cu mult frontierele acestei regiuni; subliniază că acest obiectiv nu poate fi atins decât prin rezolvarea negociată şi generală a conflictelor din regiune; consideră că Uniunea Europeană trebuie să își asume rolul de lider în soluționarea acestor conflicte, prin câștigarea încrederii tuturor părților implicate; insistă asupra necesității de a se continua în mod oficial cooperarea în combaterea terorismului internațional, a traficului cu droguri, a criminalității organizate și a traficului de persoane; salută apelul lansat în cadrul declarației de la Marsilia prin care se solicită părților interesate să depună eforturi în vederea lansării unui proces de demilitarizare și dezarmare treptată a Orientului Mijlociu urmărind, în special, crearea unei zone fără armament nuclear și arme de distrugere în masă;

27.   consideră că, pentru calmarea tensiunilor din jurul Mediteranei, trebuie îmbunătățită înțelegerea la nivel social și cultural dintre popoare și că, în acest sens, se impune sprijinirea unor inițiative precum Alianța civilizațiilor, ca spațiu privilegiat de dialog care contribuie la stabilizarea regiunii; îndeamnă Consiliul și Comisia să prezinte strategii pentru dezvoltarea acestui dialog; încurajează intensificarea legăturilor dintre APEM și Fundația Anna Lindh, inclusiv prin organizarea unor reuniuni ale principalelor rețele ale acestei fundații și Comisia pentru cultură a APEM;

28.   subliniază faptul că unul dintre obiectivele principale ale politicii euro-mediteraneene constă în promovarea statului de drept, a democrației, a respectării drepturilor omului și a pluralismului politic și observă că persistă actele foarte grave de încălcare a anumitor drepturi; reiterează importanța promovării drepturilor omului și a statului de drept; solicită evaluarea rezultatelor obținute până în prezent și a conformității instrumentelor implementate în cadrul parteneriatului; îndeamnă Comisia să stabilească criterii de eligibilitate clare pentru aceste instrumente, inclusiv prin raportarea la alte organizații internaționale, precum Consiliul Europei, și să instituie un sistem eficient de monitorizare a aplicării acestora; în acest sens, invită toate părțile interesate de inițiativă să favorizeze și să aprofundeze respectul pentru libertatea religioasă a fiecărei persoane, în special a minorităților lor religioase; preconizează elaborarea unui cadru politico-instituțional capabil să permită valorificarea dimensiunii reciprocității, atât la nivelul identificării problemelor, cât și la cel al elaborării de soluții comune;

29.   invită, prin urmare, Consiliul și Comisia să includă în mod clar promovarea drepturilor omului și a democrației printre obiectivele acestei noi inițiative, să consolideze implementarea mecanismelor existente, cum ar fi clauza referitoare la drepturile omului, inclusă în acordurile de asociere, precum și instituirea de subcomisii pentru drepturile omului, și să elaboreze un mecanism de implementare a acestei clauze în noua generație de acorduri și în planurile de acțiune bilaterale din cadrul PEV; subliniază că instrumentele de promovare a drepturilor omului din cadrul PEV trebuie valorificate la un nivel maxim, garantându-se o coeziune politică mai solidă între instituțiile europene;

30.   invită toate țările care fac parte din parteneriat, Comisia și viitoarele instituții ale Uniunii pentru Mediterana să dea un nou suflu gestionării politicilor comune din domeniul migrației pentru a valorifica mai bine resursele umane și a consolida schimburile dintre populațiile bazinului mediteranean, renunțând totodată la orice viziune axată în mod exclusiv asupra securității; consideră că aspectele legate de imigrație trebuie să se concentreze asupra posibilităților legale de mobilitate, a combaterii fluxurilor ilegale, a unei mai bune integrări a populațiilor de imigranți și a exercitării dreptului de azil; subliniază importanța pe care o acordă strânsei colaborări și spiritului de răspundere comună care există între statele membre ale Uniunii Europene și statele mediteraneene sudice; își exprimă satisfacția cu privire la organizarea, în noiembrie 2007, a Conferinței ministeriale a EuroMed privind migrația și consideră că Uniunea pentru Mediterana trebuie să acorde atenție în primul rând gestionării structurate a fluxurilor de migrație;

31.   ia act de declarația comună a șefilor de stat și de guvern, în cadrul reuniunii la vârf pentru Mediterana de la Paris, din 13 iulie 2008, potrivit căreia Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana dă dovadă de hotărâre în ceea ce privește favorizarea dezvoltării resurselor umane și promovarea ocupării forței de muncă în concordanță cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, inclusiv prin combaterea sărăciei, și așteaptă prezentarea unor noi inițiative, programe și dispoziții financiare vizând același scop;

32.   consideră că, pentru a permite crearea unei zone de liber schimb euro-mediteraneene reciproc avantajoase, inițiativele economice și comerciale ale Uniunii pentru Mediterana trebuie să favorizeze creșterea economică a regiunii, să contribuie la o mai bună integrare a sa în economia mondială și la reducerea decalajului de dezvoltare dintre nordul și sudul Mediteranei, consolidând în același timp coeziunea socială;

33.   subliniază necesitatea de a evalua și de a ține seama în mod sistematic de impactul social al proceselor de liberalizare, în special în ceea ce privește siguranța alimentară; subliniază, de asemenea, că acest impact poate varia în mod semnificativ de la un sector la altul și de la o țară la alta;

34.   subliniază importanța sectorului informal și a economiei populare în țările din sudul și estul Mediteranei; consideră că dezvoltarea regiunii necesită sprijin pentru integrarea progresivă a acestor activități în economia formală;

35.   observă că, de la aderările din 2004 și 2007, schimburile comerciale între noile state membre ale Uniunii și partenerii mediteraneeni sunt în constantă creștere; solicită ca această tendință să fie luată în considerare și sprijinită în cadrul parteneriatului;

36.   subliniază necesitatea de a încuraja tinerii să înființeze mici întreprinderi, inclusiv prin facilitarea accesului la credite și microcredite; consideră, de altfel, că sprijinul pentru FEMIP trebuie consolidat;

37.   ia act de faptul că acordurile dintre Uniunea Europeană și statele membre, pe de o parte, și statele mediteraneene, pe de altă parte, prevăd măsuri de cooperare în domeniul imigrației și al azilului politic, inclusiv finanțarea de centre pentru imigranți, și îndeamnă Uniunea și statele membre să verifice dacă în centrele respective sunt respectate pe deplin drepturile omului și libertățile fundamentale;

38.   consideră ca esențială realizarea de obiective concrete în domeniul social; reamintește, în acest sens, că obiectivul unei zone de liber-schimb nu poate fi evaluat doar prin prisma creșterii economice, ci, în primul rând, din punctul de vedere al creării de locuri de muncă; reamintește că șomajul în rândul tinerilor și al femeilor constituie prima prioritate socială în țările mediteraneene;

39.   invită țările partenere din sudul Mediteranei să dezvolte comerțul sud-sud, după exemplul acordului economic semnat la Agadir de Egipt, Iordania, Maroc și Tunisia, și subliniază că instituțiile Uniunii Europene trebuie să dea un răspuns favorabil solicitărilor de asistență tehnică pentru a promova o astfel de integrare economică sud-sud;

40.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor tuturor țărilor partenere ale Uniunii pentru Mediterana.

(1) Texte adoptate la acea dată, P6_TA(2008)0257.
(2) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443.
(3) Texte adoptate la această dată, P6_TA(2009)0025.

Ultima actualizare: 22 decembrie 2009Notă juridică