Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/2004(INL)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0075/2014

Texte depuse :

A7-0075/2014

Dezbateri :

PV 24/02/2014 - 24
CRE 24/02/2014 - 24

Voturi :

PV 25/02/2014 - 5.17

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0126

Texte adoptate
PDF 327kWORD 100k
Marţi, 25 februarie 2014 - Strasbourg Ediţie definitivă
Combaterea violenţei împotriva femeilor
P7_TA(2014)0126A7-0075/2014
Rezoluţie
 Anexă

Rezoluţia Parlamentului European din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor (2013/2004(INL))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 23, 24 și 25,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la combaterea mutilării genitale a femeilor în UE(1) și Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la încetarea mutilării genitale a femeilor(2) ,

–  având în vedere declarația sa din 22 aprilie 2009 privind campania „Să spunem NU violenței împotriva femeilor”(3) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 privind eliminarea violenței împotriva femeilor(4) ,

–  având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(5) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la cea de-a 57-a sesiune a CSF a ONU: eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor(6) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen(7) ,

–  având în vedere Strategia Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015, prezentată la 21 septembrie 2010,

–  având în vedere Planul de acțiune al Comisiei pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

–  având în vedere Programul 2014-2020 pentru drepturi, egalitate și cetățenie,

–  având în vedere concluziile Consiliului EPSCO din 8 martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor,

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual al copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/GAI a Consiliului(8) ,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2012 privind „Eradicarea violenței domestice împotriva femeilor”(9) ,

–  având în vedere orientările Uniunii Europene privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și, în special, cele referitoare la drepturile femeii, precum Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, convențiile internaționale privind drepturile civile și politice, precum și cele privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru combaterea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul său opțional, precum și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante și Convenția din 1851 privind statutul refugiaților și principiul nereturnării, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

–  având în vedere alte instrumente ale ONU referitoare la violența împotriva femeilor, cum ar fi Declarația de la Viena și Programul de acțiune din 25 iunie 1993, adoptate de Conferința mondială privind drepturile omului (A/CONF. 157/23) și Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993 (A/RES/48/104),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 12 decembrie 1997 intitulată „Prevenirea criminalității și măsuri de justiție penală pentru a elimina violența împotriva femeilor” (A/RES/52/86), Rezoluția din 18 decembrie 2002 intitulată „Conlucrarea în vederea eliminării crimelor comise împotriva femeilor în numele onoarei” (A/RES/57/179) și Rezoluția din 22 decembrie 2003 intitulată „Eliminarea violenței domestice împotriva femeilor” (A/RES/58/147) și Rezoluția Adunării Generale a ONU din 5 martie 2013 intitulată „Intensificarea eforturilor la nivel mondial pentru eliminarea tuturor formelor de mutilare genitală a femeilor” (A/RES/67/146),

–  având în vedere rapoartele întocmite de raportorii speciali pe probleme de violență împotriva femeilor ai Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului și Recomandarea generală nr. 19, adoptată de Comisia pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (a 11-a sesiune, 1992),

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată la a patra Conferință mondială privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile Parlamentului din 18 mai 2000, referitoare la urmărirea Platformei de acțiune la Beijing(10) , din 10 martie 2005, referitoare la urmările celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile - Platforma de acțiune (Beijing + 10)(11) și din 25 februarie 2010, referitoare la Beijing +15 - Platforma de acțiune a ONU pentru egalitatea de gen(12) ,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2006, „Intensificarea eforturilor de eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor” (A/RES/61/143), precum și Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 1325 și privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Concluziile celei de a 57-a sesiuni a Comisiei privind statutul femeilor referitoare la eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor,

–  având în vedere Raportul ONU al raportorului special pe probleme de violență împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale, Rashida Manjoo, din 16 mai 2012,

–  având în vedere articolul 5 din Planul internațional de acțiune privind îmbătrânirea, adoptat la Madrid,

–  având în vedere Evaluarea valorii adăugate europene(13) ,

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0075/2014),

A.  întrucât în Directiva 2012/29/EU(14) de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, violența de gen este definită ca violență direcționată împotriva unei persoane din cauza genului acesteia din urmă, a identității sale de gen sau a expresiei genului, ori care afectează persoanele de un anumit gen în mod disproporționat; întrucât poate provoca victimei traume fizice, sexuale, emoționale și psihologice, precum și daune economice și este înțeleasă ca o formă de discriminare și de încălcare a libertăților fundamentale ale victimei și include poate include violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia și diferite forme de practici dăunătoare, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”.

