Parlamentul European,

–  având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele intermediare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,

–  având în vedere planurile de acțiune adoptate în comun cu Egiptul, Israelul, Iordania, Libanul, Marocul, Autoritatea Palestiniană și Tunisia,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2003 privind „Europa extinsă – vecinătatea: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri din est și din sud COM(2003)0104, cea din 12 mai 2004 referitoare la Documentul de strategie privind politica europeană de vecinătate (PEV) COM(2004)0373, cea din 4 decembrie 2006 privind consolidarea PEV COM(2010)0207, cea din 5 decembrie 2007 privind consolidarea politicii europene de vecinătate COM(2006)0726 și cea din 12 mai 2010 privind bilanțul politicii europene de vecinătate (PEV) COM(2007)0774,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene din 8 martie 2011 COM(2011)0200,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la PEV din 26 iulie 2010,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 19 ianuarie 2006, referitoare la Politica europeană de vecinătate (PEV)(1), din 6 iulie 2006, referitoare la Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP)(2), din 15 noiembrie 2007, referitoare la consolidarea Politicii europene de vecinătate(3), din 19 februarie 2009, referitoare la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana(4), din 19 februarie 2009, referitoare la revizuirea Instrumentului de politică europeană de vecinătate(5), din 20 mai 2010, referitoare la Uniunea pentru Mediterana(6) și din 9 septembrie 2010, referitoare la situația râului Iordan, în special a zonei Iordanului inferior(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 3 februarie 2011, referitoare la situația din Tunisia(8), din 17 februarie 2011, referitoare la situația din Egipt(9), și din 10 martie 2011, referitoare la vecinătatea sudică și, în special, la Libia, inclusiv aspectele umanitare(10);

–  având în vedere concluziile Consiliului de asociere UE - Maroc din 13 octombrie 2008, care au acordat Marocului un statut avansat,

–  având în vedere concluziile Consiliului de asociere UE - Iordania din 26 octombrie 2010, care au acordat Iordaniei un statut avansat ,

–  având în vedere aprobarea, de către Consiliul European de la Bruxelles din 13 și 14 martie 2008, a „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2008 privind „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana (UpM)” COM(2008)0319,

–  având în vedere declarația finală făcută în cadrul reuniunii miniștrilor afacerilor externe ai Uniunii pentru Mediterana, care a avut loc la Marsilia, care a avut loc între 3 și 4 noiembrie 2008,

–  având în vedere declarația reuniunii la nivel înalt de la Paris privind Mediterana, desfășurată la Paris, la 13 iulie 2008,

–  având în vedere Declarația de la Barcelona de stabilire a unui parteneriat euro-mediteranean, adoptată în cadrul Conferinței euro-mediteraneene a miniștrilor afacerilor externe, care a avut loc între 27-28 noiembrie 1995,

–  având în vedere declarațiile biroului Adunării parlamentare a Uniunii pentru Mediterana (APUpM) realizate cu ocazia reuniunilor de la Paris (12 iulie 2008), de la Cairo (20 noiembrie 2009), de la Rabat (22 ianuarie 2010), de la Palermo (18 iunie 2010) și de la Roma (12 noiembrie 2010),

–  având în vedere recomandarea APEM adoptată la Amman, la 13 octombrie 2008, și înaintată primei reuniuni a miniștrilor afacerilor externe din cadrul Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana,

–  având în vedere recomandările comisiilor APUpM, adoptate în cadrul celei de-a șasea sesiuni plenare, desfășurate la Amman în perioada 13 - 14 martie 2010,

–  având în vedere concluziile reuniunii inaugurale ale Adunării Regionale și Locale Euro-mediteraneene (ARLEM) care a avut loc la Barcelona la 21 ianuarie 2010,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui Instrument european de vecinătate și de parteneriat (IEVP)(11),

–  având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 13 decembrie 2010, referitoare la negocierile privind Acordul-cadru UE-Libia,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât respectarea și promovarea democrației și a drepturilor omului și, în mod specific, a drepturilor femeii, statul de drept, consolidarea securității, stabilitatea democratică, prosperitatea, distribuția echitabilă a venitului, bogăției și a șanselor în societate și, în consecință, lupta împotriva corupției și promovarea bunei guvernanțe reprezintă obiective și principii fundamentale ale Uniunii Europene și trebuie să constituie valori comune, împărtășite de țările partenere PEV și să devină obiective esențiale ale PEV;

B.  întrucât la revizuirea PEV ar trebi să se țină seama de demonstrațiile pentru libertate, democrație și reforme din mai multe țări din vecinătatea sudică a UE, deoarece acestea au relevat o intensă dorință populară pentru o democrație reală și condiții de viață mai bune în regiune;

C.  întrucât, motivate în mare măsură de repartizarea inegală a bunăstării și a creșterii economice, precum și de lipsa libertăților, tulburările civile, izvorâte din nemulțumirea generală a populației față de regimurile aflate la putere, s-au amplificat în întreaga regiune;

D.  întrucât efectele crizei economice și financiare s-au adăugat problemelor politice, economice și sociale din țările partenere, în special în ceea ce privește șomajul și creșterea prețurilor, care au provocat proteste în regiune;

E.  întrucât evenimentele din Tunisia, Egipt, Libia, Siria, Algeria, Maroc, Iordania şi alte ţări în care se solicită reforme democratice, impun UE să modifice PEV în mod corespunzător, pentru a sprijini în mod eficace procesul de reforme politice, economice şi sociale, condamnând totodată fără echivoc utilizarea forţei pentru a reprima demonstraţiile paşnice;

