Rezoluţia Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la UE 2020
Parlamentul European,
– având în vedere Consiliul European informal din 11 februarie 2010,
– având în vedere consultarea publică lansată de Comisie privind Strategia UE 2020 şi rezultatul acesteia (SEC (2010)0116),
– având în vedere evaluarea Strategiei de la Lisabona realizată de Comisie (SEC(2010) 0114),
– având în vedere documentul Consiliului European, intitulat „Şapte măsuri în vederea elaborării strategiei europene pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă”,
– având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Strategia UE 2020 ar trebui să servească creşterii economice şi creării de locuri de muncă; întrucât reducerea PIB-ului cu 4 %, scăderea producţiei industriale şi numărul total de şomeri de peste 23 de milioane de oameni reprezintă un dezastru umanitar şi economic;
B. întrucât Strategia de la Lisabona a avut performanţe scăzute din cauza unei structuri deficiente de guvernanţă, neasumării răspunderii, a unui obiectiv extrem de complex, cu componente prea numeroase şi prea ambiţioase, căruia i-a lipsit claritatea, concentrarea şi transparenţa; întrucât salută, prin urmare, propunerea de strategie UE 2020 a Comisiei, precum şi obiectivele şi cadrul care o însoţesc;
Observaţii generale
1. consideră că Strategia UE 2020 trebuie să ofere un răspuns eficient la criza economică şi financiară şi să dea un nou impuls şi coerenţă europeană procesului de redresare a UE prin mobilizarea şi coordonarea instrumentelor naţionale şi europene;
2. salută decizia Consiliului European de a stabili obiective mai puţine, dar mai clare, mai realiste şi mai cuantificabile, dat fiind că prea multe dintre obiectivele europene nu au fost îndeplinite în cadrul Strategiei anterioare de la Lisabona;
O economie socială de piaţă
3. consideră că o ocupare completă, de înaltă calitate şi durabilă a forţei de muncă, atât din rândul femeilor, cât şi al bărbaţilor, reprezintă un obiectiv important de urmărit în UE, care poate fi realizat numai dacă instituţiile UE şi statele membre implementează reformele necesare;
4. constată că şomajul este un aspect esenţial în dezbaterile actuale în contextul crizei; consideră că, pentru a trata pe deplin problema ratei ridicate şi în creştere a şomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambiţioasă şi trebuie să depună eforturi pentru promovarea unei vieţi mai lungi şi mai sănătoase, pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, oferirea posibilităţii lucrătorilor de a îmbina activitatea profesională cu responsabilităţile de îngrijire, reducerea numărului de cazuri de abandon şcolar prematur, încurajarea programelor de învăţare pe tot parcursul vieţii, combaterea discriminării şi promovarea integrării dimensiunii de gen, a egalităţii de gen, a drepturilor lucrătorilor şi a unor condiţii corespunzătoare de muncă; îndeamnă statele membre să rezolve problema şomajului prin crearea mai multor oportunităţi de formare şi de stagii pentru tineri, protejându-i, în acelaşi timp, de practici abuzive de angajare;
5. subliniază că, pentru a combate nivelul ridicat şi în creştere al şomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambiţioasă, precum şi o strategie puternică şi o politică de integrare în domeniul egalităţii de gen;
6. consideră că UE trebuie să creeze pieţe integratoare şi competitive ale muncii restructurând sistemele de asigurări sociale şi oferind angajatorilor o mai mare flexibilitate, combinată cu alocaţii adecvate de şomaj pe termen scurt şi sprijin pentru re-angajabilitate;
7. invită UE să faciliteze libera circulaţie a tuturor cetăţenilor, inclusiv a lucrătorilor, a specialiştilor, a oamenilor de afaceri, a cercetătorilor, a studenţilor şi a pensionarilor;
8. îndeamnă UE să analizeze posibilitatea de a crea sisteme europene menite să faciliteze migraţia cunoştinţelor, să împiedice „exodul de creiere” din Europa, să promoveze excelenţa şi să conducă la dezvoltarea unei reţele de universităţi de vârf la nivel internaţional; consideră că instituirea celei de-a cincea libertăţi – „a cunoştinţelor” – ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv;
