Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/2026(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0118/2014

Texte depuse :

A7-0118/2014

Dezbateri :

PV 13/03/2014 - 11
CRE 13/03/2014 - 11

Voturi :

PV 13/03/2014 - 14.14

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0250

Texte adoptate
PDF 324kWORD 104k
Joi, 13 martie 2014 - Strasbourg Ediţie definitivă
Rolul drepturilor de proprietate, al regimului proprietății și al creării de bogăție în eradicarea sărăciei și în promovarea dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare
P7_TA(2014)0250A7-0118/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 13 martie 2014 referitoare la rolul drepturilor de proprietate, al regimului proprietății și al creării de bogăție în eradicarea sărăciei și în promovarea dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare (2013/2026(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite referitor la dreptul de proprietate,

–  având în vedere Declarația Mileniului din 8 septembrie 2000 prin care s-au stabilit Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), în special obiectivele 1, 3 și 7,

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”, semnat la 20 decembrie 2005, în special punctele 11 și 92,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2004 intitulată „Orientările UE pentru sprijinirea elaborării politicii funciare și a proceselor de reformă ale acesteia în țările în curs de dezvoltare” (COM(2004)0686),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară” (COM(2010)0127),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

–  având în vedere „Orientările privind politica funciară a UE: Orientările UE pentru sprijinirea elaborării politicii funciare și a proceselor de reformă ale acesteia în țările în curs de dezvoltare”, adoptate de Comisie în noiembrie 2004,

–  având în vedere studiul din 2008 realizat în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Așezări Umane (UN-Habitat) intitulat „„Garantarea de drepturi funciare pentru toți” și ghidul UN-Habitat intitulat „Dezvoltarea unei politici funciare favorabile persoanelor sărace: proces, ghid și lecții”,

–  având în vedere raportul din 11 iunie 2009 al Raportorului Special al Organizației Națiunilor Unite privind dreptul la alimentație, Olivier De Schutter, intitulat „Achiziții și închirieri de terenuri la scară largă: o serie de principii și măsuri esențiale pentru a face față provocărilor în materie de drepturi ale omului”,

–  având în vedere Declarația „Provocările urbanizării și reducerea sărăciei în statele din ACP”, adoptată în Nairobi, Kenya, în 2009,

–  având în vedere Declarația summitului mondial privind securitatea alimentară, adoptată la Roma în 2010,

–  având în vedere declarația intitulată „Ieșirea din suburbii: o provocare mondială pentru 2020”, adoptată cu ocazia conferinței internaționale care a avut loc la Rabat, în Maroc, în perioada 26-28 noiembrie 2012,

–  având în vedre declarația intitulată „Urbanizarea durabilă pentru eradicarea sărăciei din orașe”, adoptată cu ocazia celei de-a doua Conferințe tripartite ACP-Comisia Europeană-UN-Habitat, care a avut loc la Kigali, în Rwanda, în perioada 3-6 septembrie 2013,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene (UNDRIP) și Convenția privind populațiile indigene și tribale (nr. 169) a Organizației Internaționale a Muncii IOIM) din 1989,

–  având în vedere Principiile unor investiții responsabile în agricultură, care să respecte drepturile, mijloacele de existență și resursele (PRAI), Orientările voluntare ale Organizației pentru Alimentație și Agricultură privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale și Cadrul și orientările Uniunii Africane privind politica funciară în Africa (ALPFG),

–  având în vedere recomandările Grupului la nivel înalt pentru Agenda de dezvoltare post-2015 de a include un obiectiv privind guvernanța în materie de proprietate funciară pentru femei și bărbați și pentru recunoașterea faptului că femeile și fetele trebuie să aibă, printre altele, „dreptul egal de a deține teren și alte bunuri”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară(1) ,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0118/2014),