F.  întrucât, de la lansarea sa, în 2004, PEV s-a dovedit ineficace în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale legate de drepturile omului și democrație și incapabilă să conducă la reformele politice, sociale și instituționale necesare; întrucât, în cadrul relațiilor sale cu regiunea, UE a neglijat dialogul cu societățile civile și forțele democratice de pe malul sudic al Mediteranei; întrucât neajunsurile și provocările persistă, iar atenția ar trebui să se concentreze acum asupra implementării, depunându-se eforturi pentru a acționa împreună cu parteneri care sunt cu adevărat reprezentativi ai societății civile și cu instituții critice, esențiale pentru edificarea democrației, cu priorități de ordin practic bine definite, cu repere clare și cu diferențieri bazate pe performanțe și realizări;

G.  întrucât există asimetrii economice, sociale și demografice semnificative între statele europene și statele din PEV - sud, care trebuie soluționate în interesul comun al tuturor părților;

H.  întrucât UE trebuie să-și definească mai exact obiectivele strategice și prioritățile în cadrul parteneriatului său cu vecinii de la est și sud și ar trebui să acorde o importanță adecvată aspectelor conexe, atât în agenda sa politică, cât și în planificarea sa bugetară;

I.  întrucât PEV ar trebui să includă instrumente mai ambițioase și mai eficiente pentru a încuraja și a sprijini reformele politice, economice și sociale în vecinătatea UE;

J.  întrucât Tratatul de la Lisabona a creat condițiile ca UE să îmbunătățească eficiența și coerența politicilor sale, precum și propriul său mod de funcționare, în special în domeniul relațiilor externe, prin crearea funcției de Înaltă Reprezentantă/Vicepreședintă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VC) și a Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE) și întrucât Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta Comisiei ar trebui să fie garanția faptului că glasul UE se face auzit pe scena internațională;

K.  întrucât articolele 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană dezvoltă în mai mare măsură obiectivele politicii externe a Uniunii și așează promovarea drepturilor omului și, mai exact, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în centrul acțiunii externe a Uniunii;

L.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea instituirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare;

M.  întrucât conflictele nesoluționate și încălcările dreptului internațional în materia drepturilor omului reprezintă un obstacol în calea aplicării PEV, afectând dezvoltarea economică, socială și politică, precum și cooperarea, stabilitatea și securitatea regională;

N.  întrucât, în cadrul relațiilor din ultimii ani ale UE cu țările vecine din sud, căutarea stabilității pe termen scurt a prevalat, de multe ori, în raport cu valorile democrației, ale dreptății sociale și ale drepturilor omului;

O.  întrucât UE ar trebui să urmeze o abordare de jos în sus, mărindu-și sprijinul pentru edificarea instituțiilor, societatea civilă și voința acestora de a iniția procese de democratizare, în special participarea femeilor, și evoluțiile socio-economice, care sunt condiții prealabile pentru stabilitatea pe termen lung;

P.  întrucât respectarea drepturilor omului și, în particular, a drepturilor femeii, democrația și statul de drept, inclusiv combaterea torturii, a tratamentelor crude, inumane sau degradante, precum și opoziția în ceea ce privește pedeapsa cu moartea sunt principii fundamentale ale UE;

Q.  întrucât UpM se află, în prezent, în impas, în special în urma amânării sine die a celui de al doilea summit al șefilor de stat și de guvern și a reuniunilor ministeriale, precum și a demisiei Secretarului General; întrucât contextul regional în care UpM prinde contur este marcat de conflicte teritoriale, crize politice și de o creștere a tensiunilor sociale și poartă amprenta revoltelor populare din Tunisia, Egipt și alte țări mediteraneene și din Orientul Mijlociu, toate acestea stânjenind funcționarea instituțiilor UpM, precum și lansarea proiectelor majore de integrare regională, identificate de șefii de stat și de guvern din cadrul UpM la Summitul de la Paris din iulie 2008, precum și de miniștrii de externe din Uniunea pentru Mediterana la întrunirea lor de la Marsilia, din 3 și 4 noiembrie 2008; întrucât UpM, care ar fi trebuit să consolideze politica UE în regiune, s-a dovedit lipsită de eficacitate în ceea ce privește diminuarea neîncrederii crescânde și satisfacerea nevoilor de bază ale popoarelor în cauză;

R.  având în vedere oportunitatea oferită de înființarea UpM de a consolida complementaritatea dintre politicile bilaterale, pe de o parte, și politicile regionale, pe de altă parte, în vederea unei realizări mai eficiente a obiectivelor cooperării euro-mediteraneene;

S.  întrucât alți actori la nivel mondial, și țările BRIC în special, au continuat să-și consolideze prezența economică și influența politică în vecinătatea sudică a UE;

T.  întrucât efectele crizei politice, economice, sociale și financiare s-au alăturat provocărilor politice, economice și sociale deja existente cu care se confruntă țările PEV din sud; întrucât costul reformelor legate de convergența cu acquis-ul și adaptarea în concordanță cu relațiile economice și sociale mereu mai strânse constituie încă o provocare pentru vecinii din sud ai UE; întrucât, în unele țări, acești factori au contribuit, în mare măsură, la tulburările din rândul populației civile și la cererile urmărind democratizarea și reformele;

U.  întrucât problema gestionării apei și, în special, distribuirea echitabilă a apei conform nevoilor tuturor persoanelor care trăiesc în regiune, este de cea mai mare importanță pentru a asigura pacea și stabilitatea durabilă în Orientul Mijlociu;

