Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la o recomandare a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (COM(2008)0639),

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special, articolele 99, 137 şi 141,

–   având în vedere Recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de piaţa muncii(1),

–   având în vedere Recomandarea Consiliului 92/441/CEE din 24 iunie 1992 privind criteriile comune referitoare la resurse și prestații suficiente în sistemele de protecție socială(2),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei în urma reuniunii Consiliului European de la Bruxelles din 11 şi 12 decembrie 2008,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2009 intitulată "Propunerea de Raport comun privind protecția socială și incluziunea socială 2009" (COM(2009)0058) şi Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2009 intitulat "Raportul comun privind protecția socială și incluziunea socială 2008; Profiluri de ţară", SEC(2009)0255,

–   având în vedere rezoluţia sa din 30 noiembrie 2006 privind situaţia persoanelor cu handicap din Uniunea Europeană extinsă, intitulată "Planul european de acţiune 2006-2007"(3),

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 septembrie 2006 privind îmbunătăţirea sănătăţii mentale a populaţiei: Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană(4),

–   având în vedere progresul realizat în materie de egalitate de şanse şi nediscriminare în UE în ceea ce priveşte transpunerea Directivelor 2000/43/CE şi 2000/78/CE,

–   având în vedere Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor,

–   având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane,

–   având în vedere Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap,

–   având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(5),

–   având în vedere concluziile preşedinţiei ca urmare a reuniunii Consiliul European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2007 intitulată "Modernizarea sistemului de protecţie socială în vederea consolidării justiţiei sociale şi coeziunii economice: promovarea incluziunii active a persoanelor celor mai îndepărtate de piaţa forţei de muncă (COM(2007)0620) şi rezoluţia Parlamentului din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(6),

–   având în vedere recomandările partenerilor sociali europeni din cadrul raportului din 18 octombrie 2007, intitulat "Principalele provocări cu care se confruntă pieţele europene ale muncii: o analiză comună a partenerilor sociali europeni",

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007 intitulată "Evaluarea realităţii sociale – Raport intermediar pentru Consiliul de primăvară 2007" (COM(2007)0063) şi rezoluţia Parlamentului din 15 noiembrie 2007(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Agenda socială reînnoită: oportunităţi, acces şi solidaritate în Europa secolului XXI" (COM(2008)0412) şi rezoluţia Parlamentului din 6 mai 2009 referitoare la aceasta(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 intitulată "Durabilitatea pe termen lung a finanţelor publice în UE" (COM(2006)0574) şi rezoluţia Parlamentului din 20 noiembrie 2008 referitoare la viitorul sistemelor de asigurare socială și de pensii: finanțarea lor și tendința de individualizare(9),

–   având în vedere declaraţia sa din 22 aprilie 2008 privind soluţionarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă(10),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toţi(11),

–   având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale (2010)(12),

–   având în vedere rezoluţia sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(13),

–   având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele fundamentale pentru învăţarea continuă(14),

–   având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acţiune în domeniul învăţării continue(15),

–   având în vedere rezoluţia sa din 16 ianuarie 2008 privind educaţia adulţilor: niciodată nu este prea târziu să înveţi(16),

–   având în vedere Protocolul privind serviciile de interes general(17), anexat la Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0263/2009),

A.   întrucât incluziunea activă nu trebuie să înlocuiască incluziunea socială, dat fiind că grupurile vulnerabile care nu pot participa la piaţa muncii au dreptul la o viaţă demnă şi la participarea deplină în cadrul societăţii şi, deci, un venit minim, servicii sociale de calitate accesibile şi pe care să şi le poată permite trebuie să fie disponibile, indiferent de capacitatea unei persoane de a participa la piaţa muncii;

B.   întrucât incluziunea activă nu se referă numai la capacitatea unei persoane, dar şi la modul în care societatea este organizată; întrucât, prin urmare, cauzele structurale ale excluziunii, inclusiv discriminarea şi modul neadecvat de prestare a serviciilor trebuie, de asemenea, să fie analizate;

