Parlamentul European,

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2012” (COM(2013)0257) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2013)0159),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 101, 102 și 107,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor în domeniul concurenței prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 169/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind aplicarea regulilor de concurență transporturilor feroviare, rutiere și pe căile navigabile interioare(2),

–  având în vedere propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului național în cazul încălcărilor dispozițiilor dreptului concurenței al statelor membre și al Uniunii Europene (COM(2013)0404),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind cuantificarea pagubelor în cadrul acțiunilor în despăgubire întemeiate pe încălcări ale articolului 101 sau 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C(2013)3440),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Consultarea publică: Către o abordare europeană coerentă în materie de recursuri colective” (SEC(2011)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 intitulată „Către un cadru orizontal la nivel european pentru acțiunile colective”, (COM(2013)0401),

–  având în vedere recomandarea Comisiei privind principiile comune pentru mecanismele de recurs colectiv în acțiunile în încetare și în despăgubiri din statele membre în ceea ce privește încălcările drepturilor ce decurg din legislația Uniunii (C(2013)3539/3),

–  având în vedere studiul publicat de departamentul de politici din cadrul Direcției Generale Politici Interne intitulat „Acțiunile colective în cazul încălcărilor normelor antitrust” din iunie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei publicată în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului în cauza AT.39740 – Google (2013/C 120/09),

–  având în vedere angajamentele asumate de Comisie în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului în cauza COMP/39.398 – Visa MIF,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul (CE) privind concentrările economice)(3),

–  având în vedere consultările organizate de Comisie la 27 martie 2013 privind controlul exercitat de UE asupra concentrărilor economice – proiect de revizuire a procedurii simplificate și a Regulamentului de punere în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2008 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (Comunicarea privind sectorul bancar)(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2008 intitulată „Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței” (Comunicarea privind recapitalizarea)(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2009 privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar (Comunicarea privind activele depreciate)(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2009 privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (Comunicarea privind restructurarea)(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 privind un cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (Cadrul temporar original)(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 decembrie 2010 intitulată „Cadru temporar al Uniunii pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice”(9) (noul cadru temporar, care îl înlocuiește pe cel expirat la 31 decembrie 2010),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat în legătură cu măsurile de sprijinire a băncilor în contextul crizei financiare („Comunicarea privind sectorul bancar”)(10),

–  având în vedere documentul elaborat de Comisie în atenția CEF referitor la revizuirea orientărilor privind ajutoarele de stat pentru restructurarea băncilor,

–  având în vedere studiul publicat de departamentul pentru politici al Direcției Generale Politici Interne, intitulat „Ajutoarele de stat – norme de criză pentru sectorul financiar și economia reală”, din iunie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general(11),

–  având în vedere Decizia 2012/21/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011)”(13),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 360/2012 din 25 aprilie 2012 al Comisiei privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general(15),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Modernizarea ajutoarelor de stat în UE” (COM(2012)0209),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la modernizarea ajutoarelor de stat(16),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale și a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători (COM(2012)0730),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (COM(2012)0725),

–  având în vedere orientările Comisiei privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor feroviare(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la politica regională ca parte a unor sisteme mai ample de ajutoare de stat(18),

–  având în vedere Acordul-cadru din 20 noiembrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(19) (denumit în continuare „acordul-cadru”) și mai ales punctele 9, 12, 15 și 16 din acesta,

–  având în vedere acțiunea în instanță deschisă într-un stat membru, în care se reclamă încălcarea principiului de bază „nulla poena sine lege”, conform căruia o companie nu poate fi amendată pentru o înțelegere de tip cartel în cazul în care amenda nu a fost stabilită prin lege,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 februarie 2005 referitoare la cel de-al XXXIII-lea raport al Comisiei pentru anul 2003 privind politica în domeniul concurenței(20), Rezoluția din 4 aprilie 2006 referitoare la raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2004(21), Rezoluția din 19 iunie 2007 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2005(22), Rezoluția din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007(23), Rezoluția din 9 martie 2010 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2008(24), Rezoluția din 20 ianuarie 2011 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2009(25), Rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(26) și Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(27),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0357/2013),

A.  întrucât în perioada 2008 – sfârșitul lui 2011 valoarea ajutoarelor de stat acordate băncilor în UE s-a ridicat la 1,6 bilioane EUR și întrucât ajutorul de stat a fost în general oferit prin subscrierea la chestiunile de creanțe sau garanții sau, în cazuri excepționale, sub formă de subvenții;

B.  întrucât, în multe state membre, IMM-urile - care reprezintă 98% din întreprinderile din UE - sunt afectate de o criză severă a împrumuturilor;

C.  întrucât existența cartelurilor amplifică pierderile anuale de 181 – 320 de miliarde EUR, echivalentul a aproximativ 3 % din PIB-ul UE;

D.  întrucât lipsa liberalizării și a deschiderii de pe piața transportului feroviar de călători și marfă este motivată, în parte, de absența, în unele state membre, a unor organisme de supraveghere cu adevărat independente la nivel național,

E.  întrucât Raportul anual privind politica în domeniul concurenței ar trebui să servească drept instrument pentru promovarea competitivității globale a Uniunii, prin stimularea concurenței și deschiderea pentru noi actori, extinzând și consolidând astfel piața internă, și nu doar în legătură cu aplicarea practică a politicii în domeniul concurenței de către Comisie;

F.  întrucât eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a bunurilor, a serviciilor, a persoanelor și a capitalurilor este o condiție esențială în vederea creșterii economice;

G.  întrucât sectoarele cu un nivel al concurenței redus sunt deseori comparabile cu cele care înregistrează o rezultate economice slabe;

H.  întrucât politica în domeniul concurenței are drept obiectiv să asigure funcționarea corectă a pieței interne și condiții echitabile de concurență, să protejeze consumatorii de practicile anticoncurențiale și să optimizeze prețurile; întrucât obiectivul politicii din domeniul concurenței nu este de a microgestiona, ci de a aplica norme clare și echitabile în cadrul cărora forțele pieței să poată funcționa în mod eficient;