B.  întrucât violența de gen cuprinde victime și agresori de toate vârstele, mediile educaționale, venituri și poziții sociale și are legătură cu distribuția inegală a puterii între femei și bărbați, precum și de idei și comportamente bazate pe stereotipurile din societatea noastră, care trebuie combătute din stadii incipiente, pentru a conduce la o schimbare a atitudinilor;

C.   întrucât sunt în continuă creștere forme de violență împotriva femeilor, practicate de soți, parteneri sau foști soți și foști parteneri, întrucât, în unele țări, numărul victimelor a înregistrat o creștere foarte mare iar urmările suferite au tendința de a deveni mult mai grave, ajungând chiar la moarte, după cum reflectă statisticile, numărul femeilor ucise reprezentând un procent în creștere din numărul total de omucideri;

D.  întrucât în anumite țări, datele statistice au evidențiat că, deși nu a crescut numărul total de omoruri, este în creștere numărul de femei ucise raportat la numărul total de omucideri, confirmând faptul că violența împotriva femeilor este din ce în ce mai mare;

E.  întrucât sărăcia extremă crește riscul de violență și de alte forme de exploatare care împiedică participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții și atingerea egalității de gen;

F.  întrucât o mai mare independență și implicare economică și socială a femeilor permite reducerea gradului de vulnerabilitate a acestora față de violența de gen;

G.  întrucât noi stereotipuri și forme de discriminare și de violență au apărut recent prin utilizarea tot mai mare de platforme sociale online, cum ar fi practicile abuzive de ademenire sexuală („grooming”) ce vizează în special adolescenții;

H.  întrucât persistă atitudinile sexiste în rândul generației mai tinere cu privire la rolurile de gen; iar tinerele care sunt victime ale violenței continuă să fie blamate și stigmatizate de semenii lor și de restul societății;

I.  întrucât violența este o experiență traumatică pentru orice bărbat, femeie sau copil, însă violența de gen este mai des comisă de bărbați împotriva femeilor și fetelor, iar ambele reflectă și agravează inegalitățile între bărbați și femei și afectează sănătatea, demnitatea, securitatea și autonomia victimelor;

J.  întrucât trebuie să se țină cont și să se protejeze minorii care asistă la violența împotriva rudelor, prin tratamente psihologice și intervenții sociale adecvate, de asemenea, întrucât copii care au fost martori la violențe sunt supuși unui risc mult mai mare de a fi afectați de probleme emoționale și relaționale;

K.  întrucât femeile victime ale violenței de gen și copiii lor, au nevoie adeseori de sprijin și protecție deosebite din cauza riscului ridicat de victimizare secundară și repetată, a riscului de intimidare sau de răzbunare asociat unor astfel de violențe;

L.  întrucât femeile și copiii care au suferit violențe, au nevoie de adăposturi speciale în care să li se ofere servicii adecvate de îngrijire a sănătății, asistență juridică și consiliere și terapie psihologică; întrucât adăposturile pentru femei ar trebui să beneficieze de finanțare adecvată din partea statelor membre;

M.  întrucât violențele bărbaților împotriva femeilor afectează locul femeilor în societate și autodeterminarea acestora în ceea ce privește sănătatea acestora, accesul la un loc de muncă și la educație, integrarea în activități sociale și culturale, independența economică, participarea la viața publică și politică, implicarea în procesul decizional și relațiile cu bărbații, precum și în dobândirea respectului de sine;

N.  întrucât violența împotriva femeilor poate lăsa urme fizice și psihologice profunde, poate deteriora starea generală de sănătate a femeilor și a fetelor, inclusiv sănătatea lor reproductivă și sexuală, iar în unele cazuri poate provoca moartea, fenomen denumit feminicid;

O.  Întrucât este nevoie de educație și pregătire de la vârste foarte fragede pentru a combate violența împotriva femeilor și violența de gen în general, deoarece aceste demersuri dezvoltă capacitățile tinerilor de a-și trata cu respect partenerii, indiferent de gen și de a conștientiza principiile egalității;

P.  întrucât violența împotriva femeilor capătă forme din ce în ce mai inacceptabile, inclusiv participarea femeilor la grupuri care organizează trafic de femei pentru exploatare sexuală;