C.   întrucât excluziunea aparentă de pe piaţa muncii poate fi rezultatul insuficienţei posibilităţilor de locuri de muncă decente mai degrabă decât rezultatul lipsei de efort individual;

D.   întrucât integrarea pe piaţa muncii nu trebuie să fie o condiţie preliminară pentru dreptul la un venit minim şi pentru accesul la servicii sociale de înaltă calitate; întrucât un venit minim şi accesul la servicii sociale de înaltă calitate sunt condiţii preliminare necesare pentru integrarea pe piaţa muncii;

E.   întrucât persoanele cele mai îndepărtate de piaţa muncii sunt adesea persoanele cu nevoi, dificultăţi sau dezavantaje multiple şi complexe, precum dependenţa pe termen lung de un venit scăzut sau neadecvat, şomajul pe termen lung, analfabetismul şi un nivel scăzut de educaţie, dezvoltarea într-o familie vulnerabilă, handicapul, o sănătate precară, locuitul într-o zonă cu dezavantaje multiple, condiţii precare de locuit şi lipsa unui adăpost, rasismul şi discriminarea şi întrucât strategiile pentru incluziune trebuie, prin urmare, să reflecte diversitatea persoanelor excluse;

F.   întrucât excluziunea socială şi excluziunea de pe piaţa muncii au un impact puternic asupra sănătăţii mintale a persoanelor afectate şi întrucât şomerii pe termen lung se confruntă cu un risc sporit de a suferi de depresie şi de alte probleme de sănătate mintală;

G.   întrucât persoanele îndepărtate de piaţa muncii au mare nevoie de formare profesională, fie deoarece au avut parte de o pregătire şcolară neadecvată, fie deoarece nu mai pot valorifica această pregătire din cauza lipsei îndelungate de pe piaţa muncii;

H.   întrucât persoanele cele mai vulnerabile sunt adesea afectate de condiţiile politicilor de activare şi întrucât acele efecte trebuie să fie monitorizate, iar efectele negative asupra grupurilor vulnerabile trebuie evitate;

I.   întrucât măsurile de incluziune activă trebuie, de asemenea, să acţioneze în corelaţie cu stabilirea unor obiective la nivel comunitar şi naţional de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale;

J.   întrucât cei mai mulţi capi de familie sunt femei, cei mai mulţi părinţi singuri sunt femei şi cei mai mulţi îngrijitori sunt femei; întrucât politicile de incluziune activă trebuie, în consecinţă, să includă un set de măsuri care să le dea posibilitatea femeilor celor mai îndepărtate de piaţa muncii să beneficieze în practică de strategiile de incluziune activă; întrucât situaţia femeilor pe piaţa muncii se află în corelaţie cu sărăcia legată de vârstă care afectează în principal femeile;

K.   întrucât, în perioadele de recesiune economică şi de creştere a şomajului, există riscul ca un număr din ce în ce mai mare de persoane să fie concediate, sporind astfel rândurile celor care suferă de pe urma sărăciei şi a excluziunii de pe piaţa muncii, în special pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile, precum femeile, persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap; întrucât este esenţial să se urmărească incluziunea socială şi politica referitoare la piaţa muncii, prin intermediul unei strategii integrate şi coerente în cadrul planului european de redresare economică; întrucât o parte din fondurile publice ar trebui să fie folosite pentru a menţine şi a îmbunătăţi investiţiile în domeniul social, al sănătăţii şi al educaţiei şi alte servicii sociale esenţiale şi servicii de interes general;

L.   întrucât opinia potrivit căreia cel mai bun mod de a combate excluziunea este acela de a lucra poate fi cu adevărat eficace, doar dacă acea muncă este de durată, de o înaltă calitate şi corect remunerată; întrucât principiul egalităţii de remunerare este în continuare slab implementat;

M.   întrucât persoanele care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul familiei oferă servicii esenţiale de îngrijire, educare şi sprijin fără să aibă un contract de muncă, fără să aibă un venit sau drepturi sociale şi nu beneficiază de dreptul de a reintra pe piaţa muncii şi de a obţine recunoaşterea competenţelor dobândite sau dezvoltate în timpul perioadelor în care au desfăşurat activităţi de îngrijire în cadrul familiei,