I.  întrucât acțiunea publică, investițiile publice și serviciile de interes economic general (SIEG) au un rol esențial în asigurarea coeziunii sociale, în special în perioade de criză;

J.  întrucât articolul 14 din TFUE prevede că ar trebui să se recurgă la codecizie pentru a se asigura condițiile, în special cele economice și financiare, necesare pentru funcționarea SIEG;

K.  întrucât Protocolul nr. 26 din TFUE garantează o mare libertate de decizie autorităților publice la furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea SIEG;

L.  întrucât hotărârea Altmark stabilește, pe baza a patru criterii, diferența dintre compensația pentru obligația de serviciu public și ajutoarele de stat;

Politica din domeniul concurenței ca instrument de promovare a pieței unice

1.  salută raportul Comisiei și axarea pe contribuția politicii din domeniul concurenței la controlul fuziunilor, precum și la eliminarea barierelor, a abuzurilor de poziție dominantă, a acordurilor de coluziune și a măsurilor distorsionante de ajutor de stat în favoarea pieței unice, ținând seama de evoluția economiei globale;

2.  regretă faptul că, în raportul său pe 2012 privind politica în domeniul concurenței, Comisia se concentrează foarte mult pe practicile concurențiale neloiale determinate de intervenția statului, dar acordă o atenție relativ minoră practicilor neloiale determinată de concentrarea societăților pe piața unică;

3.  consideră că politica din domeniul concurenței este un vector al creșterii economice și al creării de locuri de muncă, în special în perioade de criză;

4.  subliniază că politica în domeniul concurenței și buna funcționare a pieței unice sunt esențiale pentru combaterea crizei, încurajarea creșterii economice și a unei ocupări sustenabile a forței de muncă în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și pentru a contribui la atingerea obiectivelor Uniunii Europene;

5.  împărtășește, prin urmare, opinia Comisiei conform căreia criza nu ar trebui utilizată ca pretext pentru o aplicare mai puțin strictă a normelor privind concurența;

6.  consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să fie adaptată astfel încât să răspundă mai bine provocărilor generate de globalizare;

7.  consideră că ar trebui să fie posibil ca noua politică a UE în domeniul concurenței să includă clauze de flexibilitate;

8.  recunoaște că prea multe sectoare sunt încă puternic divizate de frontierele naționale de obstacole artificiale publice sau private, și este de acord că politica din domeniul concurenței joacă un rol fundamental în combaterea acestei fragmentări și în crearea unor condiții de concurență echitabile în toate sectoarele pieței unice, luând în considerare necesitățile speciale ale IMM-urilor și ale consumatorilor finali;

9.  subliniază faptul că aplicarea politicii în domeniul concurenței în sens larg nu trebuie să consolideze companiile deja înființate și furnizorii de bunuri și servicii deja existenți, ci, mai degrabă, trebuie să aibă drept obiectiv general facilitarea intrării pe piață a unor noi actori și încurajarea apariției unor idei și tehnici noi, optimizând astfel beneficiile pentru cetățenii Uniunii;

10.  consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să contribuie la promovarea și respectarea standardelor deschise și a interoperabilității pentru a preveni o blocadă tehnologică exercitată asupra consumatorilor și clienților de un număr restrâns de actori de pe piață;

11.  consideră că prețurile produselor încă variază în diferite state membre, de exemplu prețul medicamentelor, din cauza diferitelor acorduri dintre statele membre și industria farmaceutică; invită Comisia să analizeze această problemă și să prezinte propuneri pentru a crea o piață internă mai transparentă, evitând diferențele de preț nenecesare, în interesul consumatorilor;

12.  salută brevetul unitar la nivelul UE ca o evoluție în procesul de finalizare a pieței unice și în afruntarea provocărilor globalizării; solicită luarea unor măsuri pentru ca toate statele membre să poată participa la aceasta; consideră că este necesară reconcilierea drepturilor de proprietate intelectuală cu exigențele concurenței, protejând interesul general și luând măsuri pentru ca titularii brevetelor să nu abuzeze de drepturile lor în detrimentul publicului; solicită Comisiei să sancționeze conduitele care urmăresc întârzierea nejustificată a intrării pe piață a medicamentelor generice;

Legitimitatea și eficiența politicii UE din domeniul concurenței

13.  consideră că ar trebui să aibă competențe legislative de codecizie în stabilirea cadrului politicii privind concurența; regretă faptul că articolele 103 și 109 din TFUE prevăd doar consultarea Parlamentului; consideră că acest deficit democratic nu poate fi tolerat; propune ca acest deficit să fie eliminat cât mai curând, prin măsuri interinstituționale în domeniul politicii de concurență, și să fie corectat cu ocazia următoarei modificări a tratatului; reamintește că răspunderea politică a Comisiei față de Parlament cuprinde politica privind concurența, și că dialogul structurat cu comisarii din domeniu constituie un instrument important pentru desfășurarea unui control democratic solid în acest domeniu;

14.  consideră că un control democratic real din partea Parlamentului nu poate fi înlocuit de tipul de dialog inițiat de comisarul pentru concurență; subliniază că acest control parlamentar este cu atât mai necesar, cu cât, în cadrul politicii în domeniul concurenței, Comisia monitorizează decizii adoptate de autoritățile naționale și locale alese în mod democratic; subliniază, de asemenea, nevoia unui dialog mai bun între Comisie, statele membre, autoritățile locale și regionale și societatea civilă;

15.  subliniază importanța de a trata Parlamentul European și Consiliul în mod egal în ceea ce privește accesul la reuniuni și furnizarea de informații pentru pregătirea legislației sau a soft law în domeniul politicii de concurență, astfel cum se prevede în Acordul cadru; regretă că acest lucru nu a fost respectat de către Comisie;