V.  întrucât tendințele demografice arată că, în următorii douăzeci de ani, populația statelor membre ale UE va fi stabilă, dar cu o populație din ce în ce mai îmbătrânită, iar țările PEV din sud vor înregistra o creștere a populațiilor lor, în special în rândul populației lor active; întrucât este posibil ca creșterea economică și crearea locurilor de muncă în aceste țări să nu poată ține pasul cu prognozele de creștere a populației, în special având în vedere că unele țări se confruntă deja cu rate foarte ridicate ale șomajului și niveluri încă și mai ridicate de șomaj în rândul tinerilor;

W.  întrucât corupția în țările PEV din sud continuă să reprezinte o problemă gravă, care implică segmente largi ale societății, precum și instituții de stat;

X.  întrucât IEPV a contribuit la simplificarea finanțării PEV; întrucât procesul de elaborare a instrumentului care îi va succeda ar trebui să reflecte evoluțiile recente din regiune și, în special, aspirațiile democratice legitime ale populației și concluziile revizuirii strategice a PEV și ar trebui realizat pe baza unor consultări cu toate părțile interesate și, în special, cu actorii locali,

Revizuirea PEV – Considerații generale

1.  reafirmă valorile, principiile și angajamentele care stau la baza PEV, printre care se numără democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectarea drepturilor femeilor, buna guvernanță, economia de piață și dezvoltarea durabilă și reiterează faptul că PEV trebuie să devină un cadru valabil pentru adâncirea și consolidarea relațiilor cu cei mai apropiați parteneri ai noștri în vederea încurajării și susținerii reformelor lor politice, sociale și economice, urmărind instituirea și consolidarea democrației, a progresului și a oportunităților sociale și economice pentru toți; subliniază importanța menținerii principiilor responsabilității împărtășite și asumării comune în conceperea și aplicarea programelor PEV; consideră că, de la lansarea sa în 2004, ca un cadru politic unic, PEV a adus beneficii tangibile atât partenerilor vizați, cât și Uniunii, prin diferențiere în funcție de performanțe și asistență personalizată;

2.  reaminteşte, în lumina actualelor evenimente din sudul Mediteranei, în special din Tunisia, Egipt, Libia, Siria, Algeria, Maroc, Iordania şi alte ţări în care se solicită reforme democratice, eşecul PEV în ceea ce priveşte promovarea şi asigurarea drepturilor omului în ţările terţe; îndeamnă UE să tragă învăţăminte din aceste evenimente şi să-şi revizuiască politica de sprijinire a democraţiei şi a drepturilor omului, astfel încât să creeze un mecanism de punere în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului inclusă în toate acordurile încheiate cu ţări terţe; insistă asupra faptului că PEV trebuie să acorde importanţă diferenţiată criteriilor legate de independenţa puterii judecătoreşti, respectarea libertăţilor fundamentale, a pluralismului şi a libertăţii presei, precum şi de lupta împotriva corupţiei; solicită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale Uniunii referitoare la aceste ţări;

3.  invită UE să sprijine ferm procesul reformelor politice și economice în regiune, prin utilizarea tuturor instrumentelor existente în cadrul PEV și, ori de câte ori este necesar, prin adoptarea unora noi, cu scopul de a contribui, în cel mai eficient mod, la procesul de tranziție democratică, cu accent pe respectarea libertăților fundamentale, pe buna guvernanță, pe independența sistemului judiciar și pe lupta împotriva corupției, răspunzând astfel nevoilor și așteptărilor populației vecinilor noștri de la sud;

4.  subliniază necesitatea majorării fondurilor alocate PEV în cadrul financiar multianual (CFM) de după 2013, acordând prioritate, în lumina evenimentelor recente, dimensiunii sudice a PEV; consideră că noul CFM ar trebui să țină cont de specificitatea și nevoile fiecărei țări;

5.  subliniază că țărilor din vecinătatea sudică a UE trebuie să le fie făcută o ofertă concretă de integrare economică și parteneriat politic mai strâns, pe baza principiilor deschiderii, responsabilității comune și condiționalității; cere ca respectiva ofertă să fie concepută diferențiat, în funcție de necesitățile fiecărei țări și regiuni în parte, astfel încât partenerilor mai avansați să li se deschidă o cale mai rapidă de conformare cu valorile și normele UE;

6.  solicită ca cooperării cu organizațiile societății civile să-i fie acordată mai multă atenție, întrucât acestea au fost principalele forțe motrice care s-au aflat la originea revoltelor populare din întreaga regiune;

7.  subliniază necesitatea unei finanțări la nivel adecvat a cooperării cu țările vecine și reiterează valoarea IEVP ca instrument financiar principal al PEV, instrument care ar trebui să se dezvolte, astfel încât să răspundă cu mai multă flexibilitate diferitelor nevoi ale regiunilor și țărilor din vecinătate, să garanteze asocierea directă dintre obiectivele PEV și programarea IEPV și să reflecte caracterul bazat pe performanțe al viitoarei PEV; relevă însă nevoia de a acorda o asistență mai bine orientată, țintind în special societatea civilă și comunitățile locale, în concordanță cu abordarea de jos în sus; subliniază valoarea monitorizării și implementării diferitelor programe din cadrul IEPV;

8.  subliniază că au fost luate toate măsurile necesare, inclusiv în ceea ce privește asigurarea resurselor adecvate de natură financiară, umană și tehnică, pentru a garanta o reacție adecvată a UE în cazul oricăror fluxuri de migrație de masă, în conformitate cu articolul 80 din TFUE;

