Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2084(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0342/2011

Texte depuse :

A7-0342/2011

Dezbateri :

PV 14/11/2011 - 20
CRE 14/11/2011 - 20

Voturi :

PV 15/11/2011 - 7.16
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0492

Texte adoptate
PDF 391kWORD 109k
Marţi, 15 noiembrie 2011 - Strasbourg
Jocurile de noroc online în piața internă
P7_TA(2011)0492A7-0342/2011

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la jocurile de noroc online în piața internă (2011/2084(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2011 intitulată „Carte verde privind jocurile de noroc online în piața internă” (COM(2011)0128),

–  având în vedere articolele 51, 52 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Protocolul anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2010 și rapoartele privind progresele înregistrate ale Președințiilor franceză, suedeză, spaniolă și ungară ale Consiliului privind cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre ale UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la integritatea jocurilor de noroc on-line(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul(3),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale(4),

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(5),

–  având în vedere Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță(6),

–  având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(7),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308,

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(8),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(9),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012,

–  având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(10),

–  având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(11),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0342/2011),

A.  întrucât sectorul jocurilor de noroc online este în continuă creștere, într-o oarecare măsură în afara controlului guvernelor naționale ale cetățenilor cărora le sunt oferite astfel de jocuri de noroc, și întrucât acest sector nu reprezintă o piață precum celelalte, date fiind riscurile pe care le presupune în materie de protecție a consumatorilor și de combatere a crimei organizate;

B.  întrucât, prin aplicarea principiului subsidiarității, nu există o legislație europeană specifică în domeniul reglementării jocurilor de noroc online;

C.  întrucât serviciile de jocuri de noroc fac obiectul unei serii de acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva privind serviciile media audiovizuale, Directiva privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind vânzarea la distanță, Directiva privind combaterea spălării banilor, Directiva privind protecția datelor, Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice și Directiva privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată;

D.  întrucât sectorul jocurilor de noroc este reglementat în mod diferit în statele membre, iar acest lucru produce dificultăți majore nu numai în furnizarea de servicii de jocuri de noroc transfrontaliere legale de către operatorii licențiați, dar și în protejarea consumatorilor de către autorități și combaterea jocurilor de noroc online ilegale și a criminalității potențiale asociate acestora la nivelul UE;

E.  întrucât valoarea adăugată a unei abordări europene în materie de combatere a criminalității și a fraudei, în special cu privire la protejarea integrității sportului, precum și la protejarea jucătorilor și consumatorilor, dobândește o importanță deosebită;

F.  întrucât articolul 56 din TFUE garantează libertatea de a presta servicii, dar întrucât, ca urmare a naturii sale specifice, jocurile de noroc online au fost excluse din domeniul de aplicare a Directivei privind comerțul electronic, a Directivei privind serviciile și a Directivei privind drepturile consumatorilor;

G.  întrucât, deși Curtea de Justiție a clarificat o serie de aspecte juridice importante cu privire la jocurile de noroc online în UE, incertitudinea juridică subzistă în ceea ce privește alte aspecte, care pot fi rezolvate numai la nivel politic; întrucât această incertitudine juridică a condus la o creștere semnificativă a disponibilității jocurilor de noroc ilicite și a riscurilor ridicate asociate acestora;

H.  întrucât jocurile de noroc online, în cazul în care nu există un cadru adecvat de reglementare, pot implica un risc mai mare de dependență decât jocurile de noroc tradiționale, cu sediu fizic, dat fiind accesul facil și lipsa unui control social;

I.  întrucât consumatorii trebuie educați cu privire la potențialele prejudicii aduse de jocurile de noroc online și protejați împotriva pericolelor din acest domeniu, în special a dependenței, fraudei, înșelătoriei și jocurilor de noroc în rândul minorilor;

J.  întrucât jocurile de noroc reprezintă o importantă sursă de venituri, venituri pe care cele mai multe dintre statele membre le pot îndrepta spre activități caritabile și de binefacere, precum finanțarea sportului;