16.  subliniază necesitatea de insuflării unei culturi a concurenței care să-și promoveze propriile valori și să contribuie la alimentarea unei viziuni pozitive asupra conformității, cu efecte preventive și benefice pentru dezvoltarea politicii concurenței;

17.  subliniază că aspectul transversal al politicii UE în domeniul concurenței impune o perfectă coerență între această politică și politicile UE din alte domenii, precum și că, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, reglementările sectoriale specifice trebuie să respecte principiile politicii din domeniul concurenței;

18.  consideră că Comisia ar trebui să prezinte o propunere pentru a reglementa chestiunile de concurență legate de acționariatul minoritar;

19.  încurajează Comisia să continue să elaboreze orientări privind instrumentele juridice neobligatorii referitoare la politica în domeniul concurenței, ținând seama în mod corespunzător de jurisprudența existentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a garanta un anumit nivel de securitate juridică pentru părțile interesate; consideră, cu toate acestea, că „soft law” nu poate înlocui legislația în domeniile în care securitatea juridică este esențială;

20.  subliniază că impunerea amenzilor este un instrument disuasiv, care joacă un rol important în politica din domeniul concurenței, și că succesul anchetelor depinde de celeritatea acțiunilor întreprinse; consideră că securitatea juridică, simplificarea procedurilor și posibilitatea încheierii rapide prin intermediul unor acorduri avantajoase sunt esențiale și reiterează, prin urmare, solicitarea adresată Comisiei de a integra normele privind amenzile în Regulamentul (CE) nr. 1/2003; consideră totodată că Comisia ar trebui să multiplice inspecțiile neanunțate, luând măsuri în cazul unor suspiciuni de încălcare a normelor;

21.  consideră, cu toate acestea, că aplicarea unor amenzi tot mai mari ca instrument antitrust unic poate fi prea simplistă, având în vedere pericolul pierderii de locuri de muncă ca rezultat al incapacității de plată; subliniază că o politică a unor amenzi mari nu ar trebui să fie utilizată ca un mecanism alternativ de finanțare a bugetului; este în favoarea unei abordări stimulativ-punitive, care să aibă efecte disuasive eficace, îndeosebi asupra celor care recidivează, încurajând, în același timp, conformitatea;

22.  invită Comisia să se asigure că politica sa privind amenzile și executarea restabilește echilibrul pieței și stimulează companiile să identifice încălcările pe plan intern și să pună în aplicare în mod voluntar măsuri corective; îndeamnă Comisia să țină seama de nivelul profiturilor ilicite și al pierderilor celor afectați;

23.  subliniază încă o dată numărul mare de solicitări de reducere a amenzilor din cauza incapacității de plată, mai ales în cazul întreprinderilor „mono-produs” și al IMM-urilor; consideră în continuare că un sistem de amânare și/sau eșalonare a plăților ar putea fi luat în calcul ca alternativă la reducerea amenzilor, pentru a evita falimentarea întreprinderilor;

24.  constată faptul că utilizarea cifrei de afaceri internaționale pentru plafonul de 10 % poate conduce la impunerea de sancțiuni cumulative pentru aceeași încălcare, dată fiind creșterea numărului de autorități în domeniul concurenței la nivel global; consideră, prin urmare, că cifra de afaceri la nivelul SEE ar fi mai adecvată decât cea de la nivel internațional;

25.  așteaptă încă adaptarea Orientărilor privind amenzile referitoare la întreprinderile „mono-produs” și la IMM-uri; salută, cu toate acestea, faptul că Comisia a luat recent în considerare nevoile specifice ale întreprinderilor „mono-produs” în decizia sa privind „Armăturile pentru ferestre și ferestre-uși” (COMP/39452 din 28.3.2012);

26.  invită Comisia să intensifice cooperarea cu instanțele naționale pentru a facilita punerea în aplicare la nivel privat și soluționarea corectă a litigiilor legate de ajutoarele de stat; salută programele de formare ale Comisiei pentru judecătorii naționali;

27.  are o opinie pozitivă asupra rolului organelor judiciare în politica din domeniul concurenței, și le invită insistent să-și utilizeze competențele pentru a obține informații și avize din partea Comisiei și să participe la activitățile de formare comunitare; recomandă Comisiei să coopereze îndeaproape cu autoritățile judiciare, să-și exercite în mod activ atribuția de a aduce contribuții la activitatea organelor judiciare în calitate de „amicus curiae”, contribuții care ar trebui publicate în timp util pe site-ul internet al Comisiei, precum și să ia în considerare posibilitatea de a introduce acțiuni pentru a evita ca UE să ajungă lipsită de protecție și pentru a proteja interesele pe care ar trebui să le protejeze;

28.  ia act de propunerea Comisiei din 11 iunie 2013, la care lucrează în prezent, în domeniul acțiunilor în despăgubire în conformitate cu legislația națională pentru încălcări ale prevederilor dreptului concurenței; este hotărât să găsească soluții satisfăcătoare la problemele specifice apărute în acest domeniu;

29.  susține că UE ar trebui să promoveze activ convergența materială și procedurală a normelor de concurență pe plan internațional; consideră că cooperarea internațională este esențială pentru a asigura coerența și interoperabilitatea diferitelor autorități competente în implementarea politicii de concurență, contribuind astfel la creșterea eficacității investigațiilor și la crearea unui mediu concurențial echitabil;

30.  subliniază importanța promovării unei convergențe globale a normelor în materie de concurență; încurajează Comisia să încheie acorduri bilaterale de cooperare cu privire la respectarea legislației în materie de concurență; se ocupă actualmente de acordul propus între UE și Elveția cu privire la cooperarea în aplicarea legislațiilor lor respective privind concurența; este hotărât să găsească soluții satisfăcătoare la problemele specifice apărute în acest domeniu;