9. îşi exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că nu s-a făcut nicio menţiune referitoare la sectorul agricol în propunerile iniţiale pentru Strategia UE 2020, în pofida potenţialului agriculturii de a contribui activ în confruntarea cu viitoarele provocări; îşi exprimă convingerea că, dacă beneficiază de un cadru adecvat de politici şi de resursele bugetare corespunzătoare, agricultura şi sectorul forestier pot juca un rol important în strategia europeană generală, elaborată pentru a asigura redresarea economică şi atingerea obiectivelor climatice, contribuind, în acelaşi timp, la securitatea alimentară la nivelul UE şi la nivel mondial, la creştere şi la crearea de locuri de muncă;
O guvernanţă europeană solidă pentru o Strategie UE 2020 de succes
10. consideră că Strategia UE 2020 ar trebui să ofere o abordare ambiţioasă, mai coerentă şi mai axată pe obiective a crizei economice, asigurând o mai bună coerenţă între strategiile care se suprapun, cum ar fi Strategia pentru dezvoltare durabilă şi Pactul de stabilitate şi creştere (PSC), pentru a contribui la construirea unei Europe juste, durabile şi prospere;
11. consideră că Strategia de la Lisabona a eşuat din cauza unei lipse de angajament şi a neasumării răspunderii din partea statelor membre în ceea ce priveşte implementarea planurilor de acţiune convenite şi absenţa unor stimulente eficiente şi a unor instrumente cu caracter obligatoriu la nivelul UE;
12. îndeamnă Consiliul European să renunţe la „metoda deschisă de coordonare”, bazată pe „schimbul de bune practici” şi „presiune inter pares” în domeniul politicii economice; încurajează Comisia să utilizeze toate dispoziţiile aplicabile din Tratatul de la Lisabona, cum ar fi articolele 121, 122, 136, 172, 173 şi 194, pentru a coordona reformele economice şi planurile de acţiune ale statelor membre;
13. subliniază faptul că Comisia ar trebui să facă un inventar clar al obstacolelor şi să propună măsuri concrete pentru depăşirea principalelor impedimente în vederea finalizării pieţei interne;
14. solicită Comisiei să prezinte, cu respectarea principiului subsidiarităţii, noi măsuri, ca de exemplu regulamente şi directive, şi posibile sancţiuni pentru statele membre care nu aplică Strategia UE 2020 şi stimulente pentru cele care o aplică;
15. reaminteşte că atât Comisia, cât şi Consiliul European au evidenţiat rolul crucial al Parlamentului în contextul Strategiei EU 2020 şi, prin urmare, ar trebui să-i respecte prerogativele, prezentând Parlamentului recomandările politice anuale înainte de adoptarea unei decizii în Consiliul European; îndeamnă Consiliul şi Comisia să recunoască rolul-cheie al Parlamentului în implementarea strategiei pentru 2020; consideră că ar trebui elaborat un acord interinstituţional care să definească şi să oficializeze o cale democratică şi eficientă de urmat, acord care ar trebui să includă un angajament din partea Consiliului de a nu adopta schimbări ale strategiei în următorii ani fără consultarea oficială prealabilă a Parlamentului;
16. subliniază necesitatea unei mai bune cooperări cu parlamentele naţionale şi societatea civilă; consideră că, prin implicarea mai multor actori, presiunea asupra administraţiilor naţionale de a obţine rezultate va creşte;
17. consideră că statele membre ar trebui să întocmească, în strânsă cooperare cu Comisia Europeană, proiecte de planuri naţionale de acţiune care să stabilească valori maxime şi minime aplicabile anumitor aspecte macroeconomice ale economiilor lor;
18. ia act de faptul că execuţia bugetului UE de către Comisie şi statele membre a fost criticată de Curtea de Conturi Europeană; este de părere că, deoarece statele membre gestionează direct 80 % din bugetul UE, Comisia ar trebui să facă mai multe presiuni asupra lor pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru cheltuirea corectă a fondurilor europene şi să ia în calcul sancţiuni financiare dacă statele membre refuză să coopereze;
19. consideră că statele membre ar trebui să indice modul în care au utilizat fondurile UE pentru a atinge diversele obiective UE 2020 şi că finanţarea din partea UE ar trebui să fie condiţionată de obţinerea de rezultate şi de compatibilitatea cu obiectivele Strategiei UE 2020;
Protejarea puterii monedei euro prin consolidarea supravegherii financiare
20. subliniază că, pentru intensificarea creşterii, crearea de locuri de muncă şi asigurarea stabilităţii viitoare a monedei euro, consolidarea bugetară şi politicile economice trebuie să fie strâns coordonate; consideră că statele membre trebui să respecte criteriile Pactului european de stabilitate şi creştere (PSC), găsind totuşi echilibrul dintre reducerea deficitelor naţionale, investiţii şi nevoile sociale;