K.  întrucât este esențial să se garanteze integritatea sportului prin consolidarea luptei împotriva corupției și fenomenului meciurilor trucate;

L.  întrucât, pentru îndeplinirea acestor obiective, este absolut necesar să se pună în aplicare mecanisme de control al competițiilor sportive și al fluxurilor financiare, precum și mecanisme de monitorizare comună la nivelul întregii Uniuni Europene;

M.  întrucât, pentru a realiza un schimb de bune practici, este esențială cooperarea la nivel internațional între toate părțile implicate (instituții, federații sportive, operatori de pariuri),

1.  salută inițiativa Comisiei Europene de a începe consultări publice în cadrul Cărții verzi privind pariurile și jocurile de noroc online, ceea ce va permite o reflecție pragmatică și realistă asupra viitorului acestui sector în Europa;

2.  salută clarificarea oferită de Comisie și precizează că procesul politic inițiat prin Cartea verde nu vizează sub nicio formă dereglementarea/liberalizarea jocurilor de noroc online;

3.  reamintește importanța economică crescândă a sectorului jocurilor de noroc online, ale căror venituri anuale au depășit 6 miliarde EUR în 2008, ceea ce reprezintă 45 % din piața mondială; este de acord cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene că aceasta este o activitate economică cu caracteristici specifice; reamintește că această creștere implică, de asemenea, costuri sociale sporite ca urmare a dependenței de jocurile de noroc și a practicilor ilegale;

4.  consideră că reglementarea eficientă a sectorului jocurilor de noroc online ar trebui, mai ales:

   (a) să canalizeze impulsul natural de a juca al populației;
   (b) să combată sectorul ilegal al jocurilor de noroc;
   (c) să garanteze o protecție eficientă a jucătorilor, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, în special tinerilor,
   (d) să prevină pericolele legate de dependența pe care o pot genera jocurile de noroc și
   (e) să garanteze că jocurile de noroc se vor desfășura într-un mod controlat, corect, responsabil și transparent,
   (f) să asigure că integritatea competițiilor sportive va fi garantată prin promovarea unor acțiuni concrete,
   (g) să asigure că un procent semnificativ din veniturile obținute din jocurile de noroc va fi utilizat în scopuri publice, caritabile sau de binefacere și
   (h) să asigure că jocurile de noroc nu sunt legate de infracțiuni, fraudă și orice formă de spălare de bani;

5.  consideră că prin această reglementare, consumatorii și publicul ar fi mult mai interesați de competițiile sportive, iar credibilitatea rezultatelor sportive și prestigiul de care se bucură acest tip de competiții sportive ar deveni sustenabile;

6.  subliniază poziția Curții de Justiție a Uniunii Europene(13), conform căreia internetul este doar un canal de propagare a ofertei de jocuri de noroc cu tehnologii sofisticate care pot fi utilizate pentru a proteja consumatorii și pentru a păstra ordinea publică, cu toate că acest lucru nu reduce posibilitatea statelor membre de a-și alege abordarea specifică în materie de reglementare a jocurilor de noroc online, și le oferă posibilitatea de a limita sau de a exclude anumite servicii oferite consumatorilor;

Principiul subsidiarității și valoarea adăugată europeană

7.  subliniază că trebuie aplicat principiul subsidiarității care să stea la baza oricărei reglementări din acest sector, având în vedere diferitele tradiții și culturi din statele membre, care trebuie înțelese drept „subsidiaritate activă”, ce presupune cooperarea dintre administrațiile naționale; consideră, totodată, că acest principiu presupune conformarea cu regulile pieței interne aplicabile, conform cu hotărârea CEJ privind jocurile de noroc;

8.  consideră că o ofertă bine reglementată și atractivă de servicii de jocuri de noroc, atât online, cât și prin canale tradiționale, este necesară pentru a asigura că consumatorii nu recurg la operatori care nu îndeplinesc cerințele naționale de licențiere;