9.  subliniază că revizuirea strategică a PEV ar trebui să abordeze în mod corespunzător deficiențele politicii și să constituie o pledoarie pentru un angajament politic mai ferm din partea tuturor partenerilor și să consolideze, totodată, diferențierea în funcție performanțe, bazată pe criterii de evaluare clar definite; cere ca la revizuire să se acorde o atenție deosebită și nevoii urgente de a dezvolta dimensiunea multilaterală, în cadrul unui efort de instituire a unui dialog politic intens, continuu și consistent cu țările partenere;

10.  consideră că evaluarea continuă, nu numai a rezultatelor care obținute până în prezent prin programele implementate, ci și a măsurii în care resursele folosite în cadrul parteneriatului sunt adecvate; este deosebit de importantă; opinează că această procedură va oferi ocazia de a corecta, în viitor, toate neajunsurile și opțiunile greșite;

11.  solicită Consiliului și Comisiei să revizuiască PEV față de vecinii din sud cu scopul de a furniza resursele și asistența necesare pentru o tranziție democratică veritabilă și pentru a așeza temelia necesară unor reforme politice, sociale și instituționale substanțiale; insistă asupra faptului că politica de vecinătate trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judiciare, respectarea libertăților fundamentale, inclusiv a libertății mijloacelor de informare în masă, precum și de lupta împotriva corupției;

12.  recunoaște și subliniază diferența dintre „vecinii europeni” – țări care pot intra oficial în UE după îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga și „vecinii Europei” – statele care nu pot adera la UE, ca urmare a poziției lor geografice;

13.  opinează că este, prin urmare, de maximă importanță și urgență să se procedeze la o reconsiderare și revizuire a întregii strategii UE în privința Mediteranei și că această nouă strategie ar trebui să intensifice dialogul politic și să sprijine toate forțele democratice și sociale, inclusiv actorii din cadrul societății civile; cere, în acest sens, Consiliului să definească un set de criterii politice pe care țările din cadrul PEV trebuie să le îndeplinească pentru a li se acorda „statutul avansat”;

14.  subliniază necesitatea recunoașterii și a fructificării schimbărilor aduse de Tratatul de la Lisabona, în special rolul consolidat al ÎR/VP, crearea SEAE și noile competențe ale Parlamentului European, pentru a îmbunătăți coerența politicii externe a UE și pentru spori eficiența și legitimitatea acțiunii și dimensiunii sale externe; consideră că UE va fi în măsură să dezvolte o politică credibilă și efectivă în relațiile cu partenerii săi mediteraneeni numai în cazul în care Consiliul și Comisia vor fi capabile să tragă învățăminte din evenimentele care s-au petrecut și din cele actuale, procedând la o analiză completă a neajunsurilor PEV actuale;

15.  subliniază importanța unui parteneriat între UE și țările vecine din sud și evidențiază că această cooperare strânsă este în interesul ambelor părți;

16.  consideră că UE ar trebui să tragă învățăminte din evenimentele recente din vecinătatea sudică și că PEV ar trebui revizuită din această perspectivă, urmărindu-se instituirea unui parteneriat cu societățile, și nu doar cu statele;

Dimensiunea sudică

17.  reamintește importanța înființării unui grup operativ, care să implice Parlamentul, ca răspuns la cererile de monitorizare a proceselor de tranziție democratică formulate de actorii care acționează în favoarea schimbărilor democratice, în special în privința unor alegeri libere și democratice și edificarea instituțională, inclusiv a unui sistem judiciar independent;

18.  sprijină ferm, în lumina recentelor evoluții din regiune, aspirațiile democratice legitime exprimate de popoarele din mai multe țări din vecinătatea sudică a UE și cere autorităților din acele țări să instituie, cât mai curând posibil, o tranziție pașnică către adevărata democrație; relevă faptul că revizuirea strategică a PEV trebuie să ia pe deplin în considerație și să reflecte aceste evoluții;

19.  cere, în acest context, ca UE să sprijine în mod semnificativ transformările democratice din ţările vecine din sud, în parteneriat cu societatea din aceste ţări, prin mobilizarea, revizuirea şi adaptarea instrumentelor existente în scopul facilitării reformelor politice, economice şi sociale; solicită, în această privinţă Consiliului şi Comisiei să creeze mecanisme tranzitorii de sprijin financiar pe termin scurt, inclusiv împrumuturi, destinate ţărilor care le solicită pentru că le-au devenit necesare ca urmare a unor schimbări democratice rapide şi a unei scăderi bruşte a lichidităţilor; solicită, de asemenea, Comisiei să revizuiască, cât mai repede posibil, programele indicative naţionale ale Tunisiei şi Egiptului pe perioada 2011 - 2013, luând în consideraţie noile nevoi urgente ale acestor parteneri în termeni de edificare a democraţiei;

20.  subliniază importanța intensificării dialogului politic cu țările din vecinătatea sudică a UE; evidențiază din nou că consolidarea democrației, statul de drept, buna guvernanță, lupta împotriva corupției și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt elemente esențiale ale acestui dialog; subliniază, în această privință, importanța respectării libertății de conștiință, religie și gândire, a drepturilor femeii și a egalității de gen, a protecției minorităților și a luptei împotriva discriminării din motive de orientare sexuală;

21.  remarcă faptul că statutul avansat a fost deja acordat sau este în curs de negociere cu unele dintre țările partenere; subliniază importanța adoptării unei abordări mai transparente și mai coerente în privința acestei diferențieri, pentru a institui un proces solid, care să producă rezultate concrete, și a unor repere precise de evaluare, astfel încât să se evite aplicarea unor standarde duble în privința criteriilor de îndeplinit pentru acordarea statutului avansat;