21. consideră că nerespectarea de către mai multe state membre din zona euro a PSC evidenţiază necesitatea unei coordonări economice mai strânse între ţările din cadrul UEM; consideră că problemele cu care se confruntă zona euro trebuie soluţionate la nivel european şi că absenţa unor mecanisme prin care să se asigure stabilitatea euro este regretabilă;
22. remarcă faptul că atacurile speculative asupra unor ţări care se confruntă cu dificultăţi economice le agravează problemele economice şi determină creşterea costurilor de creditare pentru ţările în cauză;
23. subliniază necesitatea de a avea o autoritate de supraveghere la nivel european pentru a asigura eficienţa supravegherii micro şi macroprudenţiale, împiedicând astfel producerea altor crize; subliniază necesitatea de a asigura un sistem bancar european eficient, capabil să finanţeze economia reală şi să garanteze că Europa va rămâne unul dintre centrele financiare principale şi una dintre economiile cele mai performante din lume; subliniază faptul că supravegherea nu poate să rămână o chestiune pur naţională, deoarece pieţele sunt internaţionale, iar instituţiile financiare operează şi peste graniţe;
Eliberarea potenţialului pieţei interne europene
24. remarcă faptul că piaţa unică contribuie semnificativ la prosperitatea europeană şi salută faptul că Mario Monti a primit sarcina de a propune idei noi şi echilibrate în vederea revitalizării pieţei comune europene; consideră că, deoarece piaţa internă constituie un domeniu-cheie al Strategiei UE 2020, Consiliul şi Comisia ar trebui să facă propuneri pentru finalizarea pieţei interne;
25. remarcă faptul că unele guverne practică protecţionismul economic, ameninţând să submineze eforturile depuse timp de 50 de ani pentru integrare economică şi solidaritate;
26. reaminteşte statelor membre că pot utiliza metoda cooperării consolidate în domeniile în care negocierile au ajuns într-un punct mort;
27. consideră că finalizarea pieţei energetice interne este esenţială pentru asigurarea creşterii economice, integrarea energiilor regenerabile şi securitatea aprovizionării; este de părere că sursele de energie durabile şi cu emisii reduse de carbon ar trebui să constituie o cotă semnificativă în configuraţia energetică europeană;
28. consideră că industria europeană ar trebui să valorifice rolul său de pionier în materie de economie durabilă şi tehnologii pentru mobilitate ecologică exploatându-şi potenţialul de export; îşi exprimă convingerea că acest lucru ar reduce dependenţa de resurse şi ar facilita îndeplinirea obiectivelor necesare 20-20-20 privind schimbările climatice; subliniază totuşi că economia UE trebuie să dispună de suficiente materii prime de înaltă tehnologie pentru realizarea acestui obiectiv;
Promovarea IMM-urilor şi a locurilor de muncă
29. consideră că Comisia ar fi trebuit să acorde mai multă importanţă promovării şi sprijinirii întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri), deoarece acest sector creează majoritatea locurilor de muncă, iar progresele sale inovative şi tehnologice joacă un rol crucial în revigorarea economiei noastre; consideră că sunt necesare mai multe propuneri de reducere a birocraţiei şi de promovare a ideilor inovatoare;
30. subliniază că legislaţia privind întreprinderile mici (Small Business Act) constituie un prim pas în acest sens, dar ar trebui consolidată de o manieră mai ambiţioasă; consideră că ar trebui să se acorde prioritate unei legislaţii favorabile IMM-urilor, stimulării antreprenoriatului şi îmbunătăţirii accesului la finanţare;
31. subliniază că, pentru a-şi asigura succesul, Strategia UE 2020 nu ar trebui să se axeze doar pe promovarea IMM-urilor şi a creării de locuri de muncă în sectorul comercial şi al serviciilor, ci şi în sectorul agricol şi în industrie, acestea fiind vitale pentru viitoarea noastră economie;
32. consideră că îmbătrânirea populaţiei europene impune crearea unor politici de învăţare pe tot parcursul vieţii şi a unei vârste de pensionare mai flexibile (acolo unde angajaţii optează pentru acest lucru), astfel încât să se menţină un număr suficient de mare de persoane active pe piaţa muncii şi să se consolideze incluziunea socială a acestora; consideră că potenţialul de angajare a persoanelor vârstnice şi a lucrătorilor cu dizabilităţi este adesea neglijat şi aşteaptă propuneri menite să sporească acest potenţial; îndeamnă, în plus, Comisia să propună o strategie de combatere a şomajului în rândul tinerilor;