Q.  întrucât studiile dedicate violenței împotriva femeilor estimează că o cincime până la un sfert dintre toate femeile din Europa au suferit acte de violență fizică cel puțin o dată în viața adultă, iar peste o zecime au suferit acte de violență sexuală, care au implicat folosirea forței(15) ;

R.  întrucât, conform Evaluării valorii adăugate europene, costul anual pentru UE al violenței de gen împotriva femeilor este estimat la 228 miliarde EUR în 2011 (echivalentul a 1,8% din PIB-ul UE), dintre care 45 miliarde EUR anual pentru servicii publice și de stat și 24 miliarde EUR pentru scăderea producției economice;

S.  întrucât Agenția pentru Drepturi Fundamentale a emis în martie 2013 rezultatele preliminare ale sondajului european privind violența împotriva femeilor, arătând, printre altele, că: patru din cinci femei nu au apelat la niciun serviciu, precum asistența medicală, servicii sociale sau sprijin pentru victime, în urma celor mai grave incidente de violență ale oamenilor, alții decât partenerii lor; femeile care au apelat la sprijin au beneficiat cel mai probabil de servicii medicale, evidențiind necesitatea garantării faptului că specialiștii din domeniul sănătății pot aborda nevoile victimelor violenței; două din cinci femei nu cunoșteau legile sau inițiativele politice care le pot proteja în cazuri de violență domestică și jumătate nu cunoșteau nicio legislație sau inițiativă preventivă;

T.  întrucât Comisia a subliniat, în Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015, că violența de gen este una dintre principalele probleme care trebuie soluționate în vederea realizării egalității de gen veritabile;

U.  întrucât sistemul juridic definit de Tratatul de la Lisabona oferă noi posibilități de cooperare crescută în vederea unei politici a Uniunii în materie penală, permițându-le instituțiilor și statelor membre să colaboreze pe baze certe, pentru a crea o cultură juridică comună a UE în ceea ce privește combaterea tuturor forme de violență și discriminare împotriva femeilor, respectând sistemele și tradițiile juridice naționale, fără a le înlocui;

V.  întrucât conștientizarea și mobilizarea, inclusiv prin mass-media și platforme sociale, reprezintă componente importante ale unei strategii de prevenție eficace;

W.  întrucât nicio intervenție izolată nu va elimina violența împotriva femeilor, ci doar o combinație de acțiuni legate de infrastructură, judiciare, de aplicare, culturale, educaționale, sociale, de sănătate și de alte acțiuni legate de servicii poate reduce semnificativ acest fenomen și consecințele sale;

X.  întrucât cele șase obiective inseparabile în ceea ce privește măsurile vizând combaterea violențelor împotriva femeilor sunt politicile, prevenirea, protecția, urmărirea în justiție, asistența și parteneriatul;

Y.  întrucât trebuie intensificate acțiunile împotriva industriei care consideră fetele și femeile drept obiecte sexuale;

Z.  întrucât femeile din Uniunea Europeană nu au același grad de protecție împotriva violenței comise de bărbați, datorită politicilor și legislațiilor diferite din statelor membre, în ceea ce privește de exemplu definirea infracțiunilor și domeniul de aplicarea a legislației, fiind astfel vulnerabile la astfel de violențe;

AA.  întrucât, din cauza unor factori cum ar fi rasa, etnia, religia sau convingerile, sănătatea, starea civilă, locuințele, statutul de migrant, vârsta, dizabilitatea, clasa, orientarea sexuală și identitate de gen, femeile pot avea nevoi speciale și pot fi mai vulnerabile la discriminări multiple;

AB.  întrucât, în multe cazuri, femeile nu depun plângeri împotriva actelor de violență de gen la care sunt supuse, din motive complexe și diverse, care includ factori psihologici, economici, sociali și culturali, și pentru că uneori nu au încredere în capacitățile poliției, în sistemul juridic și în serviciile sociale și de sănătate pentru a le ajuta în mod concret; întrucât, în anumite cazuri, autoritățile consideră violența de gen ca o problemă de familie și, prin urmare, o problemă ce poate fi rezolvată la acest nivel;

AC.  întrucât politicile care vizează sănătatea reproducerii ar trebui să fie în centrul acestei dezbateri;