31.  consideră că resursele Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei ar trebui adaptate la volumul crescut de muncă și gama mai largă de sarcini, printre altele prin realocarea resurselor de la liniile bugetare depășite sau sub-utilizate, pentru a permite luarea unor măsuri mai proactive;

Autoritățile din domeniul concurenței

32.  solicită statelor membre să asigure independența tuturor autorităților naționale din domeniul concurenței (ANC) și a autorităților de reglementare a sectorului din cadrul guvernelor naționale, făcând din numirea unor președinți și membri ai consiliilor neafiliați politic, fără conflicte de interese, un element esențial; solicită statelor membre să se asigure că resursele umane și financiare ale ANC și ale autorităților de reglementare din sector sunt suficiente și adaptate în permanență la nevoile care decurg din evoluțiile pieței și la necesitatea unei exercitări eficace a atribuțiilor lor;

33.  subliniază importanța transparenței depline a ANC și a autorităților de reglementare din sector; solicită ca toate informațiile relevante legate de cauze și toate deciziile oficiale să fie vizibile cu claritate și accesibile online prin intermediul unei baze de date deschise, ținând cont de informațiile comerciale confidențiale care pot avea o influență semnificativă asupra concurenței;

34.  susține cooperarea structurată cu Rețeaua Europeană pentru Concurență (REC), care permite o coerență la nivelul UE a aplicării publice a normelor de concurență și încurajează continuarea dezvoltării acesteia, având în vedere faptul că unele piețe tind să aibă o dimensiune mai pronunțat națională decât altele, datorită condițiilor juridice, economice și culturale diferite; consideră că, ca regulă generală, programele de lucru și concluziile reuniunilor REC ar trebui făcute publice pe site-ul DG Concurență;

35.  consideră că ANC și alte organisme de reglementare naționale din domeniu ar trebui să continue să coopereze în vederea unor acțiuni complementare, în special în sectoarele în care liberalizarea nu este încă finalizată sau complet operațională; sugerează crearea unei rețele mai extinse a autorităților europene de reglementare, incluzând ANC și autoritățile de reglementare din sector, pentru schimburi de bune practici;

Ajutoarele de stat și efectele asupra economiei reale

Ajutorul de stat pentru bănci

36.  recunoaște rolul important jucat de controlul ajutorului de stat de la începutul crizei, ca mecanism de restructurare și remediere pentru băncile aflate în dificultate;

37.  consideră că, în timpul crizei, controlul ajutoarelor de stat ar trebui să se concentreze pe stabilizarea sistemului bancar și pe combaterea segmentării inechitabile a condițiilor de acordare a creditelor în economia reală, precum și pe discriminarea IMM-urilor și a familiilor pe piața unică; invită, cu toate acestea, Comisia să se asigure că obiectivul stabilizării sistemului bancar nu va conduce din nou la o creștere a datoriei publice; solicită insistent Comisiei să lege extinderea ajutorului de stat temporar pentru sectorul bancar de condiții consolidate și mai stricte referitoare la axarea pe creditele acordate persoanelor fizice, precum și de restricții mai puternice în ceea ce privește primele, structura taxelor și distribuirea dividendelor;

38.  amintește că a solicitat în repetate rânduri Comisiei să revizuiască normele privind ajutoarele de stat pentru bănci, introduse în 2008 ca măsuri temporare; salută, prin urmare, măsurile luate recent de Comisie în acest domeniu;

39.  invită Comisia să prezinte periodic statistici specifice de organizare, defalcate pe țară și pe organizații, privind ajutorul de stat acordat sectorului financiar de la declanșarea crizei și privind pierderile sistematice și evoluțiile rambursărilor efectuate, precum și să publice rezultatele pe site-ul său internet, pentru a asigura o transparență totală a intervențiilor publice de la începutul crizei și a impactului acestora asupra contribuabililor;

40.  consideră că orice evaluare a volumului ajutoarelor de stat acordate băncilor ar trebui să fie precedată de o armonizare a metodelor contabile, astfel încât, de exemplu, tratamentul contabil al împrumuturilor refinanțate pentru a doua oară să fie identic indiferent de statul membru în cauză;

41.  subliniază că, în special în cazul băncilor care primesc ajutor de la stat, la refinanțarea împrumuturilor ar trebui să se acorde o atenție maximă viabilității beneficiarului; consideră că, în cazul corporațiilor multinaționale, vânzarea activelor și a acțiunilor societăților participante ar trebui să constituie o condiție pentru refinanțarea împrumuturilor;

42.  îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape acele piețe din sectorul bancar în care se manifestă un nivel ridicat sau în creștere al concentrării, în special ca urmare a restructurării determinate de criză; amintește că piețele de oligopol sunt deosebit de predispuse la practici anticoncurențiale; Își exprimă temerea că, în final, această concentrare ar putea afecta consumatorii; subliniază că o concentrare excesivă prezintă un risc pentru industria financiară și pentru economia reală;

43.  subliniază că procesul de consolidare a sectorului bancar a crescut cota de piață a mai multor instituții financiare majore; solicită insistent Comisiei să monitorizeze îndeaproape acest sector, pentru a stimula concurența și a îmbunătăți protecția consumatorilor pe piețele bancare europene, inclusiv investiții bancare prin care depozitele persoanelor fizice sunt utilizate pentru a subvenționa activități mai riscante de investiții bancare;

44.  îndeamnă Comisia să examineze atent dimensiunea activelor și a participărilor instituțiilor financiare înainte de acordarea ajutorului de stat;

45.  subliniază că deponenții care dețin până la 100 000 EUR în conturile lor bancare ar trebui să beneficieze de o protecția maximă și să fie excluși din orice schemă de distribuie a sarcinilor ca urmare a restructurării unei bănci sau a soluționării unor situații de criză bancară;

46.  consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca ajutorul de stat pentru bănci să fie uneori condiționat de acordarea de credite pentru IMM-uri;