22.  evidențiază necesitatea adaptării criteriilor de la Copenhaga la cerințele impuse pentru acordarea statutului avansat; cere Comisiei să ia măsurile necesare pentru ca țărilor terțe să li acorde statutul avansat atunci când îndeplinesc aceste criterii;

23.  subliniază faptul că lupta împotriva corupției, în special în cadrul sistemului judiciar și al poliției, ar trebui să reprezinte o prioritate de prim ordin pentru UE în dezvoltarea relațiilor sale cu partenerii sudici;

24.  insistă să fie consultat în toate etapele procesului de acordare a statutului avansat țărilor partenere și de elaborare a planurilor de acțiune din cadrul PEV, în concordanță cu noul său rol, conferit prin Tratatul de la Lisabona; cheamă Consiliul și SEAE să implice Parlamentul în procesul decizional privind statutul avansat, prin dezvoltarea unui mecanism de consultare neechivoc, de utilizat în toate etapele negocierilor, inclusiv în ceea ce privește criteriile de îndeplinit și stabilirea priorităților și orientărilor incluse în planurile de acțiune;

25.  accentuează faptul că un parteneriat efectiv între UE și vecinii săi sudici poate fi bazat numai pe sinergia dintre dimensiunile bilaterale și multilaterale interconectate ale acestui proces de cooperare și, prin urmare, regretă faptul că PEV nu ia suficient în considerare necesitatea de a consolida dimensiunea multilaterală;

26.  omagiază curajul cetățenilor din Tunisia, Egipt și Libia, care s-au ridicat și au cerut democrație și libertate și cheamă toate instituțiile UE să ofere sprijin deplin procesului de tranziție democratică din aceste țări;

27.  regretă pierderile de vieți omenești în timpul revoltelor pașnice din Tunisia și Egipt și solicită autorităților să investigheze în mod corespunzător incidentele în cauză și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției;

28.  consideră că conflictul israeliano-palestinian se află la originea tensiunilor politice din Orientul Mijlociu și din întreaga regiune mediteraneană;

29.  solicită VP/ÎR să se implice activ în soluționarea conflictului și în procesul de edificare a încrederii din regiune, astfel ca UE să aibă un rol de protagonist activ, și nu doar unul de finanțator, în special în cadrul procesului de pace din Orientul Mijlociu și, de asemenea, în cazul conflictului din Sahara Occidentală; consideră că soluționarea conflictului este de importanță capitală pentru evoluțiile politice, economice și sociale din regiune și pentru dezvoltarea dimensiunii regionale a PEV și a formelor ei multilaterale de cooperare, cum este UpM; remarcă faptul că găsirea unei soluții globale, în conformitate cu dreptul internațional, pentru toate conflictele din vecinătatea sudică a UE și pentru conflictul arabo-israelian în special, este esențială pentru ca succesul PEV să fie deplin;

30.  consideră că dialogul intercultural din regiunea mediteraneană este crucial pentru consolidarea înțelegerii reciproce, a solidarității, toleranței și bunăstării popoarelor din zonă; se așteaptă ca la revizuire să fie luată în considerație dezvoltarea unor instrumente în acest scop;

31.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la amânarea sine die a celui de-al doilea Summit al șefilor de stat și de guvern ai UpM și a reuniunilor ministeriale UpM, amânare care transmite un mesaj negativ popoarelor și instituțiilor din regiune; consideră că demisia Secretarului General evidențiază necesitatea clarificării naturii procedurilor și instituțiilor UpM; relevă faptul că tensiunile politice și conflictele regionale din regiunea mediteraneană nu ar trebui să afecteze progresele concrete în direcția stabilirii unor relații de cooperare sectorială și multilaterală și că doar prin realizarea de mari proiecte de integrare și prin dezvoltarea unui dialog politic deschis UpM va putea contribui la dezvoltarea unui climat de încredere propice atingerii obiectivelor de dreptate și securitate comună într-un spirit de solidaritate și pace;

32.  deplânge finanțarea necorespunzătoare alocată UpM și nivelul foarte redus de angajare al statelor membre de pe ambele maluri ale Mediteranei; deplânge abordarea echivocă a politicii mediteraneene și cere UE să elaboreze o viziune strategică pe termen lung de dezvoltare și stabilizare a regiunii; insistă asupra necesității de a transforma procesul de integrare euro-mediteraneană într-o prioritate politică a agendei europene;

33.  este convins că UpM ar trebui relansată, astfel încât să se țină seama de noile evoluții din regiune; opinează că această nouă UpM ar trebui să promoveze o dezvoltare economică, socială și democratică solidă și să așeze o puternică bază comună pentru relații strânse între UE și vecinii săi din sud; consideră că această nouă comunitate ar deschide și noi perspective pentru o pace durabilă în Orientul Mijlociu, o pace înrădăcinată în diferitele societăți existente în regiune și nu numai una contingentă, depinzând de voința politică fragilă a liderilor autoritari din zonă;

34.  observă că revizuirea ar trebui să analizeze de ce UpM nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor și să evalueze provocările viitoare și, de asemenea, să studieze modalitățile de consolidare a instrumentelor bilaterale din cadrul PEV; consideră, în această privință, că ar trebui alocate mai multe resurse domeniilor în care ar putea fi obținute rezultate concrete;

35.  este preocupat de lipsa progreselor în ceea ce privește instituirea zonei euro-mediteraneene de liber schimb; solicită ca, odată ce cerințele referitoare la zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător, destinate să constituie baza unei zone euro-mediteraneene de liber schimb, au fost îndeplinite, să fie desfășurate negocieri concertate, luându-se în considerație realitățile socio-economice din fiecare țară parteneră, cu condiția ca impactul social și ambiental al acestor înțelegeri să fie evaluat în mod corespunzător și la timp; deplânge faptul că diverșii actori nu au înregistrat niciun progres real în ceea ce privește crearea condițiilor necesare; încurajează, de asemenea, dezvoltarea unei cooperări economice bilaterale și multilaterale sud-sud, care ar aduce beneficii concrete pentru cetățenii țărilor implicate și ar îmbunătăți climatul politic din regiune;

