Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/0309(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0190/2014

Texte depuse :

A7-0190/2014

Dezbateri :

PV 02/04/2014 - 16
CRE 02/04/2014 - 16

Voturi :

PV 03/04/2014 - 7.5
CRE 03/04/2014 - 7.5

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0281

Texte adoptate
PDF 1130kWORD 903k
Joi, 3 aprilie 2014 - Bruxelles Ediţie definitivă
Piața unică europeană a comunicațiilor electronice ***I
P7_TA(2014)0281A7-0190/2014
Rezoluţie
 Text consolidat

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 aprilie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 (COM(2013)0627 – C7-0267/2013 – 2013/0309(COD)) (Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0627),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0267/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Reprezentanților din Irlanda și Senatul Irlandei, Parlamentul Maltei, Consiliul Federal al Austriei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2014(1) ,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2014(2) ,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltarea regională, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0190/2014),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 177, 11.6.2014, p. 64.
(2) JO C 126, 26.4.2014, p. 53.


Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 aprilie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE, a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 și a Deciziei nr. 243/2012/UE [AM 1]
(Text cu relevanță pentru SEE)
P7_TC1-COD(2013)0309

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2) ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3) ,

întrucât:

(1)  Europa trebuie să valorifice toate sursele de creștere pentru a ieși din criză, a crea locuri de muncă și a redeveni competitivă. Relansarea creșterii și a creării de locuri de muncă în Uniune este obiectivul Strategiei Europa 2020. În plus, sfera digitală a devenit o parte a spațiului public în care se stabilesc noi forme de comerț transfrontalier și sunt create oportunități de afaceri pentru întreprinderile europene în economia digitală globală, concomitent cu dezvoltarea inovatoare a pieței și cu interacțiunea socială și culturală. Consiliul European de primăvară din 2013 a subliniat importanța pieței unice digitale pentru creștere și a solicitat adoptarea unor măsuri concrete pentru a institui o piață unică în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) cât mai curând posibil. În concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și cu această solicitare, prezentul regulament urmărește să instituie o piață unică contribuie la instituirea unei piețe unice a comunicațiilor electronice, prin completarea și adaptarea cadrului de reglementare existent în Uniune pentru comunicațiile electronice [Directivele 2002/19/CE(4) , 2002/20/CE(5) , 2002/21/CE(6) , 2002/22/CE(7) , 2002/58/CE (8) ale Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 2002/77/CE a Comisiei(9) , precum și Regulamentele (CE) nr. 1211/2009 (10) și (UE) nr. 531/2012(11) ale Parlamentului European și al Consiliului și Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului(12) ] în anumite privințe, precum și prin definirea conținutului general, a scopului și a calendarului următoarei revizuiri a cadrului respectiv . [AM 2]

(2)  Agenda digitală pentru Europa (ADE), una dintre inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020, a recunoscut deja rolul TIC și al conectivității la rețea drept o bază indispensabilă pentru dezvoltarea economiei și societății noastre. Pentru ca Europa să profite de avantajele transformării digitale, Uniunea are nevoie de o piață unică dinamică a comunicațiilor electronice pentru toate sectoarele și pe tot teritoriul Europei. O astfel de piață cu adevărat unică a comunicațiilor va constitui baza unei economii digitale inovatoare și „inteligente” și fundamentul pieței unice digitale în care serviciile online vor putea circula liber peste granițe într-un cadru unic, deschis, standardizat și interoperabil . [AM 3]

(3)  Într-o piață unică neîngrădită a comunicațiilor electronice, Libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice tuturor clienților din Uniune și dreptul fiecărui utilizator de a alege cea mai bună ofertă disponibilă pe piață ar trebui asigurate și nu ar trebui restricționate de fragmentarea piețelor în funcție de frontierele naționale. Cadrul de reglementare actual în materie de comunicații electronice, deși recunoaște și acceptă existența unor condiții diferite din motive obiective în statele membre, nu remediază integral această fragmentare, din alte motive, precum diferențele în ceea ce privește implementarea la nivel național a regimului având în vedere că în prezent există sisteme naționale de autorizare generală, în loc de sisteme la nivelul Uniunii, sisteme naționale de alocare a spectrului de frecvențe radio, diferite produse de acces disponibile pentru furnizorii de comunicații electronice din diferite state membre și diferite serii de norme sectoriale aplicabile în domeniul protecției consumatorilor. În multe cazuri, normele Uniunii doar definesc principiile de bază, iar statele membre le pun adesea în aplicare în moduri divergente. De exemplu, deși Directiva 2002/20/CE (Directiva privind autorizarea) limitează tipul de informații care ar putea fi solicitate, 12 state membre solicită detalii suplimentare, cum ar fi o clasificare a tipurilor de activități preconizate, sfera geografică a activității, piața vizată, structura societății, inclusiv numele acționarilor și ale acționarilor acționarilor, autorizația Camerei de Comerț și un cazier judiciar al reprezentantului întreprinderii. Cerințe suplimentare ca acestea subliniază importanța unei politici ferme a Comisiei în ceea ce privește procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor . [AM 4]

(4)  O piață cu adevărat unică a comunicațiilor electronice ar trebui să promoveze concurența, , coordonarea, investițiile , inovarea și inovarea creșterea capacității în rețele și servicii noi și îmbunătățite prin favorizarea integrării pieței și a ofertelor de servicii transfrontaliere și ar trebui să reducă la minimum sarcinile de reglementare inutile asupra întreprinderilor . Ar trebui, așadar, să contribuie la realizarea, și chiar depășirea, obiectivelor ambițioase în materie de bandă largă de mare viteză prevăzute în Agenda digitală pentru Europa și să faciliteze apariția unor servicii și aplicații în măsură să exploateze date și formate deschise într-un mod interoperabil, standardizat și sigur, asigurând disponibilitatea acestora la aceleași niveluri funcționale și nefuncționale în întreaga Uniune . Disponibilitatea tot mai mare a infrastructurilor și serviciilor digitale ar trebui, la rândul său, să sporească posibilitățile de alegere ale consumatorilor, calitatea serviciilor și diversitatea conținuturilor, precum și să contribuie la coeziunea teritorială și socială, facilitând mobilitatea pe teritoriul întregii Uniuni. [AM 5]

(4a)  După cum se subliniază în studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului European (Direcția B- Politici structurale și de coeziune) în 2013, intitulat „Internetul, agenda digitală și dezvoltarea economică a regiunilor europene” („studiul”), un context regional favorabil pentru acceptarea și preluarea TIC și pentru dezvoltarea societății informaționale în regiuni este un factor important, chiar decisiv, deoarece acesta este nivelul privilegiat unde poate apărea cerere pentru dezvoltarea TIC. [AM 6]

(4b)  După cum se remarcă în studiu, nivelul regional este adecvat pentru a identifica oportunitățile oferite de societatea informațională și pentru a realiza planuri și programe destinate susținerii acesteia. Studiul respectiv indică, de asemenea, faptul că interacțiunea dintre diferitele niveluri de guvernanță are un potențial important de creștere. Inițiativele și proiectele de tip ascendent și descendent ar trebui combinate, sau cel puțin realizate în paralel, pentru a realiza obiectivul de creare a unei piețe digitale comune. [AM 7]

(4c)  Pentru realizarea unei piețe unice europene a comunicațiilor electronice și pentru consolidarea coeziunii teritoriale și sociale, ar trebui ca prioritatea de investiții (2)(a) prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13) să fie implementată în vederea extinderii accesului în bandă largă și a îmbunătățirii rețelelor de mare viteză, precum și în vederea sprijinirii introducerii în economia digitală a tehnologiilor și rețelelor nou apărute și toate regiunile europene ar trebui să aibă posibilitatea de a face investiții în acest domeniu, după cum se prevede la articolul 4 din regulamentul menționat. [AM 8]

(4d)  Investițiile în infrastructura de ultimă generație, esențială pentru ca Uniunea să poată beneficia de servicii noi și inovatoare, nu trebuie limitate la zonele centrale sau dens populate, acolo unde vor deveni cu siguranță profitabile. Investițiile de acest tip trebuie realizate simultan și în regiunile periferice și ultraperiferice, cu o densitate mai mică a populației și mai puțin dezvoltate, pentru ca aceste regiuni să nu rămână și mai mult în urmă. [AM 9]

(5)  Beneficiile care rezultă dintr-o piață unică a comunicațiilor electronice ar trebui să se extindă la ecosistemul digital mai larg care include fabricanții de echipamente din Uniune , furnizorii de conținuturi, și aplicații și celelalte programe informatice și economia la nivel mai general, care include sectoare precum învățământul, sectorul sectoare economice, precum cel bancar, industria autovehiculelor, domeniul sectorul logistic, comerțul cu amănuntul, energia, medicina, mobilitatea și transporturile și gestionarea inteligentă a urgențelor și a catastrofelor naturale , care se bazează pe conectivitate și pe banda largă pentru a-și crește productivitatea, calitatea și oferta pentru utilizatorul final, de exemplu, prin aplicații de tip cloud computing omniprezente, o analiză avansată a volumelor mari de date obținute prin rețelele de comunicații, obiecte conectate și interoperabile și posibilități de furnizare a unor servicii integrate pentru diferitele părți ale întreprinderii. transfrontaliere, în vederea obținerii unei interoperabilități deschise și standardizate a sistemelor și într-un context de deschidere a datelor (open data) . Și cetățenii, administrațiile publice și sectorul sănătății ar trebui și ele să beneficieze de disponibilitatea mai extinsă a serviciilor de e-guvernare și e-sănătate. Oferta de conținuturi și servicii culturale și educative și diversitatea culturală în general ar putea crește și ele într-o piață unică a comunicațiilor electronice. Asigurarea conectivității comunicațiilor prin rețele și servicii de comunicații electronice este atât de importantă pentru ansamblul economiei, și al societății și pentru orașele inteligente ale viitorului, încât obstacolele sectoriale nejustificate, în materie de reglementare sau de altă natură, ar trebui evitate. [AM 10]

(6)  Prezentul regulament urmărește finalizarea realizarea de progrese în vederea finalizării pieței unice a comunicațiilor electronice prin adoptarea de măsuri ce vizează trei mari direcții legate între ele. În primul rând, ar trebui să asigure afirme libertatea de a furniza servicii de comunicații electronice la nivel transfrontalier și în rețele din diferite state membre, pe baza conceptului de autorizație UE unică, ce stabilește condițiile necesare pentru a garanta un nivel mai ridicat de coerență și previzibilitate cu privire la conținutul și punerea în aplicare a reglementărilor specifice acestui sector pe tot teritoriul Uniunii prin armonizarea și simplificarea aplicării regimului de autorizare generală . În al doilea rând, este necesar să se permită accesul în condiții mult mai convergente la inputurile esențiale abordeze condițiile și procedurile de acordare de licențe pentru furnizarea transfrontalieră de rețele și servicii de comunicații electronice, nu doar spectrul de frecvențe pentru comunicațiile în bandă largă fără fir, pentru care sunt esențiale atât benzile precum și utilizarea benzilor de frecvențe radio cu licență, cât și cele fără licență, ci și pentru conectivitatea prin linii fixe .

În al treilea rând, în scopul alinierii condițiilor comerciale și al consolidării încrederii cetățenilor în mediul digital, prezentul regulament ar trebui să armonizeze abordeze normele privind protecția utilizatorilor finali , mai ales a consumatorilor. Acestea includ norme în materie de nediscriminare, informații contractuale, încetarea contractelor și schimbarea operatorului, pe lângă norme privind accesul la conținuturile, aplicațiile și serviciile online și la gestionarea traficului, la standardele partajate și comune de confidențialitate și protecție și securitate a datelor utilizatorilor, care nu doar protejează utilizatorii finali , ci și garantează, în același timp, funcționarea continuă a ecosistemului de internet ca motor al inovării. În plus, datorită reformelor suplimentare din domeniul serviciilor de roaming, utilizatorii finali ar trebui să aibă încredere să rămână conectați atunci când călătoresc pe teritoriul Uniunii, aceste reforme trebuind, în timp, să ducă la convergența tarifelor și a altor condiții în cadrul Uniunii fără să suporte costuri suplimentare față de tarifele pe care le plătesc în statul membru în care a fost încheiat contractul . [AM 11]

(7)  Prezentul regulament ar trebui, așadar, să completeze cadrul de reglementare existent al Uniunii și actele legislative naționale aplicabile adoptate în conformitate cu legislația Uniunii, stabilind prin introducerea anumitor măsuri punctuale de stabilire a unor drepturi și obligații specifice atât pentru furnizorii, cât și pentru utilizatorii finali de comunicații electronice, modificând în mod corespunzător directivele existente și Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura un nivel mai ridicat de convergență și a introduce o serie de modificări de fond conforme cu o piață unică mai competitivă. [AM 12]

(8)  Măsurile prevăzute în prezentul regulament respectă principiul neutralității tehnologice, ceea ce înseamnă că nici nu impun, nici nu exclud utilizarea unui anumit tip de tehnologie.

(9)  Furnizarea de comunicații electronice transfrontaliere întâmpină în continuare obstacole mai mari decât cele limitate la frontierele naționale. În particular, furnizorii transfrontalieri au în continuare obligația de notificare și de plată a unor taxe în fiecare stat membru gazdă. Titularii unei autorizații UE unice Un anumit grad de armonizare a autorizării generale, implicând Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) ca destinatar al notificărilor, ar trebui să facă obiectul unui sistem unic de notificare în statul membru în care se află sediul lor principal (statul membru de origine), ceea ce va reduce sarcina administrativă cu care se confruntă operatorii transfrontalieri. Autorizația UE unică ar trebui să se aplice oricărei întreprinderi care furnizează sau intenționează să furnizeze servicii și rețele de comunicații electronice în mai multe state membre, permițându-i astfel să beneficieze de drepturile aferente libertății de a furniza servicii și rețele de comunicații electronice în conformitate cu prezentul regulament în orice stat membru.