47.  subliniază faptul că, de la criza financiară, IMM-urile au fost afectate în mod disproporționat în ceea ce privește capacitatea lor de a accesa fonduri; subliniază că IMM-urile reprezintă 98% din totalul societăților din zona euro, angajează în jur de trei sferturi dintre angajații din zona euro și generează aproximativ 60% din valoarea adăugată, însă accesul la finanțare le împiedică să investească și să se dezvolte; solicită, prin urmare, Comisiei să acorde prioritate măsurilor de recalibrare a reglementării financiare, pentru a promova creșterea economică și a diminua criza de finanțare a IMM-urilor;

48.  subliniază că băncile care primesc ajutoare de stat nu ar trebui să își mărească dimensiunile și complexitatea; solicită Comisiei să le încurajeze să își axeze modelele lor de afaceri pe aspectele viabile ale activității acestora, politica de remunerare și pe structura taxelor și să nu își crească expunerea la datoria publică, în special în cazul în care concomitent reduc fluxul de credite acordate IMM-urilor și gospodăriilor; subliniază că este necesar un nou sistem permanent de reglementare pentru a contracara deficiențele identificate în sistemul juridic dinaintea crizei, mai ales în sectorul financiar, precum și pentru a remedia distorsiunile create în perioada de criză financiară și economică și a garanta ca se acordă o atenție prioritară consecințelor și beneficiilor pentru contribuabili, consumatori și piața unică în ansamblu atunci când băncile primesc ajutor de la stat;

49.  deplânge faptul că IMM-urile care fac obiectul programelor de ajustare din statele membre întâmpină dificultăți în accesarea de credite bancare și sunt obligate să plătească rate ale dobânzii mai mari numai în funcție de locul în care sunt stabilite în zona euro, fapt care denaturează piața unică;

50.  subliniază că și investitorii externi ar trebui să fie încurajați să participe cât mai mult în societățile de gestionare a activelor (SGA) create în cadrul programelor de acordare a ajutoarelor de stat ca modalitate de separare a activelor depreciate, pentru a garanta astfel că nu există niciun conflict de interese între investitorii care dețin sau transferă active și obiectivele oricărei societăți de gestionare a activelor;

51.  consideră că SGA-urile ar trebui să încerce să-și vândă activele cât mai curând pentru a restabili normalitatea pieței și a pune capăt intervenției statale în sectoare specifice;

52.  consideră că experiența DG COMP în ceea ce privește criza bancară ar trebui considerată o bună practică și folosită pe viitor mai degrabă ca mijloc de prevenire decât pentru intervenții ex post;

Modernizarea ajutorului de stat

53.  salută încă o dată Comunicarea Comisiei privind modernizarea ajutoarelor de stat în UE (COM(2012)0209) și recenta adoptare de către Consiliu a unor norme revizuite privind ajutoarele de stat, referitoare la exceptările pe categorii și la procedurile aferente; invită, cu toate acestea, Comisia să se asigure că stimularea creșterii economice, ca unul dintre obiectivele globale ale acestei reforme, nu va conduce din nou la o creștere a datoriei publice;

54.  consideră că întreprinderile trebuie să se restructureze în conformitate cu limite clare, minimizând efectele negative pentru concurenții care nu au primit sprijin din fonduri publice;

55.  solicită Comisiei să examineze în ce moment devin societățile prea mari pentru a fi lăsate să eșueze și să ia în considerare măsurile care pot fi adoptate la nivel național și la nivelul UE pentru a împiedica societățile să devină dependente de acțiunile de salvare guvernamentale;

56.  ia act de intenția generală a Comisiei de a excepta mai multe măsuri de la obligația notificării; cu toate acestea, subliniază că statele membre vor trebui să asigure conformitatea ex ante a măsurilor de minimis, precum și a schemelor care beneficiază de o exceptare pe categorii cu normele privind ajutoarele de stat pentru a menține un nivel suficient de control în timp ce Comisia va continua să efectueze un control ex post al cazurilor respective;

57.  împărtășește opinia Comisiei referitoare la faptul că procedurile privind ajutoarele de stat trebuie accelerate pentru a facilita concentrarea asupra cazurilor complicate cu efecte grave asupra concurenței în cadrul pieței interne; ia act de propunerea Comisiei privind sporirea gradului de libertate de care se bucură aceasta cu privire la adoptarea de decizii referitoare la modalitatea de abordare a plângerilor; invită Comisia să furnizeze criterii detaliate privind modalitatea de diferențiere a cazurilor importante de cele mai puțin importante în acest context; subliniază că modalitățile adecvate de diferențiere sunt pragurile mai ridicate pentru reglementarea de minimis, precum și extinderea categoriilor orizontale din Regulamentul de abilitare și din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare;

58.  subliniază că Comisia ar trebuie să asigure o cooperare mai bună cu statele membre în ceea ce privește calitatea și prezentarea în timp util a informațiilor și pregătirea notificărilor; subliniază faptul că sistemele naționale eficiente trebuie să asigure conformitatea cu legislația Uniunii a măsurilor de ajutor de stat exceptate de la obligația notificării ex-ante; subliniază că modalitățile adecvate de diferențiere sunt pragurile mai ridicate pentru reglementarea de minimis, precum și extinderea categoriilor orizontale din Regulamentul de abilitare și din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare;

59.  constată faptul că, până în prezent, informațiile relevante pentru cazurile de control al ajutoarelor de stat au fost furnizate exclusiv de către satele membre; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a evalua dacă va fi nevoie de resurse umane suplimentare pentru a extinde instrumentele sale de colectare de informații și pentru a îi permite acesteia să primească informații direct de la participanții pe piață; constată, totuși, că Comisia nu ar trebui să aibă posibilitatea de a include considerații suplimentare cu privire la calitate și la eficiență în cadrul evaluării privind compatibilitatea și că deciziile respective trebuie lăsate la latitudinea autorității care acordă ajutorul;