36.  subliniază necesitatea abordării punctuale a celor mai importante probleme specifice din fiecare dintre țările în cauză, însă reiterează faptul că situația socio-economică, în special a generațiilor mai tinere, trebuie să constituie o preocupare specială în cadrul politicii de vecinătate;

37.  consideră că cooperarea subregională consolidată între statele membre și țările PEV cu interese, valori și preocupări comune specifice ar putea crea o dinamică pozitivă pentru întreaga zonă mediteraneană; încurajează statele membre să exploreze potențialul geometriei variabile ca model de cooperare și subliniază că viitorul PEV ar trebui să faciliteze și să promoveze această abordare, în special prin bugetul său de finanțare regională;

38.  consideră că problema imigrației ilegale trebuie soluționată în contextul politicii din relațiile cu țările vecine din sud; cere Consiliului și Comisiei să monitorizeze implementarea acordurilor cu toate țările din vecinătatea sudică și a acordurilor bilaterale existente între statele membre ale UE și actorii regionali în materie de imigrație și, în special, de readmisie;

39.  deplânge abordarea asimetrică în materie de mobilitate și politică a vizelor adoptată de UE în privința vecinilor din est și din sud; în ceea ce privește mobilitatea, pledează pentru facilitarea procedurilor de acordare a vizelor pentru țările PEV din sud, în special pentru studenți, cercetători și oameni de afaceri, și pentru adoptarea unui parteneriat euro-mediteranean pentru mobilitate; subliniază importanța rolului pe care unele dintre țările PEV l-ar putea juca în gestionarea fluxurilor migratoare; evidențiază faptul că cooperarea în materie de gestionare a fluxurilor migratoare trebuie să fie în strictă concordanță cu valorile UE și cu obligațiile juridice internaționale; insistă asupra faptului că acordurile de readmisie cu țările partenere ar trebui avute în vedere numai pentru imigranții fără forme legale, cu excluderea acelora care se declară ei înșiși drept solicitanți de azil, refugiați sau persoane care au nevoie de protecție, și reiterează faptul că principiul nereturnării se aplică oricărei persoane care este amenințată de pedeapsa cu moartea, tratamente inumane sau tortură; solicită o colaborare mai strânsă, pentru stoparea traficului cu ființe umane și pentru ameliorarea condițiilor în care trăiesc migranții, atât în UE, cât și în țările PEV sudice;

40.  solicită VP/ÎR, SEAE și Comisiei să plaseze în capul agendei lor pentru convorbiri cu țările PEV din sud prioritățile politice ale UE, și anume abolirea pedepsei cu moartea, respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeii și respectarea libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de conștiință și de religie, libertatea de asociere și libertatea mijloacelor de informare în masă, respectarea statului de drept, a independenței puterii judecătorești, lupta împotriva torturii și a tratamentelor crude și inumane, lupta împotriva impunității și ratificarea unei serii de instrumente juridice internaționale, printre care Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților;

41.  cere ca, în contextul revizuirii acordurilor cu țările PEV din sud, să se reînnoiască atenția acordată deplinei respectări a libertății religiei, în special în cazul tuturor minorităților religioase, din țările implicate; subliniază că libertatea religiei include libertatea de manifestare a propriei religii sau credințe în mod individual sau colectiv, în public sau în mediu privat, prin cult, învățământ, practici și respectarea riturilor, și că această libertate trebuie să includă și dreptul la schimbarea religiei;

42.  subliniază că relațiile contractuale ale UE cu toate țările PEV includ acorduri privind unele forumuri obișnuite de dezbatere a chestiunilor legate de drepturile omului, sub forma unor subcomisii pentru drepturile omului; solicită SEAE să facă uz pe deplin de aceste înțelegeri și să implice subcomisiile existente în toate negocierile, să insiste ca acestea să devină mai eficace și mai pragmatice și să garanteze implicarea organizațiilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului; recomandă ridicarea statutului Grupului neoficial de lucru UE-Israel pentru drepturile omului la statutul de subcomisie obișnuită; cheamă, de asemenea, SAEA să participe la structurile de cooperare dintre COHOM-uri și Subcomisia pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului;

43.  invită VP/ÎR, SEAE și Comisia să urmărească în mod activ promovarea și protejarea libertății de comunicare și accesul la informații, inclusiv pe internet;

44.  invită VP/ÎR, SEAE și Comisia să consolideze rolul organizațiilor societății civile, în special rolul organizațiilor pentru drepturile omului și al celor pentru drepturile femeii, în ceea ce privește monitorizarea politicii și programarea și implementarea asistenței prin intermediul unui instrument specific de edificare a capacităților; în această privință, evidențiază necesitatea abilitării femeilor și invită SEAE și Comisia să analizeze în mod sistematic impactul genului asupra proiectelor și a programelor sale și să militeze pentru ca la reformarea constituțiilor, a codurilor penale, a dreptului familiei și a altor norme de drept civil, precum și în cadrul dialogurilor privind drepturile omului desfășurate cu țările partenere PEV să se țină seama de drepturile femeilor și de egalitatea de gen; insistă asupra faptului că VP/ÎR, SEAE și Comisia nu ar trebui să strângă relațiile dintre țările terțe și UE dacă țările în cauză nu implică suficient organizațiile societății civile în politicile lor; remarcă faptul că organizațiile societății civile sunt aliații cei mai de încredere și mai puternici ai UE în promovarea valorilor democratice, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului n țările partenere; solicită o mai mare implicare a autorităților locale și regionale și a organizațiilor profesionale, precum și a partenerilor sociali, în cooperarea UE cu vecinii săi din sud; cheamă Consiliul și Comisia ca, în acest sens, să utilizeze cu mai multă fermitate și eficacitate Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