O autorizație UE unică ce definește cadrul juridic aplicabil operatorilor de comunicații electronice care furnizează servicii în mai multe state membre pe baza unei autorizații generale obținute în statul membru de origine ar trebui să asigure, de asemenea, libertatea efectivă în practică de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice în întreaga Uniune. În plus, notificarea nu este obligatorie pentru a beneficia de regimul de autorizare generală și nu toate statele membre o solicită. Întrucât o cerință de notificare impune o sarcină administrativă asupra operatorului, statele membre care solicită notificarea ar trebui să demonstreze că aceasta se justifică, în conformitate cu politica Uniunii privind eliminarea sarcinilor administrative inutile. Ar trebui să i se solicite Comisiei să evalueze asemenea cerințe și, dacă este cazul, să fie împuternicită să solicite eliminarea lor. [AM 13]

(10)  Furnizarea de servicii sau rețele de comunicații electronice la nivel transfrontalier poate lua diferite forme, în funcție de mai mulți factori, precum tipul de rețea sau serviciu furnizat, amploarea infrastructurii fizice necesare sau numărul de abonați din diferitele state membre. Intenția de a furniza servicii de comunicații electronice la nivel transfrontalier sau de a opera o rețea de comunicații electronice în mai multe state membre poate fi demonstrată prin activități precum negocierea de acorduri de acces la rețele dintr-un anumit stat membru sau marketingul pe un site internet în limba statului membru vizat. [AM 14]

(11)  Indiferent de modul în care un furnizor alege să opereze rețele de comunicații electronice sau să furnizeze servicii de comunicații electronice la nivel transfrontalier, regimul de reglementare aplicabil unui furnizor european de comunicații electronice ar trebui să fie neutru din punctul de vedere al alegerilor comerciale pe care se bazează organizarea funcțiilor și activităților în statele membre. Prin urmare, indiferent de structura corporativă a întreprinderii, statul membru de origine al unui furnizor de comunicații electronice ar trebui să fie considerat statul membru în care se adoptă deciziile strategice referitoare la furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice. [AM 15]

(12)  Autorizația UE unică ar trebui să se bazeze pe autorizația generală obținută în statul membru de origine și nu ar trebui să facă obiectul condițiilor aplicabile deja în temeiul legislației naționale existente care nu este specifică sectorului comunicațiilor electronice. În plus, dispozițiile prezentului regulament și ale Regulamentului (UE) nr. 531/2012 ar trebui să se aplice și furnizorilor europeni de comunicații electronice. [AM 16]

(13)  Majoritatea condițiilor specifice acestui sector, de exemplu cele referitoare la accesul la rețele sau la securitatea și integritatea lor ori la accesul la serviciile de urgență, sunt strâns legate de locul în care este amplasată rețeaua sau în care este furnizat serviciul în cauză. În consecință, un furnizor european de comunicații electronice poate fi supus condițiilor aplicabile în statele membre în care își desfășoară activitatea, în măsura în care prezentul regulamentul nu conține dispoziții contrare. [AM 17]

(14)  În cazul în care statele membre impun sectorului să contribuie la finanțarea obligațiilor de serviciu universal și a costurilor administrative ale autorităților naționale de reglementare, criteriile și procedurile de stabilire a contribuțiilor ar trebui să fie proporționate și nediscriminatorii în ceea ce îi privește pe furnizorii europeni de comunicații electronice, pentru a nu împiedica intrarea pe piața transfrontalieră, mai ales a întreprinderilor nou-intrate și a operatorilor mai mici; la stabilirea contribuției fiecărei întreprinderi ar trebui să se țină cont, așadar, de cota de piață a operatorului din perspectiva cifrei de afaceri realizate în statul membru relevant, iar contribuția ar trebui să fie supusă aplicării unui prag minim.

(15)  Principiul egalității de tratament reprezintă un principiu general al dreptului Uniunii Europene, consacrat la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În conformitate cu jurisprudența constantă, principiul respectiv prevede că situațiile similare nu trebuie tratate în mod diferit, iar situațiile diferite nu trebuie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament se justifică în mod obiectiv. Este necesar să se asigure că, în condiții similare, diferite state membre nu aplică un tratament discriminatoriu niciunui furnizor european de comunicații electronice și că în cadrul pieței unice se aplică practici de reglementare coerente, mai ales în ceea ce privește măsurile care intră sub incidența articolului 15 sau 16 din Directiva 2002/21/CE sau a articolului 5 sau 8 din Directiva 2002/19/CE. Furnizorii europeni de comunicații electronice ar trebui, așadar, să aibă dreptul la un tratament egal de către diferite state membre în situații echivalente din punct de vedere obiectiv pentru a permite realizarea de operațiuni multiteritoriale mai integrate. De asemenea, în astfel de cazuri ar trebui să existe proceduri specifice la nivelul Uniunii pentru examinarea proiectelor de decizii privind măsuri corective în sensul articolului 7a din Directiva 2002/21/CE, pentru a se evita divergențele nejustificate cu privire la obligațiile aplicabile furnizorilor europeni de comunicații electronice în diferite state membre. [AM 18]

(16)  Ar trebui stabilită repartizarea competențelor de reglementare și de supraveghere între statul membru de origine și statul membru gazdă al furnizorilor europeni de comunicații electronice pentru a reduce obstacolele din calea intrării pe piață, asigurând totodată respectarea corespunzătoare a condițiilor aplicabile furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice de către acești furnizori. Prin urmare, în timp ce fiecare autoritate națională de reglementare ar trebui să supravegheze respectarea condițiilor aplicabile pe teritoriul său în conformitate cu legislația Uniunii, inclusiv prin sancțiuni și măsuri temporare, numai autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine ar trebui să aibă competența de a suspenda sau a retrage drepturile unui furnizor european de comunicații electronice de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice în întreaga Uniune sau în anumite părți ale acesteia. [AM 19]

(17)  Spectrul de frecvențe radio este un bun public și o resursă finită esențială pentru obținerea unei game largi de valori sociale, culturale și economice pentru piața internă a comunicațiilor mobile, în bandă largă fără fir, de radiodifuziune și satelitare prin satelit din Uniune. Politica Uniunii referitoare la spectrul de frecvențe radio ar trebui să contribuie la libertatea de exprimare, inclusiv la libertatea de opinie și la libertatea de obținere și diseminare a informațiilor și ideilor, fără să țină seama de frontiere, precum și la libertatea și la pluralismul mijloacelor de comunicare în masă. Dezvoltarea comunicațiilor în bandă largă fără fir contribuie la punerea în aplicare a Agendei digitale pentru Europa, mai ales la realizarea obiectivului de a garanta accesul la banda largă cu o viteză de cel puțin 30 Mbps până în 2020 pentru toți cetățenii Uniunii și de a asigura Uniunii cea mai mare viteză și capacitate posibilă pentru serviciile în bandă largă. Cu toate acestea, Uniunea este în urma altor dacă, pe de-o parte, unele regiuni importante din lume - America de Nord, Africa și părți din Asia - din punctul de vedere al introducerii și extinderii ultimei generații de tehnologii în bandă ale Uniunii sunt foarte avansate, atât în ceea ce privește obiectivele de politică ale Agendei digitale pentru Europa, cât și la nivel general, pe de altă parte, alte regiuni au rămas în urmă. În special, acest lucru se datorează fragmentării procesului de la nivelul Uniunii de adaptare a spectrului disponibil în special pentru accesul la banda largă fără fir necesare pentru de mare viteză, ceea ce pune în pericol realizarea obiectivelor de politică menționate pentru Uniune în ansamblul ei .

Procesul dezorganizat de autorizare și punere la dispoziție a benzii de 800 MHz pentru comunicațiile în bandă largă fără fir, peste jumătate dintre statele membre solicitând primind o derogare din partea Comisiei sau nereușind în alt mod să atingă acest obiectiv în termenul prevăzut în Decizia nr. 243/2012/UE , indică necesitatea adoptării de urgență a unor măsuri chiar și în perioada actualului program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio . Aceasta indică, de asemenea, necesitatea unei mai bune exercitări de către Comisie a competențelor sale, de o importanță crucială pentru punerea cu fidelitate în aplicare a măsurilor Uniunii și cooperarea sinceră dintre statele membre. Eforturile susținute ale Comisiei în vederea aplicării măsurilor deja Măsurile luate de Uniune pentru a armoniza condițiile de disponibilitate și de utilizare eficientă a spectrului de frecvențe radio pentru comunicațiile în bandă largă fără fir în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului(14) ar trebui să contribuie, în sine, în mod substanțial la abordarea acestei probleme nu au fost suficiente pentru a remedia această problemă . [AM 20]

(17a)  Armonizarea tranzacționării și închirierii drepturilor de utilizare a spectrului pentru comunicațiile în bandă largă fără fir sporește flexibilitatea și conduce la o alocare mai eficientă a resurselor spectrului. Prin urmare, ar trebui să fie facilitată și stimulată în continuare, inclusiv prin garantarea faptului că toate drepturile de utilizare, inclusiv cele deja acordate, au o durată suficient de lungă. [AM 21]

(18)  Aplicarea unor politici naționale variate generează inconsecvențe și fragmentarea pieței interne, ceea ce împiedică introducerea de servicii la nivelul întregii Uniuni și finalizarea pieței interne a comunicațiilor în bandă largă fără fir. Această situație ar putea crea, în particular, condiții inegale de acces la astfel de servicii, ar putea denatura concurența dintre întreprinderile stabilite în state membre diferite și ar putea împiedica investițiile în rețele și tehnologii mai avansate și apariția unor servicii inovatoare, lipsind astfel cetățenii și întreprinderile de servicii integrate de înaltă calitate omniprezente, iar pe operatorii în bandă largă fără fir de posibilități de creștere a eficienței rezultate din activități la scară largă mai integrate. Prin urmare, ar trebui luate măsuri la nivelul Uniunii cu privire la anumite aspecte ale alocării spectrului de frecvențe radio care să însoțească realizarea unei acoperiri integrate extinse a serviciilor de comunicații avansate în bandă largă fără fir pe tot teritoriul Uniunii. În același timp, este nevoie de suficientă flexibilitate pentru a îndeplini cerințele naționale specifice, iar statele membre ar trebui să-și păstreze dreptul de a adopta măsuri de organizare a propriului spectru de frecvențe radio în scopuri de ordine și securitate publică și de apărare, urmărind și promovând obiective de interes general, precum diversitatea lingvistică și culturală și pluralismul mijloacelor de comunicare în masă . [AM 22]

(19)  Furnizorii de servicii de comunicații electronice, inclusiv operatorii de telefonie mobilă sau consorțiile de astfel de operatori ar trebui să aibă posibilitatea de a organiza în mod colectiv acoperirea eficientă, modernă din punct de vedere tehnologic, avansată și la tarife accesibile a unei mari părți a teritoriului Uniunii în beneficiul pe termen lung al utilizatorilor finali și, în consecință, ar trebui să poată utiliza spectrul de frecvențe radio din mai multe state membre în condiții similare în materie de proceduri, costuri, calendare și perioadă de valabilitate a drepturilor pentru benzile armonizate, precum și cu pachete complementare de frecvențe radio, cum ar fi o combinație de frecvențe joase și înalte pentru acoperirea zonelor cu o densitate mare, respectiv, mai mică a populației. Inițiativele în favoarea unui nivel mai ridicat de coordonare și de coerență ar spori și previzibilitatea mediului de investiții în rețele. Această previzibilitate ar fi promovată în mod deosebit și de o politică clară în favoarea unei perioade lungi de valabilitate a drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio, fără a aduce atingere faptului că, în anumite state membre, aceste drepturi sunt acordate pe o perioadă nedeterminată, și ar fi legată, la rândul său, de existența unor condiții clare îmbunătățite pentru transferul, închirierea sau utilizarea în comun a tuturor benzilor de frecvențe radio supuse unui astfel de drept individual de utilizare sau a unei părți a acestora. [AM 23]

(20)  Ar trebui îmbunătățite coordonarea și coerența drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio, cel puțin în cazul benzilor care au fost armonizate pentru comunicațiile în bandă largă fără fir fixe, nomade și mobile . Acestea includ benzile identificate la nivelul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (ITU) pentru sistemele avansate de TMI (Telecomunicații Mobile Internaționale), precum și benzile utilizate pentru rețelele radio locale (RLAN), cum ar fi cele de 2,4 GHz și 5 GHz. Măsurile ar trebui să vizeze și benzile care pot fi armonizate în viitor pentru comunicațiile în bandă largă fără fir, așa cum se preconizează la articolul 3 litera (b) din PPSFR și în avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (GPSFR) intitulat Strategic challenges facing Europe in addressing the growing radio spectrum demand for wireless broadband („Provocările strategice cu care se confruntă Europa pentru a răspunde cererii în creștere de frecvențe radio pentru banda largă fără fir”), adoptat la 13 iunie 2013, cum ar fi, în viitorul apropiat, benzile de 700 MHz, 1,5 GHz și 3,8-4,2 GHz . Având în vedere impactul important asupra societății, precum și cel cultural, social și economic al deciziilor privind spectrul, aceste decizii ar trebui să țină seama de considerentele menționate la articolul 8a din Directiva 2002/21/CE și, dacă e cazul, de obiectivele de interes general menționate la articolul 9 alineatul (4) din directiva respectivă. [AM 24]

(21)  Coerența dintre diferitele proceduri naționale de alocare a spectrului de frecvențe radio ar fi favorizată de existența unor dispoziții mai explicite referitoare la criteriile relevante pentru calendarul procedurilor de autorizare, perioada pentru care sunt acordate drepturile de utilizare, taxele și modalitățile de plată a acestora, obligațiile în materie de capacitate și de acoperire, definirea gamei de frecvențe radio și a blocurilor de frecvențe supuse unei proceduri de acordare, cerințele obiective privind pragul pentru promovarea unei concurențe efective, condițiile pentru comercializarea drepturilor de utilizare, inclusiv condițiile privind utilizarea în comun.

(22)  Limitarea obligațiilor în materie de taxe la cele impuse de gestionarea optimă a spectrului de frecvențe radio, asigurându-se echilibrul între plățile imediate și taxele periodice, ar încuraja investițiile în infrastructură și dezvoltarea tehnologiei și ar transfera utilizatorilor finali avantajele obținute în materie de costuri.

(23)  Alocările mai sincronizate ale spectrului de frecvențe radio și extinderea ulterioară a benzii largi fără fir pe tot teritoriul Uniunii ar trebui să sprijine realizarea economiilor de scară în sectoarele înrudite, precum cel al echipamentelor pentru rețele și al dispozitivelor terminale. Aceste sectoare ar putea, la rândul lor, să țină cont de inițiativele și politicile Uniunii privind utilizarea spectrului de frecvențe radio într-o măsură mai mare decât până acum. Prin urmare, ar trebui stabilită o procedură de armonizare a calendarelor de alocare și a perioadei minime sau comune de valabilitate a drepturilor de utilizare a acestor benzi.