9.  respinge, așadar, un instrument juridic european pentru reglementarea uniformă a întregului sector al jocurilor de noroc, consideră însă că o abordare europeană coordonată ar adăuga în mod clar valoare, alături de reglementările naționale, dată fiind natura transfrontalieră a serviciilor de jocuri de noroc online;

10.  recunoaște dreptul de care dispun statele membre în materie de organizare a pariurilor și a jocurilor de noroc, asigurând în același timp respectarea principiilor de bază ale TUE privind nediscriminarea și proporționalitatea; respectă, în acest context, hotărârea anumitor state membre de a interzice total sau parțial jocurile de noroc online sau de a menține monopolul de stat în respectivul sector, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, cu condiția ca acestea să adopte o abordare comună;

11.  reamintește că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a admis în numeroase ocazii că, pentru a asigura o mai bună protecție a consumatorilor împotriva fraudei și pentru a combate mai eficient criminalitatea din sectorul jocurilor de noroc online, este indicat ca drepturile exclusive să fie acordate unui singur operator supus unui control strict din partea autorităților publice;

12.  subliniază faptul că jocurile de noroc online reprezintă activități economice unice în felul lor, în cazul cărora nu se pot aplica pe deplin dispozițiile privind piața internă, și anume libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii; recunoaște, cu toate acestea, jurisprudența coerentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care subliniază că ar trebui adoptate și aplicate, în mod consecvent, proporțional și nediscriminatoriu, controale naționale;

13.  subliniază că, pe de o parte, furnizorii de jocuri de noroc online ar trebui să respecte întotdeauna legislația națională a țării în care acele jocuri operează și, pe de altă parte, statele membre ar trebui să mențină dreptul de a impune măsuri pentru a aborda jocurile de noroc online ilicite, în vederea implementării legislației naționale și pentru a împiedica accesul pe piață al furnizorilor ilegali;

14.  consideră că nu se aplică principiul recunoașterii reciproce a licențelor în sectorul jocurilor de noroc în circumstanțele actuale, dar că, pentru respectarea principiilor pieței interne, statele membre care deschid sectorul jocurilor de noroc online concurenței, pentru toate sau doar unele dintre jocurile de noroc, trebuie să asigure transparența și concurența nediscriminatorie; sugerează ca statele membre să introducă un mecanism de licențiere care să le permită tuturor operatorilor de jocuri de noroc europeni, care îndeplinesc condițiile stabilite de statele membre, să solicite licențierea; procedurile de solicitare a licențelor, care reduc sarcinile administrative prin evitarea paralelismelor inutile de cerințe și controale efectuate în statele membre, ar putea fi introduse în acele state membre care au implementat un sistem de acordare a licențelor, asigurând în același timp autoritatea de reglementare a statului membru în care a fost solicitată licența; prin urmare, consideră că este necesară consolidarea încrederii dintre autoritățile de reglementare naționale printr-o cooperare administrativă mai strânsă; respectă, de asemenea, decizia anumitor state membre de a determina numărul de operatori, tipurile și numărul de jocuri disponibile, pentru a proteja consumatorii și a preîntâmpina criminalitatea, cu condiția ca respectivele restricții să fie proporționale și să reflecte o preocupare de limitare a activităților din cadrul respectivului sector într-o manieră consecventă și sistematică;

15.  invită Comisia să examineze, respectând principiul subsidiarității, toate instrumentele și măsurile posibile la nivel UE menite să protejeze consumatorii vulnerabili, să preîntâmpine dependența și să combată operatorii ilegali în domeniul jocurilor de noroc, inclusiv cooperarea formalizată între autoritățile naționale de reglementare, standarde comune pentru operatori sau o directivă-cadru; consideră că un cod de conduită european în domeniul jocurilor de noroc online, convenit între autoritățile de reglementare și operatori, ar putea fi un prim pas în acest sens;