45.  evidențiază necesitatea de a pune în aplicare integrarea dimensiunii de gen și de a sprijini acțiuni specifice, astfel încât să se obțină o abordare eficace și sistematică a egalității între femei și bărbați în țările PEV; îndeamnă guvernele și societatea civilă să mărească gradul de integrare socială a femeilor, să combată analfabetismul în rândul femeilor și să promoveze ocuparea forței de muncă feminine, pentru a asigura o prezență semnificativă a femeilor la toate nivelurile;

46.  subliniază importanța unei cooperări structurate în domeniul învățământului superior și al cercetării, pentru a încuraja recunoașterea reciprocă a diplomelor și a sistemelor de învățământ, în special în vederea creșterii mobilității studenților, a cercetătorilor și a profesorilor, susținută de măsuri vizând combaterea „exodului creierelor”; salută, în acest sens, asistența oferită prin programul Tempus pentru învățământul superior și prin schimburile organizate în cadrul ERASMUS Mundus Acțiunea 2, precum și crearea Universității Euro-Mediteraneene (EMUNI), care reprezintă o rețea euro-mediteraneană de universități pe ambele maluri;

47.  subliniază importanța rolului jucat de autoritățile locale în dezvoltarea democratică a țărilor noastre partenere și încurajează extinderea programelor de înfrățire între autoritățile locale ale UE și țările partenere;

48.  subliniază importanța sindicatelor și a dialogului social ca elemente componente ale dezvoltării democratice a partenerilor sudici; încurajează aceste țări să consolideze drepturile lucrătorilor și ale sindicatelor; evidențiază rolul important pe care dialogul social îl poate juca în soluționarea provocărilor de ordin socio-economic în regiune;

49.  insistă asupra importanței realizării unei apropieri între investiții, formare, cercetare și inovare, acordând o atenție specială formării adaptate nevoilor pieței muncii pentru a face față provocărilor socio-economice din regiune; solicită ca femeilor și grupurilor dezavantajate, cum sunt tinerii, să li se acorde o atenție deosebită; subliniază, totodată, importanța crucială a sprijinirii în continuare a proiectelor de dezvoltare locală, astfel ca acestea să contribuie la revitalizarea regiunilor și orașelor celor mai vulnerabile;

50.  subliniază faptul că un sistem de transport multimodal care funcționează bine și este eficient și sigur constituie o condiție prealabilă pentru creșterea și dezvoltarea economică, facilitând comerțul și integrarea între Uniunea Europeană și partenerii săi sud-mediteraneeni; invită Comisia să realizeze o evaluare intermediară a planului de acțiune pentru transportul regional (2007-2013) pentru Mediterana și să ia în considerare rezultatul în cazul oricărui viitor plan de acțiune în domeniul transporturilor;

51.  consideră că dezvoltarea durabilă ar trebui să fie un principiu transversal de revizuire a PEV, punând accentul pe îmbunătățirea protecției mediului, dezvoltarea importantului potențial energetic regenerabil din regiune și promovarea politicilor și proiectelor care facilitează o mai bună utilizare a resurselor scăzute de apă;

52.  reiterează apelul adresat Consiliului, Comisiei și statelor membre ale UE de a încuraja și sprijini un plan cuprinzător de corectare a efectelor devastatoare suferite de râul Iordan și pentru a oferi în continuare sprijin financiar și tehnic pentru reabilitarea râului și, în special, a cursului său inferior, de asemenea, în cadrul UpM;

53.  subliniază potențialul ridicat de cooperare în domeniul energiei și al surselor regenerabile de energie, cum ar fi vântul, soarele și valurile; sprijină implementarea coordonată a Planului mediteranean de energie solară și a inițiativelor industriale, care ar trebui să urmărească satisfacerea necesităților primare ale țărilor partenere, precum și adoptarea unei strategii euro-mediteraneene în materie de eficiență energetică; sprijină importanța promovării interconexiunilor trans-euro-mediteraneene din sectoarele energiei electrice, gazelor și petrolului, pentru a îmbunătăți securitatea aprovizionării cu energie prin înființarea unei rețele inteligente care să interconecteze întreaga regiune euro-mediteraneană;

54.  reamintește importanța agriculturii, care aduce avantaje pentru fermierii locali, pentru dezvoltarea rurală, pentru siguranța și suveranitatea alimentară, pentru adaptarea la schimbările climatice, pentru accesul la apă și pentru utilizarea sa rațională, precum și pentru energie; recomandă transformarea cooperării în domeniul agriculturii într-o prioritate a PEV, în sprijinul foii de parcurs euro-mediteraneene pentru agricultură și ca mijloc de stabilizarea a prețului alimentelor la nivel național, regional și mondial;

55.  reiterează apelul său pentru crearea unei forțe euro-mediteraneene de protecție civilă, având în vedere faptul că amploarea crescândă și numărul din ce în ce mai mare al catastrofelor naturale impun alocarea unor resurse pe măsură și că o astfel de inițiativă ar consolida solidaritatea între popoarele euro-mediteraneene;