A.  întrucât drepturile de proprietate pot fi definite ca normele de drept convențional sau cutumiar care reglementează condițiile în care indivizii, comunitățile, actorii publici și cei privați dobândesc și păstrează accesul la active corporale și necorporale; întrucât, potrivit UN-Habitat, proprietatea funciară poate fi formală (proprietate funciară absolută, proprietate închiriată, închiriere publică și privată), cu origine cutumiară sau religioasă; întrucât în Orientările privind politica funciară a UE se menționează că drepturile funciare nu sunt întotdeauna limitate la proprietate în sens strict, ci se pot referi și la un echilibru între drepturile și obligațiile individuale și reglementările colective la diferite niveluri;

B.  întrucât 1,2 miliarde de persoane din întreaga lume locuiesc în proprietăți asupra cărora nu au drepturi oficiale și trăiesc fără a avea locuințe permanente sau acces la terenuri; în special, întrucât peste 90 % din populația rurală din Africa Subsahariană (din care 370 de milioane de persoane sunt considerate ca fiind sărace) au acces la terenuri și la resurse naturale prin intermediul unor sisteme nesigure din punct de vedere juridic de înregistrare a drepturilor de proprietate funciară cutumiare și neoficiale;

C.  întrucât valoarea totală a bunurilor extrajudiciare și neînregistrate este estimată la 9 300 de miliarde USD, de 93 de ori mai mare decât valoarea totală a ajutorului extern acordat țărilor în curs de dezvoltare în ultimii 30 de ani;

D.  întrucât, deși ODM 7 (ținta 11), care vizează îmbunătățirea condițiilor de viață ale 100 de milioane de locuitori ai suburbiilor până în 2020, a fost atins, numărul acestor locuitori (estimat la 863 de milioane în 2012), continuă să crească, în termeni absoluți; întrucât UN-Habitat estimează că circa un miliard de oameni locuiesc în suburbii și se estimează că, până în 2050, circa trei miliarde de oameni vor locui în suburbii; întrucât articolul 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale recunoaște un drept universal la locuințe și la îmbunătățirea continuă a condițiilor de viață;

E.  întrucât în zonele rurale, circa 200 de milioane de persoane (aproape 20 % din populația săracă a lumii) nu au acces la terenuri suficiente pentru a-și câștiga existența; întrucât terenurile rurale sunt supuse unor presiuni multiple, cum ar fi creșterea demografică, conversia utilizării terenurilor, investițiile comerciale, degradarea mediului ca urmare a secetei, a eroziunii solului și a epuizării nutrienților, precum și a dezastrelor naturale și a conflictelor; întrucât protejarea drepturilor funciare este necesară pentru a promova stabilitatea socială prin reducerea incertitudinii și a conflictelor privind terenurile;

F.  întrucât investitorii privați și guvernele au arătat un interes tot mai mare în achiziționarea sau închirierea pe termen lung a unor suprafețe mari de teren arabil, în special în țările în curs de dezvoltare din Africa și din America Latină;

G.  întrucât alocarea arbitrară a terenurilor de către autoritățile politice favorizează corupția, insecuritatea, sărăcia și violența;

H.  întrucât problemele privind guvernanța funciară sunt strâns legate de principalele provocări ale secolului al XXI-lea, și anume securitatea alimentară, caracterul redus al resurselor de energie, dezvoltarea orașelor și creșterea populației, degradarea mediului, schimbările climatice, dezastrele naturale și soluționarea conflictelor, devenind din ce în ce mai necesar să se acorde prioritate unei reforme funciare cuprinzătoare;

I.  întrucât aproximativ 1,4 miliarde de hectare din întreaga lume sunt reglementate de norme cutumiare; întrucât structurile de proprietate funciară existente în Africa, Asia și America Latină diferă considerabil unele față de altele și întrucât, prin acordurile locale și cutumiare care au fost elaborate, proprietățile funciare absolute sau proprietățile comunale nu pot să nu fie luate în considerare la realizarea oficializării terenurilor;