AD.  întrucât este indispensabilă colectarea de date calitative și cantitative defalcate, comparabile și actualizate în mod regulat, care să acopere toată problematica, pentru a înțelege dimensiunea reală a violenței împotriva femeilor în UE și, deci, pentru a elabora politici, strategii și acțiuni eficiente;

AE.  întrucât respingerea de către Parlamentul European, la 12 decembrie 2012, a propunerii Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile europene de siguranță în fața criminalității(16) reiterează necesitatea unei noi propuneri de act legislativ al UE, care să instituie un sistem coerent pentru colectarea statisticilor privind violența împotriva femeilor în statele membre, și întrucât Consiliul, în concluziile sale din decembrie 2012, a solicitat îmbunătățirea colectării și diseminării unor date comparabile, fiabile și actualizate în mod regulat cu privire la toate formele de violență împotriva femeilor, atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

AF.  întrucât mutilarea genitală a femeilor (MGF) este recunoscută pe plan internațional ca o încălcare a drepturilor omului, o formă de tortură împotriva fetelor și a femeilor și reflectă o inegalitate adânc înrădăcinată între sexe; întrucât MGF constituie o formă extremă de discriminare împotriva femeilor și este aproape întotdeauna comisă asupra minorelor și constituie o încălcare a drepturilor copilului;

AG.  întrucât prostituția poate fi considerată drept o formă de violență împotriva femeilor, datorită efectelor acesteia asupra sănătății fizice și mentale, mai ales în cazurile de prostituție forțată și de trafic de femei pentru prostituție;

AH.  întrucât există o tendință de creștere a numărului crimelor de onoare pe teritoriul Uniunii Europene, tendință ce afectează în principal fetele tinere;

AI.  întrucât abuzurile asupra vârstnicilor sunt recunoscute la nivel internațional ca o încălcare a drepturilor fundamentale ale femeilor în vârstă, laolaltă cu necesitatea de a preveni și combate aceste abuzuri în toate țările UE;

AJ.  întrucât adoptarea Orientărilor UE privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora, precum și capitolul special referitor la protecția femeilor împotriva violenței de gen în cadrul strategic al UE pentru drepturile omului și planul de acțiune reflectă voința politică clară a UE de a considera drepturile femeii o chestiune prioritară și de a lua măsuri pe termen lung în acest domeniu; întrucât coerența între dimensiunea internă și cea externă a politicilor referitoare la drepturile omului poate aduce uneori la lumină o discrepanță între retorică și comportamente;

AK.  întrucât, conform Comisiei și rapoartelor Amnesty International, MGF afectează sute de mii de femei și fete în Europa, cifra de 500 000 de victime fiind citată frecvent; întrucât neconcordanțele dintre dispozițiile legilor din statele membre conduc la așa-numitul fenomen de „turism MGF” transfrontalier în UE,

AL.  întrucât UE trebuie să continue colaborarea cu țările terțe pentru a eradica practica violentă a mutilării genitale a femeilor; întrucât acele state membre și țări terțe a căror legislație națională incriminează mutilarea genitală trebuie să acționeze în temeiul acestei legislații,

1.  solicită Comisiei să prezinte, până la sfârșitul anului 2014, în temeiul articolului 84 din TFUE, o propunere de act care să stabilească măsuri de încurajare și sprijin pentru acțiunile statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor, urmând recomandările detaliate prezentate în anexă;

2.  invită Comisia să prezinte o propunere revizuită de regulament privind statisticile europene referitoare la infracțiunile violente, care să includă un sistem coerent de colectare a datelor statistice cu privire la violența de gen în statele membre;

3.  solicită Consiliului să activeze clauza-pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de gen) ca domeniu infracțional între cele enumerate la articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

4.  invită Comisia să încurajeze ratificările naționale și să lanseze procedura pentru aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind violența împotriva femeilor, evaluând în prealabil impactul și valoarea adăugată a celei din urmă;