(24)  În ceea ce privește celelalte condiții de fond principale care pot fi asociate drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru banda largă fără fir, Aplicarea convergentă de către toate statele membre a principiilor și criteriilor de reglementare stabilite în prezentul regulament cadrul de reglementare al Uniunii ar fi favorizată de un mecanism de coordonare prin care Comisia și autoritățile competente din celelalte state membre ar putea emite observații înainte ca un anumit stat membru să acorde drepturi de utilizare, iar Comisia ar avea posibilitatea, ținând cont de opiniile statelor membre, să împiedice aplicarea oricărei propuneri care pare să contravină legislației Uniunii. [AM 25]

(25)  Având în vedere creșterea masivă a cererii de frecvențe radio pentru banda largă fără fir, ar trebui promovate încurajate, și nu împiedicate, soluții de acces alternativ eficient din punctul în ceea ce privește spectrul de vedere al spectrului de frecvențe radio la banda largă fără fir. Printre acestea se numără, în prezent, utilizarea sistemelor de acces fără fir de mică putere cu rază mică de acțiune, ca de exemplu așa-numitele hotspot „hotspots” ale rețelelor radio locale (RLAN, cunoscute și sub numele de „Wi‑Fi” ), precum și rețelele de puncte de acces celulare de mică putere și de mici dimensiuni (denumite și femtocelule, picocelule sau metrocelule) și nu numai . Accesul dinamic la frecvențe radio, inclusiv fără licență, precum și la alte tehnologii și utilizări inovatoare ale spectrului de frecvențe radio ar trebui să fie încurajat și facilitat [AM 26] .

(26)  Sistemele de acces fără fir complementare, cum ar fi RLAN, mai ales punctele de acces RLAN accesibile public permit într-o măsură din ce în ce mai mare accesul la internet pentru utilizatorii finali și permit degajarea traficului mobil de către operatorii de telefonie mobilă, utilizând resurse armonizate în materie de spectru de frecvențe radio fără să fie nevoie de o autorizație individuală sau de un drept individual de utilizare a spectrului de frecvențe radio.

(27)  Majoritatea punctelor de acces RLAN sunt folosite în prezent de utilizatori privați ca o prelungire locală fără fir a conexiunii lor fixe în bandă largă. Dacă utilizatorii finali, în limitele propriului abonament de internet, aleg să împartă accesul la rețeaua lor radio locală cu alți utilizatori, disponibilitatea unui număr mare de astfel de puncte de acces, mai ales în zone cu o densitate mare a populației, ar trebui să maximizeze capacitatea de transmisie de date fără fir prin reutilizarea spectrului de frecvențe radio și să creeze o infrastructură de bandă largă fără fir complementară rentabilă accesibilă altor utilizatori finali. Prin urmare, restricțiile inutile care îi împiedică pe utilizatorii finali să împartă accesul la punctele lor de acces RLAN cu alți utilizatori finali sau să se conecteze la astfel de puncte de acces ar trebui eliminate sau prevenite.

(28)  De asemenea, ar trebui eliminate și restricțiile inutile care împiedică crearea de puncte de acces RLAN și interconectarea lor. Autoritățile publice sau furnizorii de servicii publice utilizează din ce în ce mai mult punctele de acces RLAN în clădirile lor în scopuri proprii, de exemplu pentru a fi utilizate de angajații lor, pentru a facilita accesul la fața locului eficace din punctul de vedere al costurilor al cetățenilor la serviciile de e-guvernare sau pentru a sprijini furnizarea de servicii publice inteligente oferind informații în timp real, cum este cazul transportului public sau al gestionării traficului. Aceste organisme ar putea, de asemenea, să ofere acces la astfel de puncte de acces tuturor cetățenilor ca serviciu auxiliar serviciilor oferite publicului în clădirile respective și ar trebui să li se dea posibilitatea să facă acest lucru în conformitate cu normele în materie de concurență și de achiziții publice. Asigurarea accesului local la rețelele de comunicații electronice în interiorul sau în jurul unei proprietăți private ori al unei zone publice limitate ca serviciu auxiliar unei alte activități care nu depinde de accesul respectiv, cum ar fi spațiile de tip hotspot RLAN puse la dispoziția clienților altor activități comerciale sau publicului larg din zona respectivă, nu ar trebui să califice un astfel de furnizor drept furnizor de comunicații electronice.

(29)  Punctele de acces fără fir de mică putere și cu rază mică de acțiune sunt echipamente foarte mici și discrete similare cu routerele Wi-Fi pentru utilizare casnică, iar caracteristicile lor ar trebui specificate la nivelul Uniunii pentru ca ele să fie introduse și utilizate în diferite contexte locale supuse autorizației generale, fără restricții necuvenite legate de acordarea unui permis de urbanism individual sau a altor autorizații. Proporționalitatea măsurilor care precizează caracteristicile tehnice pentru ca o astfel de utilizare să beneficieze de autorizarea generală ar trebui asigurată prin caracteristici semnificativ mai restrictive decât pragurile maxime aplicabile prevăzute în măsurile Uniunii cu privire la parametri precum puterea de ieșire.

(30)  Statele membre ar trebui să se asigure că gestionarea spectrului de frecvențe radio la nivel național nu împiedică alte state membre să utilizeze spectrul de frecvențe radio la care au dreptul sau să își respecte obligațiile referitoare la benzile a căror utilizare este armonizată la nivelul Uniunii. Este necesar un mecanism de coordonare, bazat pe activitățile existente ale GPSFR, pentru a garanta că fiecare stat membru are un acces echitabil la spectrul de frecvențe radio și că rezultatele coordonării sunt coerente și executorii. [AM 27]

(31)  Experiența acumulată în cursul punerii în aplicare a cadrului de reglementare al Uniunii indică faptul că dispozițiile existente care prevăd aplicarea coerentă a măsurilor de reglementare, precum și obiectivul de a contribui la dezvoltarea pieței interne nu au creat suficiente stimulente pentru conceperea unor produse de acces pe baza unor standarde și proceduri armonizate, mai ales în cazul rețelelor fixe. Când operează în state membre diferite, operatorilor le este greu să găsească inputuri de acces de o calitate corespunzătoare și niveluri corespunzătoare de interoperabilitate a rețelelor și a serviciilor, iar atunci când sunt disponibile, inputurile respective prezintă caracteristici tehnice diferite. Această situație crește costurile și împiedică furnizarea serviciilor la nivel transfrontalier. [AM 28]

(32)  Integrarea pieței unice a comunicațiilor electronice ar fi accelerată prin instituirea unui cadru care să definească o serie de produse virtuale europene cheie care sunt deosebit de importante pentru ca furnizorii de servicii de comunicații electronice să furnizeze servicii transfrontaliere și să adopte o strategie la nivelul UE într-un mediu axat din ce în ce mai mult integral pe IP, pe baza unor parametri esențiali și a unor caracteristici minime de bază. [AM 29]

(33)  Ar trebui abordate nevoile operaționale vizate de diversele produse virtuale. Produsele europene de acces virtual în bandă largă ar trebui să fie disponibile în cazul în care unui operator cu o putere semnificativă pe piață i s-a solicitat, în conformitate cu directiva-cadru și cu Directiva privind accesul, să asigure accesul în condiții reglementate la un anumit punct de acces din rețeaua sa. În primul rând, ar trebui facilitată o intrare transfrontalieră eficientă prin produse armonizate care să permită furnizorilor transfrontalieri să furnizeze inițial clienților lor finali fără întârziere servicii de o calitate previzibilă și suficientă, inclusiv întreprinderilor cliente care au locuri multiple de desfășurare a activității în diferite state membre, atunci când acest lucru ar fi necesar și proporționat în funcție de analiza pieței. Aceste produse armonizate ar trebui să fie disponibile o perioadă suficientă pentru a permite solicitanților de acces și furnizorilor să planifice investiții pe termen mediu și lung. [AM 30]

(34)  În al doilea rând, produsele sofisticate de acces virtual care necesită investiții mai mari din partea solicitanților de acces și le permit un nivel mai ridicat de control și de diferențiere, mai ales prin furnizarea accesului la un nivel mai apropiat de cel local, sunt esențiale pentru a crea condițiile unei concurențe sustenabile în ansamblul pieței interne. Prin urmare, aceste produse cu ridicata esențiale de acces la rețelele de acces de nouă generație ar trebui și ele armonizate pentru a facilita investițiile transfrontaliere. Aceste produse de acces virtual în bandă largă ar trebui astfel concepute încât să aibă funcționalități echivalente cu cele ale decuplării fizice, pentru a extinde gama potențialelor măsuri corective pentru piața cu ridicata care pot fi examinate de către autoritățile naționale de reglementare în cadrul evaluării proporționalității, în temeiul Directivei 2002/19/CE. [AM 31]

(35)  În al treilea rând, este necesar să se armonizeze un produs de acces cu ridicata pentru segmentele terminale ale liniilor închiriate cu interfețe avansate, pentru a permite furnizarea transfrontalieră de servicii de conectivitate critice din punctul de vedere al misiunii lor pentru utilizatorii profesionali cei mai exigenți. [AM 32]

(35a)  Există necesitatea de a armoniza condițiile în care produsele cu ridicata de înaltă calitate, utilizate pentru furnizarea de servicii pentru întreprinderi, să permită furnizarea de servicii omogene societăților transfrontaliere și multinaționale pe întreg teritoriul Uniunii Europene. O astfel de armonizare ar putea juca un rol semnificativ la nivelul competitivității întreprinderilor din UE în ceea ce privește costurile comunicațiilor. [AM 33]

(36)  În condițiile unei migrări treptate la rețele „bazate integral pe IP”, nedisponibilitatea produselor de conectivitate bazate pe IP pentru diferite clase de servicii de o calitate asigurată care să permită căi de comunicare dincolo de domeniile și frontierele rețelei, atât în interiorul, cât și în exteriorul statelor membre, împiedică dezvoltarea aplicațiilor care se bazează pe accesul la alte rețele, limitând astfel inovarea tehnologică. Mai mult, această situație împiedică difuzarea pe scară mai largă a soluțiilor eficiente asociate cu gestionarea și furnizarea de rețele bazate pe IP și cu produse de conectivitate cu un nivel de calitate asigurată a serviciului, mai ales un grad înalt de securitate, de siguranță și de flexibilitate, rentabilitate și aprovizionare mai rapidă, care generează avantaje pentru operatorii rețelelor, furnizorii de servicii și utilizatorii finali. Este necesară, așadar, o abordare armonizată a conceperii și disponibilității acestor produse, în condiții rezonabile, inclusiv, în cazul în care se impune, posibilitatea aprovizionării încrucișate de către întreprinderile de comunicații electronice implicate. [AM 34]

(37)  Crearea de produse europene de acces virtual în bandă largă în temeiul prezentului regulament ar trebui să se reflecte în evaluarea de către autoritățile naționale de reglementare a măsurilor corective celor mai potrivite privind accesul la rețelele operatorilor desemnați ca având o putere semnificativă pe piață, evitând totodată suprareglementarea prin multiplicarea inutilă a produselor de acces cu ridicata, indiferent dacă acestea se impun ca urmare a analizei pieței sau dacă sunt furnizate în alte condiții. În particular, introducerea în sine a produselor europene de acces virtual nu ar trebui să ducă la creșterea numărului de produse de acces reglementate impuse unui anumit operator. De asemenea, necesitatea ca autoritățile naționale de reglementare, după adoptarea prezentului regulament, să stabilească dacă în locul măsurilor corective privind accesul cu ridicata ar trebui impus un produs european de acces virtual în bandă largă și să evalueze oportunitatea impunerii unui produs european de acces virtual în bandă largă în contextul viitoarelor analize ale pieței în cazul în care constată existența unei puteri semnificative pe piață nu ar trebui să afecteze responsabilitatea lor de a identifica măsurile corective cele mai potrivite și proporționate pentru a soluționa problema identificată în materie de concurență în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE. [AM 35]

(38)  În interesul previzibilității în materie de reglementare, în legislație ar trebui să se reflecte și principalele elemente ale practicii decizionale în curs de evoluție din cadrul juridic actual care afectează condițiile în care produsele de acces cu ridicata, inclusiv produsele europene de acces virtual în bandă largă, sunt puse la dispoziție pentru rețelele NGA. Acestea ar trebui să includă dispoziții care, pentru analiza piețelor de produse de acces cu ridicata și, mai ales, a nevoii de control al prețurilor în materie de acces la rețelele NGA, să reflecte importanța relației dintre constrângerile concurențiale din partea infrastructurilor alternative fixe și fără fir, garanțiile efective privind accesul nediscriminatoriu și gradul existent de concurență din punctul de vedere al prețului, al posibilităților de alegere și al calității la nivelul pieței cu amănuntul. Ultimul considerent determină în cele din urmă avantajele pentru utilizatorii finali. De exemplu, în cursul analizei lor de la caz la caz efectuate în temeiul articolului 16 din Directiva 2002/21/CE și fără a aduce atingere evaluării puterii semnificative pe piață și aplicării normelor UE în materie de concurență, autoritățile naționale de reglementare pot considera că, în prezența a două rețele NGA fixe, condițiile de piață sunt suficient de concurențiale pentru a putea determina modernizarea rețelelor și a evolua către furnizarea de servicii ultrarapide, unul dintre parametrii importanți ai concurenței de pe piața cu amănuntul. [AM 36]

(39)  Este de așteptat ca intensificarea concurenței în cadrul unei piețe unice să ducă, în timp, la reducerea nivelului de reglementare în acest sector pe baza analizei pieței. Într-adevăr, unul dintre rezultatele finalizării pieței unice ar trebui să fie o tendință mai accentuată către o concurență efectivă pe piețele relevante, aplicarea ex post a legislației din domeniul concurenței fiind din ce în ce mai mult considerată suficientă pentru a asigura funcționarea pieței. Pentru a asigura claritatea juridică și previzibilitatea abordărilor în materie de reglementare la nivel transfrontalier, ar trebui prevăzute criterii clare și obligatorii cu privire la modalitățile prin care să se stabilească dacă o anumită piață justifică în continuare impunerea de obligații de reglementare ex ante, având în vedere persistența blocajelor și perspectivele privind concurența, mai ales concurența bazată pe infrastructură, precum și condițiile de concurență la nivelul pieței cu amănuntul în materie de parametri precum prețul, posibilitățile de alegere și calitatea, care sunt, la urma urmei, elementele relevante pentru utilizatorii finali și pentru competitivitatea mondială a economiei UE. Acest demers ar trebui să stea la baza examinărilor succesive ale listei piețelor susceptibile să facă obiectul reglementării ex ante și să ajute autoritățile naționale de reglementare să își axeze eforturile, în mod convergent, asupra domeniilor în care concurența nu este încă efectivă. Instituirea unei piețe unice veritabile a comunicațiilor electronice poate afecta, de asemenea, sfera geografică a piețelor, atât în scopul reglementării sectoriale pe baza principiilor concurenței, cât și al aplicării legislației din domeniul concurenței.