J.  întrucât Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) prevede că femeile și soțiile au drepturi egale în ceea ce privește respectarea proprietății și a achiziției de proprietăți; însă, întrucât numeroase regimuri privind proprietățile funciare și drepturile de proprietate discriminează femeile, fie oficial, fie în practică;

K.  întrucât, în multe țări în curs de dezvoltare, dreptul de proprietate al femeilor, accesul garantat la teren și accesul la economii și credite nu sunt recunoscute pe plan social; întrucât, pornind de la o astfel de bază discriminatorie, este deosebit de dificil pentru femei să își revendice prin mijloace legale dreptul de proprietate, în special drepturile la succesiune;

L.  întrucât dreptul de proprietate al femeilor din țările în curs de dezvoltare este încălcat îndeosebi din cauza creșterii numărului de achiziții de terenuri la scară largă de către țările dezvoltate în scopuri comerciale sau strategice, cum ar fi producția agricolă, securitatea alimentară și producția de energie și biocombustibili; întrucât femeile nu au adeseori posibilitatea de a obține asistență și reprezentare juridică pentru a contesta cu succes încălcările drepturilor de proprietate în țările în curs de dezvoltare;

M.  întrucât asigurarea unor drepturi funciare pentru femei este importantă în reducerea sărăciei, având în vedere rolul femeilor în calitate de producători de hrană în zonele rurale și de la periferia orașelor și responsabilitățile lor de a asigura hrana pentru membrii familiei; întrucât femeile, care reprezintă 70% din agricultorii din Africa, dețin în mod oficial numai 2% din terenuri; întrucât programele recente desfășurate în India, Kenya, Honduras, Ghana, Nicaragua și Nepal au constatat că gospodăriile conduse de femei dispun de o securitate alimentară mai mare, de o mai bună asistență medicală și de o atenție sporită asupra educației față de gospodăriile conduse de bărbați;

N.  întrucât peste 60 % dintre persoanele afectate de foamete cronică sunt femei și fete, iar în țările în curs de dezvoltare 60-80 % din alimente sunt produse de femei(2) ;

O.  întrucât circa 370 de milioane de persoane indigene din întreaga lume au o legătură spirituală, culturală, socială și economică puternică cu terenurile lor tradiționale, a căror gestionare se bazează de obicei pe comunitate;

P.  întrucât articolul 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului recunoaște drepturile oricărei persoane la proprietate, fie individual, fie în asociere cu alte persoane, și nicio persoană nu ar trebui să fie privată în mod arbitrar de proprietatea sa;

Q.  întrucât, pentru accesul la terenuri al populațiilor indigene, au fost acordate forme specifice de protecție în temeiul Convenției OIM nr. 169 a OIM și al Declarației ONU privind drepturile persoanelor indigene;

R.  întrucât articolul 10 din Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene le garantează acestora dreptul de a nu fi îndepărtate forțat de pe terenurile sau teritoriile lor și întrucât nicio relocare nu poate avea loc fără acordul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al populațiilor indigene, ci doar după un acord asupra unei compensații corecte și echitabile și, atunci când este posibil, cu opțiunea de întoarcere,

Drepturile funciare, inclusiv drepturile de proprietate și crearea bogăției

1.  consideră că drepturile de proprietate legale și drepturile funciare sigure reprezintă un catalizator pentru creșterea economică, promovând totodată coeziunea socială și pacea;

2.  subliniază că asigurarea drepturilor funciare și o egalitate sporită a accesului la terenuri garantează o bază sigură pentru mijloace de subzistență, oportunități economice și, în zonele rurale, pentru producția alimentară în gospodării;

3.  subliniază că, în afară de acordarea de titluri funciare individuale, ar trebui recunoscută o serie de opțiuni de drepturi de proprietate alternative, inclusiv crearea unor sisteme de înregistrare a drepturilor de proprietate cutumiare, pentru a proteja legal drepturile funciare pentru locuințe, pentru ferme și pentru resurse naturale, astfel cum susține UN-Habitat;