1.   salută faptul că Comisia îşi bazează Recomandarea 2008/867/CE pe Recomandarea 92/441/CEE care recunoaşte dreptul fundamental al persoanei la resurse şi asistenţă suficiente pentru a trăi demn şi defineşte principii comune de aplicare a acestui drept; susţine principiile comune şi orientările practice prezentate în Recomandarea 2008/867/CE privind strategia de incluziune activă bazată pe trei piloni, şi anume ajutoare sociale adecvate, pieţe ale muncii care să favorizeze incluziunea şi accesul la servicii de calitate; subliniază în special că orice strategie de incluziune activă trebuie să se bazeze pe următoarele principii: drepturi individuale, respectarea demnităţii umane şi principiile nediscriminării, egalităţii de şanse şi egalităţii de gen; promovarea integrării pe piaţa muncii combinată cu o participare deplină în societate, precum şi realizarea principiilor privind calitatea, adecvarea şi accesibilitate pentru toţi cei trei piloni;

2.   îşi exprimă acordul cu Consiliul cu privire la faptul că aplicarea Recomandării 92/441/CEE trebuie să fie îmbunătăţită în ceea ce priveşte venitul minim şi transferurile sociale; că asistenţa socială ar trebui să asigure un venit minim suficient pentru o viaţă demnă, cel puţin la un nivel situat deasupra nivelului de "risc de sărăcie" şi care să permită scoaterea oamenilor din sărăcie şi că nivelul beneficiilor ar trebui îmbunătăţit;

3.   salută hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 17 iulie 2008 în cauza C-303/06 referitoare la îngrijitorii care suferă de pe urma discriminării prin asociere; invită Comisia şi statele membre să ia măsuri adecvate pentru a garanta că îngrijitorii sunt protejaţi împotriva acestei forme de discriminare atunci când intră pe piaţa muncii şi pentru a încuraja statele membre să ia măsurile necesare pentru a garanta că hotărârea Curţii este respectată;

4.   solicită statelor membre să instituie ajutoare sociale adecvate în scopul combaterii sărăciei şi a excluziunii sociale; subliniază necesitatea unui nivel adecvat al ajutoarelor sociale în temeiul Recomandării 92/441/CEE şi al Recomandării 2008/867/CE care trebuie să fie transparent, accesibil tuturor şi durabil;

5.   consideră că este esenţial ca statele membre şi Comisia Europeană să pună în aplicare în mod eficient Directiva 2000/78/CE care instituie un cadru juridic în favoarea egalităţii de tratament pentru a combate în mod efectiv discriminarea, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, pe motive de apartenenţă religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

6.   subliniază solicitarea adresată Consiliului de a aproba un obiectiv UE privind sistemele de venituri minime şi sistemele de contribuţie de înlocuire a veniturilor, care să ofere un ajutor social egal cu cel puţin 60 % din venitul naţional median egalizat şi, în plus, de a stabili un calendar privind data realizării acestui obiectiv de către toate statele membre;

7.   recunoaşte că interacţiunea asistenţei sociale şi a activităţii de pe piaţa muncii este complexă, în special, atunci când munca disponibilă poate fi pe termen scurt, sezonieră sau cu normă redusă şi când condiţiile de acordare a beneficiilor şi sistemele de protecţie socială sau ratele de impozitare marginale pot avea un efect disuasiv în ceea ce priveşte ocuparea unui loc de muncă plătit, ia sistemul de asistenţă socială este prea rigid pentru a răspunde în mod corespunzător; prin urmare, îndeamnă mai degrabă la elaborarea unor sisteme care să sprijine în mod eficient persoanele pe perioada tranziţiei, decât la penalizarea sau descurajarea acestora sau la încetarea asistenţei prea curând atunci când o persoană îşi găseşte de lucru;

8.   atrage atenţia asupra importanţei stabilirii unor ajutoare sociale pentru persoanele vulnerabile capabile să muncească; atrage însă atenţia asupra faptului că, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, aceste ajutoare sunt de competenţa statelor membre;