(40)  Disparitățile privind punerea în aplicare națională a normelor sectoriale de protecție a utilizatorilor finali creează obstacole semnificative în calea pieței unice digitale, mai ales sub forma unor costuri sporite în materie de conformitate pentru furnizorii de comunicații electronice pentru public care doresc să ofere servicii în mai multe state membre. Mai mult, fragmentarea și incertitudinea cu privire la nivelul de protecție acordat în diferite state membre subminează încrederea utilizatorilor finali și îi descurajează să achiziționeze servicii de comunicații electronice din străinătate. Pentru a realiza obiectivul Uniunii de eliminare a obstacolelor din calea pieței interne, este necesar să se înlocuiască actualele măsuri juridice naționale divergente cu o serie unică și armonizată integral de norme sectoriale care să stabilească un nivel comun ridicat de protecție a utilizatorilor finali. Această armonizare integrală a dispozițiilor juridice nu ar trebui să împiedice furnizorii de comunicații electronice pentru public să ofere utilizatorilor finali clauze contractuale care depășesc nivelul de protecție respectiv. [AM 37]

(41)  Având în vedere că Prezentul regulament armonizează doar anumite norme sectoriale, nu ar trebui să aducă atingere normelor generale de protecție a consumatorilor stabilite în actele dreptul Uniunii și în actele legislative naționale care le transpun. [AM 38]

(42)  Atunci când dispozițiile capitolelor 4 și 5 din prezentul regulament se referă la utilizatorii finali, ele ar trebui să se aplice nu numai consumatorilor, ci și altor categorii de utilizatori finali, în principal microîntreprinderilor. La cerere, alți utilizatori finali decât consumatorii ar trebui să poată conveni, printr-un contract individual, să devieze de la anumite dispoziții. [AM 39]

(43)  Finalizarea pieței unice a comunicațiilor electronice impune și eliminarea obstacolelor care îi împiedică pe utilizatorii finali să aibă acces la servicii de comunicații electronice de pe tot teritoriul Uniunii. Autoritățile publice nu ar trebui, așadar, să creeze obstacole sau să le mențină pe cele existente în calea achiziționării transfrontaliere de astfel de servicii. Furnizorii de comunicații electronice pentru public nu ar trebui să interzică sau să restricționeze accesul utilizatorilor finali ori să îi discrimineze pe baza cetățeniei lor sau a statului lor membru de reședință. Ar trebui să fie posibilă totuși o anumită diferențiere pe baza unor diferențe justificabile obiectiv în materie de costuri, riscuri și condiții de piață precum variațiile cererii și tarifele practicate de concurenți.

(44)  Există în continuare diferențe tarifare extrem de importante, atât pentru comunicațiile fixe, cât și pentru cele mobile, între comunicațiile de voce și SMS naționale și cele care se termină într-un alt stat membru. Deși există variații considerabile între țări, operatori și pachete tarifare, precum și între serviciile mobile și fixe, această situație continuă să afecteze grupurile de consumatori mai vulnerabili și să creeze obstacole în calea comunicării neîngrădite în cadrul Uniunii. Acest lucru se produce în pofida reducerii și a convergenței în termeni absoluți foarte importante a tarifelor de terminare a apelurilor din diferitele state membre, precum și a tarifelor scăzute de pe piețele de tranzit. Mai mult, tranziția către un mediu de comunicații electronice axat integral pe IP ar trebui să determine, în timp util, reduceri suplimentare ale tarifelor. Orice diferențe semnificative între tarifele cu amănuntul ale comunicațiilor la mare distanță fixe naționale care sunt comunicații diferite de cele efectuate în cadrul unei zone locale identificate printr-un cod de zonă geografică în planul național de numerotare și comunicațiile fixe care se termină în alt stat membru ar trebui, așadar, să fie justificate de criterii obiective.

Tarifele cu amănuntul pentru comunicațiile mobile internaționale nu ar trebui să depășească eurotarifele pentru apelurile de voce și, respectiv, mesajele SMS în roaming reglementate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 531/2012, cu excepția cazurilor justificate de criterii obiective. Aceste criterii pot include costurile suplimentare și o marjă aferentă rezonabilă. Alți factori obiectivi pot include diferențele în materie de flexibilitate a tarifelor asociate și faptul că toți utilizatorii finali dispun cu ușurință de tarife alternative din partea unor furnizori de comunicații electronice pentru public care oferă comunicații transfrontaliere în interiorul Uniunii contra unui cost suplimentar scăzut sau fără costuri suplimentare ori de servicii ale societății informației cu funcționalități comparabile, cu condiția ca utilizatorii finali să fie informați activ cu privire la aceste alternative de către furnizorii lor. [AM 40]

(45)  În ultimele decenii, internetul s-a dezvoltat ca o platformă deschisă de inovare cu puține obstacole în calea accesului utilizatorilor finali , al furnizorilor de conținuturi și de aplicații și al furnizorilor de servicii de internet. Principiul de „neutralitate a rețelei” înseamnă în legătură cu internetul deschis faptul că toate tipurile de trafic ar trebui tratate în mod egal, fără discriminări, restricții sau intervenții, indiferent de expeditor, destinatar, tip, conținut, dispozitiv, serviciu sau aplicație. După cum se menționează în Rezoluția Parlamentului European din 17 noiembrie 2011 referitoare la internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa (15) , caracterul deschis al internetului a reprezentat un motor principal pentru competitivitate, dezvoltare economică și socială și inovare, ceea ce a condus la niveluri spectaculoase de dezvoltare a aplicațiilor online, a conținutului și serviciilor și, prin urmare, de creștere a ofertei și a cererii de conținut și servicii, iar internetul a devenit un factor esențial de accelerare a circulației libere a cunoștințelor, ideilor și informațiilor, inclusiv în țările cu acces limitat la mijloace de comunicare independente. Cadrul de reglementare existent vizează să promoveze capacitatea utilizatorilor finali de a accesa și a distribui informații sau de a utiliza aplicațiile și serviciile dorite. Cu toate acestea, recent, Raportul privind practicile de gestionare a traficului publicat în mai 2012 de OAREC și un studiu, comandat de Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori și publicat în decembrie 2012, referitor la funcționarea pieței serviciilor de acces la internet și a furnizării acestora din perspectiva consumatorilor au indicat că un număr important de utilizatori finali sunt afectați de practici de gestionare a traficului care blochează sau încetinesc anumite aplicații. Aceste tendințe impun adoptarea unor reguli clare la nivelul Uniunii pentru a menține internetul deschis și a evita fragmentarea pieței unice care rezultă din măsurile existente în fiecare stat membru. [AM 41]

(46)  Libertatea utilizatorilor finali de a accesa și a distribui informații și conținuturi legale , de a utiliza aplicațiile și serviciile dorite este supusă respectării legislației Uniunii și a legislației naționale compatibile. Prezentul regulament definește limitele eventualelor restricții aplicate acestei libertăți de către furnizorii de comunicații electronice pentru public, dar nu aduce atingere altor acte legislative ale Uniunii, printre care normele privind drepturile de autor și Directiva 2000/31/CE . [AM 42]

(47)  În condițiile unui internet deschis, furnizorii de comunicații electronice pentru public servicii de acces la internet , în limitele convenite prin contract privind volumele de date și vitezele serviciilor de acces la internet, nu ar trebui să blocheze, să încetinească, să degradeze sau să discrimineze anumite conținuturi, aplicații, servicii sau categorii specifice ale acestora, cu excepția unui număr limitat de măsuri de gestionare rezonabilă a traficului. Măsurile adoptate Aceste măsuri ar trebui să fie necesare din punct de vedere tehnic, transparente, proporționale și nediscriminatorii. Gestionarea rezonabilă a traficului cuprinde prevenirea sau împiedicarea unor infracțiuni grave, inclusiv acțiuni voluntare ale furnizorilor de împiedicare a accesului la materiale de pornografie infantilă și a distribuției acestora. Minimizarea efectelor Abordarea congestionării rețelelor ar trebui considerată rezonabilă, să fie permisă cu condiția ca aceasta să se producă doar temporar sau în condiții excepționale. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată solicita unui furnizor să demonstreze că tratamentul egal al tuturor tipurilor de trafic va fi cu mult mai puțin eficient. [AM 43]

(47a)  Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2002/58/CE. [AM 44]

(48)  Tarifele bazate pe volum ar trebui să fie considerate compatibile cu principiul unui internet deschis atât timp cât permit utilizatorilor finali să aleagă tariful care corespunde consumului lor normal de date pe baza unor informații clare, transparente și explicite referitoare la condițiile și implicațiile alegerii respective. În același timp, aceste tarife ar trebui să le permită furnizorilor de comunicații electronice pentru public servicii de acces la internet să adapteze mai bine capacitățile rețelelor la volumele de date preconizate. Este esențial ca utilizatorii finali să primească informații complete înainte de a-și exprima acordul cu privire la orice limitare a volumului de date sau a vitezei și la tarifele aplicabile, ca ei să își poată monitoriza permanent consumul și să achiziționeze achiziționa cu ușurință volume mai mari de date, dacă doresc acest lucru. [AM 45]

(49)  Utilizatorii finali cer, de asemenea, servicii și aplicații ce necesită un nivel mai bun de calitate asigurată a serviciului oferit de furnizorii de comunicații electronice pentru public sau de furnizori de conținuturi, aplicații ori servicii. Ar trebui să se poată îndeplini cererea din partea utilizatorilor în materie de servicii și aplicații ce necesită un nivel mai bun de calitate asigurată. Aceste servicii pot cuprinde, printre altele, televiziunea prin IP (IP-TV) radiodifuziunea , videoconferințele și anumite aplicații în materie de sănătate. Utilizatorii finali ar trebui, așadar, să fie liberi să încheie acorduri privind furnizarea de servicii specializate cu o calitate mai bună a serviciului fie cu furnizorii de servicii de acces la internet, cu furnizorii de comunicații electronice pentru public, fie cu furnizorii de conținuturi, aplicații sau servicii. În cazul încheierii unor astfel de acorduri cu furnizorul de acces la internet, furnizorul ar trebui să se asigure că serviciile de calitate sporită nu afectează în mod semnificativ calitatea generală a accesului la internet. În plus, măsurile de gestionare a traficului nu ar trebui aplicate într-un mod prin care să se facă o discriminare între servicii concurente. [AM 46]

(50)  În plus, furnizorii de conținuturi, aplicații și servicii solicită furnizarea de servicii de transmisie pe baza unor parametri de calitate flexibili, inclusiv a unor niveluri mai scăzute de prioritate a traficului care nu este urgent. Posibilitatea ca furnizorii de conținuturi, aplicații și servicii să negocieze astfel de niveluri flexibile de calitate a serviciului cu furnizorii de comunicații electronice pentru public este poate fi necesară și pentru furnizarea de anumitor servicii specializate și se așteaptă ca ea să joace un rol important în dezvoltarea noilor servicii precum comunicațiile de tip mașină către mașină (machine to machine – M2M). În același timp, aceste acorduri ar trebui să permită furnizorilor de comunicații electronice pentru public să echilibreze mai bine traficul și să prevină congestionarea rețelelor. Furnizorii de conținuturi, aplicații și servicii și furnizorii de comunicații electronice pentru public ar trebui, așadar, să fie liberi în continuare să încheie acorduri în materie de servicii specializate cu privire la niveluri definite de calitate a serviciului atât timp cât acordurile respective nu diminuează substanțial afectează calitatea generală a serviciilor serviciului de acces la internet. [AM 239]

(51)  Autoritățile naționale de reglementare au un rol esențial în asigurarea faptului că utilizatorii finali sunt efectiv în măsură să exercite această libertate de a beneficia de acces la internetul deschis. În acest scop, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă obligații de monitorizare și de raportare și ar trebui să asigure conformitatea furnizorilor de servicii de acces la internet, a altor furnizori de comunicații electronice pentru public și a altor furnizori de servicii și disponibilitatea unor servicii de acces la internet nediscriminatorii de înaltă calitate care nu sunt prejudiciate de serviciile specializate. În cadrul evaluării unei posibile deteriorări generale a serviciilor de acces la internet, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină cont de parametri de calitate precum cei legați de sincronizare și fiabilitate (timp de așteptare, jitter, pierdere de pachete de date), nivelurile și efectele congestionării rețelei, vitezele efective față de cele anunțate în publicitate, performanța serviciilor de acces la internet comparativ cu serviciile specializate cu o calitate mai bună și calitatea percepută de utilizatorifinali . Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să instituie proceduri privind soluționarea reclamațiilor care să prevadă mecanisme de recurs eficiente, simple și disponibile imediat pentru utilizatorii finali și să fie împuternicite să impună cerințe privind calitatea minimă a serviciului tuturor furnizorilor de servicii de acces la internet, altor furnizori de comunicații electronice pentru public sau fiecăruia dintre aceștia și altor furnizori de servicii , dacă acest lucru este necesar pentru a preveni scăderea/degradarea generală a calității serviciilor de acces la internet. [AM 240]

(52)  Măsurile destinate să asigure un nivel mai mare de transparență și de comparabilitate a prețurilor, a tarifelor, a condițiilor și a parametrilor privind calitatea serviciului, inclusiv a celor specifici furnizării de servicii de acces la internet, ar trebui să amelioreze capacitatea utilizatorilor finali de a optimiza selectarea furnizorilor și, astfel, de a beneficia pe deplin de concurență. Orice sistem voluntar de certificare pentru site-urile interactive destinate comparării, pentru ghiduri sau pentru instrumente similare ar trebui să fie independent față de orice furnizor de comunicații electronice, să utilizeze un limbaj simplu și clar, să utilizeze informații complete și actualizate, să aibă o metodologie transparentă, să fie fiabil și accesibil conform Orientărilor privind accesibilitatea conținutului web 2.0 și să prevadă o procedură eficace de soluționare a reclamațiilor. [AM 49]

(53)  Utilizatorii finali ar trebui să primească informații corespunzătoare privind prețul și tipul serviciului oferit înainte de a achiziționa un serviciu. Aceste informații ar trebui furnizate și imediat înainte de conectarea unui apel atunci când apelarea unui anumit număr sau serviciu este supusă unor condiții tarifare speciale, cum ar fi apelurile către serviciile cu tarife majorate, care au adesea un preț special. În cazul în care o astfel de obligație este disproporționată, având în vedere durata și costul informării privind tarifele pentru furnizorul serviciului comparativ cu durata medie a apelului și riscul în materie de costuri la este expus utilizatorul final, autoritățile naționale de reglementare pot acorda o derogare. Utilizatorii finali ar trebui să fie informați și în cazul în care un număr de telefon gratuit face obiectul unor costuri suplimentare. [AM 50]

(54)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public ar trebui să ofere utilizatorilor finali informații corespunzătoare referitoare la, printre altele, serviciile și tarifele lor, calitatea parametrilor serviciilor, accesul la serviciile de urgență și eventualele limitări, precum și gama de servicii și produse concepute pentru consumatorii cu handicap. În cazul unor planuri tarifare cu un volum al comunicațiilor prestabilit, furnizorii de comunicații electronice pentru public ar trebui, de asemenea, să informeze cu privire la posibilitatea de care dispun consumatorii și alți utilizatori finali care adresează o solicitare în acest sens de a transfera orice volum neutilizat din perioada de facturare anterioară în perioada de facturare actuală. Aceste informații ar trebui furnizate într-un mod clar și transparent și ar trebui să fie specifice statelor membre în care sunt furnizate serviciile și, dacă sunt modificate, să fie actualizate. Furnizorii ar trebui să fie scutiți de aceste obligații de informare în cazul ofertelor negociate individual. [AM 51]

(55)  Disponibilitatea unor informații comparabile referitoare la produse și servicii este esențială pentru ca utilizatorii finali să poată face o evaluare independentă a ofertelor. Experiența a demonstrat că disponibilitatea unor informații fiabile și comparabile sporește încrederea utilizatorilor finali în utilizarea serviciilor și dorința lor de a-și exercita libertatea de alegere.