16.  consideră că un cod de conduită paneuropean în domeniul jocurilor de noroc online ar trebui să abordeze drepturile și obligațiile atât ale furnizorului de servicii, cât și ale consumatorului; consideră că acest cod de conduită ar trebui să asigure implicarea responsabilă în jocurile de noroc, un nivel ridicat de protecție a jucătorilor, în special în cazul minorilor și al altor persoane vulnerabile, precum și mecanisme de sprijin atât la nivelul UE, cât și la nivel național de combatere a criminalității cibernetice, a fraudei și a publicității înșelătoare și, în cele din urmă, să ofere un cadru de principii și reguli, care să asigure protecția uniformă a consumatorilor pe teritoriul UE;

17.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să ia mai multe măsuri pentru a-i împiedica pe furnizorii de jocuri de noroc ilicite să își ofere serviciile online, de exemplu prin întocmirea unei liste negre cu furnizorii de jocuri de noroc ilicite; invită Comisia să examineze posibilitatea propunerii unui instrument juridic obligatoriu prin care băncile, emitenții de carduri de credit și alți participanți la sistemul de plăți din UE să fie obligați să blocheze, pe baza listelor negre stabilite la nivel național, tranzacțiile dintre clienții proprii și furnizorii de jocuri de noroc care nu sunt licențiați în jurisdicția lor, fără obstrucționarea tranzacțiilor legitime;

18.  respectă dreptul statelor membre de a recurge la o gamă largă de măsuri represive împotriva ofertelor ilicite de jocuri de noroc online; sprijină, în scopul de a spori eficiența luptei împotriva ofertelor ilicite de jocuri de noroc online, introducerea unui principiu de reglementare conform căruia o companie de jocuri de noroc poate funcționa (sau licita pentru licența națională obligatorie) într-un stat membru doar în cazul în care nu operează în contradicție cu dreptul din orice alt stat membru al UE;

19.  îndeamnă Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, și statele membre să supravegheze în continuare eficient respectarea legislației UE;

20.  constată faptul că, din 2008, cazurile pendinte de încălcare a dreptului comunitar ar fi putut avansa mai mult și că niciun stat membru nu a fost sesizat la Curtea Europeană de Justiție; îndeamnă Comisia să continue ancheta sa cu privire la eventualele lipsuri privind coerența legislației statelor membre în domeniul jocurilor de noroc (online și offline) cu TFUE și - dacă este necesar - să continue procedurile privind încălcarea dreptului comunitar pendinte din 2008 pentru a asigura coerența menționată; reamintește Comisiei că, în calitate de „gardian al tratatelor”, are datoria să acționeze rapid atunci când primește o plângere privind încălcarea libertăților prevăzute de tratate;

Cooperarea între organismele de control

21.  solicită intensificarea profundă a cooperării dintre autoritățile de reglementare naționale cu suficiente competențe sub coordonarea Comisiei Europene, în scopul de a elabora standarde comune și de a combate împreună operatorii de jocuri de noroc online ce operează fără licența națională obligatorie; subliniază că acțiunile naționale izolate nu sunt eficiente în special pentru identificarea jucătorilor aflați pe liste negre și pentru combaterea spălării banilor, a fraudării pariurilor și altele și, frecvent, pentru combaterea criminalității organizate; în acest cadru: consideră că o etapă necesară în vederea unei mai bune cooperări în materie de reglementare rezultă în urma instituirii unei autorități de reglementare având competențe suficiente în fiecare stat membru; consideră că Sistemul de informare al pieței interne poate servi drept baza pentru o mai bună cooperare între organismele naționale de control; ia act de inițiativele organismelor naționale de control pentru o mai strânsă cooperare, cum ar fi rețeaua GREF (Forumul european al organismelor de control în domeniul jocurilor de noroc) și Platforma europeană de reglementare; solicită o cooperare mai strânsă și o mai bună coordonare între statele membre ale UE, Europol și Eurojust în lupta împotriva jocurilor de noroc ilicite, fraudei, spălării banilor și a altor infracțiuni financiare din sectorul jocurilor de noroc online;