9.   subliniază că persoanele care beneficiază de ajutoare sociale adecvate şi membrii familiilor acestora vor avea posibilitatea să evite riscul de sărăcie şi să devină cetăţeni activi care contribuie la viaţa economică şi socială, precum şi la solidaritatea între generaţii;

10.   sugerează ca statele membre să ia în considerare în mod activ o politică a salariului minim pentru a aborda problematica numărului din ce în ce mai mare al "lucrătorilor săraci" şi pentru a face ca munca să fie o alternativă viabilă pentru persoanele îndepărtate de piaţa muncii;

11.   consideră că, pentru incluziunea activă, este nevoie să fie atenuate decalajele regionale, zonale şi din interiorul Comunităţii, prin accelerarea procesului de reabilitare a zonelor afectate de criza economică şi dezvoltarea zonelor rurale;

12.   invită statele membre să ia măsuri de combatere a ocupării forţei de muncă pe piaţa neagră sau piaţa subterană, deoarece acest fenomen determină excluderea indivizilor de la anumite servicii şi facilităţi sociale;

13.   solicită ca politicile de incluziune activă:

14.   invită Comisia să ia în considerare costurile totale ale incluziunii active şi sociale, întrucât experienţa a arătat că investiţiile din vreme şi măsurile preventive pot reduce aceste costuri totale pentru societate pe termen lung; salută faptul că Recomandarea 2008/867/CE propune creşterea investiţiilor în domeniul incluziunii sociale în aceeaşi măsură;

15.   consideră că statele membre ar trebui să ofere beneficii suplimentare destinate grupurilor dezavantajate (precum persoanele cu handicap sau care suferă de boli cronice, familiile monoparentale sau familiile cu mulţi copii) care să acopere costurile suplimentare în ceea ce priveşte, inter alia, asistenţa personală, utilizarea unor facilităţi specifice şi îngrijirea medicală şi socială, stabilindu-se, printre altele, un nivel accesibil al preţului medicamentelor pentru categoriile social defavorizate; subliniază necesitatea asigurării unor niveluri decente ale pensiilor pe caz de boală şi pentru limită de vârstă;

16.   este de acord, în special în ceea ce priveşte nevoile oamenilor care sunt adesea complexe, că este necesar să se conceapă şi să se aplice măsuri adecvate de incluziune activă care să combine venitul minim, incluziunea pe piaţa muncii şi serviciile sociale, că trebuie să se pună accentul pe acţiuni de identificare precoce şi de prevenire şi că trebuie vizate cu prioritate persoanele cele mai vulnerabile;

17.   consideră că, în conceperea şi aplicarea acestor măsuri, părerile celor persoanelor vizate de aceste măsuri trebuie să fie luate în calcul; invită statele membre să sprijine abilitarea organzaţiilor neguvernamentale sociale de a facilita participarea lor la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor de incluziune;

18.   invită statele membre să adopte o abordare mai constructivă a politicilor antidrog care să se concentreze mai degrabă asupra prevenirii, educaţiei şi tratamentului dependenţei, decât asupra sancţiunilor penale;

19.   solicită destigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi dificultăţi de învăţare, promovarea sănătăţii mintale şi a bunăstării, prevenirea tulburărilor psihice şi alocarea unor resurse sporite pentru tratament şi îngrijire;

20.   consideră că, întrucât problemele asociate cu excluziunea apar în multe cazuri din primii ani de viaţă, acţiunea preventivă este esenţială în identificarea de la o vârstă fragedă a acelor copii şi tineri care sunt expuşi cel mai mult riscului, cu mult înainte de a părăsi sistemul educaţional şi de formare profesională; remarcă faptul că tinerii excluşi din şcoală sunt mai expuşi la comportamente antisociale şi delincvente, la care se adaugă provocările de a intra pe piaţa muncii mai târziu; consideră că dialogul amplu cu părţile implicate şi sprijinul pentru acţiunea preventivă şi serviciile sociale vizând ameliorarea oportunităţilor pentru copii şi tineri adulţi vulnerabili sunt critice pentru reuşita politicilor de incluziune; subliniază, de asemenea, importanţa problemelor de excluziune care afectează persoanele mai în vârstă care îşi pierd locul de muncă şi nu pot reintra pe piaţa muncii;