4.  subliniază că securitatea proprietății funciare pentru micii proprietari, care constituie 95% din potențialii proprietari de terenuri din țările în curs de dezvoltare, stimulează economiile locale, crește securitatea alimentară, scade migrația și încetinește urbanizarea periferiilor; subliniază faptul că, în Etiopia, de exemplu, unde au fost introduse drepturile de proprietate, productivitatea a crescut cu până la 40% la hectar în ultimii trei ani, numai în urma acestei schimbări(3) ;

5.  constată cu îngrijorare că tradițiile culturale fac de cele mai multe ori ca femeile să fie dependente de rudele de sex masculin pentru garantarea dreptului de proprietate și fără a dispune de protecție juridică; subliniază că obligațiile internaționale ale statelor de a asigura drepturi economice, sociale și culturale minime, inclusiv obligația guvernelor de a garanta că gestiunea funciară nu este discriminatorie, în special în ceea ce privește femeile și persoanele sărace, nu încalcă alte drepturi ale omului;

6.  subliniază faptul că competența de a lua decizii referitoare la propriile resurse, precum și dispozițiile în materie de succesiune încurajează mult micii proprietari să investească în mod durabil în terenurile pe care le dețin, să realizeze terasamente și irigații și să reducă efectele schimbărilor climatice; în acest sens, ia act de faptul că studiile au arătat că o gospodărie care deține un teren cu drepturi sigure și transferabile realizează, estimativ, cu 59,8 % mai multe investiții în lucrări de terasament decât una care așteaptă redistribuirea la nivelul localității în următorii cinci ani;

7.  constată că, dispunând de titluri de proprietate asupra terenurilor, o persoană poate împrumuta bani la rate rezonabile ale dobânzii, care pot fi utilizați pentru a înființa și dezvolta o afacere; subliniază că protecția drepturilor de proprietate poate promova un mediu de afaceri competitiv în care spiritul inovator și antreprenorial se poate dezvolta;

8.  recunoaște că provocarea este de a depăși discrepanța dintre legalitate, legitimitate și practici prin crearea de mecanisme de proprietate funciară bazate pe norme comune, pornind de la recunoașterea drepturilor existente și garantând totodată că bărbații și femeile, precum și comunitățile vulnerabile din țările în curs de dezvoltare au drepturi sigure asupra terenurilor și a bunurilor și că sunt protejate pe deplin împotriva intereselor directe prin care ar putea să li se confiște proprietățile;

9.  condamnă ferm practica confiscării terenurilor, în special situația în care persoanele sărace din mediul rural și popoarele nomade tradiționale sunt deposedate ilegal de terenuri fără a primi despăgubiri adecvate; subliniază faptul că, între anii 2000 și 2013, cel puțin 32 de milioane de hectare de teren din întreaga lume au făcut obiectul a cel puțin 886 de tranzacții transnaționale la scară largă de acest fel(4) ; subliniază faptul că această cifră reprezintă cel mai probabil o subestimare semnificativă a numărului exact de tranzacții funciare mari care au fost încheiate;

10.  invită Comisia și statele membre să țină seama, în cadrul politicilor lor de asistență pentru dezvoltare, de procesele de achiziții de terenuri la scară largă efectuate de către investitori din țările dezvoltate în țările în curs de dezvoltare, îndeosebi pe continentul african, care afectează agricultorii locali și care au un impact devastator asupra femeilor și copiilor, pentru a-i proteja pe aceștia din urmă de sărăcie, de foamete și de evacuarea forțată din satele și de pe terenurile lor;

11.  subliniază că eliminarea stimulentelor publice pentru producția de biocombustibili bazați pe culturi și subvenții este un mijloc de combatere a acaparării de terenuri;

12.  reamintește că, atunci când drepturile funciare nu sunt sigure și guvernanța este slabă, ele implică riscuri pentru comunitățile locale în ceea ce privește securitatea alimentară, riscul de strămutare și evacuarea fermierilor și a proprietarilor de animale; în acest sens, îndeamnă statele membre ale UE să sprijine capacitatea națională a țărilor în curs de dezvoltare de a-și consolida sistemele de guvernanță;