56.  subliniază importanţa unei cooperări mai puternice cu organizaţiile regionale multilaterale din Sud, în special cu Liga Arabă şi cu Uniunea Africană, pentru a putea face faţă cu succes provocărilor din domeniile menţionate mai sus; solicită Comisiei să ia în considerarea posibilitatea unui nou dialog structurat cu aceste foruri în perioada revizuirii PEV;

57.  reafirmă valoarea IEVP ca instrument de finanțare a PEV; relevă însă nevoia de mai multă flexibilitate și de a acorda o asistență mai bine orientată, țintind în special societatea civilă și comunitățile locale, în concordanță cu abordarea de jos în sus; solicită, de asemenea, o analiză cuprinzătoare a eficienței IEVP, cu scopul unei mai bune fructificări a fondurilor și instrumentelor financiare disponibile, în contextul relațiilor UE cu vecinii săi din sud și pentru a garanta corecta folosire a asistenței și a ajutoarelor pentru dezvoltare în țările beneficiare; consideră că transparența finanțării și includerea unor mecanisme de combatere a corupției în cadrul instrumentelor financiare prezintă o importanță vitală; subliniază valoarea monitorizării și implementării diferitelor programe din cadrul IEPV; subliniază importanța consolidării proiectelor transfrontaliere, a amplificării programelor la nivel interpersonal și a stimulentelor pentru dezvoltare în ceea ce privește cooperarea regională; invită Comisia și SEAE să se consulte cu Parlamentul și cu părțile interesate provenind din rândurile societății civile, încă din etapele inițiale de pregătire a instrumentului care urmează să înlocuiască IEVP;

58.  invită Consiliul să adopte propunerea legislativă de modificare a articolului 23 al regulamentului IEPV, prezentată de Comisie în mai 2008 și adoptată de Parlamentul European la 8 iulie 2008, care ar permite reinvestirea fondurilor recuperate în urma operațiunilor anterioare și ar furniza astfel UE un instrument foarte necesar pentru a atenua consecințele actualei crize financiare asupra economiei reale și asupra escaladării prețurilor la alimente în regiunile vecine și, în special, în regiunile din sud;

59.  subliniază că IEVP nu este singurul instrument disponibil pentru finanțarea programelor și a acțiunilor în cadrul PEV și, în consecință, insistă asupra necesității unei abordări coerente, bazate pe toate instrumentele financiare; cheamă, prin urmare, SEAE și Comisia să ofere o privire de ansamblu clară asupra banilor alocați per țară beneficiară, inclusiv un desfășurător per instrument;

60.  subliniază necesitatea majorării fondurilor alocate dimensiunii sudice a PEV în cadrul noilor perspective financiare ale UE pentru perioada 2014-2020, pentru a garanta că finanțarea este pe măsura ambițiilor politice și pentru a pune în aplicare prevederile statutului avansat, fără a afecta celelalte priorități ale PEV; insistă asupra conformării necesare cu acordul la care s-a ajuns în urma declarației adresată de Comisie COREPER-ului, în 2006, care repartizează două treimi din finanțarea IEVP țărilor din sud și o treime țărilor din est, în conformitate cu ponderea demografică a acestora;

61.  subliniază, totuși, faptul că orice majorare a fondurilor alocate ar trebui să se bazeze pe evaluarea exactă a nevoilor și să fie în concordanță cu mărirea eficacității programelor implementate, adaptate în mod corespunzător și prioritizate în conformitate cu cerințele din fiecare țară beneficiară;

62.  salută activitatea desfășurată de BEI în cadrul Facilității euro-mediteraneene pentru investiții și parteneriat (FIPEM) și subliniază nevoia unei mai mari sinergii cu alte instituții financiare internaționale care sunt, de asemenea, active în regiune și propune din nou înființarea unei instituții financiare de codezvoltare euro-mediteraneană, la care BEI ar rămâne principalul acționar, sprijină majorarea plafonului de garantare BEI, pentru a-i permite acesteia să-și mențină, în următorii ani, operațiunile desfășurate în regiune la același nivel de intensitate; invită BERD să-și modifice statutul, pentru a lua parte la acest proces de asistență financiară;

Rolul Parlamentului European

63.  subliniază rolul-cheie al Parlamentului European în garantarea unei strânse legături între stabilitatea și prosperitatea Europei și guvernanța democratică și progresele economice și sociale în cazul vecinilor săi PEV din sud și în promovarea dezbaterilor politice, a deplinei libertăți și a reformelor democratice în țările vecine partenere, în special prin delegațiile interparlamentare și AP-UpM;

64.  își reafirmă angajamentul de a-și exercita în continuare dreptul de control parlamentar asupra modului de implementare a PEV, inclusiv prin organizarea unor dezbateri periodice cu Comisia privind aplicarea IEPV; salută consultările extinse realizate de Comisie și SEAE cu privire la revizuirea PEV și speră că SEAE și Comisia vor garanta și consultarea sistematică și integrală a Parlamentului în ceea ce privește pregătirea documentelor relevante, cum ar fi planurile de acțiune în cadrul PEV; de asemenea, solicită ca Parlamentul să aibă acces la mandatele de negociere pentru toate acordurile internaționale în curs de a fi încheiate cu țările partenere PEV, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, care prevede că Parlamentul trebuie să fie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor PEV și Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana.

(1) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312. (2) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 760. (3) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443. (4) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 76. (5) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 83. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0192. (7) Texte adoptate, P7_TA(2010)0314. (8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0038. (9) Texte adoptate, P7_TA(2011)0064. (10) Texte adoptate, P7_TA(2011)0095. (11) JO L 310, 9.11.2006, p. 1.