21.   consideră că ar trebui acordată o atenţie deosebită necesităţilor tinerilor aflaţi în căutarea unui prim loc de muncă şi că la nivel naţional ar trebui adoptate măsuri şi politici care să favorizeze tranziţia de la studii la piaţa muncii; consideră, de asemenea, că activitatea instituţiilor UE şi a statelor membre ar trebui să includă permanent un dialog structurat cu organizaţiile de tineri;

22.   invită statele membre să depună mai multe eforturi pentru a soluţiona problemele întâmpinate de îngrijitori, inclusiv cele legate de dreptul de a alege în mod liber dacă şi în ce măsură o persoană doreşte să se dedice îngrijirilor de acest tip, de posibilitatea de a combina acţiunile benevole cu o activitate remunerată şi cu un loc de muncă, precum şi de accesul la sistemele de asigurări sociale şi la pensii în vederea evitării sărăcirii în urma desfăşurării unei activităţi de îngrijire;

23.   salută recunoaşterea nevoii de acces universal la servicii sociale de înaltă calitate şi la preţuri accesibile ca drept fundamental şi element esenţial al modelului social european şi pentru a sprijini menţinerea oamenilor pe piaţa muncii şi principiile stabilite în Recomandarea 2008/867/CE; consideră că asemenea servicii sociale includ o locuinţă stabilă şi accesibilă ca preţ, transport public accesibil, formare profesională de bază şi îngrijire medicală, precum şi accesul la servicii energetice şi alte servicii în reţea cu tarife accesibile; constată că trebuie să se realizeze progrese în ceea ce priveşte garantarea obligaţiilor de servicii universale în cazul serviciilor de interes general; consideră necesară elaborarea unui plan de acţiune pentru a adopta o directivă-cadru la nivelul UE care să garanteze aceste obligaţii; remarcă faptul că nu s-a progresat îndeajuns în atingerea obiectivelor de la Barcelona stabilite pentru servicii de îngrijire a copiilor de înaltă calitate şi cu tarife accesibile, care ar trebui consolidate pentru a include toţi copiii aflaţi în sistemul de învăţământ primar; de asemenea, remarcă faptul că nevoile de îngrijire pentru alte persoane dependente sunt, de asemenea. aplicate în mod inadecvat şi că ar trebui să facă obiectul unui proces similar;

24.   consideră că eliminarea discriminării cu care se confruntă persoanele în ceea ce priveşte accesul la bunuri, servicii şi facilităţi este esenţială pentru realizarea incluziunii şi, prin urmare, salută propunerea de directivă cuprinzătoare de combatere a discriminării în afara locului de muncă pe motive de vârstă, handicap, orientare sexuală, apartenenţă religioasă sau convingeri;

25.   încurajează statele membre să ia în considerare, pentru grupurile vulnerabile, tarife sociale prestabilite, de exemplu în domeniul energiei şi al transporturilor în comun, precum şi facilităţi pentru obţinerea de microcredite în scopul promovării incluziunii active, precum şi accesul gratuit la serviciile medicale şi de educaţie pentru persoanele cu dificultăţi materiale;

26.   invită statele membre să sporească vizibilitatea cooperativelor de credit în scopul creării unui mediu sigur şi reglementat de economisire şi contractare de credite, precum şi în scopul combaterii problematicii din ce în ce mai grave privind îndatorarea excesivă a populaţiei; invită statele membre să garanteze dreptul persoanelor de a deschide un cont în bancă la tarife accesibile, acest lucru fiind un mijloc esenţial de a participa atât la activităţile economice, cât şi la viaţa socială;

27.   solicită statelor membre să acorde persoanelor cu handicap sprijinul suplimentar necesar atât pentru ca aceştia să intre pe piaţa muncii, cât şi în timp ce lucrează; solicită statelor membre care încă nu au făcut acest lucru să semneze și să ratifice atât Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, cât și protocolul opțional la aceasta; observă că statele membre ar trebui să instituie proceduri și structuri adecvate pentru aplicarea efectivă pe propriul teritoriu a respectivei Convenții ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

