Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 192, articolul 265 alineatul (5) și articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248),

–  având în vedere Convenția Alpină din 7 noiembrie 1991,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării” (COM(2010)0715) și planul de acțiune orientativ care însoțește strategia (SEC(2009)0712),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării(1),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011, în care Consiliul European a invitat statele membre „să își continue, în colaborare cu Comisia, activitatea consacrată unor posibile viitoare strategii macroregionale”,

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, prezentată de Comisie la 6 octombrie 2011 (COM(2011)0611),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât prin strategiile macroregionale se urmărește utilizarea mai bună a resurselor existente în vederea soluționării problemelor legate de dezvoltarea teritorială, găsirea unor răspunsuri comune la provocări comune, îmbunătățirea integrării spațiale, precum și stimularea eficienței mai multor politici susținute de UE și a parteneriatelor dintre administrațiile publice, autoritățile locale și regionale și alte instituții și organizații ale societății civile;

B.  întrucât Comisia a propus ca dimensiunea transnațională a politicii de cooperare teritorială să fie consolidată și ca toate noile strategii macroregionale să fie lansate în mod voluntar, dar să aibă la bază experiențele anterioare și bunele practici;

C.  întrucât teritoriile care compun regiunea alpină prezintă multe trăsături comune, cum ar fi caracterul unic din punct de vedere geografic al zonelor lor montane înalte și interacțiunile lor strânse cu orașele mai mari din zonele montane joase învecinate;

D.  întrucât strategia macroregională pentru Alpi, care ar trebui să fie comparabilă cu strategiile adoptate de UE pentru regiunea Mării Baltice și pentru regiunea Dunării, va oferi șansa de a da Alpilor o nouă dimensiune și o mai mare importanță în contextul UE în privința îmbunătățirii accesului la finanțare;

E.  întrucât regiunea Alpilor aparține mai multor state membre ale UE și unor țări din afara UE și constituie o macroregiune interconectată caracterizată de capacități economice eterogene și de preocupări din ce în mai numeroase privind aspectele de mediu, schimbările demografice, infrastructura de transport, turismul și aspectele legate de energie și întrucât coordonarea politicilor interne și externe ale tuturor părților interesate ar putea da rezultate mai bune și oferi valoare adăugată;

F.  întrucât munții Alpi prezintă interes atât la nivel european, cât și internațional, cu ecosisteme fragile și un număr ridicat de ghețari care sunt foarte afectați de schimbările climatice, dar și numeroase zone naturale protejate și specii de floră și faună endemice protejate;

G.  întrucât obiectivul politicii de coeziune este acela de a realiza o coeziune economică, socială și teritorială la nivelul UE,

1.  consideră că dezvoltarea unor strategii ample, cum ar fi strategiile macroregionale, ar trebui să contribuie la consolidarea rolului nivelului local și regional în punerea în aplicare a politicii UE și că principiul guvernanței pe mai multe niveluri ar trebui să se afle în centrul planificării și al punerii în aplicare a strategiei pentru Alpi;

2.  reamintește rezultatele experienței obținute ca urmare a Strategiei pentru regiunea Mării Baltice și a Strategiei pentru regiunea Dunării în ceea ce privește transparența procesului decizional și alocarea fondurilor UE; invită Comisia să prezinte fără întârziere un plan de acțiune specific pentru această zonă care să vizeze depășirea handicapurilor structurale cu care se confruntă regiunile montane și crearea condițiilor adecvate pentru creșterea economică și coeziunea socială și teritorială efectivă în această regiune;

3.  subliniază rolul pozitiv al instrumentelor legislative ale UE, cum ar fi grupările europene de cooperare teritorială (GECT), în ceea ce privește macroregiunile, având în vedere că acestea oferă sprijin structural pentru aspecte concrete de cooperare și schimbul de bune practici, precum și pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare teritorială care permit autorităților de la diferite niveluri să coopereze;