60.  subliniază lipsa de claritate din unele state membre în a stabili dacă finanțarea publică a Centrelor europene pentru consumatori (CEC) poate fi considerată un ajutor de stat nejustificat, în sensul dreptului Uniunii din domeniul concurenței; este îngrijorat de faptul că acest lucru expune sprijinul statelor membre pentru CEC unui risc și a condus deja la suspendarea temporară a fondurilor destinate CEC; îndeamnă, prin urmare, Comisia să asigure buna funcționare a CEC prin clarificarea cât mai rapidă a faptului că acest tip de finanțare nu constituie un ajutor de stat în conformitate cu dreptul Uniunii, având în vedere faptul că centrele europene pentru consumatori nu se angajează în activități economice, ci oferă servicii de asistență pentru consumatori;

Sectorul transporturilor

61.  consideră că Comisia ar trebui să consolideze în continuare legăturile dintre politica în domeniul concurenței și politica în domeniul transporturilor pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului european al transporturilor;

62.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure o concurență deschisă și echitabilă în toate modurile de transport;

63.  solicită Comisiei să dezvolte rețele de transport public în vederea îmbunătățirii serviciilor pentru clienți;

64.  solicită Comisiei, în vederea combaterii creșterii continue a emisiilor de CO2, să acorde o atenție deosebită pentru respectarea angajamentul internațional de a limita încălzirea globală la două grade Celsius (°C) peste nivelul preindustrial, conform obiectivului fixat pentru anul 2020;

Transportul feroviar

65.  îndeamnă Comisia să finalizeze implementarea spațiului feroviar unic european, să asigure transparența deplină a fluxurilor monetare dintre administratorii infrastructurilor și întreprinderile feroviare și să verifice dacă în fiecare stat membru funcționează o autoritate de reglementare independentă și solidă;

66.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a garanta deschiderea sectorului transportului feroviar concurenței loiale, precum și o mai bună calitate a serviciilor;

67.  solicită Comisiei să studieze posibilitatea adoptării unei propuneri legislative pentru instituirea unui organism european de reglementare, care să coopereze cu autoritățile naționale de reglementare existente și să acționeze acolo unde astfel de autorități nu există sau, după caz, dacă acestea sunt inactive;

68.  subliniază că piața unică a sectorului transportului feroviar de mărfuri este afectată de transpunerea incorectă sau incompletă a legislației UE în statele membre și de piedicile în calea mobilității transfrontaliere care dăunează concurenței și creșterii; solicită Comisiei să verifice dacă barierele de piață create de operatori sau aspectele tehnice care variază de la un stat membru la altul, cum ar fi ecartamentele, furnizarea de energie, sistemele de semnalizare și alte obstacole similare referitoare la interoperabilitatea infrastructurii și accesibilitatea la aceasta, pot fi considerate drept încălcări ale normelor din domeniul concurenței;

Aviație

69.  salută intenția Comisiei de a revizui orientările UE privind ajutorul de stat în domeniul aviației și aeroporturilor până la sfârșitul anului 2013, care vor trebui să elimine orice denaturare a concurenței și să stabilească condiții egale pentru toți actorii de piață;

70.  invită Comisia să ofere o prezentare justificată, în care să stabilească lista transportatorilor aerieni care au un comportament anticoncurențial datorită utilizării inadecvate a unor condiții speciale sau prin abuzuri de poziție dominantă în anumite aeroporturi;

71.  încurajează Comisia să analizeze, pe baza clauzelor din cele peste 1 000 de acorduri de servicii bilaterale încheiate de statele membre cu țări terțe, dacă anumite practici de desemnare a unor noduri aeroportuare specifice denaturează concurența în dauna intereselor consumatorilor europeni;

Sectorul automobilelor

72.  solicită Comisiei să asigure puteri de negociere echilibrate între producători și distribuitori, subliniind în același timp:

solicită Comisiei să insiste asupra nevoii de a dezvolta principiile de bună conduită între producători și comercianți în contextul acordurilor verticale din sectorul autovehiculelor, în special în ceea ce privește protejarea investițiilor după rezilierea unui contract și posibilitatea de a transfera activitatea către un alt membru al rețelei care folosește aceeași marcă comercială, pentru a promova transparența în relațiile comerciale și contractuale dintre părți;

Sectorul construcțiilor navale

73.  solicită realizarea unor acțiuni pentru a asigura competitivitatea sectorului european al construcțiilor navale, prin promovarea construcțiilor navale în UE în condițiile unui mediu internațional din ce în ce mai concurențial;

74.  subliniază necesitatea de a garanta securitatea juridică și tratament egal pentru armatorii europeni din toate statele membre;

Sectorul serviciilor financiare

75.  invită Comisia și autoritățile naționale de reglementare să investigheze cazurile suspectate de coluziune între societăți și de abuz de poziție dominantă pe piețele de asigurare a autovehiculelor;

Sectorul energetic

76.  observă că o piață unică a energiei va conduce nu numai la prețuri mai scăzute pentru consumatori, ci și la creșterea competitivității întreprinderilor din UE;

77.  salută implementarea măsurilor antimonopol ale Comisiei în sectorul energiei;

78.  îndeamnă Comisia să urmărească punerea în aplicare deplină a pachetului privind piața internă a energiei, dat fiind că încă nu s-a obținut o piață unică deschisă și competitivă în sectorul energiei; solicită insistent Comisiei să continue fără ezitare măsurile adoptate în urma anchetei sectoriale în vederea aplicării eficiente a normelor în materie de concurență pentru sectorul energetic; salută, în această privință, procedurile de drept al concurenței în curs în sectorul energiei, având ca obiectiv finalizarea pieței interne a energiei până în 2014 și eliminarea obstacolelor reintroduse de furnizorii de energie;