13.  subliniază faptul că atât Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, cât și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale recunosc dreptul la autodeterminare, definit ca dreptul tuturor persoanelor de a dispune liber de resursele și bogățiile lor naturale și că ambele stipulează că nicio persoană nu este privată de propriile mijloace de subzistență; în consecință, subliniază că negocierea achizițiilor și închirierilor de terenuri la scară largă trebuie să presupună transparență, participarea adecvată și în cunoștință de cauză a comunităților locale vizate de închirierile sau achizițiile de terenuri și responsabilitate în utilizarea veniturilor, de care ar trebui să beneficieze populația locală;

14.  invită Comisia și statele membre să examineze, prin intermediul ONU, impactul pe care aceste achiziții îl au asupra deșertificării terenurilor agricole, asupra pierderii drepturilor de ședere și de acces la teren ale femeilor, îndeosebi în cazul femeilor singure sau care asigură întreținerea familiei, asupra securității alimentare și a mijloacelor lor de subzistență, precum și ale copiilor lor și ale persoanelor pe care le au în întreținere;

15.  subliniază că acordurile de investiții privind achizițiile sau închirierile de terenuri la scară largă ar trebui să țină seama de dreptul utilizatorilor actuali ai terenurilor, precum și de drepturile lucrătorilor angajați în ferme; este de părere că obligațiile investitorilor ar trebui definite în termeni clari și ar trebui fie aplicabile, de pildă prin includerea unor mecanisme de sancționare în cazuri de nerespectare a drepturilor omului; consideră că toate tranzacțiile funciare ar trebui să includă și o obligație juridică potrivit căreia un anumit procent minim din culturile produse să fie vândute pe piața locală;

Foaia de parcurs privind drepturile funciare sigure, inclusiv drepturile de proprietate și guvernanța funciară durabilă în țările în curs de dezvoltare

16.  subliniază faptul că reforma funciară trebuie să fie flexibilă, adaptată la condițiile locale, sociale și culturale, cum ar fi formele tribale de proprietate, și că ea ar trebui să vizeze acordarea unei mai mari autonomii persoanelor celor mai vulnerabile;

17.  subliniază că coexistența unor regimuri funciare cutumiare și a unor modele coloniale impuse reprezintă unul dintre motivele principale pentru insecuritatea endemică a terenurilor în țările în curs de dezvoltare; subliniază, în acest sens, necesitatea recunoașterii legitimității acordurilor privind drepturile de proprietate cutumiare care asigură drepturile statutare ale persoanelor și comunităților și care împiedică deposedarea și abuzurile de drepturi asupra terenurilor, întâlnite cel mai frecvent în rândul comunităților africane și al populațiilor indigene numeroase din America Latină;

18.  subliniază că regularizarea garantării dreptului de proprietate pentru persoanele care se stabilesc ilegal în orașe are un efect major asupra investițiilor rezidențiale, existând studii care arată că rata renovării locuințelor crește cu peste 66%;

19.  subliniază că reforma proprietății funciare ar trebui să înceapă cu colectarea unor date fiabile despre terenuri și cu acordarea sistematică de titluri funciare prin intermediul cartografierii cadastrale care să folosească tehnologii cu cost redus, precum tehnologiile mobile, GPS, GPRS și instrumentele de monitorizare GIS; cere o deschidere completă și încurajează dezvoltarea și schimbul regional în cadrul unor sisteme de informații geografice, inclusiv imagini din satelit și aeriene, ținând seama de tehnologiile de cartografiere participativă;