(56)  Contractele sunt un mijloc important pentru a le oferi utilizatorilor finali un nivel ridicat de transparență a informațiilor și de securitate juridică. Furnizorii de comunicații electronice pentru public ar trebui să le ofere utilizatorilor finali informații clare și explicite cu privire la toate elementele esențiale ale contractului înainte ca utilizatorul final să dobândească obligații prin contract. Informațiile ar trebui să fie obligatorii și nu ar trebui să fie modificate decât cu acordul ulterior al utilizatorului final și al furnizorului. Comisia și mai multe autorități naționale de reglementare au identificat recent discrepanțe considerabile între viteza anunțată în publicitate a serviciilor de acces la internet și viteza efectivă de care dispun utilizatorii finali. Furnizorii de comunicații electronice pentru public ar trebui, așadar, să informeze utilizatorii finali , înainte de încheierea contractului, cu privire la viteza și alți parametri ai calității serviciilor pe care îi pot asigura în mod realist în punctul principal în care se află utilizatorul final .

Pentru legăturile fixe și mobile de date, viteza disponibilă în mod normal este viteza unui serviciu de comunicații de care un consumator se poate aștepta să beneficieze în cea mai mare parte a perioadei în care accesează serviciul în cauză, indiferent de oră. Viteza disponibilă în mod normal ar trebui calculată pe baza intervalelor de viteză estimate, a vitezelor medii, a vitezei la orele de vârf și a vitezei minime. Metodologia ar trebui stabilită în cadrul orientărilor OAREC și să facă în mod regulat obiectul unor revizuiri și actualizări, pentru a reflecta evoluția tehnologiei și a infrastructurii. Statele membre ar trebui să se asigure că furnizorii le permit utilizatorilor finali să aibă acces la informații comparabile referitoare la acoperirea rețelelor mobile, inclusiv în ceea ce privește diferitele tehnologii din statul membru al acestora, înainte de încheierea contractului, pentru a le permite utilizatorilor finali în cauză să ia decizii privind achizițiile în cunoștință de cauză. [AM 52]

(57)  În ceea ce privește echipamentele terminale, contractele ar trebui să specifice eventualele restricții impuse de furnizor asupra utilizării echipamentelor, de exemplu prin blocarea dispozitivelor mobile pentru a fi utilizate doar cu anumite cartele SIM, precum și eventualele penalități datorate în cazul rezilierii contractului înainte de data de expirare convenită. După expirarea duratei convenite a contractului nu ar trebui impuse penalități. Contractele ar trebui să specifice și tipurile de servicii post-vânzare, de servicii de întreținere și de servicii de asistență pentru clienți furnizate. Ori de câte ori este posibil, informațiile respective ar trebui să cuprindă și informații tehnice, oferite la cerere, cu privire la buna funcționare a echipamentului terminal pentru care a optat utilizatorul final. Informațiile în cauză ar trebui oferite cu titlu gratuit, cu condiția să nu fi fost descoperită nicio incompatibilitate tehnică. [AM 53]

(58)  Pentru a evita „facturile-șoc”, pentru toate serviciile postplătite, utilizatorii finali ar trebui să poată defini limite financiare maxime stabili o limită financiară maximă predefinită pentru costurile aferente apelurilor efectuate și serviciilor de acces la internet utilizate de ei. Această facilitate ar trebui să fie disponibilă gratuit, cu includă o notificare corespunzătoare care să poată fi consultată ulterior din nou, atunci când valoarea se apropie de limită. După ce se atinge limita maximă, utilizatorii finali nu ar trebui să mai beneficieze de serviciile respective sau să fie taxați pentru ele, cu excepția cazului în care solicită expres continuarea furnizării convenite cu furnizorul. [AM 54]

(58a)  Prelucrarea datelor cu caracter personal la care se face referire în Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat ar trebui să respecte Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16) , care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal în statele membre în temeiul prezentului regulament, sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre, și Directiva 2002/58/CE . [AM 55]

(58b)  Prelucrarea datelor cu caracter personal la care se face referire în Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (17) . [AM 56]

(59)  Experiența din statele membre și cea constatată într-un studiu recent comandat de Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori au indicat că perioadele lungi de valabilitate a contractelor și prelungirea automată sau tacită a contractelor constituie obstacole semnificative în calea schimbării furnizorului. Este astfel de dorit ca utilizatorii finali să poată rezilia un contract după șase luni de la încheierea sa, fără să suporte niciun cost. Într-un astfel de caz, utilizatorii finali pot fi obligați să își compenseze furnizorii pentru valoarea reziduală a echipamentelor terminale subvenționate sau pentru valoarea pro rata temporis a altor promoții. Contractele care au fost prelungite tacit ar trebui să poată fi reziliate cu un preaviz de o lună. [AM 57]

(60)  Ar trebui să se considere că orice modificări semnificative ale condițiilor contractuale impuse de furnizorii de comunicații electronice pentru public în detrimentul utilizatorilor finali, de exemplu în materie de costuri, tarife, limitare a volumului de date, viteze de transmitere a datelor, acoperire sau prelucrarea datelor cu caracter personal, dau utilizatorilor finali dreptul de a rezilia contractul fără să suporte niciun cost.

(61)  Pachetele care cuprind comunicații electronice și alte servicii, cum ar fi cele de radiodifuziune liniară, sunt din ce în ce mai răspândite și constituie un factor important de concurență. Atunci când diferitelor servicii din componența acestor pachete li se aplică clauze contractuale divergente în materie de reziliere a contractului și de schimbare a furnizorului, utilizatorii finali sunt efectiv împiedicați să aleagă alte oferte competitive pentru întregul pachet sau pentru părți ale acestuia. Dispozițiile prezentului regulament referitoare la rezilierea contractului și schimbarea furnizorului ar trebui, așadar, să se aplice tuturor elementelor unui astfel de pachet.

(62)  Pentru a profita pe deplin de mediul concurențial, utilizatorii finali ar trebui să poată face alegeri în cunoștință de cauză și schimba furnizorii atunci când acest lucru este în interesul lor. Utilizatorii finali ar trebui, prin urmare, să își poată schimba furnizorul fără să fie împiedicați de obstacole juridice, tehnice sau procedurale, nici de condiții și penalități contractuale. Portabilitatea numerelor este un factor esențial care facilitează posibilitatea de alegere a consumatorilor și concurența efectivă. Portabilitatea ar trebui realizată într-un timp cât mai scurt, astfel încât numărul să fie activat efectiv în termen de o zi lucrătoare de la încheierea unui acord de transfer. Executarea unei cereri de transfer nu ar trebui să fie condiționată de plata facturilor restante.

(63)  Pentru a sprijini crearea de ghișee unice și a facilita desfășurarea fără probleme pentru utilizatorifinali a procedurii de transfer, aceasta OAREC ar trebui gestionată de furnizorul de comunicații electronice pentru public să fie împuternicit să stabilească orientări care să prevadă responsabilitățile care îi revin furnizorului către care se realizează transferul și furnizorului dinspre care se realizează transferul în cadrul procedurii de transfer și de portabilitate, asigurându‑se, printre altele, că furnizorul de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul nu ar trebui să întârzie sau să îngreuneze îngreunează procedura de transfer, că procedura este automatizată Ar trebui utilizate proceduri automate pe o scară cât mai largă mult posibil și ar trebui asigurat că se asigură un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal. Orientările respective ar trebui să abordeze, de asemenea, problema modalității de asigurare a continuității în ceea ce privește experiența utilizatorilor finali, inclusiv prin intermediul unor elemente de identificare precum adresele de poștă electronică, de exemplu, prin posibilitatea de a opta pentru o facilitate de redirecționare a mesajelor electronice. Disponibilitatea unor informații transparente, precise și furnizate la timp cu privire la schimbarea furnizorului ar trebui să sporească încrederea utilizatorilor finali în această procedură și disponibilitatea lor de a se implica activ în procesul concurențial. [AM 58]

(64)  Contractele încheiate cu furnizorii de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul ar trebui anulate automat după transfer, fără să fie necesare demersuri suplimentare din partea utilizatorilor finali. În cazul serviciilor preplătite, orice sold creditor necheltuit ar trebui rambursat consumatorului care și-a schimbat furnizorul. [AM 59]

(65)  Este necesar ca utilizatorii finali să beneficieze de continuitate atunci când schimbă elemente importante de identificare precum adresele de poștă electronică. În acest scop și pentru a garanta că nu se pierd comunicațiile prin poșta electronică, utilizatorii finali ar trebui să aibă posibilitatea de a alege, gratuit, o facilitate de redirecționare a mesajelor electronice oferită de furnizorul de servicii de acces la internet în cazurile în care utilizatorul final are o adresă de poștă electronică furnizată de furnizorul dispre care se realizează transferul. [AM 60]

(66)  Autoritățile naționale competente pot stabili procedurile globale de portabilitate a numerelor și de schimbare a furnizorului, ținând cont de dezvoltarea tehnologică și de nevoia de a asigura o procedură de transfer rapidă, eficientă și simplă pentru consumatori. Autoritățile naționale competente ar trebui să poată impune măsuri proporționate pentru a proteja utilizatorii finali în mod corespunzător pe tot parcursul procedurii de schimbare a furnizorului, inclusiv sancțiunile adecvate care sunt necesare pentru a minimiza riscurile de abuz sau de întârziere și riscurile ca utilizatorul final să fie transferat la un alt furnizor fără acordul său. Ele ar trebui, de asemenea, să poată stabili un mecanism de compensare automată a utilizatorilor finali în astfel de situații.

(67)  Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată lua măsuri eficace de monitorizare și asigurare a respectării dispozițiilor prezentului regulament și ar trebui să aibă competența de a impune sancțiuni financiare sau administrative în cazul încălcării lor.

(68)  Pentru a ține seama de evoluția pieței și a tehnicii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea anexelor. Este deosebit de important ca, pe durata lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. [AM 61]

(69)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare cu privire la decizia prin care se impune statelor membre să își adapteze planurile de respectare a unui calendar comun de acordare a drepturilor de utilizare și de permitere a utilizării efective.

(70)  Competențele de executare privind armonizarea și coordonarea autorizării utilizării spectrului de frecvențe radio, caracteristicile punctelor de acces fără fir cu rază mică de acțiune, coordonarea măsurilor statelor membre referitoare la alocarea spectrului de frecvențe radio, norme tehnice și metodologice mai detaliate referitoare la produsele europene de acces virtual și garantarea accesului la internet, a gestionării rezonabile a traficului și a calității serviciilor și criteriile de utilizare rezonabilă ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(18) . [AM 62]

(71)  Pentru a asigura coerența între obiectivul și măsurile necesare pentru finalizarea pieței unice a comunicațiilor electronice în conformitate cu prezentul realizarea obiectivelor prezentului regulament și o serie de dispoziții legislative specifice existente, precum și pentru a reflecta elementele esențiale ale practicii decizionale în curs de evoluție, Directivele 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE, Regulamentele (UE) nr. 531/2012 şi (CE) nr. 1211/2009, precum și Decizia nr. 243/2012/UE ar trebui să fie modificate. Acest demers include adoptarea unor dispoziții care să asigure citirea Directivei 2002/21/CE și a directivelor asociate în coroborare cu prezentul regulament, introducerea unor competențe consolidate ale Comisiei pentru a garanta coerența măsurilor corective impuse furnizorilor europeni de comunicații electronice care au o putere semnificativă pe piață în cadrul mecanismului european de consultare, armonizarea criteriilor adoptate pentru evaluarea definiției și competitivității piețelor relevante, adaptarea sistemului de notificare prevăzut în Directiva 2002/20/CE pentru a ține cont de autorizația UE unică , precum și abrogarea dispozițiilor privind armonizarea minimă a drepturilor utilizatorilor finali prevăzute în Directiva 2002/22/CE, care devin redundante ca urmare a armonizării complete prevăzute în prezentul regulament. [AM 63]

(72)  Piața comunicațiilor mobile este în continuare fragmentată în Uniune și nu există nicio rețea de telefonie mobilă care să acopere toate statele membre. În consecință, pentru a furniza servicii de comunicații mobile clienților lor naționali care călătoresc în Uniune, furnizorii de servicii de roaming trebuie să achiziționeze servicii de roaming cu ridicata de la operatorii dintr-un stat membru vizitat. Aceste costuri cu ridicata constituie un impediment important pentru furnizarea de servicii de roaming la niveluri tarifare care să corespundă serviciilor naționale de telefonie mobilă. Prin urmare, ar trebui adoptate măsuri suplimentare pentru a facilita scăderea costurilor respective. Acordurile comerciale sau tehnice dintre furnizorii de servicii de roaming care permit extinderea virtuală a acoperirii rețelei lor în restul Uniunii oferă un mijloc de internalizare a costurilor cu ridicata. Pentru a asigura stimulente corespunzătoare, anumite obligații de reglementare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (19) ar trebui adaptate. În special, atunci când furnizorii de servicii de roaming, prin rețelele lor sau prin acorduri de roaming bilaterale sau multilaterale, se asigură că tuturor clienților din Uniune li se oferă automat tarife de roaming la nivelul tarifelor naționale, obligația furnizorilor naționali de a permite clienților lor accesul la serviciile de roaming de voce, SMS și date ale oricărui alt furnizor alternativ de servicii de roaming nu ar trebui să se aplice acestor furnizori, sub rezerva unei perioade de tranziție în cazul în care accesul menționat a fost deja permis. [AM 64]