79.  consideră că o piață europeană unică a energiei ar reduce prețul energiei plătit de către consumatori și întreprinderi și ar consolida competitivitatea operatorilor economici europeni la nivel global; din acest motiv, consideră că Comisia ar trebui încurajată să dezvolte o piață europeană unică a energiei până în 2014;

80.  subliniază că este extrem de important ca statele membre și Comisia să asigure o implementare corectă și la timp a legislației actuale referitoare la piața energiei, ceea ce include și activitatea de reglementare necesară pentru cel de al treilea pachet de măsuri privind piața internă a energiei, pentru a crea, până în 2014, o piață internă europeană, integrată și competitivă a energiei;

81.  solicită Comisiei să se asigure că regulamentele și directivele din sectorul energetic sunt transpuse și aplicate corect în toate statele membre; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită cazurilor de creștere a prețurilor peste media UE, întrucât prețurile mari denaturează concurența și afectează consumatorii;

82.  consideră că Comisia trebuie să fie strictă în privința introducerii unor reforme pe piața energiei pentru a reduce prețurile, în special în acele state membre aflate în cursul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive;

83.  solicită Comisiei și autorităților naționale de reglementare să investigheze posibilele cazuri de coluziune între societăți și de abuz de poziție dominantă pe piețele de vânzare cu amănuntul a combustibililor;

84.  salută, în această privință, recentele investigații ale Comisiei din sectorul petrolului, recunoscând că o încălcare a normelor concurențiale în acest sector are implicații enorme pentru consumatori;

85.  solicită Comisiei și autorităților naționale de reglementare să analizeze veridicitatea „efectului zilei de luni” – o presupusă manipulare a prețurilor petrolului operată de societăți în funcție de anumite zile ale săptămânii; solicită insistent Comisiei să monitorizeze îndeaproape nivelul concurenței, având în vedere faptul că cei mai mari trei actori încă reprezintă aproximativ 75% (energie electrică) și peste 60% (gaz) din piață, în ciuda deschiderii treptate a piețelor la mijlocul anilor '90; invită Comisia să elaboreze orientări în vederea îmbunătățirii accesului energiei din surse regenerabile la rețeaua de energie;

86.  invită Comisia să examineze, în următorul raport anual, măsura în care concentrarea furnizorilor de materii prime esențiale poate dăuna activității sectoarelor client și unei economii mai eficiente din punct de vedere ecologic, de vreme ce unele dintre aceste materii prime sunt esențiale pentru răspândirea tehnologiilor eco-eficiente necesare realizării obiectivelor de mediu;

87.  subliniază rolul rețelelor inteligente în facilitarea comunicării în ambele sensuri dintre producătorii de energie electrică și consumatori și evidențiază că rețelele inteligente pot permite consumatorilor să observe și să își adapteze consumul de energie electrică; subliniază că statele membre ar trebui să publice aceste informații pe internet, pentru consumatori și pentru toți actorii relevanți, cum ar fi constructorii, arhitecții și furnizorii echipamente de încălzire, răcire și electricitate;

Servicii de plăți

88.  este preocupate de faptul că piața europeană a plăților electronice continuă să fie fragmentată și de faptul că problemele privind concurența rămân nesoluționate; ia act de cele două propuneri ale Comisiei din 24 iulie 2013 privind comisioanele interbancare pentru operațiunile de plată cu cardul și privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, la care aceasta lucrează în prezent; își exprimă hotărârea de a găsi o soluție satisfăcătoare pentru aspectele specifice existente în acest domeniu;

89.  subliniază că, în ciuda faptului că Directiva privind întârzierea efectuării plăților (2011/7/UE) trebuia să fie transpusă în legislația națională până în luna martie a anului 2013, nu toate statele membre au implementat-o; subliniază că acest fenomen este dăunător concurenței de pe piața unică și afectează, îndeosebi, IMM-urile;

Telecomunicații

90.  solicită insistent Comisiei să-și intensifice eforturile în privința piețelor de telecomunicații, pentru a contribui la eliminarea fragmentării acestora și a preveni abuzurile de poziție dominantă din partea operatorilor cu putere pe aceste piețe; solicită Comisiei să se asigure că serviciile furnizate de operatori, în special accesul la internet, sunt transparente, comparabile și nu conțin niciun obstacol contractual pentru concurență;

91.  salută sprijinul Comisiei pentru dezvoltarea unor infrastructuri în bandă largă pe întreg teritoriul european, care generează competitivitate economică și coeziune socială; ridică problema posibilului caracter de serviciu de interes economic general al serviciilor din domeniului digital în Europa;

92.  consideră că contribuția pe care politica în domeniul concurenței trebuie să o aibă la acoperirea serviciilor de bandă largă pe piața internă are o importanță majoră pentru face posibilă existența unui echilibru între investițiile publice și cele private în vederea realizării obiectivelor Agendei digitale și a asigurării unei acoperiri pentru zonele izolate, rurale sau slab populate din UE;

Noile tehnologii și inovația

93.  subliniază importanța primordială a „brevetelor esențiale” pentru inovarea în sectorul TIC și invită Comisia să acționeze rapid în această privință pentru a se asigura că titularii acestora acordă licențe echitabile, accesibile și nediscriminatorii pentru alți operatori, pentru a face posibil un progres tehnic continuu și dezvoltarea de noi produse, în beneficiul consumatorilor; subliniază faptul că politica în domeniul concurenței ar trebui să includă instrumente care să prevină crearea unor obstacole artificiale pentru interconectare, interoperabilitate și dezvoltarea economiilor de scară pe piețe;

94.  salută progresul înregistrat în ancheta Comisiei cu privire la practicile anticoncurențiale ale Google și recentele știri cu privire la o posibilă soluționare până în primăvara 2014; îndeamnă Comisia să acționeze decisiv cu privire la toate preocupările identificate și să-și facă o prioritate din a adopta toate măsurile necesare pentru a asigura concurența echitabilă pe piețele de căutare online și de publicitate în motoarele de căutare, având în vedere poziția dominantă a Google, cu o cotă de piață de peste 90% în majoritatea statelor membre și eventualul său abuz de poziție dominantă;

95.  îndeamnă Comisia să testeze pe piață noile propuneri prezentate de Google pentru a evalua atent caracterul lor adecvat și impactul acestora; având în vedere importanța motoarelor de căutare în economia digitală, subliniază faptul că Comisia trebuie, în orice caz, să se asigure că Google se angajează pe deplin să găsească și să implementeze soluții pentru a aborda cele patru domenii în legătură cu care Comisia și-a exprimat preocuparea; solicită Comisiei, în cazul în care nu se ajunge la un acord în acest sens, să trimită rapid o comunicare privind obiecțiunile către Google;

96.  reamintește că neutralitatea rețelei are importanță capitală pentru garantarea nediscriminării între serviciile de internet și pentru asigurarea concurenței;

Ajutorul de stat pentru fotbal

97.  salută acțiunea Comisiei de a deschide o investigație asupra existenței ajutorului de stat în fotbal, întrucât acesta creează o denaturare a utilizării resurselor publice;

98.   consideră că Comisia ar trebui să examineze cu atenție toate împrumuturile și refinanțările împrumuturilor de la băncile care au primit ajutor de stat direcționat către cluburile de fotbal, în special rata împrumuturilor în comparație cu media, precum și volumul acestora în raport cu creanțele cluburilor de fotbal în cauză;

99.  solicită insistent Comisiei să abordeze într-un mod structurat relațiile dintre sportul profesionist și politica în domeniul concurenței, în special neplata taxelor sociale, neîndeplinirea obligațiilor fiscale de către cluburile de fotbal și clauzele de reziliere;

Lanțul alimentar

100.  salută crearea grupului operativ pentru produse alimentare în cadrul DG COMP, care are misiunea de a monitoriza evoluțiile concurenței în cadrul lanțului alimentar și impactul acesteia asupra consumatorilor, precum și lansarea unui studiu în sectorul comerțului cu amănuntul; consideră că stabilirea unui sistem echilibrat de relații în sectorul produselor alimentare nu trebuie să se facă în detrimentul politicii în domeniul concurenței sau printr-o abordare pur comercială, care nu reușește să reflecte principiile de bază acestei politici;

101.  salută acțiunile Comisiei de inspectare a pieței furnizării de zahăr alb și așteaptă cu nerăbdare să afle rezultatele investigației;

Aspecte sociale

102.  subliniază că subsidiaritatea, controlul democratic și promovarea interesului public sunt principii pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

103.  subliniază că, în conformitate cu principiile generale din tratate (nediscriminare, egalitate de tratament și proporționalitate), statele membre și autoritățile locale trebuie să fie libere să decidă modul de finanțare și de organizare a serviciilor sociale de interes general (SSIG); în acest context, atrage atenția asupra obiectivelor sociale ale Uniunii și asupra necesității de a promova calitatea, accesibilitatea și eficiența acestor servicii, indiferent dacă sunt asigurate de către furnizori din sectorul public sau privat;

104.  ia act de faptul că Uniunea Europeană se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește reindustrializarea, tranziția în domeniul energetic și echipamentele digitale, care necesită investiții considerabile și de faptul că investițiile în educație, formare profesională și perfecționare menite să combată șomajul în rândul tinerilor completează, mai degrabă decât să contrazică, obiectivele politicii din domeniul concurenței;

105.  subliniază că politica în domeniul concurenței ar trebui să fie pusă în aplicare în conformitate cu articolul 9 din TFUE, care prevede că, la conceperea și punerea în aplicare a politicilor și activităților sale, Uniunea trebuie să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă;

106.  este convinsă de faptul că o politică privind convergența socială poate fi aplicată în strânsă coerență cu politici economice și concurențiale solide;

107.  consideră că asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din cadrul pieței interne se realizează prin combaterea dumpingului social, care ar trebui considerat o practică anticoncurențială; este de părere că Comisia ar trebui să își îndrepte atenția către practicile de dumping din interiorul UE, prin care o companie, la nivel național sau internațional, comercializează produse sub prețul de producție, pentru a falimenta una sau mai multe companii concurente; consideră că Comisia ar trebui, prin urmare, să aibă drept obiectiv convergența la nivel superior a statelor membre în ceea ce privește performanțele economice și sociale; subliniază că este necesar ca reformele structurale să includă o reformare a sistemului fiscal, pentru a combate fraudele, evaziunea fiscală și paradisurile fiscale;

o
o   o

108.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței (ANC).

(1) JO L 1, 4.1.2003, p. 1. (2) JO L 61, 5.3.2009, p. 1. (3) JO L 24, 29.1.2004, p. 1. (4) JO C 270, 25.10.2008, p. 8. (5) JO C 10, 15.1.2009, p. 2. (6) JO C 72, 26.3.2009, p. 1. (7) JO C 195, 19.8.2009, p. 9. (8) JO C 16, 22.1.2009, p. 1. (9) JO C 6, 11.1.2011, p. 5. (10) JO C 216, 30.7.2013, p. 1. (11) JO C 8, 11.1.2012, p. 4. (12) JO L 7, 11.1.2012, p. 3. (13) JO C 8, 11.1.2012, p. 15. (14) JO L 114, 26.4.2012, p. 8. (15) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 51. (16) Texte adoptate, P7_TA(2013)0026. (17) JO C 184, 22.7.2008, p. 13. (18) Texte adoptate, P7_TA(2013)0267. (19) JO L 304, 20.11.2010, p. 47. (20) JO C 304 E, 1.12.2005, p. 114. (21) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 143. (22) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 105. (23) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 43. (24) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 16. (25) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 60. (26) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 97. (27) Texte adoptate, P7_TA(2013)0268.