20.  avertizează împotriva aplicării unei abordări unice pentru a obține securitatea terenurilor; subliniază că serviciile oficiale de gestionare a terenurilor sunt mai eficiente atunci când sunt furnizate la nivel local; este de părere că asigurarea eficace a unor drepturi funciare sigure poate să depindă, prin urmare, de reforma agențiilor centralizate de terenuri ale statului în vederea încredințării de responsabilități instituțiilor locale și tradiționale; consideră că înregistrarea terenurilor poate fi apoi îmbunătățită prin informatizarea evidențelor funciare și a sistemelor cadastrale;

21.  reamintește că agricultura rămâne o sursă fundamentală de mijloace de trai, de subzistență și de securitate alimentară pentru comunitățile rurale; constată însă că terenurile rurale sunt supuse unor presiuni multiple, din cauza creșterii demografică, conversiei utilizării terenurilor, investițiilor comerciale și a degradării mediului ca urmare a secetei, a eroziunii solului și a epuizării nutrienților, precum și a dezastrelor naturale și a conflictelor; în acest context, consideră că garantarea proprietăților funciare pentru comunitățile rurale este esențială pentru a îndeplini ODM-urile; este de părere că o serie de instrumente politice pot contribui la abordarea acestor probleme și că acestea pot fi adaptate pentru a satisface condițiile locale;

22.  consideră că funcționarii guvernamentali ar trebui mai întâi să identifice sistemele de gestionare funciară și de înregistrare a drepturilor de proprietate deja existente și, mai apoi, să se bazeze pe aceste sisteme în beneficiul grupurilor sărace și vulnerabile;

23.  consideră că descentralizarea administrațiilor funciare crește puterea comunităților locale și a persoanelor individuale și atrage atenția asupra necesității de a elimina practicile corupte impuse de conducătorii locali prin intermediul afacerilor încheiate cu investitorii străini, precum și orice pretenții legate de parcelele de teren individuale neînregistrate;

24.  subliniază că orice schimbare a utilizării terenurilor ar trebui să aibă loc cu acordul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al comunităților locale interesate; reamintește că populațiilor indigene li s-au acordat forme specifice de protecție a drepturilor lor funciare în temeiul dreptului internațional; în conformitate cu Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene, insistă asupra faptului că statele trebuie să asigure mecanisme eficace de prevenire a oricărei acțiuni care vizează sau are ca efect deposedarea persoanele populațiilor de terenurile, teritoriile sau resursele lor, precum și mecanisme de compensare pentru astfel de acțiuni;

25.  ia act de faptul că procentul limitat de teren înregistrat în Africa (10 %) este înregistrat prin intermediul unor sisteme învechite și defecte; subliniază faptul că, în conformitate cu estimările Băncii Mondiale(5) , cele 27 de economii care și-au modernizat registrele în ultimii șapte ani au redus la jumătate timpul de transfer al dreptului de proprietate, crescând astfel transparența, reducând corupția și simplificând colectarea veniturilor; subliniază faptul că o prioritate mare a politicii de dezvoltare ar trebui să fie stabilirea și îmbunătățirea registrelor cadastrale din țările în curs de dezvoltare;

26.  reamintește că garantarea dreptului de proprietate poate fi protejată sub diferite forme, cu condiția ca drepturile utilizatorilor terenurilor și ale proprietarilor să fie clare: reamintește că, pe lângă titlurile formale, garantarea se poate realiza prin contracte de închiriere pe termen lung clare sau prin recunoașterea oficială a drepturilor cutumiare și a acordurilor neoficiale, cu mecanisme accesibile și eficace de soluționare a litigiilor; solicită UE să își canalizeze sprijinul spre dezvoltarea capacităților și către programe de instruire în gestionarea funciară cu scopul de a proteja drepturile funciare pentru grupurile sărace sau vulnerabile, inclusiv prin măsurători cadastrale și înregistrare, precum și spre eforturile de a dota instituțiile de educație din țările în curs de dezvoltare;

27.  solicită UE să consolideze capacitatea instanțelor judiciare din țările în curs de dezvoltare de a pune în aplicare în mod eficace legea, de a soluționa litigii funciare și de a gestiona exproprierile, ca parte a unei abordări holistice care are scopul de a consolida sistemele judiciare și statul de drept;