22.  consideră că diferitele forme de jocuri de noroc online, cum ar fi jocurile de noroc interactive cu o frecvență rapidă, de ordinul secundelor, pariurile sau jocurile de tip loto săptămânale prezintă caracteristici diferite și, prin urmare, acestea necesită soluții diferite, pentru că posibilitatea abuzurilor este mai mare în cazul anumitor jocuri de noroc decât în cazul altora; observă, în special, că posibilitatea spălării de bani depinde de calitatea procesului de identificare, de forma de joc și de metodele de plată folosite, fapt care face necesară, în cazul anumitor forme de joc, o monitorizare a tranzacțiilor de joc în timp real și exercitarea unui control mai strict decât în cazul altor forme de joc;

23.  subliniază necesitatea abordării protecției conturilor consumatorilor deschise în legătură cu jocurile de noroc online în cazul în care prestatorul de servicii devine insolvent; prin urmare, sugerează ca viitoarele acte legislative să aibă obiectivul de a proteja depozitele în cazul în care se impun amenzi asupra site-urilor internet respective sau sunt inițiate proceduri juridice împotriva acestora;

24.  invită Comisia să sprijine consumatorii afectați de practicile ilegale și să le pună la dispoziție asistență juridică;

25.  recomandă punerea în aplicare a standardelor minime uniforme la nivel european pentru identificare electronică; consideră că înregistrarea trebuie să se desfășoare astfel încât jucătorul să fie identificat și să se asigure, totodată, că jucătorul deține cel mult un cont de joc în cadrul aceleiași societăți de jocuri de noroc; subliniază că sistemele robuste de înregistrare și de verificare sunt instrumente-cheie în prevenirea oricărei utilizări abuzive a jocurilor de noroc online, precum spălarea banilor;

26.  consideră că, pentru a proteja în mod eficient consumatorii, mai ales jucătorii vulnerabili și tineri, de aspectele negative ale jocurilor de noroc online, UE trebuie să adopte standarde comune pentru protecția consumatorului; subliniază, în acest context, că procesele de control și protecție trebuie instituite înainte de inițierea oricărei activități de joc de noroc și pot include, printre altele, verificarea vârstei, restricții la plata electronică și la transferurile de fonduri între conturile de joc și obligația pentru operatori de a afișa notificări privind vârsta legală, comportamentul de risc ridicat și ludopatie, precum și informații privind punctele naționale de contact pe site-urile de jocuri de noroc online;

27.  solicită utilizarea de metode eficiente pentru combaterea jocurilor de noroc problematice, printre altele, prin intermediul interdicției de a juca și al limitelor obligatorii ale cheltuielilor într-un anumit interval de timp, stabilite chiar de consumator; subliniază faptul că trebuie stabilită o perioadă de așteptare înainte de creșterea limitei de cheltuială;

28.  subliniază faptul că dependența de jocuri de noroc constituie un comportament patologic care poate afecta până la 2 % din populație în anumite țări; solicită, prin urmare, realizarea unui studiu privind nivelul de dependență în toate statele membre ale UE, astfel încât să se fixeze bazele pentru stabilirea unei strategii integrate de protecție a consumatorului împotriva acestei forme de dependență; consideră că, imediat după crearea unui cont de joc, trebuie să se ofere informații corecte și complete referitoare la jocurile de noroc, la modul responsabil de a juca și la metodele de tratament al dependenței de jocuri de noroc;

29.  invită Comisia și statele membre să ia act de studiile deja realizate în acest domeniu, să se concentreze asupra cercetării în materie de apariție, formare și tratare a dependenței de jocuri de noroc, să colecteze și să publice date statistice referitoare la toate canalele (online și offline) ale sectoarelor jocurilor de noroc pentru a sistematiza date cuprinzătoare cu privire la sectorul jocurilor de noroc din UE; subliniază că sunt necesare statistici realizate de surse independente în special cu privire la dependența de jocurile de noroc;