Un buget care reflectă o creştere inteligentă, integratoare şi durabilă ca prioritate a secolului XXI
33. consideră că actualul buget nu reflectă suficient nevoile financiare asociate confruntării cu provocările secolului XXI; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere ambiţioasă pentru ca Strategia EU 2020 să aibă succes;
34. îndeamnă Comisia să menţină, în cadrul noii strategii, obiectivul de consacrare a 3 % din PIB-ul european pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum a fost stabilit în Strategia de la Lisabona, atât din bugetul UE, cât şi din bugetele naţionale; solicită Comisiei să prezinte o propunere de eficientizare a cercetării europene prin simplificarea şi rentabilizarea structurilor existente, reducerea birocraţiei şi crearea unui climat de investiţii mai favorabil cercetării şi inovării, atât în sectorul public, cât şi în cel privat; consideră că, pentru a realiza o bună funcţionare a triunghiului cunoaşterii, este esenţial să se îmbunătăţească educaţia şi să se structureze şi să se eficientizeze sistemele de inovare, sprijinind în acelaşi timp tehnologiile generice esenţiale; invită statele membre să utilizeze mai eficient sinergia potenţială dintre fondurile aferente politicii de coeziune şi fondurile pentru cercetare şi dezvoltare;
35. consideră că Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ar trebui să joace un rol mai important în sprijinirea investiţiilor în infrastructură, tehnologii ecologice, inovare şi IMM-uri;
36. subliniază faptul că inovarea începe cu o educaţie mai bună şi îndeamnă Comisia să încurajeze noi parteneriate între întreprinderi, ştiinţă şi cercetare universitară;
37. solicită o abordare mai vastă a viitoarei politici a UE în materie de inovare; consideră că tehnologiile generice esenţiale ar trebui să fie finanţate în mod corespunzător pentru a face din Europa un lider mondial în aceste domenii;
38. consideră că sectorul transporturilor este un actor important pentru a realiza creşterea economică durabilă prevăzută în strategia pentru 2020 şi că acest sector contribuie într-o măsură remarcabilă la creşterea economică necesară pentru implementarea Strategiei UE 2020; consideră că o combinaţie a diferitelor măsuri, cum ar fi configuraţia energetică, măsurile de formare a preţurilor şi o abordare realistă a internalizării costurilor externe, este importantă în acest context şi că aceste măsuri ar trebui dublate de obiective mai clare şi mai realiste care ar trebui revizuite periodic;
39. reaminteşte faptul că coeziunea economică, socială şi teritorială este fundamentală pentru proiectul european, dar este pusă în pericol în prezent de efectele crizei economice; consideră că o strategie pentru 2020 reprezintă o oportunitate istorică de a păstra şi consolida coeziunea europeană, în principal printr-o politică transparentă, simplificată şi inteligentă de coeziune, ferită de orice încercare de re-naţionalizare, printr-un plan financiar durabil pe termen lung pentru reţelele transeuropene, energie şi acces liber şi echitabil la TIC şi Internet în bandă largă pentru a oferi oamenilor, în special tinerilor, posibilitatea de a utiliza cu facilitate şi, în acelaşi timp, adoptând o abordare autocritică, tehnologiile moderne de comunicaţie;
40. consideră că politica industrială este foarte importantă pentru facilitarea tranziţiei către o economie durabilă; consideră că UE ar trebui să promoveze inovarea în vederea dezvoltării unor modele de producţie mai ecologice, iar, acolo unde este necesar, să permită compensarea temporară a transformării industriei europene într-o industrie ecologică în contextul pieţelor mondiale;
41. consideră că UE ar trebui să demareze proiecte economice majore, cum ar fi o adevărată reţea energetică europeană, finalizarea proiectului Galileo şi aplicarea extinsă a tehnologiei ecologice, inclusiv renovarea sistematică a parcului de clădiri al UE, e-sănătate şi eforturile de îmbunătăţire şi actualizare a infrastructurii TIC;
42. subliniază că această rezoluţie reprezintă doar un prim pas şi că va prezenta o rezoluţie mai detaliată referitoare la blocaje, probleme şi proiecte emblematice, în timp util pentru summitul din iunie;
o o o
43. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului European şi Comisiei.