5.  solicită Comisiei să prezinte o strategie la nivelul UE și un plan de acțiune pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, astfel cum este prevăzut în Planul de acțiune 2010 pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, cu scopul de a proteja integritatea femeilor, egalitatea (articolul 2 din TUE), și bunăstarea (articolul 3 alineatul (1) din TUE), în mod concret și eficient într-un spațiu de libertate, securitate și justiție, punând accentul în special pe prevenire, prin informarea femeilor cu privire la drepturile pe care le au și prin conștientizarea bărbaților și a băieților, încă de la o vârstă fragedă, în legătură cu respectarea integrității fizice și psihice a femeilor, insistând asupra pregătirii corespunzătoare a personalului din cadrul serviciilor polițienești și judiciare, care să țină seama de caracterul specific al violenței de gen și încurajând statele membre să aibă în vedere sprijinirea victimelor, pentru ca acestea să își refacă viața și să își recâștige încrederea în sine, astfel încât să nu ajungă din nou în situații de vulnerabilitate sau de dependență; strategia ar trebui să acorde o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, precum persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, imigranții și persoanele LGBT și, de asemenea, ar trebui să includă măsuri de sprijinire a copiilor care au fost martorii violențelor și să îi recunoască drept victime;

6.  invită Comisia să promoveze colaborarea dintre statele membre și ONG-urile și organizațiile de femei în vederea pregătirii și implementării unei strategii eficiente de eliminare a violenței împotriva femeilor;

7.  încurajează Comisia să adopte primele măsuri necesare înființării unui Observator european al violenței împotriva femeilor și a fetelor, pe baza structurilor instituționale existente (Institutul European pentru Egalitatea de Gen -IEEG) și sub direcția unui coordonator UE pentru violența împotriva femeilor și fetelor;

8.  solicită insistent Comisiei să instituie, în următorii trei ani, un An UE al eradicării violenței împotriva femeilor și fetelor, în vederea conștientizării cetățenilor și a tuturor politicienilor cu privire la această problemă larg răspândită care afectează toate statele membre, pentru a prezenta un plan de acțiune clar vizând stoparea violenței împotriva femeilor;

9.  invită statele membre să combată crimele de onoare asigurând educație și adăpost pentru posibile victime și să organizeze campanii de conștientizare a formei extreme a abuzurilor în materie de drepturi ale omului și a numărului de decese tragice cauzate de crime de onoare;

10.  invită statele membre și părțile interesate, ca în colaborare cu Comisia, să contribuie la diseminarea informațiilor referitoare la programele UE și la fondurile puse la dispoziție în temeiul acestora pentru a combate violența împotriva femeilor;

11.  confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiile subsidiarității și proporționalității;

12.  consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui acoperite din bugetul Uniunii, secțiunea III (asigurând complementaritatea deplină cu linia bugetară actuală asociată cu subiectul propunerii);

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și recomandările detaliate din anexă Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre, Consiliului Europei și Institutului European pentru Egalitatea de Gen.

(1)JO C 117 E, 6.5.2010, p. 52.
(2)JO C 332 E, 15.11.2013, p. 87.
(3)JO C 184 E, 8.7.2010, p. 131.
(4)JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53.
(5)JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.
(6)Texte adoptate, P7_TA(2013)0045.
(7)JO C 227 E, 4.9.2008, p. 140.
(8)JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(9) JO C 351, 15.11.2012, p.21.
(10) JO C 59, 23.2.2001, p.258.
(11) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247.
(12) JO C 348 E, 21.12.2010, p. 11.
(13) PE 504.467.
(14)Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (JO L 315, 14.11.2012, p. 57).
(15)Grupul operativ al Consiliului Europei pentru combaterea violenței împotriva femeilor, inclusiv violența domestică (EG-TFV), „Raportul final de activitate”, septembrie 2008.
(16)Texte adoptate, P7_TA(2012)0494.


ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

CONȚINÂND RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 privind obiectivul și sfera de aplicare a regulamentului ce urmează a fi adoptat

Obiectivul regulamentului ar trebui să fie stabilirea unor măsuri pentru a încuraja și sprijini acțiunea statelor membre în domeniul prevenirii violenței de gen.

Violența de gen ar trebui considerată (așa cum s-a indicat deja în Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor standarde minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, și de înlocuire a Deciziei-cadru a Consiliului 2001/220/JAI) violență îndreptată împotriva unei persoane din cauza genului acelei persoane, a identității sale de gen sau expresiei de gen, ori care afectează persoanele de un anumit gen în mod disproporționat. Aceasta poate provoca victimei prejudicii fizice, sexuale, emoționale și psihologice, precum și pierderi economice și poate include violența în cadrul relațiilor apropiate, violența sexuală (inclusiv violul, agresiunea sexuală și hărțuirea), traficul de ființe umane, sclavia și diferite forme de practici dăunătoare, cum ar fi căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și așa-numitele „crime de onoare”.