30.  invită Comisia să inițieze crearea unei rețele de organizații naționale care să se ocupe de persoanele dependente de jocuri de noroc pentru a permite un schimb de experiență și de bune practici;

31.  constată faptul că, potrivit unui studiu apărut recent(14), sectorul jocurilor de noroc a fost identificat drept cel în care se simte cea mai mare nevoie de un mecanism de soluționare alternativă a litigiilor; sugerează, prin urmare, că autoritățile naționale de reglementare ar putea institui mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor în cadrul sectorului jocurilor de noroc online;

Jocurile de noroc și sportul: nevoia de asigurare a integrității

32.  constată că, odată cu dezvoltarea sectorului pariurilor sportive online, s-a înregistrat un număr mai mare de riscuri de fraudă în cadrul competițiilor sportive, chiar dacă acesta nu este un fenomen nou, ceea ce reprezintă un risc pentru integritatea vieții sportive; consideră așadar că ar trebui să fie stabilită o definiție comună a trucării evenimentelor sportive și a trișatului și că fraudarea pariurilor trebuie sancționată penal în întreaga Europă;

33.  solicită elaborarea de instrumente de încurajare a cooperării judiciare și polițienești transfrontaliere, implicând toate autoritățile competente ale statelor membre în special în prevenirea, depistarea și investigarea aranjării meciurilor în legătură cu pariurile sportive; în acest sens, invită statele membre să ia în considerare serviciile dedicate de urmărire penală care au ca responsabilitate principală investigarea cazurilor de aranjare a meciurilor; solicită elaborarea unui cadru de cooperare cu organizatorii competițiilor sportive, pentru a facilita schimbul de informații între organismele de disciplină sportivă și autoritățile publice de anchetă și de urmărire penală, folosind în acest sens, de exemplu, rețele și puncte de contact naționale însărcinate mai ales cu problematica meciurilor trucate; este recomandabilă, după caz, cooperarea cu operatorii de jocuri de noroc;

34.  consideră, prin urmare, că se impune adoptarea unei definiții uniforme a fraudei sportive la nivel european, care trebuie introdusă în dreptul penal al tuturor statelor membre;

35.  își exprimă îngrijorarea cu privire la legăturile dintre organizațiile criminale și dezvoltarea practicilor de aranjare a meciurilor în cazul pariurilor online, profiturile care rezultă din acestea sprijinind alte activități criminale;

36.  ia act de faptul că mai multe țări europene au adoptat deja o legislație strictă împotriva spălării banilor prin intermediul pariurilor sportive, aranjării meciurilor (calificându-le ca infracțiune specifică și penală), precum și împotriva conflictelor de interese între operatorii de pariuri și cluburile sportive, echipe sau sportivii activi;

37.  ia act de faptul că operatorii online cu licență din UE joacă deja un rol în identificarea potențialelor cazuri de corupție în sport;

38.  subliniază importanța educației pentru protejarea integrității sportului; invită,prin urmare, statele membre și federațiile sportive să informeze în mod adecvat și să educe sportivii și consumatorii la toate nivelurile și de la vârste fragede (atât amatori, cât și profesioniști);

39.  recunoaște semnificația deosebită pe care o are contribuția veniturilor provenite din jocurile de noroc la finanțarea sportului profesionist și amator la toate nivelurile în statele membre, inclusiv pentru protejarea integrității competițiilor sportive de fraudarea pariurilor; invită Comisia să analizeze aranjamente financiare alternative, respectând practicile statelor membre, prin care veniturile provenite din pariuri sportive ar putea fi în mod curent utilizate pentru a proteja integritatea competițiilor sportive împotriva fraudării pariurilor, luând în considerare totodată că un mecanism de finanțare nu trebuie să conducă la o situație din care numai foarte puține sporturi profesioniste, televizate pe scară largă să beneficieze, în timp ce alte sporturi, în special sporturile de la nivel local s-ar confrunta cu o finanțare din pariuri sportive diminuată;