(73)  Acordurile de roaming bilaterale sau multilaterale pot permite unui operator de telefonie mobilă să trateze utilizarea roamingului de către clienții săi naționali în rețelele partenerilor drept echivalentă în mare măsură cu furnizarea de servicii către acești clienți în propriile sale rețele, cu efecte importante asupra tarifelor sale cu amănuntul practicate pentru această acoperire virtuală în rețeaua sa pe tot teritoriul Uniunii. Un astfel de acord la nivelul costurilor cu ridicata ar putea permite dezvoltarea unor noi produse de roaming și, prin urmare, ar putea spori posibilitățile de alegere și concurența la nivelul costurilor cu amănuntul. [AM 65]

(74)  Obiectivul de politică stabilit în Agenda digitală pentru Europa și în Regulamentul (UE) nr. 531/2012 este ca diferența dintre tarifele de roaming și cele naționale să se apropie de zero. În practică, acest lucru necesită ca acei consumatori care se încadrează în oricare dintre categoriile largi observabile de consum național, identificate prin referire la diversele pachete cu amănuntul naționale ale unei părți, să aibă încredere să reproducă modelul de consum național tipic asociat cu pachetele lor cu amănuntul naționale respective atunci când călătoresc periodic în cadrul Uniunii, fără costuri suplimentare față de cele suportate într-un context național. Aceste categorii largi pot fi identificate pe baza practicii comerciale actuale prin referire, de exemplu, la diferențierea, în ceea ce privește pachetele cu amănuntul naționale, între clienții cu servicii preplătite și clienții cu servicii postplătite, pachetele exclusiv GSM (adică voce și SMS), pachetele adaptate pentru diferite volume de consum, pachetele pentru întreprinderi și, respectiv, consumatori, pachetele cu amănuntul cu tarifare pe unitate consumată și cele care oferă „cantități” de unități (de exemplu, minute de voce sau megabytes de date) pentru un preț unic, indiferent de consumul efectiv. Diversitatea planurilor tarifare și a pachetelor cu amănuntul de care dispun clienții pe piețele naționale de telefonie mobilă din Uniune răspunde cererilor variabile ale utilizatorilor, asociate cu o piață competitivă. Flexibilitatea de pe piețele naționale ar trebui să se reflecte și în mediul de roaming din interiorul Uniunii, ținând cont de faptul că nevoia furnizorilor de servicii de roaming de inputuri cu ridicata din partea operatorilor independenți ai rețelelor din diferitele state membre poate justifica în continuare impunerea anumitor limite prin referirea la utilizarea rezonabilă, dacă în cazul unui astfel de consum de servicii de roaming se aplică tarifele naționale. [AM 66]

(75)  Deși este în primul rând sarcina furnizorilor furnizorii de servicii de roaming să evalueze caracterul rezonabil al volumelor evaluează ei înșiși volumele de apeluri, SMS și date în roaming care urmează să fie acoperite la tarife naționale în cadrul diverselor lor pachete cu amănuntul, aceștia pot, în pofida desființării tarifelor cu amănuntul la roaming până la 15 decembrie 2015, să aplice o „clauză privind utilizarea rezonabilă” în legătură cu consumul de servicii de roaming cu amănuntul reglementate oferite la nivelul tarifelor naționale în vigoare, făcând trimitere la criteriile de utilizare rezonabilă. Aceste criterii se aplică în așa fel încât consumatorii să fie în măsură să reproducă cu încredere modelul tipic de consum intern aferent pachetelor lor de servicii cu amănuntul naționale, în timp ce călătoresc în mod periodic în interiorul Uniunii. A utoritățile naționale de reglementare ar trebui să supravegheze aplicarea de către furnizorii de servicii de roaming a unor astfel de limite de utilizare rezonabilă și să garanteze că acestea sunt definite în mod specific expres prin referire la informații cuantificate detaliate din contracte formulate clar și transparent pentru clienți. În acest scop, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină cont în cea mai mare măsură de orientările relevante ale OAREC, bazate pe rezultatele unei consultări publice, pentru aplicarea criteriilor de utilizare rezonabilă în contractele cu amănuntul oferite de furnizorii de roaming . În orientările sale, OAREC ar trebui să identifice diverse modele de utilizare pe baza tendințelor de la nivelul Uniunii în materie de utilizare a apelurilor, datelor și SMS-urilor, precum și evoluția așteptărilor privind mai ales consumul de date fără fir. Plafoanele maxime ale eurotarifului ar trebui să constituie în continuare o limită de siguranță pentru tarifele aplicate volumelor consumate în plus față de limitele de utilizare rezonabilă până la expirarea Regulamentului (UE) nr. 531/2012. [AM 67]

(76)  Pentru a oferi claritate și securitate juridică, ar trebui stabilită data de 15 decembrie 2015 pentru etapa finală a eliminării treptate a suprataxelor privind serviciile de roaming cu amănuntul, care a început cu Regulamentul (CE) nr. 717/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului (20) . În plus, reducerea semnificativă recentă până la 30 iunie 2015, Comisia ar trebui, înainte de eliminarea finală a suprataxelor aplicate serviciilor cu amănuntul, să prezinte un raport referitor la orice modificări necesare aduse tarifelor pentru serviciile cu ridicata sau mecanismelor pieței cu ridicata, luând în considerare și tarifele de terminare a apelurilor mobile (mobile termination rates – MTR) aplicate pentru roaming în toată Uniunea ar trebui să permită acum eliminarea costurilor suplimentare de roaming pentru apelurile primite întreaga Uniune . [AM 68]

(77)  Pentru a asigura stabilitatea și conducerea strategică a activităților OAREC, Consiliul autorităților de reglementare al OAREC ar trebui să fie reprezentat de un președinte cu normă întreagă desemnat de Consiliul autorităților de reglementare, pe baza meritului, a competențelor, a cunoștințelor privind piețele de comunicații electronice și participanții de pe aceste piețe și a experienței în materie de supraveghere și reglementare, în urma unei proceduri deschise de selecție organizate și gestionate de Consiliul autorităților de reglementare, asistat de Comisie. În vederea desemnării primului președinte al Consiliului autorităților de reglementare, Comisia ar trebui, printre altele, să întocmească o listă restrânsă a candidaților selectați pe baza meritului, a competențelor, a cunoștințelor privind piețele de comunicații electronice și participanții de pe aceste piețe și a experienței în materie de supraveghere și reglementare. Pentru desemnările ulterioare, oportunitatea întocmirii de către Comisie a unei liste restrânse a candidaților ar trebui analizată într-un raport care urmează să fie elaborat în temeiul prezentului regulament. Oficiul OAREC ar trebui, așadar, să fie alcătuit din președintele Consiliului autorităților de reglementare, un comitet de gestionare și un director administrativ. [AM 69]

(78)  Directivele 2002/20/EC, 2002/21/EC și 2002/22/CE și Regulamentele (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012, precum și Decizia nr. 243/2012/UE ar trebui, așadar, să fie modificate în consecință. [AM 70]

(79)  Atunci când consideră că este necesar pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament, Comisia poate solicita ar trebui să solicite avizul OAREC în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1211/2009. [AM 71]

(79a)  Cadrul de reglementare pentru comunicațiile electronice ar trebui să fie revizuit, așa cum s-a solicitat în Rezoluția Parlamentului European referitoare la raportul privind punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice (21) . Revizuirea ar trebui să se bazeze pe evaluări ex-post ale impactului cadrului începând cu 2009, pe o consultare temeinică și pe o evaluare ex-ante aprofundată a efectelor preconizate ale propunerilor prezentate în cursul revizuirii. Propunerile ar trebui prezentate în timp util pentru a permite legiuitorului să le analizeze și să le dezbată în mod adecvat. [AM 72]

(80)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și drepturile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 8 (protecția datelor cu caracter personal), articolul 11 (libertatea de exprimare și de informare), articolul 16 (libertatea de a desfășura o activitate comercială), articolul 21 (nediscriminarea) și articolul 38 (protecția consumatorilor).

(81)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea de principii de reglementare și de norme detaliate necesare pentru finalizarea pieței unice europene a comunicațiilor electronice, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunilor și efectelor sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat anterior, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiectivul și domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament stabilește principiile de reglementare și normele detaliate necesare pentru finalizarea unei piețe unice europene a comunicațiilor electronice în care : [AM 73]

(a)  furnizorii a facilita exercitarea în practică a dreptului furnizorilor de servicii și rețele de comunicații electronice să aibă dreptul, capacitatea și motivația de a-și dezvolta, extinde și opera rețelele și de a furniza servicii indiferent de locul din Uniune în care este stabilit furnizorul sau în care se află clienții săi prin intermediul unui sistem de notificare armonizat și simplificat, bazat pe un model armonizat ; [AM 74]

(b)  cetățenii și întreprinderile să aibă dreptul și posibilitatea a facilita exercitarea în practică a dreptului cetățenilor și întreprinderilor de a accesa servicii de comunicații electronice competitive, sigure și fiabile, indiferent de locul din Uniune din care sunt furnizate pentru care să existe reguli comune de garantare a unor standarde ridicate de protecție , confidențialitate și securitate a datelor cu caracter personal ale acestora, fără să fie împiedicați de restricții transfrontaliere sau de costuri suplimentare și sancțiuni nejustificate; [AM 75]

(ba)  a realiza un cadru al Uniunii mai coordonat privind un spectru armonizat de frecvențe radio pentru serviciile de comunicații în bandă largă fără fir; [AM 76]

(bb)  a aborda eliminarea treptată a suprataxelor nejustificate pentru comunicațiile în roaming din cadrul Uniunii. [AM 77]

(2)  Prezentul regulament stabilește în special principii de reglementare în temeiul cărora Comisia, Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și autoritățile naționale și regionale competente acționează, fiecare în limita competențelor sale, în coroborare cu dispozițiile Directivelor 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE: [AM 78]

(a)  pentru a asigura condiții de reglementare simplificate, previzibile și convergente referitoare la principalii parametri administrativi și comerciali, inclusiv la proporționalitatea obligațiilor individuale care pot fi impuse pe baza analizei pieței; [AM 79]

(b)  pentru a promova concurența durabilă în cadrul pieței unice și competitivitatea Uniunii la nivel mondial, precum și pentru a reduce în consecință reglementarea sectorială a pieței pe măsură ce și când aceste obiective sunt realizate; [AM 80]

(c)  pentru a favoriza investițiile și inovarea în infrastructuri de mare capacitate noi și pentru a se asigura că acestea acoperă avansate care să acopere întreaga Uniune și să poată pot satisface cererea în curs de evoluție a utilizatorilor finali, indiferent unde se află aceștia pe teritoriul Uniunii ; [AM 81]

(d)  pentru a facilita furnizarea de servicii inovatoare și de înaltă calitate; [AM 82]

(e)  pentru a asigura disponibilitatea și utilizarea foarte eficientă a spectrului de frecvențe radio, în condițiile fie ale unei autorizații generale, fie ale unor drepturi individuale de utilizare, pentru servicii în bandă largă fără fir care să sprijine inovarea, investițiile și crearea de locuri de muncă și să aducă beneficii utilizatorilor finali; [AM 83]

(f)  pentru a servi intereselor cetățenilor și ale utilizatorilor finali în materie de conectivitate prin favorizarea condițiilor de investiții menite să sporească posibilitățile de acces la rețea și calitatea acestuia și a serviciilor și prin facilitarea mobilității în cadrul Uniunii, precum și a incluziunii sociale și teritoriale. [AM 84]

(3)  Pentru a asigura punerea în aplicare a principiilor globale de reglementare prevăzute la alineatul (2), prezentul regulament stabilește, de asemenea, normele detaliate necesare pentru:

(a)  o autorizație UE unică pentru furnizorii europeni de comunicații electronice;

(b)  o convergență sporită a condițiilor de reglementare în ceea ce privește necesitatea și proporționalitatea măsurilor corective impuse de autoritățile naționale de reglementare furnizorilor europeni de comunicații electronice;

(c)  o furnizare armonizată la nivelul Uniunii a anumitor produse cu ridicata pentru banda largă în condiții de reglementare convergente;

(d)  un cadru european coordonat pentru alocarea spectrului armonizat de frecvențe radio pentru serviciile de comunicații în bandă largă fără fir, creând astfel un spațiu fără fir european;

(e)  armonizarea normelor referitoare la drepturile utilizatorilor finali și promovarea unei concurențe efective pe piețele cu amănuntul, creând astfel un spațiu european al consumatorilor de comunicații electronice;

(f)  eliminarea treptată a suprataxelor nejustificate pentru comunicațiile intra-UE și pentru comunicațiile în roaming din cadrul Uniunii. [AM 85]

(3a)  Dispozițiile din prezentul regulament nu aduc atingere acquis-ului Uniunii privind protecția datelor și articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. [AM 86]

Articolul 2

Definiții

În scopul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Directivele 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE, 2002/22/CE și 2002/77/CE.