28.   consideră că tinerii se confruntă cu obstacole specifice în calea incluziunii active, inclusiv discriminarea nejustificată pe motive de vârstă şi dificultăţi cu privire la accesul la sisteme de formare profesională pe care să şi le poată permite;

29.   salută renunţarea la plasamentul în instituţii al persoanelor cu handicap, dar observă că acest lucru necesită un nivel suficient al serviciilor comunitare care să favorizeze un mod de viaţă independent, dreptul la asistenţă personală, dreptul la independenţă economică şi dreptul de a participa pe deplin în societate, în cadrul statelor membre;

30.   invită Comisia şi statele membre să furnizeze resurse suficiente pentru facilitarea accesului populaţiei la programe de învăţare de-a lungul vieţii pentru a limita excluderea persoanelor în vârstă, printre altele, de pe piaţa muncii, şi pentru a favoriza participarea lor continuă la viaţa socială, culturală şi civică;

31.   consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru combaterea violenţei în familie şi a abuzurilor împotriva copiilor şi a persoanelor vârstnice;

32.   solicită Comisiei şi statelor membre să garanteze că legislaţia comunitară în vigoare privind egalitatea de gen, egalitatea în general şi nediscriminarea este pusă în aplicare în întregime, în mod corespunzător şi eficace; solicită extinderea şi consolidarea acestei legislaţii pentru a îndepărta barierele structurale din calea ocupării forţei de muncă, educaţiei şi formării profesionale;

33.   consideră că o educaţie de o înaltă calitate este o condiţie prealabilă esenţială pentru găsirea unui loc de muncă şi integrarea viitoare; invită statele membre să extindă legislaţia privind învăţământul public în scopul eliminării tuturor barierelor din calea educaţiei, asigurând o educaţie integrată şi acces pentru toţi; consideră că persoanele excluse de pe piaţa muncii o perioadă lungă de timp trebuie să beneficieze de mai multe drepturi la finanţarea pentru învăţare de-a lungul vieţii, în special în cazul în care sunt vizate "competenţe-cheie";

34.   invită Comisia şi statele membre să aplice principiul integrării dimensiunii de gen în întreaga strategie de incluziune activă;

35.   consideră că formarea profesională oferită ar trebui să ia în calcul nevoile persoanelor vizate şi să fie adecvată acestora; solicită o formare profesională mai degrabă adaptată nevoilor decât standardizată şi măsuri de integrare care adesea nu ţin cont de nevoile persoanelor cu handicap, ale persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire sau ale persoanelor cu probleme de sănătate; atrage atenţia asupra bunelor practici din cadrul Fondului social european (FSE) şi al programului Equal în ceea ce priveşte abordările care vizează formarea profesională în funcţie de nevoi pentru persoanele cele mai îndepărtate de piaţa muncii, prin recunoaşterea competenţelor profesionale care nu sunt atestate şi a competenţelor dobândite prin intermediul educaţiei nonformale;

36.   recomandă creşterea calităţii în educaţie şi corelarea sistemelor educaţionale cu piaţa muncii şi cu cerinţele participării sociale, precum şi reducerea polarizării atât din punctul de vedere al accesului la toate formele de educaţie, cât şi din punctul de vedere al calităţii actului educaţional;

37.   consideră că formarea profesională ar trebui, de asemenea, să garanteze că persoanele îşi cunosc drepturile şi obligaţiile la locul de muncă, inclusiv pregătirea temeinică cu privire la sănătatea şi siguranţa la locul de muncă şi drepturile acestora de a face parte dintr-un sindicat, precum şi drepturile lor la informare şi consultare, la învăţare şi la formare de-a lungul vieţii;