Recomandarea 2 privind măsurile preventive și de combatere

Statele membre ar trebui să creeze o serie de măsuri de prevenire și combatere a violenței de gen împotriva femeilor și a fetelor. Concret, acestea ar trebui:

–  să conceapă, să implementeze și să evalueze strategii și programe cuprinzătoare anuale, inclusiv programe de educație publică și de formare a cadrelor didactice și a celor care activează în sectoare recreaționale, care să urmărească înlăturarea obstacolelor, ce împiedică femeile și fetele să beneficieze pe deplin de drepturile și libertățile lor, precum și promovarea unei schimbări profunde a comportamentelor socioculturale;

–  să efectueze studii relevante asupra violenței de gen, inclusiv cu privire la cauzele și motivele violenței, să colecteze și să analizeze datele și să își continue, în același timp, eforturile de a standardiza criteriile pentru înregistrarea violenței de gen, astfel încât datele colectate să fie comparabile;

–  să organizeze cursuri de formare a funcționarilor și a celor susceptibili să intre în contact cu cazurile de violență de gen – inclusiv personalul din sectoarele aplicării legii, asistenței sociale, sănătății și urgențelor (victime sau martori la acte de violență) – pentru a detecta, identifica și soluționa în mod corespunzător astfel de cazuri, acordând o atenție specială nevoilor și drepturilor victimelor;

–  să facă schimburi de expertiză, experiență, informații și practici optime prin Rețeaua Uniunii Europene de prevenire a infracțiunilor (RUEPI);

–  să organizeze campanii de conștientizare, inclusiv campanii destinate specific bărbaților, în colaborare, atunci când este relevant, cu ONG-urile, asociațiile, mass-media și alți actori;

–  să creeze, dacă nu există deja, linii naționale de asistență gratuite, cu personal specializat, și să le acorde un sprijin;

–  să se asigure că există adăposturi specializate, concepute atât ca puncte de prim contact pentru asistență, dar și ca spații sigure și care permit autonomia pentru femei, și să le doteze cu echipament și cu personal pregătit corespunzător, oferind locuri pentru cel puțin o femeie la 10 000 de locuitori;

–  să asigure sprijinirea ONG-urilor pentru femei și a societății civile care întreprind acțiuni de prevenire a violenței de gen împotriva femeilor și a fetelor.–

Recomandarea 3 privind raportorii naționali sau mecanisme echivalente

În termen de un an de la intrarea în vigoare a regulamentului, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a desemna raportori naționali sau mecanisme echivalente. Misiunea acestor mecanisme ar trebui să includă evaluarea tendințelor în privința violenței de gen, măsurarea rezultatelor măsurilor luate pentru combaterea acesteia la nivel național și local, colectarea de statistici și informarea anuală a Comisiei și a comisiilor de resort ale Parlamentului European.

Recomandarea 4 privind coordonarea strategiei Uniunii de combatere a violenței împotriva femeilor

Pentru a contribui la o strategie coordonată și consolidată a Uniunii de combatere a violenței de gen, statele membre ar trebui să transmită Comisiei informațiile menționate în Recomandarea 3.

Recomandarea 5 privind raportarea

Începând cu anul următor intrării în vigoare a prezentului regulament, în fiecare an, până la 31 decembrie, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în care să evalueze în ce măsură statele membre au luat măsuri ca urmare a prezentului regulament.

Raportul va prezenta măsurile luate și va evidenția bunele practici.

Recomandarea 6 privind crearea unui forum al societății civile

Comisia păstrează este permanent într-un dialog apropiat cu organizațiile relevante ale societății civile și cu organismele competente care activează în domeniul combaterii violenței de gen la nivel local, regional, național, european sau internațional, și să creeze un forum al societății civile în acest scop.

Forumul va constitui o modalitate de schimb de informații și de cumulare a cunoașterii. Acesta va asigura un dialog strâns între instituțiile Uniunii și actorii relevanți.

Forumul va fi deschis acestora din urmă, în conformitate cu primul paragraf, și se va întruni cel puțin o dată pe an.

Recomandarea 7 privind sprijinul financiar

Regulamentul ar trebui să stabilească sursa finanțărilor, în cadrul bugetului UE (secțiunea III), pentru acțiunile enumerate la Recomandarea 3.

Ultima actualizare: 6 iunie 2017Notă juridică