40.  reafirmă poziția sa că pariurile sportive constituie o formă de uz comercial al competițiilor sportive; recomandă protejarea competițiilor sportive împotriva folosirii lor în scopuri comerciale neautorizate, îndeosebi prin recunoașterea drepturilor organizatorilor de evenimente sportive în vederea garantării atât a unui câștig financiar echitabil în favoarea sportului profesionist și amator de la orice nivel, cât și în calitate de instrument care facilitează combaterea fraudei sportive, mai ales a meciurilor aranjate;

41.  subliniază că pentru garantarea unei relații mai echilibrate între organizatorii de competiții sportive și operatorii de jocuri de noroc online ar trebui ca aceștia să încheie acorduri cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic;

42.  constată importanța transparenței în sectorul jocurilor de noroc online; are în vedere, în acest sens, impunerea obligației de a prezenta un raport anual, ceea ce ar trebui să demonstreze, între altele, cunoașterea activităților de interes public și/sau a evenimentelor sportive care urmează să fie finanțate și/sau sponsorizate prin veniturile din jocuri de noroc; solicită Comisiei Europene să analizeze posibilitatea prezentării obligatorii a unui raport anual.

43.  subliniază necesitatea oferirii unei alternative fiabile la jocurile de noroc ilegale; subliniază necesitatea de a găsi soluții pragmatice în ceea ce privește publicitatea și sponsorizarea de către operatorii de jocuri de noroc online a evenimentelor sportive; consideră că trebuie identificate standarde comune în materie de publicitate care să ofere suficientă protecție consumatorilor vulnerabili, fără a împiedica însă sponsorizarea evenimentelor internaționale;

44.  invită Comisia și statele membre să colaboreze cu toate părțile interesate din domeniul sportului în vederea identificării de mecanisme adecvate necesare pentru a proteja integritatea sportului și finanțarea sporturilor de la nivel local;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) În special hotărârile pronunțate în cauzele: Schindler 1994 (C-275/92), Gebhard 1995 (C-55/94), Läärä 1999 (C-124/97), Zenatti 1999 (C-67/98), Anomar 2003 (C-6/01), Gambelli 2003 (C-243/01), Lindman 2003 (C-42/02), Fixtures Marketing Ltd/OPAP 2004 (C-444/02), Fixtures Marketing Ltd/Svenska Spel AB 2004 (C-338/02), Fixtures Marketing Ltd/Oy Veikkaus Ab 2005 (C-46/02), Stauffer 2006 (C-386/04), Unibet 2007 (C-432/05), Placanica și alții 2007 (C-338/04, C-359/04 și C-360/04), Comisia/Italia 2007 (C-206/04), Liga Portuguesa de Futebol Profissional 2009 (C-42/07), Ladbrokes 2010 (C-258/08), Sporting Exchange 2010 (C-203/08), Sjöberg și Gerdin 2010 (C-447/08 și C-448/08), Markus Stoß printre altele 2010 (C-316/07, C-358/07, C-359/07, C-360/07, C-409/07 și C-410/07), Carmen Media 2010 (C-46/08), Engelmann 2010 (C-64/08).
(2) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 30.
(3) JO C 271 E, 12.11.2009, p. 51.
(4) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.
(5) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(6) JO L 144, 4.6.1997, p. 19.
(7) JO L 309, 25.11.2005, p. 15.
(8) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(9) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(10) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
(11) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(12) JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
(13) Carmen Media 2010 (C-46/08).
(14) Studiu privind „Soluționarea alternativă cu caracter transfrontalier a litigiilor în Uniunea Europeană”, 2011, http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/studies/download.do?language=en&file=41671.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate