Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2012/2301(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0048/2013

Texte depuse :

A7-0048/2013

Dezbateri :

PV 11/03/2013 - 19
CRE 11/03/2013 - 19

Voturi :

PV 12/03/2013 - 10.6
CRE 12/03/2013 - 10.6

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0073

Texte adoptate
PDF 171kWORD 46k
Marţi, 12 martie 2013 - Strasbourg Ediţie definitivă
Impactul crizei economice asupra egalităţii de gen şi a drepturilor femeilor
P7_TA(2013)0073A7-0048/2013

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la impactul crizei economice asupra egalității de gen și a drepturilor femeilor (2012/2301(INI))

Parlamentul European ,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8, articolul 153 alineatul (1) punctul (i) și articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173) și documentul însoțitor privind exploatarea potențialului ocupării forței de muncă în sectorul serviciilor destinate persoanelor și gospodăriilor (SWD(2012)0095),

–  având în vedere Propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011,

–  având în vedere raportul Comisiei din 2011 intitulat „Progrese privind egalitatea dintre femei și bărbați în 2010” SEC(2011)0193,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați – 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre – Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193),

–  având în vedere Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(1) ,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)(2) ,

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(3) ,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(4) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(5) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(6) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 privind femeile aflate în condiții precare de muncă(7) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2010(8) ,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(9) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la femei și conducerea întreprinderilor(10) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la spiritul întreprinzător al femeilor în întreprinderile mici și mijlocii(11) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 privind situația mamelor singure(12) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2011(13) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală(14) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică(15) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la condițiile de muncă ale femeilor din sectorul serviciilor(16) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor(17) ,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0048/2013),

A.   întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai mare criză economică și financiară de la Marea Depresiune din anii '30, și întrucât această criză a dat naștere unei creșteri semnificative a ratei șomajului în statele membre, în special în statele membre din sud; întrucât faptul că această criză are consecințe deosebit de grave asupra persoanelor vulnerabile și, mai ales, asupra femeilor, acestea fiind direct afectate prin pierderea locului de muncă sau reducerea salariului sau pierderea siguranței locului de muncă, și, indirect, prin reducerile bugetare operate în serviciile publice și sociale; întrucât este, așadar, important să se ia în considerare în mod foarte serios, printre altele, perspectiva egalității de gen în abordarea acestei crize și în elaborarea unor soluții pentru a-i face față;

B.   întrucât dreptul la muncă reprezintă o precondiție esențială, dacă se dorește ca femeile să se bucure într-adevăr de drepturi egale, independență economică și satisfacții profesionale; întrucât actuala criză nu este doar o criză financiară și economică, ci și o criză a democrației, a egalității, a asistenței sociale și a egalității între bărbați și femei și, de asemenea, este utilizată ca pretext pentru încetinirea sau chiar stoparea eforturilor cruciale depuse în vederea combaterii schimbărilor climatice și a viitoarelor provocări ecologice;

C.   întrucât, potrivit unor studii recente, numai 5 % dintre persoanele cu responsabilități decizionale în instituțiile financiare ale UE sunt femei și toți cei 27 de guvernatori ai băncilor centrale din statele membre sunt bărbați; întrucât studiile de gen au arătat că femeile au un mod de gestionare diferit, care se caracterizează prin evitarea riscurilor și concentrarea mai mare asupra unei perspective pe termen lung;

D.   întrucât, la momentul intrării în criza economică, impactul a fost mai puternic pentru bărbați decât pentru femei; întrucât evoluția ratei șomajului la bărbați și femei arată un decalaj în timp; întrucât femeile nu au fost primele victime ale crizei, dar acum sunt din ce în ce mai afectate de consecințele sale (ocupă din ce în ce mai mult locuri de muncă nesigure și cu normă parțială, sunt mai expuse concedierilor colective, salariilor reduse, protecției sociale reduse etc.) și vor fi afectate pe termen mai lung; întrucât această fază este mult mai puțin documentată, nu conține date statistice comparabile fiabile și, prin urmare, există tendința de a subevalua impactul asupra femeilor;

E.   întrucât femeile joacă un rol esențial în încurajarea dezvoltării economice; întrucât continuarea emancipării acestora poate duce la dezvoltarea economică a comunităților și poate scoate din sărăcie familiile;

F.   întrucât, într-o situație de criză, politicile privind piața muncii au tendința să se axeze pe influențarea nivelului general de ocupare a forței de muncă, nu pe femeile inactive din punct de vedere economic;

G.   întrucât ar trebui constatat că femeile șomere nu sunt de multe ori luate în considerare în datele statistice oficiale și că inegalitățile dintre bărbați și femei în privința ratelor de inactivitate sunt adesea subestimate, deoarece femeile au tendința de a se retrage de pe piața forței de muncă din diferite motive (graviditate, responsabilități familiale, constrângeri temporale) și de a efectua muncă neplătită sau neoficială, adesea la domiciliu sau îngrijind persoane dependente sau de a munci în economia subterană, în prezent existând puține studii privind impactul reducerii cheltuielilor publice destinate egalității de gen;

H.   întrucât reducerile făcute de guverne prin implementarea măsurilor de austeritate afectează sectorul public și serviciile de asistență socială din acest sector unde femeile sunt cele mai prezente și unde acestea se bucură de cele mai mari beneficii – constituind aproximativ 70 % din angajații din sectorul public –, dar și din sectorul privat, femeile devenind în prezent principalele victime ale măsurilor de austeritate; întrucât, până în prezent, nicio țară nu a efectuat o evaluare a impactului avut de reducerile propuse ale cheltuielilor publice și de consecințele consolidării fiscale din perspectiva genului, a impactului avut de măsurile individuale și nici a impactului cumulat al acestora;

I.   întrucât femeile sunt mai dependente de prestațiile sociale care sunt reduse ca urmare a măsurilor de austeritate;

J.   întrucât o situație de criză precum cea actuală impune adoptarea unor reforme structurale profunde ale pieței muncii;

K.   întrucât, pentru femei, scăderea locurilor de muncă este însoțită mai ales de reajustarea programului de lucru, ceea ce include o durată mai mare a programului de lucru, deseori în schimburi diferite; întrucât relansarea economică va fi, cel mai probabil, mai rapidă în sectorul industrial și va conduce, astfel, la o relansare a ocupării pentru bărbați, care va crește mai repede decât cea în rândul femeilor; întrucât efectele măsurilor de austeritate din serviciile publice vor afecta mai mult timp ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, periclitând astfel, pe termen lung, progresele realizate în domeniul egalității de gen;

L.   întrucât criza duce la creșterea exploatării femeilor atât în economia legală, cât și în cea ilegală; întrucât consecințele crizei actuale vor avea pe termen mai lung un impact asupra femeilor care au cariere neliniare (inclusiv a celor cu locuri de muncă precare prost plătite, cu normă redusă, intermitente, atipice sau chiar locuri de muncă informale), adesea cu fracțiune de normă impusă, care conduc la un stagiu incomplet de cotizare la fondul de pensii și la un procent mai ridicat de femei expuse sărăciei; întrucât femeile pot ajunge să aibă dreptul doar la o pensie foarte mică, fiind astfel împinse sub pragul de sărăcie; întrucât există riscul apariției unei întregi „generații pierdute” de tineri, bărbați și femei, deoarece, din cauza dificultăților economice, această generație nu are locuri de muncă, oportunități, siguranța locului de muncă și, deseori, oportunități educaționale;

M.   întrucât criza accentuează dificultățile în reconcilierea atribuțiilor profesionale și familiale; întrucât impactul nașterii copiilor asupra ocupării în muncă este diferit pentru femei și bărbați; întrucât participarea pe piața muncii a mamelor este cu 12 % mai redusă decât cea a femeilor fără copii, în timp ce rata de ocupare a taților este cu 8,7 % mai mare decât cea a bărbaților fără copii;

N.   întrucât dimensiunea de gen nu a fost luată în considerare în inițiativele actuale și planificate și în politicile orientate către ieșirea din criză;

O.   întrucât ocuparea forței de muncă reprezentată de femei este afectată de stereotipuri, cum ar fi ideea că șomajul în rândul bărbaților este „mult mai grav” decât cel în rândul femeilor, care se adaugă la numărul deja semnificativ al stereotipurilor de gen care au un impact negativ asupra șanselor de angajare ale femeilor; întrucât în practică abordarea șomajului în rândul bărbaților este diferită de cea privind șomajul în rândul femeilor, deoarece bărbații sunt considerați încă drept principalii întreținători, iar femeile drept principalii îngrijitori ai familiei;

P.   întrucât în 2010(18) aproximativ 23 % din cetățenii UE erau confruntați cu riscul sărăciei sau al excluziunii sociale, iar această sărăcire a populației afectează în primul rând femeile, deoarece ele întâmpină foarte des o combinație de dificultăți, așa cum este cazul femeilor în vârstă care locuiesc singure și al familiilor monoparentale (concentrate în marea majoritate în jurul femeilor); întrucât acestea includ dificultăți legate de păstrarea sau găsirea unui loc de muncă în acest context, dificultăți în găsirea unei locuințe corespunzătoare, în asumarea responsabilității pentru persoanele aflate în îngrijire (copii, părinți, persoane bolnave sau cu dizabilități) și dificultăți în concilierea vieții profesionale cu viața de familie din cauza lipsei unor structuri adecvate de sprijin și a unor politici naționale variate pe această temă în cele 27 de state membre ale UE;

Q.   întrucât criza a continuat să agraveze situația socială și economică a multor comunități defavorizate și a contribuit la creșterea nivelului abandonului școlar în rândul tinerelor și la o creștere a vulnerabilității în fața traficului de persoane;

R.   întrucât reducerile operate în materie de servicii și prestații au compromis independența economică a femeilor, dat fiind faptul că prestațiile constituie deseori o sursă importantă de venituri pentru femei și întrucât femeile utilizează serviciile publice mai frecvent decât bărbații; întrucât mamele și pensionarele singure se confruntă cu cele mai mari pierderi cumulate;

S.   întrucât se constată o creștere a muncii informale și neplătite, voluntară sau nu, în rândul femeilor, cu mai puțină protecție socială în scopul de a ieși din criză; întrucât, potrivit unui studiu OCDE(19) , munca domestică reprezintă 33 % din PIB-ul țărilor membre ale OCDE;

T.   întrucât reducerea inegalității dintre bărbați și femei în ceea ce privește ocuparea forței de muncă reflectă mai degrabă deteriorarea generală a condițiilor de trai și de muncă, nu progresul în direcția sporirii egalității de gen;

U.   întrucât femeile care intră pe piața muncii joacă un rol important în revenirea creșterii economice; întrucât femeile contribuie la creșterea veniturilor familiei, ceea ce duce la o creștere a consumului și la dinamizarea economiei; întrucât egalitatea de gen are, așadar, un impact pozitiv asupra productivității și creșterii economice;

V.   întrucât analiza secundară recentă a celui de-al 5-lea Sondaj european privind condițiile de muncă („Femeile, bărbații și condițiile de muncă în Europa: analiză secundară a celui de-al 5-lea Sondaj european privind condițiile de muncă”, Eurofound 2012, care urmează să fie publicat în 2013) indică faptul că segregarea de gen este, deopotrivă, în detrimentul lucrătorilor bărbați și femei; întrucât atât bărbații, cât și femeile raportează o sporire a bunăstării și a satisfacției la locul de muncă atunci când lucrează cu colegi de ambele sexe; întrucât, totuși, există încă posibilități de eliminare a segregării de gen de pe piața forței de muncă, a polarizării profesionale în funcție de gen și a locurilor de muncă „unisex”, dat fiind că 3/5 din lucrătorii din Europa își desfășoară activitatea împreună cu colegi de același sex;

W.  întrucât măsurile privind egalitatea de gen au fost anulate sau întârziate, iar eventuale reduceri viitoare ale bugetelor publice vor avea un efect negativ asupra încadrării femeilor în muncă și asupra promovării egalității;

X.  întrucât recesiunea economică nu ar trebui folosită ca un pretext pentru a încetini progresul în ceea ce privește politicile de reconciliere a vieții profesionale și cele de familie și pentru a reduce bugetele alocate serviciilor de îngrijire pentru persoanele dependente și indemnizațiilor de concediu, afectând astfel, în special, accesul femeilor pe piața muncii;

Y.  întrucât violența împotriva femeilor reprezintă un fenomen răspândit în toate țările și la toate nivelurile sociale; întrucât tensiunile economice conduc deseori la abuzuri mai frecvente, mai violente și mai periculoase și întrucât studiile arată că violența împotriva femeilor se intensifică atunci când bărbații sunt nevoiți să se strămute sau își pierd posesiunile ca urmare a crizei economice;

Z.  întrucât între 1998 și 2008 femeile au beneficiat cel mai mult de crearea de locuri de muncă în UE (ratele încadrării femeilor în muncă în UE fiind de 55,6 % și respectiv 62,8 %)(20) ; întrucât rata ocupării forței de muncă a crescut cu 12,7 % pentru femei, dar numai cu 3,18 % pentru bărbați, rata șomajului în rândul femeilor rămânând ușor mai ridicată în 2012(21) (10,7 % dintre femei aflându-se fără un loc de muncă față de 10,6 % dintre bărbați);

AA.  întrucât în 2011, 31,6 % dintre femei au lucrat cu fracțiune de normă, față de 8,1 % dintre bărbați;

1.   reamintește faptul că egalitatea între bărbați și femei este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene și trebuie să reprezinte un aspect esențial în formularea de răspunsuri la actuala criză economică și financiară, ceea ce include realizarea de investiții în sectorul public, în sectorul protecției sociale și în locuințe, transporturi etc. durabile din punct de vedere ecologic, precum și creșterea veniturilor publice prin politici mai eficiente de impozitare; regretă faptul că politicile de răspuns la criză, inclusiv pachetele legislative privind redresarea, nu au recunoscut, analizat și rectificat impactul crizei asupra egalității de gen; condamnă faptul că, practic, perspectiva de gen nu a fost inclusă în strategia post-Lisabona și solicită așadar Consiliului, Comisiei și statelor membre să integreze egalitatea de gen în liniile directoare macroeconomice și de ocupare a forței de muncă, prin intermediul unor obiective specifice;

2.   invită Comisia să integreze dimensiunea de gen în toate politicile, în special cele care privesc: impactul măsurilor de austeritate și redresarea în urma crizei, guvernanța economică, dezvoltarea durabilă și locurile de muncă ecologice, învățământul și formarea profesionale, migrația, cooperarea și dezvoltarea, sănătatea și securitatea, precum și măsurile care trebuie aplicate sau planificate pentru a contracara sau limita efectele crizei;

3.   solicită statelor membre să revizuiască și să evidențieze impactul imediat și pe termen lung pe care criza economică îl are asupra femeilor, în special dacă această criză agravează inegalitățile de gen existente și în ce mod, precum și consecințele conexe, cum ar fi riscul crescut de violență de gen, slăbirea stării de sănătate a mamei și copilului și sărăcia femeilor la vârste înaintate;

4.   reamintește că după atingerea unei rate de ocupare a femeilor de 62,8 % în anul 2008, după o creștere constantă de peste zece ani, UE a înregistrat o scădere ușoară a ratei de la începutul crizei economice, ea ajungând la 62,3 % pentru anul 2011; subliniază prin urmare, necesitatea de a oferi soluții durabile, luând în considerare și în UE și în statele membre perspectiva egalității de gen în domeniul politicilor de salvare a locurilor de muncă și de relansare a creșterii economice;

5.   invită Comisia să analizeze posibilitatea unei noi adaptări a fondurilor structurale europene, astfel încât să asigure un sprijin suplimentar în favoarea domeniilor profesionale ocupate de femei susceptibile de a fi afectate de criză, precum și un sprijin pentru îngrijirea copiilor, pentru formare și acces la un loc de muncă;

6.   subliniază importanța pe care o are inițiativa emblematică „Platforma de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”; invită statele membre să acceseze cât mai mult programul „Europa pentru cetățeni” și viitorul „Program pentru schimbare socială și inovare”, în special în ceea ce privește aplicarea efectivă a obiectivelor ce vizează egalitatea de gen; subliniază importanța programului Daphne III, în special în ceea ce privește protecția femeilor împotriva tuturor formelor de violență și faptul că trebuie atins un nivel înalt de protecție a sănătății, condițiilor de viață și a coeziunii sociale;

7.   insistă asupra faptului că, în pofida unor rate ale șomajului comparabile între bărbați și femei, criza a avut efecte diferite asupra femeilor; subliniază că condițiile de muncă ale femeilor au devenit în mod semnificativ mai precare, în special din cauza frecvenței tot mai mari a formelor atipice de contract, și că veniturile femeilor au cunoscut o scădere semnificativă din cauza mai multor factori, printre care menținerea diferenței între salarii (aproape 17 %) dintre bărbați și femei și inegalitatea care decurge din nivelurile respective de ajutor de șomaj, creșterea angajării cu fracțiune de normă impusă sau multiplicarea locurilor de muncă temporare sau pe durată determinată, în detrimentul locurilor de muncă mai stabile; întrucât, din cauza inegalității salariale persistente între bărbați și femei și a inegalității ajutoarelor de șomaj care rezultă din aceasta, criza a agravat situația femeilor pe piața forței de muncă; evidențiază faptul că, potrivit experienței crizelor anterioare, rata de ocupare a bărbaților se îmbunătățește, în general, mai repede decât cea a femeilor;

8.   invită Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, un propunere de directivă privind măsuri de reducere a diferențelor de salarizare pentru aceeași muncă sau muncă de valoare egală;

9.   reamintește că persistă disparități foarte accentuate între statele membre, rata de ocupare a femeilor variind între 48,6 % și 77,2 %, iar aceste situații contrastante necesită răspunsuri specifice, adecvate fiecărei situații, în cadrul unei abordări europene cuprinzătoare; subliniază, în plus, necesitatea unor indicatori comuni fiabili și, astfel, a unor statistici comparabile fiabile, astfel încât diferitele situații să poată fi evaluate, necesitățile să poată fi determinate și să se poată formula răspunsuri adecvate;

10.   reamintește că înainte de declanșarea crizei economice, femeile erau deja majoritare în ocuparea de locuri de muncă temporare sau cu fracțiune de normă și că această tendință a fost consolidată de criză, numeroase femei fiind expuse unui risc crescut de excludere socială; constată că această situație s-a cunoscut mai ales în cazul statelor membre din sud;

11.   constată cu îngrijorare că șomajul în rândul tinerelor a crescut de la 18,8 % în 2009 la 20,8 % în 2011 și că criza va avea un impact deosebit de dur asupra grupurilor defavorizate de femei, inclusiv asupra femeilor cu dizabilități, femeilor imigrante, celor care aparțin minorităților etnice, femeilor cu puține calificări, femeilor șomere de lungă durată, mamelor singure, femeilor lipsite de mijloace de subzistență și femeilor care se ocupă de persoane dependente; salută pachetul de măsuri al Comisiei care vizează abordarea nivelurilor inacceptabile de șomaj actuale și de excludere socială în rândul tinerilor, precum și oferirea de locuri de muncă, educare și formare acestei categorii;

12.   consideră că dreptul la muncă reprezintă o precondiție esențială, dacă se dorește ca femeile să se bucure într-adevăr de drepturi egale, independență economică și satisfacții profesionale și, prin urmare, insistă asupra eradicării locurilor de muncă precare prin recunoașterea și consolidarea dreptului la un loc de muncă cu beneficii;

13.   solicită UE și statelor membre să reformuleze răspunsurile actuale la criza economică pentru a se asigura că măsurile luate au o anvergură pe termen lung și că nu subminează politicile de asistență socială și structurile din sectorul public care reprezintă o precondiție pentru sporirea egalității între bărbați și femei, cum ar fi serviciile sociale și facilitățile de îngrijire, sănătatea, educația și drepturile lucrătorilor;

14.   reamintește faptul că femeilor le este din ce în ce mai greu să facă tranziția de la educație la angajare, iar aceasta va conduce, într-un final, la divergențe în ceea ce privește evaluarea de către bărbați și femei a propriilor competențe;

15.   consideră că reformele structurale determinate de administrarea crizei actuale oferă șansa de a corecta anumite tipuri de discriminare de gen, care sunt încă prea frecvente pe piața muncii din Europa;

16.   subliniază faptul că femeile reprezintă o proporție mai mare din economia informală decât bărbații, parțial fiindcă sectoarele în care lucrează în mod tradițional femeile, precum serviciile casnice sau de îngrijire, nu sunt la fel de bine reglementate; observă, pe de altă parte, că economia paralelă a crescut ca urmare a crizei, deși este dificil de obținut o imagine clară în acest sens, în lipsa unor date sigure privind incidența și efectele sale;

17.   subliniază faptul că femeile au jucat un rol vital în rezistența în fața crizei; își exprimă convingerea fermă că ele prezintă un potențial considerabil pentru îmbunătățirea competitivității și a performanței întreprinderilor, în special atunci când ocupă poziții de conducere; consideră că ele trebuie urgent implicate în elaborarea și gestionarea planurilor de redresare în scopul promovării coeziunii sociale;

18.   insistă asupra faptului că actuala criză economică și financiară și reducerile bugetare care au decurs din aceasta nu trebuie să pericliteze rezultatele politicilor de promovare a egalității între bărbați și femei și nici să devină un pretext pentru reducerea eforturilor în acest domeniu; subliniază că aceasta ar trebui, dimpotrivă, să încurajeze statele membre să includă politicile privind egalitatea de gen în politicile lor de ocupare a forței de muncă, considerându-le pe acestea din urmă o parte a soluției pentru soluționarea crizei, în ceea ce privește valorificarea și exploatarea deplină a competențelor și capacităților tuturor cetățenilor europeni; invită statele membre să se asigure că aspectul de gen este integrat în toate politicile fiscale planificate;

19.   subliniază faptul că drepturile femeilor nu ar trebui considerate, înțelese și urmărite ca fiind în concurență cu drepturile bărbaților, întrucât îmbunătățirea serviciilor de îngrijire și a serviciilor publice pentru familii reprezintă o precondiție a participării atât a femeilor, cât și a bărbaților la piața muncii; evidențiază faptul că se impune promovarea unei împărțiri judicioase a responsabilităților familiale și domestice; invită statele membre să introducă măsuri noi, sau să le dezvolte pe cele existente, ce vizează depășirea stereotipurilor discriminatoare de gen și a practicilor de repartizare inegală a rolurilor, cum ar fi încurajarea bărbaților să îngrijească copii, rude bolnave sau cu dizabilități;

20.   subliniază faptul că scăderea natalității în Uniunea Europeană a fost accentuată de criză, întrucât șomajul, situațiile precare și incertitudinile privind viitorul și economia au determinat cuplurile, în special femeile tinere, să amâne nașterea copiilor, ceea ce agravează și mai mult îmbătrânirea demografică din Uniunea Europeană;

21.   subliniază importanța reformării politicilor macroeconomice, sociale și a celor privind piața muncii, pentru a garanta dreptatea economică și socială pentru femei, pentru a dezvolta strategii de promovare a repartizării echitabile a bogăției, pentru a garanta un venit minim, precum și salarii și pensii decente, pentru a reduce decalajul de gen în salarizare, pentru a crea mai multe locuri de muncă de calitate pentru femei, însoțite de drepturile aferente, pentru a permite femeilor să beneficieze de servicii publice la standarde înalte și pentru a îmbunătăți protecția socială și serviciile de proximitate, inclusiv creșe, grădinițe și alte forme de educație preșcolară, centre de zi, centre locale de activități recreative și de asistență pentru familii și centre intergeneraționale;

22.   reamintește faptul că reducerea bugetelor publice nu este neutră din punctul de vedere al genului ci, mai degrabă, rezultatul politicilor economice macrostructurale ale Uniunii Europene, în special al punerii în aplicare a măsurilor din programele de guvernare economică și de ajustare financiară, care are și va avea drept efect creșterea inegalităților între bărbați și femei, a șomajului în rândul femeilor și a feminizării sărăciei; consideră, în consecință, că se impun schimbări ale acestor politici, deoarece femeile constituie majoritatea angajaților din sectorul public și sunt principalii beneficiari ai politicilor sociale; solicită, prin urmare, creșterea liniilor bugetare relevante;

23.   solicită statelor membre și instituțiilor Uniunii ca, la planificarea măsurilor de austeritate, să utilizeze evaluarea impactului din perspectiva genului, astfel încât aceste măsuri să aibă consecințe cât mai neutre posibil din punctul de vedere al genului;

24.   solicită statelor membre să introducă dimensiunea de gen în stabilirea bugetului pentru a analiza programele și politicile guvernelor, efectele asupra alocării resurselor și contribuția lor la egalitatea între femei și bărbați;

25.   subliniază faptul că femeile prezintă un risc mai ridicat decât bărbații în ceea ce privește dezvoltarea mai lentă a carierei, ca urmare a acceptării, pentru început, a unor posturi de nivel inferior sau cu normă parțială și că, prin urmare, femeile în această situație sunt mai vulnerabile, obțin venituri nesatisfăcătoare și sunt mai expuse sărăciei;

26.   solicită statelor membre și autorităților regionale și locale să asigure furnizarea de servicii de îngrijire de înaltă calitate, accesibile și convenabile pentru copii și pentru alte persoane dependente, precum și compatibilitatea acestora cu programele de lucru cu normă întreagă ale bărbaților și femeilor;

27.   subliniază importanța punerii imediate în aplicare a politicilor de revenire pe piața muncii și a schemelor de inserție în activitate pentru acești angajați din sectorul public, care sunt în majoritate femei ale căror locuri de muncă sunt amenințate de reducerile bugetare din sectorul public;

28.   invită Comisia și statele membre să integreze o abordare globală a egalității între femei și bărbați în toate politicile de ocupare a forței de muncă, să ia măsurile necesare pentru a facilita revenirea pe piața muncii a femeilor, nu numai la niveluri inferioare pe scara ierarhică, ci și în funcții de conducere, și să includă această abordare în orientările Uniunii privind ocuparea forței de muncă; insistă asupra nevoii de integrare adecvată a dimensiunii de gen în buget, în special în contextul cadrului financiar multianual 2014-2020, cu scopul de a realiza obiectivele stabilite în Pactul pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, precum și în Strategia UE 2020;

29.   regretă faptul că creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă nu este menționată în analiza anuală a creșterii pentru 2013, în pofida faptului că aceasta reprezintă unul dintre obiectivele principale ale Strategiei UE 2020; solicită Consiliului ca, la adoptarea orientărilor de politică economică aferente acestui an, să adauge promovarea participării femeilor pe piața forței de muncă ca prioritate în contextul semestrului european;

30.  solicită statelor membre să includă și să abordeze în mod sistematic chestiunea egalității dintre bărbați și femei în toate viitoarele programe naționale de reformă;

31.  invită statele membre să promoveze politici active privind piața muncii, un dialog social susținut, standarde privind locurile de muncă și protecția socială pentru a proteja drepturile femeilor, inclusiv ale femeilor migrante, și pentru a combate munca forțată și munca nedeclarată;

32.   solicită statelor membre să ia măsuri pentru a încuraja mamele să pătrundă pe piața muncii, de exemplu prin telelucru sau prin politici de formare și reconversie profesională, pentru a promova o revenire „asistată” pe piața muncii după concediul de maternitate;

33.   salută propunerea de directivă privind realizarea unui echilibru mai bun între bărbați și femei în rândul directorilor fără funcție executivă din societățile cotate la bursă, care să le permită femeilor să obțină locuri de muncă cu o calificare mai înaltă și cu o remunerație mai bună, și invită statele membre să sprijine și să pregătească punerea în aplicare a acestei directive; solicită adoptarea unor acte legislative obligatorii similare și în alte domenii, cum ar fi instituțiile, administrațiile și organismele publice europene, naționale, regionale și locale, care ar trebui să constituie un exemplu în materie de egalitate de gen în procesul decizional;

34.   solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte o strategie de promovare a echilibrului de gen pentru întreprinderile mici și mijlocii care nu fac obiectul acestei directive; condamnă faptul că femeile sunt subreprezentate în organele de conducere ale instituțiilor financiare și, astfel, sunt practic excluse din procesul decizional în domeniile financiare; invită Consiliul, Comisia și statele membre să amelioreze gradul de participare a femeilor la toate nivelurile procesului de luare a deciziilor, în special în domeniile stabilirii bugetelor și ale regimului de guvernare pentru sistemele financiare europene, inclusiv Banca Centrală Europeană; în acest context, subliniază necesitatea de a promova cultura financiară în rândul fetelor și femeilor;

35.   invită statele membre să implementeze politici de formare masivă a angajaților din acele sectoare care sunt mai afectate de consecințele negative ale crizei sau globalizării pentru a-i pregăti în vederea schimbării locului de muncă sau a ocupării de noi locuri de muncă, luând în considerare rolul specific al femeilor și faptul că femeile se văd nevoite mai frecvent decât bărbații să renunțe temporar la carieră pentru a avea grijă de copii sau de membri ai familiei bolnavi ori în vârstă, ceea ce afectează traiectoria lor profesională; solicită ca planurile de formare să fie aplicate în mod sistematic în întreprinderi, pentru a pregăti reconversia profesională a angajaților și pentru a oferi reclasificări personalizate, precum și să ofere formare adecvată solicitanților de locuri de muncă și lucrătorilor cu un nivel scăzut de calificare; solicită, de asemenea, crearea unui registru complet al deficitelor de forță de muncă pentru fiecare sector, pentru ca femeile să se poată pregăti și să poată căuta locuri de muncă într-un mod orientat;

36.  invită statele membre să-și revizuiască sistemele de protecție socială, în vederea individualizării drepturilor de pensii și a drepturilor ce le revin în temeiul securității sociale, pentru a elimina avantajul celor care „câștigă pâinea”, garantând astfel drepturi egale de pensie;

37.   subliniază că reducerile cheltuielilor în sectorul îngrijirilor realocă de fapt activități în responsabilitatea femeilor și subminează egalitatea între bărbați și femei; invită toate statele membre să elaboreze planuri privind furnizarea de servicii de îngrijire care pot genera justiție socială și egalitate între bărbați și femei;

38.   invită Comisia și statele membre să promoveze politici și programe de formare profesională pentru femei de toate vârstele, acordând o atenție deosebită nevoii urgente de programe de învățare pe tot parcursul vieții și necesității de a dobândi noi abilități în sectorul noilor tehnologii și în cel informatic, pentru a îmbunătăți accesul femeilor la diferitele sectoare de activitate și pentru a crește participarea lor în cadrul acestora, inclusiv în sectoarele economic și financiar, unde numărul femeilor angajate este redus, luând în considerare, de asemenea, măsuri specifice de sprijin pentru femei, pentru ca acestea să poată combina activitățile profesionale cu formarea profesională și cu viața de familie; reamintește rolul important jucat de Fondul social european în inserția profesională, prin intermediul politicilor sale de formare, și invită statele membre și autoritățile locale să promoveze utilizarea acestuia, în special în beneficiul femeilor care sunt mai afectate de criza economică;

39.   subliniază importanța investițiilor în femei și în egalitatea de gen;

40.   solicită statelor membre să promoveze includerea activă sau reintegrarea femeilor pe piața muncii și să încurajeze ocuparea femeilor în sectoarele strategice de dezvoltare, adoptând măsuri specifice referitoare la programul de lucru flexibil, egalitatea salarială și reforma sistemelor de impozitare și pensii, precum și la măsurile privind învățarea pe tot parcursul vieții, orientate spre asigurarea unor abilități și calificări necesare în perspectiva obiectivelor UE 2020; evidențiază importanța unei formări de înaltă calitate, pentru a încuraja femeile să pătrundă în sectoarele în care sunt subreprezentate, de exemplu în domeniul cercetării științifice și al dezvoltării tehnologice, mai ales acum, când Europa are nevoie de mai mulți cercetători pentru stimularea inovațiilor și consolidarea economiei sale; invită Comisia să analizeze posibilitatea unei noi adaptări a fondurilor structurale europene, astfel încât să asigure un sprijin suplimentar în favoarea domeniilor profesionale ocupate de femei susceptibile de a fi afectate de criză și un sprijin pentru îngrijirea copiilor, pentru formare și acces la un loc de muncă;

41.   reamintește că, în multe state membre, accesul la primul loc de muncă cu normă integrală pentru femeile tinere (cu vârste între 15 și 24 de ani) a scăzut de la începutul crizei și că, pentru a remedia această situație, multe dintre acestea își prelungesc studiile; constată că, în pofida acestei tendințe și a faptului că, în general, o mai bună pregătire asigură femeilor o mai bună protecție, valorificarea diplomelor lor este mai puțin reușită decât în cazul bărbaților; solicită statelor membre să se concentreze pe strategii care combină politicile în materie de educație și formare cu politici specifice de ocupare a forței de muncă adresate femeilor tinere;

42.   solicită statelor membre să includă în programele ciclului gimnazial noțiuni fundamentale despre domeniul financiar și antreprenorial;

43.   solicită Comisiei și statelor membre să calculeze impactul noilor sisteme de pensii asupra diferitelor categorii de femei, axându-se în special pe contractele atipice și cu normă parțială, precum și să ajusteze sistemele de securitate socială, în special în ceea ce privește generațiile mai tinere;

44.  invită statele membre să promoveze emanciparea economică a femeilor cu accent pe spiritul antreprenorial al acestora, încurajând și sprijinind femeile care înființează întreprinderi, în special tinerele femei și femeile imigrante, facilitând accesul lor la finanțare, între altele prin microcredite, asistență tehnică și măsuri adiacente, promovând noi instrumente financiare și de sprijin, precum și încurajând dezvoltarea rețelelor feminine de antreprenoriat și sponsorizare și schimburile de cele mai bune practici între statele membre și agenții economici; subliniază că investițiile în femei și în egalitatea de gen sunt foarte importante pentru asigurarea stabilității economice și pentru prevenirea șocurilor economice;

45.   solicită statelor membre să îmbunătățească participarea femeilor la toate nivelurile de luare a deciziilor;

46.   solicită Comisiei Europene și statelor membre să promoveze mai bine spiritul antreprenorial al femeilor, inclusiv sprijinul financiar pentru femeile întreprinzătoare;

47.   invită statele membre să promoveze spiritul antreprenorial al femeilor în economia „verde”, ca sursă pentru crearea de noi locuri de muncă; constată faptul că energiile regenerabile pot crea noi oportunități de locuri de muncă pentru antreprenoare, în zonele îndepărtate și periferice ale UE, în care șomajul în rândul femeilor este deosebit de ridicat și în care există un potențial semnificativ de exploatare a surselor alternative de energie, precum energia eoliană sau solară;

48.   subliniază importanța unor politici active privind piața muncii, a inspecțiilor de muncă și a dialogului social, precum și a actualizării competențelor, pentru a promova ecologizarea economiei;

49.   invită statele membre să sprijine crearea de locuri de muncă în sectorul economiei sociale, unde predomină forța de muncă feminină și, în special, să caute și să pună în aplicare noi soluții care să mediatizeze imaginea activităților informale care nu sunt clandestine;

50.   invită statele membre să sprijine sectorul îngrijirii și sectorul sănătății cu scopul de a crea condiții pentru realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020 privind ocuparea forței de muncă feminine;

51.   invită statele membre să monitorizeze și să abordeze impactul reducerilor din serviciile publice de îngrijire și din serviciile de sănătate, care conduc la reprivatizarea îngrijirilor, pentru a nu accentua sarcinile de îngrijire ale femeilor, întrucât acest lucru le-ar obliga să revină la rolul lor tradițional în familie; subliniază că reducerea concediilor de maternitate, paternitate, a concediului parental și a alocațiilor pentru copii, precum și a altor prestații de îngrijire și familiale, au redus în mod semnificativ veniturile tuturor femeilor care au responsabilități de îngrijire;

52.  reamintește faptul că persistă stereotipurile în ceea ce privește percepțiile asupra pozițiilor ocupate de femei și bărbați pe piața muncii și că femeile încearcă să își reconcilieze obligațiile profesionale cu viața familială, fiind, astfel, mai vulnerabile decât bărbații la schimbarea locului de muncă;

53.   insistă asupra instituirii unei politici de transport în comun și, în special, asupra dezvoltării și îmbunătățirii serviciilor de transport în comun, care să ia în considerare egalitatea de gen, pentru a permite femeilor să participe mai activ la piața forței de muncă și la căutarea de locuri de muncă, furnizându-le o mobilitate reală;

54.   este preocupat de situația femeilor care trăiesc în zonele rurale, unde accesul la diferite servicii s-a deteriorat; solicită statelor membre să asigure în zonele rurale servicii transport public funcționale, asistență medicală și alte servicii esențiale, pentru a opri migrația înspre marile orașe și a evita marginalizarea zonelor periferice;

55.  subliniază importanța luării de măsuri eficiente, cu scopul de a face posibilă combinarea vieții profesionale cu viața privată și cea de familie, având drept efect pozitiv creșterea participării la viața socială și politică a femeilor din toate sferele societății;

56.   subliniază faptul că programul european „Erasmus pentru tinerii antreprenori” ar trebui să sprijine în special participarea femeilor, astfel încât acestea să dobândească aceeași încredere și aceleași cunoștințe privind activitățile de pe piața unică, precum și competențele necesare pentru administrarea și dezvoltarea unei afaceri;

57.   subliniază că reducerile operate în serviciile publice care asigură îngrijirea copiilor au un impact direct asupra independenței economice a femeilor și asupra concilierii vieții profesionale cu viața de familie; invită Comisia și Consiliul să adopte un plan de acțiune pentru a îndeplini obiectivele stabilite la Barcelona privind o mai bună gestionare a modalităților de îngrijire a copiilor și înființarea de creșe în întreprinderi, sau creșe comune pentru mai multe întreprinderi; subliniază importanța negocierii colective cu partenerii sociali pentru a îmbunătăți echilibrul între viața profesională și cea de familie, la nivel sectorial, național și regional, a relaxării condițiilor de acces și participare la sistemele de îngrijire a copiilor asociate categoriilor de activități desfășurate de către femei și a stabilirii unei perioade de notificare de minimum trei luni pentru centrele de îngrijire a copiilor, astfel încât femeile să își poată reconcilia viața familială cu cea profesională;

58.   solicită promovarea unor concedii adecvate de maternitate, paternitate și pentru creșterea copilului, modalitățile de sprijin a inițiativelor întreprinderilor vizând flexibilitatea programului de muncă și a serviciilor de îngrijire a copiilor, precum și alocarea de resurse mai mari pentru educație, pentru programele de învățare pe tot parcursul vieții și programele profesionale de calificare și recalificare și introducerea de sprijin adecvat pentru membrii familiei, inclusiv furnizarea de servicii de îngrijire temporară;

59.   subliniază că trebuie făcute investiții în servicii de calitate la prețuri accesibile, precum centrele de îngrijire a copiilor cu program complet, școli cu program prelungit și centre de îngrijire a vârstnicilor, care contribuie la promovarea egalității de gen, promovează un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională și creează un cadru care le permite părinților să intre sau să reintre pe piața muncii;

60.   consideră că este esențială înființarea de noi facilități de îngrijire a copiilor, precum și profesionalizarea sistemelor informale de îngrijire, stabilind standarde de calitate, îmbunătățind condițiile salariale și asigurând formarea operatorilor; de asemenea, consideră că este necesar să se țină cont de nevoile specifice ale părinților cu un program de lucru atipic și al părinților singuri;

61.   subliniază necesitatea creșterii responsabilității guvernelor și angajatorilor în ceea ce privește reînnoirea generațiilor și drepturile maternale și paternale, ceea ce înseamnă că femeile trebuie să aibă dreptul de a fi și mame și lucrătoare, fără a renunța la drepturile de muncă;

62.   subliniază că trebuie reduse efectele crizei economice și financiare asupra familiilor (având în vedere familiile aflate în divorț sau cazurile în care copiii sunt lăsați în grija rudelor sau a autorităților), ținând cont de faptul că sarcinile domestice sunt în cea mai mare parte asumate de femei; subliniază că, prin urmare, femeile vor fi mai expuse riscului sărăciei;

63.   insistă asupra faptului că deciziile luate de unele state membre de a reduce bugetele destinate ajutorului pentru creșterea copiilor, educației și activităților extrașcolare, subvențiilor pentru transportul și mesele școlare și asistenței acordate persoanelor care au în grijă persoane dependente au un impact direct asupra femeilor, care își asumă majoritatea sarcini suplimentare rezultate; subliniază că acest lucru presupune că adesea femeile trebuie să lucreze cu normă redusă, cu dezavantajele sociale care decurg de aici în termeni de venituri și de pensii mai mici; consideră că trebuie extinse rețeaua publică de cămine, creșe și servicii recreative pentru copii, cât și rețeaua de asistență publică pentru persoanele în vârstă și rețeaua publică de spitale comunitare;

64.   solicită Comisiei și statelor membre să abordeze nevoile specifice ale femeilor și fetelor rome prin aplicarea unei perspective de gen în toate politicile pentru integrarea romilor, precum și să ofere protecție subgrupurilor celor mai vulnerabile;

65.  subliniază că reducerile operate în serviciile publice care asigură îngrijirea copiilor au un impact direct asupra independenței economice a femeilor; subliniază că în 2010, 28,3 % din lipsa de activitate a femeilor și din locurile de muncă cu fracțiune de normă au fost explicate prin lipsa serviciilor de îngrijire, comparativ cu 27,9 % în 2009, și că în 2010 rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor cu copii mici în UE era cu 12,7% mai scăzută decât cea a femeilor fără copii, o diferență cu 11,5% mai mare decât cea înregistrată în 2008;

66.   solicită statelor membre să investească în sectorul îngrijirilor ca sector cu potențial de creștere atât pentru femei, cât și pentru bărbați, pentru a renunța la alocarea tradițională a rolului de îngrijitor către femei, ceea ce creează o segregare de gen pe piața forței de muncă; subliniază că reducerile în sectorul îngrijirilor rezultă într-o tranziție de la sectorul public de îngrijire la îngrijirea neplătită din cadrul gospodăriilor; subliniază nevoia unor contracte corespunzătoare și a protecției sociale pentru personalul de îngrijire la domiciliu;

67.   în așteptarea unei armonizări comunitare a concediilor de maternitate, paternitate și îngrijire a copilului, solicită statelor membre să mențină indemnizațiile aferente acestor concedii și alocațiile familiale la nivelurile existente, pentru a nu reduce veniturile femeilor și pentru a se asigura că nu sunt încălcate drepturile femeilor la concediul de maternitate;

68.   invită Comisia și statele membre să monitorizeze cu atenție creșterea numărului de discriminări împotriva femeilor gravide pe piața muncii, discriminări raportate în mai multe state membre;

69.  remarcă faptul că sărăcia în rândul femeilor se datorează nu numai actualei crize economice, ci și unei multitudini de factori, inclusiv stereotipurile, diferențele de salarii și pensii între bărbați și femei, insuficiența mecanismelor de redistribuire din sistemele statului social, o reconciliere nesatisfăcătoare a vieții de familie cu viața profesională, speranța de viață mai mare în rândul femeilor și, în general, toate tipurile de discriminare pe criterii de gen, care afectează în special femeile; subliniază faptul că criza accentuează această situație de inegalitate continuă; evidențiază necesitatea combaterii stereotipurilor la toate nivelurile sociale și în toate etapele vieții, acestea constituind una dintre cauzele predominante ale inegalității dintre femei și bărbați și afectând opțiunile acestora în ceea ce privește educația, ocuparea profesională și distribuția responsabilităților casnice și familiale, inegalitatea salarială, participarea la viața publică și reprezentarea în funcții cu atribuții decizionale;

70.   solicită Comisiei să revizuiască Directiva 2006/54/CE, în special cu privire la inegalitatea salarială dintre femei și bărbați, conform solicitării Parlamentului European din Rezoluția sa din 24 mai 2012, care includea recomandări către Comisie cu privire la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii bărbați și femei, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare;

71.   invită statele membre și Comisia să propună soluții care să le ajute pe femei să își continue cariera și care să combată în special inegalitățile salariale datorate perioadelor de maternitate;

72.  atrage atenția statelor membre asupra necesității unor măsuri care să consolideze veniturile, inclusiv dezvoltarea unor scheme de creștere a venitului minim, și a unor programe de asistență socială pentru persoanele care au dificultăți în satisfacerea nevoilor de bază, mai ales persoanele cu copii sau cu responsabilități de îngrijire și, în special, părinții singuri.

73.   consideră că criza economică favorizează hărțuirea, abuzul și violența împotriva femeilor sub toate formele și, în special, creșterea prostituției; subliniază că femeile rămân victimele celei mai răspândite încălcări a drepturilor omului la nivel mondial, în toate culturile și la toate nivelurile sociale și economice; subliniază, de asemenea, necesitatea creșterii resurselor publice financiare și umane disponibile pentru intervenția la nivelul grupurilor expuse riscului de sărăcie și în situațiile în care se află în pericol copii și tineri, persoane în vârstă, cu dizabilități și fără adăpost;

74.   invită statele membre să revizuiască și să sublinieze impactul imediat și pe termen lung al crizei economice asupra femeilor, în special dacă și în ce măsură aceasta agravează inegalitățile de gen existente, precum și consecințele sale, cum ar fi riscul crescut de violențe îndreptate împotriva femeilor, declinul sănătății materne și a copiilor și sărăcia la vârste înaintate în rândul femeilor;

75.   subliniază că în actualele condiții de criză economică și de restricții bugetare, femeile au resurse mai puține pentru a se proteja pe ele și pe copiii lor împotriva violenței și că astfel, este extrem de importantă evitarea consecințelor financiare directe ale violenței împotriva femeilor și copiilor asupra sistemului judiciar și asupra serviciilor sociale și de sănătate;

76.  subliniază că și cadrul instituțional pentru politicile privind egalitatea de gen, inclusiv organismele de promovare a egalității de gen și organizațiile de femei, este afectat de reducerea finanțării; solicită statelor membre să mențină nivelul fondurilor guvernamentale pentru organismele de promovare a egalității, pentru adăposturile și organizațiile de femei, întrucât acestea oferă mijloace eficiente pentru identificarea unor soluții durabile de ieșire din criză și asigură participarea activă la elaborarea viitoarelor măsuri de redresare; constată că reducerea finanțării organizațiilor de femei subminează participarea civică și politică a femeilor și face ca vocile acestora să fie și mai puțin auzite în societate.

77.   invită Institutul European pentru Egalitatea de Gen să realizeze monitorizarea și evaluarea continuă și sistematică a impactului crizei economice asupra condițiilor de muncă ale femeilor în ceea ce privește discriminările la angajare, creșterea volumului de muncă, a presiunii și a stresului la locul de muncă, hărțuirea morală și psihologică; subliniază că datele existente nu reflectă întreaga brutalitate a impactului pe care această criză dură o are asupra femeilor; de asemenea, solicită Comisiei să efectueze o evaluare a impactului măsurilor de politică economică și a răspunsurilor la criza actuală din perspectiva genului;

78.   solicită statelor membre să sprijine ferm integrarea aspectelor de gen în buget pentru a îmbunătăți egalitatea de gen prin corectarea consecințelor negative ale veniturilor și cheltuielilor și pentru a îmbunătăți guvernanța și responsabilitatea, în special în ceea ce privește bugetele naționale;

79.   invită statele membre să adopte instrumente bugetare care să reflecte necesitatea egalității de gen;

80.   invită statele membre să ratifice Convenția OIM privind lucrătorii casnici (Convenția 189);

81.   subliniază importanța asigurării unui echilibru adecvat între securitate și flexibilitate pe piața muncii, de exemplu, printr-o implementare completă a principiilor de flexicuritate, și a abordării segmentării pieței muncii atât prin asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru persoanele aflate în perioade de tranziție sau care au contracte de muncă temporare sau cu jumătate de normă, cât și prin asigurarea accesului la posibilitățile de formare, de dezvoltare a carierei și de angajare cu normă întreagă;

82.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(2) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(3) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(4) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23.
(5) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 49.
(6) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 79.
(7) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 1.
(8) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 65.
(9) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 77.
(10) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 134.
(11) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 56.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2011)0458.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2012)0069.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0225.
(15) Texte adoptate, P7_TA(2012)0321.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2012)0322.
(17) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112.
(18) Eurostat, 23 % dintre cetățenii UE se confruntau cu riscul sărăciei sau al excluziunii sociale în 2010 - Numărul 9/2012.
(19) OECD, Panorama societății 2011, OCDE indicatori sociali, @OCDE2011.
(20) Eurostat: rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor, UE-27.
(21) Eurostat: rata armonizată a șomajului în rândul bărbaților și femeilor - septembrie 2012, Uniunea Europeană.

Ultima actualizare: 9 decembrie 2014Notă juridică