De asemenea, se aplică următoarele definiții:

1.  „furnizor european de comunicații electronice” înseamnă o întreprindere stabilită în Uniune care furnizează sau intenționează să furnizeze rețele sau servicii de comunicații electronice, fie direct, fie prin intermediul uneia sau mai multor filiale, direcționate către mai multe state membre, și care nu poate fi considerată o filială a unui alt furnizor de comunicații electronice; [AM 87]

2.  „furnizor de comunicații electronice pentru public” înseamnă o întreprindere care furnizează rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice disponibile pentru public;

3.  „filială” înseamnă o întreprindere în cadrul căreia o altă întreprindere, direct sau indirect:

(i)  are competența de a exercita mai mult de jumătate dintre drepturile de vot sau

(ii)  are competența de a numi mai mult de jumătate dintre membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administrație ori ai organelor care sunt reprezentanții legali ai întreprinderii sau

(iii)  are dreptul de a gestiona activitățile întreprinderii; [AM 88]

4.  „autorizație UE unică” înseamnă cadrul juridic aplicabil unui furnizor european de comunicații electronice în întreaga Uniune pe baza autorizației generale obținute în statul membru de origine și în conformitate cu prezentul regulament; [AM 89]

5.  „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care furnizorul european de comunicații electronice își are sediul principal; [AM 90]

6.  „sediu principal” înseamnă locul de stabilire din statul membru în care se iau deciziile principale privind desfășurarea furnizării de servicii sau rețele de comunicații electronice în Uniune și investițiile în această activitate; [AM 91]

7.  „stat membru gazdă” înseamnă orice stat membru diferit de statul membru de origine în care un furnizor european de comunicații electronice furnizează servicii sau rețele de comunicații electronice; [AM 92]

8.  „spectru armonizat de frecvențe radio pentru comunicațiile în bandă largă fără fir” înseamnă spectrul de frecvențe radio pentru care condițiile de disponibilitate, de eficiență și de utilizare eficientă primară sunt armonizate la nivelul Uniunii, în special în conformitate cu dispozițiile Directivei 2002/21/CE și ale temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE , și care servește pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice, altele decât radiodifuziune; [AM 93]

9.  „punct de acces fără fir cu rază mică de acțiune” înseamnă un dispozitiv de acces la rețea fără fir de mică putere și de mici dimensiuni care funcționează într-o zonă limitată, utilizând un spectru de frecvențe radio cu licență sau o combinație de spectru de frecvențe radio cu și fără licență , care poate sau nu să facă parte dintr-o rețea terestră publică de comunicații mobile și care poate fi echipat cu una sau mai multe antene cu un impact vizual redus, care permite accesul fără fir al publicului la rețele de comunicații electronice, indiferent de topologia subiacentă a rețelei; [AM 94]

10.  „rețea radio locală” (RLAN) înseamnă un sistem de acces fără fir de mică putere, care funcționează într-o zonă limitată, cu un risc scăzut de interferență cu alte sisteme similare utilizate în apropiere de alți utilizatori, ce utilizează în mod neexclusiv un spectru de frecvențe radio fără licență pentru care condițiile de disponibilitate și de utilizare eficientă în acest scop sunt armonizate la nivelul Uniunii; [AM 95]

11.  „acces virtual în bandă largă” înseamnă un tip de acces cu ridicata la rețelele în bandă largă care constă într-o legătură virtuală de acces cu sediul sau domiciliul clientului în orice arhitectură de rețea de acces, cu excepția decuplării fizice, împreună cu un serviciu de transmisie către un set definit de puncte de predare, și care include elemente de rețea specifice, funcționalități de rețea specifice și sisteme informatice auxiliare; [AM 96]

12.  „produs de conectivitate cu calitate asigurată a serviciului (CAS)” înseamnă un produs pus la dispoziție în centrala IP care permite clienților să stabilească o legătură de comunicare IP între un punct de interconectare și unul sau mai multe puncte fixe terminale ale rețelei și permite niveluri definite de performanță a rețelei pentru furnizarea de servicii specifice către utilizatorii finali pe baza asigurării unei calități garantate specificate a serviciului, bazate la rândul său pe o serie de parametri specificați; [AM 97]

12a.  „neutralitatea rețelei” înseamnă principiul conform căruia toate tipurile de trafic de internet sunt tratate în mod egal, fără discriminări, restricții sau interferențe, indiferent de expeditor, destinatar, tip, conținut, dispozitiv, serviciu sau aplicație; [AM 234 şi 241]

13.  „comunicații la mare distanță” înseamnă servicii de voce sau de mesagerie care se termină în afara zonelor de taxare ale centralei locale și ale celor regionale identificate printr-un cod de zonă geografică în planul național de numerotare; [AM 98]

14.  „serviciu de acces la internet” înseamnă un serviciu de comunicații electronice disponibil pentru public care asigură conectivitatea la internet în conformitate cu principiul neutralității rețelei și, astfel, conectivitatea dintre, teoretic, toate punctele terminale conectate la internet ale internetului , indiferent de tehnologia de rețea utilizată sau de echipamentul terminal utilizat ;

15.  „serviciu specializat” înseamnă un serviciu de comunicații electronice sau orice alt serviciu care asigură capacitatea de a accesa este optimizat pentru conținuturi, aplicații sau servicii specifice sau o combinație a acestora și ale cărui caracteristici tehnice sunt controlate , furnizat printr-o capacitate distinctă din punct de vedere logic și bazându-se pe un control strict al accesului, oferind funcționalități care necesită o calitate sporită pe toată linia de comunicație (end-to-end) ori care asigură capacitatea de a trimite ori de a primi date de la sau către un anumit număr de părți sau de puncte terminale și care nu este comercializat sau nu poate fi utilizat pe scară largă ca substitut al serviciului de acces la internet; [AM 235 şi 242]

16.  „furnizor de comunicații electronice pentru public către care se realizează transferul” înseamnă furnizorul de comunicații electronice pentru public către care se transferă numărul de telefon sau serviciul; [AM 101]

17.  „furnizor de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul” înseamnă furnizorul de comunicații electronice pentru public de la care se transferă un număr de telefon sau un serviciu. [AM 102]

Capitolul II

Autorizația UE unică

Articolul 3

Libertatea de a furniza comunicații electronice în întreaga Uniune

(1)  Un Orice furnizor european de comunicații electronice are dreptul de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice în întreaga Uniune și de a exercita drepturile aferente furnizării unor astfel de rețele și servicii în fiecare stat membru în care își desfășoară activitatea în temeiul unei autorizații UE unice care este supusă doar cerințelor de notificare prevăzute la articolul 4 . [AM 103]

(2)  Furnizorul european de comunicații electronice este supus normelor și condițiilor aplicate în fiecare stat membru în cauză în conformitate cu legislația Uniunii, dacă nu există dispoziții contrare în prezentul regulament și fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 531/2012. [AM 104]

(3)  Prin derogare de la articolul 12 din Directiva 2002/20/CE, un furnizor european de comunicații electronice poate fi supus unor taxe administrative aplicabile în statul membru gazdă doar dacă are o cifră de afaceri anuală aferentă serviciilor de comunicații electronice furnizate în statul membru respectiv mai mare de 0,5 % din cifra de afaceri națională totală din sectorul comunicațiilor electronice. La perceperea acestor taxe, se ia în considerare numai cifra de afaceri aferentă serviciilor de comunicații electronice furnizate în statul membru în cauză. [AM 105]

(4)  Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2002/22/CE, un furnizor european de comunicații electronice poate fi supus obligației de a plăti contribuțiile impuse pentru a împărți costul net al obligațiilor de serviciu universal în statul membru gazdă doar dacă are o cifră de afaceri anuală aferentă serviciilor de comunicații electronice furnizate în statul membru respectiv mai mare de 3 % din cifra de afaceri națională totală din sectorul comunicațiilor electronice. La perceperea unei astfel de contribuții, se ia în considerare numai cifra de afaceri din statul membru în cauză. [AM 106]

(5)  Un furnizor european Autoritățile naționale de reglementare acordă furnizorilor de comunicații electronice are dreptul la un tratament egal din partea autorităților din diferite state membre în situații echivalente din punct de vedere obiectiv comparabile , indiferent de statul membru în care aceștia își au sediul . [AM 107]

(6)  În cazul unui litigiu între întreprinderi în care este implicat un furnizor european de comunicații electronice cu privire la obligații aplicabile într-un stat membru gazdă în conformitate cu Directivele 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE, cu prezentul regulament sau cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, furnizorul european de comunicații electronice poate consulta autoritatea națională de reglementare din statul membru gazdă, care poate emite un aviz în scopul de a asigura dezvoltarea unor practici de reglementare coerente. La soluționarea litigiului, autoritatea națională de reglementare din statul membru gazdă ține cont în cea mai mare măsură de avizul emis de autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine. [AM 108]

(7)  Furnizorii europeni de comunicații electronice care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, au dreptul să furnizeze rețele și servicii de comunicații electronice în mai multe state membre trimit notificarea prevăzută la articolul 4 până cel târziu la 1 iulie 2016. [AM 109]

Articolul 4

Procedura de notificare pentru furnizorii europeni de comunicații electronice

(1)  Un furnizor european de comunicații electronice trimite o notificare unică în conformitate cu prezentul regulament autorității naționale de reglementare din statul membru de origine înainte de a începe activitatea în cel puțin un stat membru.

(2)  Notificarea conține o declarație privind furnizarea sau intenția de a începe furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice și este însoțită numai de următoarele informații:

(a)  denumirea furnizorului, statutul său juridic și forma sa juridică, numărul de înregistrare în cazul în care furnizorul este înregistrat în registrul comerțului sau în alt registru public similar, adresa geografică a sediului principal, o persoană de contact, o scurtă descriere a rețelelor sau a serviciilor furnizate sau care se intenționează să fie furnizate, inclusiv identificarea statului membru de origine;

(b)  statul (statele) membru(e) gazdă în care sunt furnizate sau se intenționează să fie furnizate serviciile și rețelele, direct sau prin intermediul unor filiale și, în cazul din urmă, denumirea, statutul juridic și forma juridică, adresa geografică, numărul de înregistrare în cazul în care furnizorul este înregistrat în registrul comerțului sau în alt registru public similar în statul membru de origine, precum și punctul de contact al eventualelor filiale în cauză și zonele de operare aferente. Atunci când o filială este controlată în comun de doi sau mai mulți furnizori de comunicații electronice care au sediul principal în state membre diferite, filiala respectivă indică statul membru de origine relevant dintre cele ale societăților-mamă în scopul aplicării prezentului regulament și este notificată în consecință de către societatea-mamă din acel stat membru de origine.

Notificarea se trimite în limba sau limbile aplicabile în statul membru de origine și în orice stat membru gazdă.

(3)  Orice modificare a informațiilor prezentate în conformitate cu alineatul (2) se comunică autorității naționale de reglementare din statul membru de origine în termen de o lună de la modificare. În cazul în care modificarea care trebuie notificată se referă la intenția de a furniza rețele sau servicii de comunicații electronice într-un stat membru gazdă care nu face obiectul unei notificări anterioare, furnizorul european de comunicații electronice își poate începe activitatea statul membru gazdă respectiv din momentul notificării.

(4)  Nerespectarea cerinței în materie de notificare prevăzute la prezentul articol constituie o încălcare a condițiilor comune aplicabile furnizorului european de comunicații electronice în statul membru de origine.

(5)  Autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine transmite informațiile primite în conformitate cu alineatul (2) și eventualele modificări ale acestora primite în conformitate cu alineatul (3) autorităților naționale de reglementare din statele membre gazdă vizate și Oficiului OAREC în termen de o săptămână de la primirea informațiilor sau a modificărilor.

Oficiul OAREC ține un registru accesibil publicului al notificărilor efectuate în conformitate cu prezentul regulament.

(6)  La cererea unui furnizor european de comunicații electronice, autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine emite o declarație în conformitate cu articolul (9) din Directiva 2002/20/CE, în care precizează că întreprinderea în cauză face obiectul autorizației UE unice.

(7)  În cazul în care una sau mai multe autorități naționale de reglementare din diferite state membre consideră că identificarea statului membru de origine dintr-o notificare transmisă în conformitate cu alineatul (2) sau dintr-o eventuală modificare a informațiilor prezentate comunicată în conformitate cu alineatul (3) nu corespunde sau nu mai corespunde cu sediul principal al întreprinderii stabilit în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile respective sesizează Comisia, furnizând motivele pe care se bazează evaluarea lor. O copie a sesizării se transmite Oficiului OAREC pentru informare. După ce a dat posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere furnizorului european de comunicații electronice în cauză și autorității naționale de reglementare din statul membru de origine care face obiectul litigiului, Comisia emite o decizie prin care stabilește statul membru de origine al întreprinderii respective în conformitate cu prezentul regulament, în termen de trei luni de la sesizare. [AM 110]

Articolul 5

Conformitatea cu autorizația UE unică

(1)  Autoritatea națională de reglementare din fiecare stat membru vizat monitorizează și asigură, în conformitate cu legislația sa națională care transpune procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 2002/20/CE, respectarea de către furnizorii europeni de comunicații electronice a normelor și condițiilor aplicabile pe teritoriul său în conformitate cu articolul 3.

(2)  Autoritatea națională de reglementare dintr-un stat membru gazdă transmite autorității naționale de reglementare din statul membru de origine orice informații relevante referitoare la măsurile individuale adoptate în cazul unui furnizor european de comunicații electronice pentru a asigura respectarea normelor și condițiilor aplicabile pe teritoriul său în conformitate cu articolul 3. [AM 111]

Articolul 6

Suspendarea și retragerea drepturilor furnizorilor europeni de comunicații electronice de a furniza comunicații electronice

(1)  Fără a aduce atingere măsurilor referitoare la suspendarea sau retragerea drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio sau a numerelor acordate de orice stat membru vizat și măsurilor temporare adoptate în conformitate cu alineatul (3), autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine este singura care poate suspenda sau retrage drepturile unui furnizor european de comunicații electronice de a furniza rețele sau servicii de comunicații electronice în întreaga Uniunea sau în anumite părți ale acesteia în conformitate cu legislația națională care transpune articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2002/20/CE.

(2)  În cazul unor încălcări grave sau repetate ale normelor și condițiilor aplicabile într-un stat membru gazdă în conformitate cu articolul 3, atunci când măsurile de asigurare a conformității adoptate de autoritatea națională de reglementare din statul membru gazdă în conformitate cu articolul 5 au eșuat, aceasta informează autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine și îi solicită să adopte măsurile prevăzute la alineatul (1).

(3)  Până când autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine adoptă o decizie definitivă cu privire la o solicitare transmisă în conformitate cu alineatul (2), autoritatea națională de reglementare din statul membru gazdă poate adopta măsuri temporare urgente în conformitate cu legislația națională care transpune articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2002/20/CE atunci când are dovezi privind încălcarea normelor și condițiilor aplicabile pe teritoriul său în conformitate cu articolul 3. Prin derogare de la termenul-limită de trei luni prevăzut la articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2002/20/CE, măsurile temporare respective pot fi valabile până în momentul în care autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine adoptă o decizie definitivă.

Comisia, OAREC și autoritățile naționale de reglementare din statul membru de origine și din statele membre gazdă sunt informate în timp util cu privire la măsurile temporare adoptate.