4.  salută evoluțiile actuale din regiunile Alpine și abordarea cu un caracter ascendent pronunțat adoptată de acestea, aceste regiuni exprimându-și în mod repetat dorința de a beneficia de o strategie pentru Alpi care să abordeze eficient provocările comune întregului arc alpin, pentru a exploata potențialul lor considerabil într-un mod mai coerent și pentru a aborda nevoia de a îmbunătăți mobilitatea, securitatea energetică, protecția mediului, dezvoltarea socială și economică, schimburile culturale și protecția civilă în cadrul regiunii Alpilor;

5.  consideră că dezvoltarea durabilă a Alpilor este unul dintre principalele obiective în cadrul strategiei macroregionale, având în vedere numărul ridicat de ghețari afectați de schimbările climatice;

6.  consideră că această strategie ar trebui, de asemenea, să încurajeze desemnarea unor zone europene naturale protejate și să faciliteze cooperarea în acest sens, urmându-se exemplul recentei inițiative comune a Parcului național Mercantour (Franța) și a Parco Naturale delle Alpi Marittime (Italia);

7.  subliniază importanța de a alinia conținutul strategiei pentru Alpi la Convenția Alpină și la protocoalele la aceasta, precum și de a avea în vedere cooperarea transnațională existentă și rețelele din acest domeniu;

8.  subliniază că o strategie macroregională pentru Alpi ar trebui să aibă în vedere conservarea modurilor tradiționale de utilizare a terenurilor, în primul rând în scop agricol, pentru a susține biodiversitatea, precum și conservarea zonelor protejate existente;

9.  solicită ca strategia macroregională pentru Alpi să facă obiectul unei evaluări cuprinzătoare a Comisiei, care să se bazeze pe criterii obiective și pe indicatori măsurabili;

10.  solicită Comisiei să pună efectiv în aplicare articolul 174 din TFUE printr-un plan strategic, pentru a depăși handicapurile structurale ale regiunilor montane și pentru a crea condiții adecvate pentru creșterea economică și coeziunea socială și teritorială efectivă în regiunea Alpilor;

11.  consideră că dimensiunea teritorială a acestei strategii va contribui la dezvoltarea concretă a ideii de coeziune teritorială;

12.  subliniază că o strategie macroregională pentru Alpi este un instrument eficace pentru consolidarea cooperării teritoriale europene în regiunea în cauză, prin aplicarea unei abordări ascendente și prin extinderea cooperării printr-o mai bună folosire a resurselor disponibile, facilitând astfel coordonarea politicilor transsectoriale;

13.  subliniază că o strategie macroregională pentru Alpi ar asigura faptul că diferitele inițiative ale UE care vizează regiunea Alpilor și zonele montane se completează reciproc, fiind capabile totodată să aducă o valoare adăugată reală proiectelor concrete;

14.  consideră că strategia macroregională pentru Alpi trebuie să coordoneze fondurile UE existente, în special în cadrul politicii de coeziune, cu scopul de a pune în aplicare proiecte care urmăresc abordarea provocărilor comune, cum ar fi protecția mediului, investițiile în competitivitate și inovare, agricultura și silvicultura, apa, energia, aspectele legate de mediu și de climă, precum și transportul;

15.  subliniază că o posibilă strategie macroregională pentru Alpi ar corespunde obiectivelor Strategiei Europa 2020, asigurând astfel respectarea angajamentului UE în ceea ce privește o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

16.  subliniază importanța creșterii, printr-o astfel de strategie, a capacității de inovare a regiunii Alpilor, folosind competențele forței sale de muncă, creând parteneriate și sporind cooperarea între părțile implicate esențiale (cele de pe piața muncii și din domeniile educației, formării și cercetării și angajatorii), păstrând tineri activi în zonă, sprijinind creativitatea și consolidând capacitatea diferitelor regiuni în domeniile educației, științei și cercetării;

17.  subliniază faptul că noul cadru de cooperare „macroregională” trebuie să asigure transformarea handicapurilor naturale ale regiunilor periferice – cum ar fi zonele montane înalte – în avantaje și oportunități și să stimuleze dezvoltarea durabilă a acestor regiuni;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și celorlalte instituții relevante.

(1) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 30.