28.  solicită UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în punerea în aplicare a reformelor lor funciare, cu scopul de a promova, în special, participarea tuturor părților interesate, în paralel cu programe de informare, pentru ca drepturile tuturor părților implicate, în special ale persoanelor sărace și vulnerabile, să fie respectate pe deplin; citează exemplul Republicii Madagascar și al ghișeelor funciare locale, unde inițiativele locale simple au facilitat într-o mare măsură înregistrarea titlurilor de proprietate funciară;

29.  subliniază faptul că realizarea unor politici fiscale solide în țările în curs de dezvoltare prin creșterea numărului de înregistrări funciare și prin descrierea metodelor de evaluare a terenurilor crește semnificativ veniturile anuale provenite din tranzacții, cum a fost cazul Thailandei, unde acestea au crescut de șase ori pe o perioadă de zece ani;

30.  subliniază că recunoașterea oficială a drepturilor funciare ale femeilor nu implică în mod automat o punere în aplicare efectivă a acestor drepturi; solicită UE ca, în programele sale de reformă funciară să acorde o atenție deosebită vulnerabilității femeilor la schimbările structurii familiale, gradului în care femeile își pot exercita drepturile și să se asigure că, în practică, actele de proprietate asupra locuințelor conțin numele ambilor soți pentru titlul funciar;

31.  invită Comisia și statele membre să se asigure, în cadrul politicilor lor de dezvoltare și umanitare, că țările în curs de dezvoltare introduc măsuri legislative vizând promovarea egalității de gen și prevenirea discriminării cu privire la drepturile de proprietate pe motive de etnie, rasă și stare civilă și să caute o modalitate de a înlătura constrângerile sociale, politice și culturale semnificative asociate cu achiziționarea de drepturi de proprietate asupra terenurilor;

32.  solicită delegațiilor UE din țările în curs de dezvoltare să monitorizeze drepturile de proprietate ale femeilor pentru a se asigura că nu sunt încălcate, protejând astfel femeile de riscul de a cădea în sărăcie și excluziune socială;

33.  solicită UE să sprijine eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a reforma piețele de închiriere de terenuri pentru a asigura accesul la terenuri al persoanelor sărace și pentru a promova creșterea, evitând totodată restricțiile excesive pe piețele de închiriere;

Plasarea drepturilor funciare, inclusiv a drepturilor de proprietate în centrul politicii de dezvoltare a UE

34.  subliniază faptul că achizițiile funciare la scară largă reprezintă, printre altele, o consecință directă a slabei guvernanțe funciare în țările în curs de dezvoltare; subliniază că ajutorul UE ar trebui să contribuie la consolidarea capacității instituționale necesare pentru acordarea de drepturi funciare sigure, astfel încât să combată comportamente care urmăresc obținerea de rente, inerția birocratică și practicile corupte și iresponsabile;

35.  laudă participarea UE la inițiative globale în materie funciară; subliniază faptul că, în calitate de cel mai mare actor mondial în materie de dezvoltare, UE are capacitatea de a-și extinde abordarea în materie de proprietate funciară, actualmente limitată, atât în ceea ce privește domeniul, cât și vizibilitatea acesteia;

36.  constată că alături de îmbunătățirea sistemelor de drepturi de proprietate din țările în curs de dezvoltare, UE trebuie să vizeze să garanteze că persoanele au acces la protecție socială și la sisteme de asigurare pentru a proteja mijloacele lor de subzistență și bunurile lor în caz de dezastru sau șoc;

37.  solicită punerea în aplicare a Orientărilor voluntare pentru guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor;

38.  îndeamnă Comisia să creeze o linie bugetară clar definită, trecând de la o perspectivă la scară redusă la o reformă pe termen lung a guvernanței funciare în vederea raționalizării proprietății funciare;

39.  subliniază că este posibil ca problema asigurării unor drepturi funciare sigure pentru persoanele strămutate și pentru refugiați să se intensifice din cauza presiunilor aduse de schimbările climatice; prin urmare, îndeamnă UE să își îmbunătățească asistența în ceea ce privește includerea drepturilor funciare în cadrul acțiunilor sale de răspuns umanitar și de dezvoltare la dezastre sau conflicte sociale, întrucât politicile funciare trebuie să garanteze în mod echitabil drepturi funciare sigure pentru diferite grupuri etnice, sociale sau generaționale;

40.  invită Comisia și statele membre să le ofere femeilor posibilitatea de a-și exercita drepturile și de a avea acces la teren, succesiune, credite și economii în situațiile postconflict, în special în țările în care dreptul de proprietate al femeilor nu are caracter executoriu din punct de vedere legal și nu este recunoscut pe plan social și în care legislația discriminatorie pe motive de gen, atitudinile tradiționale față de femei și ierarhiile sociale dominate de bărbați reprezintă obstacole în calea obținerii de drepturi egale și echitabile de către femei; solicită UE să promoveze implicarea în această problemă a noii organizații pentru femei create în cadrul ONU;

41.  salută inițiativa privind transparența funciară, lansată de G8 în iunie 2013, pe baza inițiativei privind transparența în domeniul industriilor extractive, și recunoașterea faptului că transparența în ceea ce privește deținerea de societăți și terenuri, coroborată cu drepturi de proprietate sigure și instituții puternice sunt cruciale pentru reducerea sărăciei; subliniază totuși că este necesară o intensificare a eforturilor pentru punerea în aplicare a unei reforme funciare eficace;

42.  reafirmă angajamentul UE de a reduce sărăcia în întreaga lume în contextul dezvoltării durabile și reamintește faptul că UE ar trebui să includă o componentă de gen puternică în toate politicile și practicile sale în relațiile cu țările în curs de dezvoltare(6) ;

43.  subliniază că este necesar să se consolideze politicile destinate să garanteze egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la proprietate în țările în curs de dezvoltare; consideră că acest lucru trebuie să fie luat în considerare în programele naționale și să fie însoțit de mecanismele necesare de sprijin financiar (cum ar fi produsele de economii, creditele, granturile, microcreditele și asigurările); consideră că aceste politici consolidate vor avea ca rezultat garantarea autonomiei femeilor și a ONG-urilor și promovarea spiritului antreprenorial în rândul femeilor; consideră că aceste politici vor îmbunătăți cultura juridică și financiară a femeilor, vor sprijini educarea fetelor, vor intensifica diseminarea și accesibilitatea informațiilor și vor duce la crearea de servicii de asistență juridică și la cursuri de formare privind egalitatea de gen pentru furnizorii de servicii financiare;

44.  invită Comisia și statele membre să promoveze în mod activ, în cadrul activităților de dezvoltare, spiritul antreprenorial în rândul femeilor și drepturile de proprietate ale acestora, ca parte a procesului de sporire a independenței femeilor față de soții lor și de consolidare a economiei țărilor respective;

45.  reamintește că 15 octombrie este Ziua internațională a femeilor din mediul rural și invită Uniunea Europeană și statele membre să promoveze campanii de sensibilizare în țările în curs de dezvoltare;

o
o   o

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Băncii Mondiale, Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 75.
(2) Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU (FAO), Sinteza politică nr. 5, Perspective economice și sociale, august 2009.
(3) USAID Ethiopia, http://ethiopia.usaid.gov/programs/feed-future-initiative/projects/land-administration-nurture-development-land
(4) http://www.landmatrix.org/get-the-idea/global-map-investments/
(5)2012b.Doing Business 2012: „Doing Business in a More Transparent World” (Mediul de afaceri 2012: Desfășurarea afacerilor într-o lume mai transparentă), Washington, DC: Banca Mondială.
(6) JO C 46, 24.2.2006.

Ultima actualizare: 5 septembrie 2017Notă juridică