38.   remarcă faptul că există un risc ca abordări mai generale în pregătirea persoanelor celor mai îndepărtate de piaţa muncii pentru un eventual acces la piaţa muncii să se confrunte cu lipsa de fonduri în comparaţie cu abordări mai restrânse bazate pe rezultate uşor cuantificabile; prin urmare, solicită Comisiei să îmbunătăţească finanţarea abordărilor de jos în sus în cadrul fondurilor structurale şi în special în cadrul FSE şi să elaboreze indicatori care să măsoare progresul înregistrat în privinţa incluziunii sociale şi active, astfel încât să vizeze iniţiative inovatoare referitoare la populaţie pentru a promova incluziunea activă, care se numără printre obiectivele de incluziune socială evidenţiate în cadrul alocării fondurilor structurale de la Lisabona, finanţarea propusă pentru inovarea socială şi prin alte căi de finanţare;

39.   observă că, pe baza schimbărilor demografice, se estimează că, până în 2030, raportul persoane active/persoane inactive va fi de 2:1; invită Comisia şi statele membre să elaboreze politici de incluziune activă pentru a asigura faptul că persoanele care desfăşoară activităţi de îngrijire, multe dintre care sunt obligate să se retragă de pe piaţa muncii din cauza responsabilităţilor de îngrijire, nu sunt afectate negativ ulterior;

40.   atrage atenţia asupra necesităţii de a crea o piaţă a muncii care favorizează incluziunea ca piatră de temelie a strategiei de incluziune activă, o piaţă a muncii cu condiţii de muncă şi o diversitate a locurilor de muncă pentru toţi lucrătorii, care să ia în calcul nevoile diferite în ceea ce priveşte locurile de muncă, cerinţele individuale ale lucrătorilor, tipurile şi durata muncii, diferitele niveluri de competenţe profesionale şi nevoile diferite cu privire la reconcilierea vieţii familiale, private şi profesionale; constată că locurile de muncă de înaltă calitate sunt esenţiale pentru a promova menţinerea acestora;

41.   cere statelor membre să dezvolte o piaţă a muncii competitivă, care să încurajeze crearea unor sisteme publice şi private de protecţie socială, rezonabile sub aspectul costului, astfel ca persoanele interesate, inclusiv cele aparţinând minorităţilor etnice, să poată opta pentru reducerea riscurilor de excludere de pe piaţa muncii;

42.   solicită statelor membre să folosească instrumente pentru a-i motiva pe toţi actorii să creeze pieţe ale muncii ce favorizează incluziunea şi participarea persoanelor celor mai îndepărtate de piaţa muncii; atrage atenţia asupra instrumentelor în contextul dialogului social localizat, măsurilor financiare de încurajare, beneficiilor din impozite şi dezvoltării economiei sociale; salută recomandarea Comisiei de a sprijini economia socială ca sursă vitală de încadrare în muncă pentru persoanele defavorizate;

43.   subliniază că rolul autorităţilor locale şi regionale în promovarea incluziunii active are trei componente: în calitate de angajatori, de promotori ai dezvoltării economice şi ai ocupării forţei de muncă şi de prestatori de servicii publice, inclusiv de servicii pentru grupurile cele mai vulnerabile; invită statele membre să creeze reţele la nivel local şi regional pentru a consilia şi orienta persoanele cu privire la sprijinul pe care îl pot primi pentru a avea acces la piaţa muncii şi la servicii sociale specifice (cum ar fi sistemele de ajutoare sociale, serviciile de îngrijire medicală, socială şi a sănătăţii mintale şi formarea profesională) în funcţie de situaţia fiecăreia;

44.   îşi exprimă convingerea fermă că ar trebui intensificate eforturile pentru a elimina barierele din calea incluziunii cu care se confruntă solicitanţii de azil; invită statele membre să colaboreze pentru a pune capăt dependenţei solicitanţilor de azil de ajutoare, permiţându-le să muncească şi să examineze dezvoltarea mai multor căi de imigrare legală;

45.   îndeamnă toate statele membre să garanteze aplicarea unor politici de azil bazate pe drepturile omului, în conformitate cu Convenţia privind statutul refugiaţilor şi alte norme legislative relevante din domeniul drepturilor omului;

46.   recunoaşte că traficul de fiinţe umane provoacă traume extrem de grave şi excluziune socială şi invită statele membre să îşi intensifice eforturile pentru a asigura respectarea legislaţiei din domeniul combaterii traficului de fiinţe umane şi a discriminării, a reintegra în societate victimele traficului, şi, în special, să semneze, să ratifice şi să pună în aplicare Convenţia privind acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane;

47.   îndeamnă Comisia şi statele membre să evite confuzia între migraţia economică şi solicitarea de azil, precum şi confuzia între aceste două concepte şi imigraţia ilegală;

48.   consideră că încarcerarea persoanelor fără o reabilitare şi o educare adecvată creează bariere în calea incluziunii şi duce deseori, într-o şi mai mare măsură, la excluziune socială, şomaj şi criminalitate;

49.   îşi exprimă convingerea fermă că menţinerea unei vârste obligatorii de pensionare constituie o barieră în calea incluziunii active şi forţează multe persoane, care poate doresc să lucreze în continuare, să iasă în mod inutil de pe piaţa muncii;

50.   solicită Comisiei să coordoneze îndeaproape procesul politicilor în strânsă legătură cu incluziunea activă, în special în ceea ce priveşte serviciile sociale de înaltă calitate, cu dezvoltarea continuă a unui cadru voluntar vizând serviciile sociale de înaltă calitate de interes general şi să examineze fără întârziere toate mijloacele posibile de clarificare a contextului juridic în care funcţionează serviciile sociale de interes general, furnizând acestora un cadru juridic care să servească drept punct de referinţă, în special prin adoptarea unor instrumente legislative, inclusiv a unei directive-cadru;

51.   subliniază recenta sa solicitare adresată Comisiei şi Consiliului de a fixa obiective privind reducerea sărăciei (a sărăciei în general, a sărăciei în rândul copiilor, a sărăciei celor care ocupă un loc de muncă şi a sărăciei constante pe termen lung), un nivel minim de venit asigurat prin pensii şi privind accesul la îngrijiri medicale şi la calitatea acestora (reducerea mortalităţii infantile, îmbunătăţirea sănătăţii şi creşterea speranţei de viaţă etc.); îşi reiterează solicitarea de stabilire a unui obiectiv al UE de reducere a sărăciei din rândul copiilor cu 50 % până în 2012 şi de eliminare, până în 2015, a situaţiilor în care copiii, tinerii şi adulţii nu au niciun adăpost şi trăiesc pe stradă;

52.   solicită instrucţiuni concrete pentru implementarea strategiilor de incluziune activă bazate pe participarea societăţii civile şi a altor părţi implicate, inclusiv a persoanelor care se confruntă cu sărăcia; consideră că instrucţiunile ar trebui să specifice etape şi obiective calitative şi cantitative realiste, care ar trebui stabilite pe baza unor indicatori specifici şi a unui dialog detaliat al părţilor interesate; consideră, de asemenea, că instrucţiunile ar trebui să stabilească în ce mod incluziunea activă trebuie să fie implementată şi monitorizată prin metoda deschisă de coordonare pentru protecţie şi incluziune socială, în special la nivel local şi regional; salută aşadar iniţiativa Comisiei de a implica autorităţile locale în monitorizarea punerii în aplicare a strategiilor de incluziune activă prin finanţarea unei reţele de observatoare ale autorităţilor locale cu privire la incluziunea activă, prin programul Progress; solicită Comisiei şi statelor membre să acorde acestor observatoare un rol important în viitorul proces politic şi să integreze programele de incluziune activă prin programele naţionale de reformă din cadrul Strategiei de la Lisabona revizuite şi, în special, al Strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă;

53.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 307, 18.11.2008, p. 11. (2) JO L 245, 26.8.1992, p. 46. (3) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 370. (4) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 148. (5) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0467. (7) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 463. (8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0370. (9) Texte adoptate, P6_TA(2008)0556. (10) Texte adoptate, P6_TA(2008)0163. (11) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321. (12) JO L 298, 7.11.2008, p. 20. (13) Texte adoptate, P6_TA(2009)0062. (14) JO L 394, 30.12.2006, p. 10. (15) JO L 327, 24.11.2006, p. 45. (16) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 46. (17) JO C 306, 17.12.2007, p. 158.