(4)  Atunci când intenționează să adopte o decizie de suspendare sau de retragere a drepturilor unui furnizor european de comunicații electronice în conformitate cu alineatul (1), fie din proprie inițiativă, fie la cererea autorității naționale de reglementare dintr-un stat membru gazdă, autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine își notifică intenția autorităților naționale de reglementare din toate statele membre gazdă afectate de o astfel de decizie. Autoritatea națională de reglementare dintr-un stat membru gazdă poate emite un aviz în termen de o lună.

(5)  Ținând cont în cea mai mare măsură de eventualele avize ale autorităților naționale de reglementare din statele membre gazdă implicate, autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine adoptă o decizie definitivă și o comunică Comisiei, OAREC și autorităților naționale de reglementare din statele membre gazdă afectate de decizie în termen de o săptămână de la adoptarea sa.

(6)  Atunci când autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine a decis să suspende sau să retragă drepturile unui furnizor european de comunicații electronice în conformitate cu alineatul (1), autoritățile naționale de reglementare din statele membre gazdă afectate iau măsurile necesare pentru a împiedica furnizorul european de comunicații electronice să furnizeze în continuare serviciile sau rețelele vizate de decizia respectivă pe teritoriul lor. [AM 112]

Articolul 7

Coordonarea măsurilor de executare

(1)  Atunci când aplică articolul 6, autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine ia măsuri de supraveghere sau de executare referitoare la un serviciu sau o rețea de comunicații electronice furnizată în alt stat membru ori care a provocat prejudicii în alt stat membru cu aceeași diligență ca în cazul în care serviciul sau rețeaua de comunicații electronice în cauză ar fi furnizată în statul membru de origine.

(2)  Statele membre se asigură că pe teritoriul lor este posibilă notificarea sau comunicarea actelor legale aferente măsurilor adoptate în conformitate cu articolele 5 și 6. [AM 113]

Capitolul III

Inputuri europene

Secțiunea 1

Coordonarea utilizării spectrului de frecvențe radio în cadrul pieței unice

Articolul 8

Domeniu de aplicare și dispoziții generale

(1)  Prezenta secțiune se aplică spectrului armonizat de frecvențe radio pentru comunicațiile în bandă largă fără fir în conformitate cu Directiva 2002/21/CE, cu Decizia nr. 676/2002/CE și cu Decizia nr. 243/2012/UE . [AM 114]

(2)  Prezenta secțiune nu aduce atingere dreptului statelor membre de a beneficia de taxe impuse pentru a asigura utilizarea optimă a resurselor spectrului de frecvențe radio în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2002/20/CE și de a organiza și utiliza spectrul lor de frecvențe radio pentru ordinea publică, securitatea publică și apărare, urmărind obiective de interes general precum diversitatea culturală și pluralismul mijloacelor de comunicare în masă . [AM 115]

(3)  În exercitarea atribuțiilor conferite în prezenta secțiune, Comisia ține seama în cea mai mare măsură de orice aviz relevant emis de Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG), înființat prin Decizia 2002/622/CE a Comisiei(22) , precum și de orice bune practici de reglementare, raport sau aviz emise de OAREC în domeniul său de competență . [AM 116]

Articolul 8a

Armonizarea anumitor aspecte ce țin de transferul sau închirierea drepturilor individuale de a utiliza frecvențe radio și de durata acestora

(1)  Fără a aduce atingere Directivei 2002/21/CE sau aplicării normelor în materie de concurență întreprinderilor, se aplică următoarele dispoziții cu privire la transferul sau la închirierea drepturilor de utilizare a spectrului sau a unor părți ale acestuia, prevăzute la articolul 6 alineatul (8) din Decizia nr. 243/2012/UE:

(a)  statele membre publică într-un format electronic standardizat toate detaliile actuale cu privire la aceste drepturi;

(b)  statele membre nu pot refuza unui deținător existent al unui astfel de drept de utilizare transferul sau închirierea acestuia;

(c)  în cazurile care nu sunt prevăzute la litera (b), statele membre pot refuza un transfer doar dacă se dovedește că există un risc clar ca noul deținător să nu poată îndeplini condițiile în vigoare pentru drepturile de utilizare;

(d)  în cazurile care nu sunt prevăzute la litera (b), statele membre nu pot refuza o închiriere, dacă persoana care o efectuează își asumă responsabilitatea pentru îndeplinirea condițiilor în vigoare pentru dreptul de utilizare.

(2)  Orice taxe administrative percepute întreprinderilor pentru prelucrarea unei cereri de transfer sau de închiriere a spectrului includ, în total, doar costurile administrative apărute în urma procesării cererii, inclusiv măsurile auxiliare precum emiterea unui nou drept de utilizare. Orice astfel de taxe sunt percepute în mod obiectiv, transparent și proporțional, astfel încât să se reducă la minimum costurile administrative suplimentare și taxele inerente. Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE se aplică taxelor percepute în temeiul prezentului alineat.

(3)  Toate drepturile de utilizare a spectrului se acordă pentru o durată de minimum 25 de ani și, în orice caz, pentru o durată adecvată pentru a stimula investițiile și concurența și pentru a descuraja utilizarea insuficientă sau „tezaurizareaˮ spectrului. Statele membre pot acorda drepturi de utilizare pe durată nedeterminată.

(4)  Statele membre pot prevedea retragerea proporțională și nediscriminatorie a drepturilor, inclusiv a celor cu o durată minimă de 25 de ani, cu scopul de a asigura utilizarea eficientă a spectrului, inclusiv, dar nu numai, în vederea gestionării spectrului, a asigurării securității naționale, în cazul încălcării condițiilor de acordare a licenței, în vederea modificării armonizate a utilizării unei benzi și în cazul neachitării taxelor.

(5)  Durata tuturor drepturilor de utilizare existente se prelungește astfel la 25 de ani de la data acordării, fără a se aduce atingere altor condiții asociate dreptului de utilizare și drepturilor de utilizare pe durată nedeterminată.

(6)  Introducerea unei durate minime a licenței de 25 de ani nu ar trebui să afecteze capacitatea autorităților de reglementare de a elibera licențe temporare și licențe pentru utilizări secundare într-o bandă armonizată. [AM 117]

Articolul 9

Utilizarea spectrului de frecvențe radio pentru comunicații în bandă largă fără fir: principii de reglementare

(1)  Fără a aduce atingere obiectivelor de interes general, a utoritățile naționale competente în materie de spectru de frecvențe radio contribuie la dezvoltarea unui spațiu al comunicațiilor fără fir în care investițiile și condițiile de concurență pentru comunicațiile în bandă largă fără fir de mare viteză sunt convergente și care permite planificarea și furnizarea de rețele și servicii integrate multiteritoriale integrate, interoperabile și deschise și de economii de scară, încurajând astfel inovarea, creșterea economică și beneficiul pe termen lung pentru utilizatorii finali.

Autoritățile naționale competente se abțin de la aplicarea unor proceduri sau de la impunerea unor condiții pentru utilizarea spectrului de frecvențe radio care îi poate împiedica în mod neîntemeiat pe furnizorii europeni de comunicații electronice să furnizeze rețele și servicii de comunicații electronice integrate în mai multe state membre sau în întreaga Uniune. Acestea se asigură că dezvoltarea unui astfel de spațiu fără fir nu împiedică în mod nejustificat, prin crearea de interferențe, exploatarea serviciilor sau a aplicațiilor existente în benzile de frecvență în cauză, precum și în benzile adiacente. [AM 118]

(2)  Autoritățile naționale competente aplică sistemul de autorizare cel mai puțin costisitor posibil pentru a permite utilizarea spectrului de frecvențe radio, pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale, în așa fel încât să maximizeze flexibilitatea și eficiența utilizării spectrului de frecvențe radio și să promoveze condiții comparabile pe întreg teritoriul Uniunii pentru investițiile și operațiunile integrate multiteritoriale efectuate de furnizorii europeni de comunicații electronice. [AM 119]

(3)  Atunci când stabilesc condițiile și procedurile de autorizare pentru utilizarea spectrului de frecvențe radio, autoritățile naționale competente au în vedere în special egalitatea de tratament tratamentul obiectiv, transparent și nediscriminatoriu între operatorii existenți și potențiali și între furnizorii europeni de comunicații electronice și alte întreprinderi , precum și utilizarea colectivă, partajată și fără licență a spectrului . Autoritățile naționale competente asigură, de asemenea, coexistența utilizatorilor actuali împreună cu utilizatorii noi ai spectrului de frecvențe radio. În acest sens, acestea efectuează o evaluare cuprinzătoare a impactului, precum și consultări, la toate acestea luând parte toate părțile interesate . [AM 120]

(4)  Fără a aduce atingere alineatului (5), autoritățile naționale competente iau în considerare și, dacă este necesar, reconciliază următoarele principii de reglementare atunci când stabilesc condițiile și procedurile de autorizare pentru drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio:

(a)  maximizarea interesului utilizatorului final, inclusiv a interesului utilizatorilor finali, atât în ceea ce privește investițiile eficiente pe termen lung și inovarea în rețelele și serviciile fără fir, cât și concurența efectivă;

(b)  asigurarea utilizării celei mai eficiente și a gestionării eficace a spectrului de frecvențe radio, precum și a disponibilității spectrului fără licență ;

(c)  asigurarea unor condiții previzibile și comparabile pentru a permite planificarea investițiilor facilita investițiile pe termen lung în rețele și a serviciilor serviciile legate de rețele pe o bază multiteritorială și realizarea de economii de scară;

(d)  asigurarea necesității și a proporționalității condițiilor impuse, inclusiv evaluând în mod obiectiv și transparent dacă este justificat sau nu să se impună condiții suplimentare care ar putea fi în favoarea sau în detrimentul anumitor operatori;

(e)  asigurarea unei vaste acoperiri teritoriale a rețelelor de bandă largă pe suport radio de mare viteză și a unui nivel înalt de penetrare și de consum pentru serviciile conexe, ținând, totodată, seama de interesul public și de valoarea socială, culturală și economică a spectrului în ansamblul său;

(ea)  asigurarea faptului că orice modificare a politicii cu privire la utilizarea eficientă a spectrului ia în considerare impactul său asupra interesului public în ceea ce privește interferențele prejudiciabile și costurile. [AM 121]

(5)  Atunci când analizează dacă este necesar să se impună oricare dintre condițiile specifice referitoare la drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio prevăzute la articolul 10, autoritățile naționale competente au în vedere în special criteriile prevăzute la articolul respectiv.

(5a)  Autoritățile naționale competente se asigură că sunt disponibile informații cu privire la condițiile și procedurile de autorizare a utilizării spectrului de frecvențe radio și permit părților interesate să-și prezinte punctele de vedere pe durata acestui proces. [AM 122]

Articolul 10

Criterii relevante care trebuie luate în considerare pentru utilizarea spectrului de frecvențe radio

(1)  Atunci stabilesc numărul și tipul spectrului de frecvențe radio care urmează să fie alocat în cadrul unei anumite proceduri de acordare a drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio, autoritățile naționale competente au în vedere următoarele:

(a)  caracteristicile tehnice, precum și utilizarea actuală și cea planificată ale diferitelor benzi de frecvență radio disponibile; [AM 123]

(b)  posibila combinare într-o singură procedură a benzilor complementare și

(c)  relevanța portofoliilor coerente ale drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio în diferite state membre pentru furnizarea de rețele sau de servicii destinate întregii piețe a Uniunii sau unei părți semnificative a acesteia.

(2)  Atunci când decid să precizeze sau nu orice număr minim sau maxim de frecvențe radio, care ar fi definit în virtutea unui drept de utilizare într-o anumită bandă sau într-o combinație de benzi complementare, autoritățile naționale competente trebuie să asigure:

(a)  cea mai eficientă utilizare a spectrului de frecvențe radio în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) litera (b), ținând seama de caracteristicile și de utilizarea actuală și cea planificată ale benzii sau benzilor respective; [AM 124]

(b)  investiții eficiente în rețele, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) litera (b).

Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării alineatului (5) în ceea ce privește condițiile care definesc numărul maxim de frecvențe radio.

(3)  Autoritățile naționale competente se asigură că taxele pentru drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio de toate tipurile , în cazul în care există:

(a)  reflectă în mod adecvat valoarea socială, culturală și economică a spectrului de frecvențe radio, inclusiv efectele pozitive asupra societății și economiei în ansamblu;

(b)  evită subutilizarea și favorizează investițiile în capacitatea, gradul de acoperire și calitatea rețelelor și serviciilor;

(c)  evită discriminarea și asigură egalitatea șanselor între operatori, inclusiv între operatorii existenți și potențiali;

(d)  duc la o distribuție optimă între plățile imediate în avans și, dacă este cazul de preferință , plățile periodice, având în vedere în special nevoia de a stimula extinderea rapidă a rețelelor și utilizarea spectrului de frecvențe radio, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) literele (b) și (e). ;

(da)  nu sunt plătite cu mai mult de un an înainte ca operatorii să poată începe să utilizeze spectrul de frecvențe radio.

Condițiile tehnice și normative aferente drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio sunt definite și puse la dispoziția operatorilor și a părților interesate înainte de începerea procesului de licitație. [AM 125]

Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării alineatului (5) în ceea ce privește orice condiții care au drept rezultat introducerea unor taxe diferențiate între operatori care sunt prevăzute cu scopul de a promova o concurență efectivă.

(4)  Autoritățile naționale competente pot impune obligații pentru a ajunge la o acoperire teritorială minimă numai în cazul în care acestea sunt necesare și proporționale, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) litera (d), pentru a realiza obiective specifice de interes general stabilite la nivel național. Atunci când impun aceste obligații, autoritățile naționale competente au în vedere următoarele:

(a)  orice acoperire preexistentă a teritoriului național de către serviciile relevante sau de către alte servicii de comunicații electronice;

(b)  reducerea la minim a numărului de operatori care pot face obiectul unor astfel de obligații;

(c)  posibilitatea de repartizare a sarcinilor și de reciprocitate între diferiți operatori, inclusiv furnizori de alte servicii de comunicații electronice;

(d)  investițiile necesare pentru a realiza o astfel de acoperire și necesitatea de a reflecta aceste investiții în taxele aplicabile;

(e)  adecvarea tehnică a benzilor relevante pentru furnizarea eficientă a unei largi acoperiri teritoriale;

(5)  Atunci când stabilesc dacă este necesar să impună oricare dintre măsurile de promovare a concurenței efective prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Decizia nr. 243/2012/UE, autoritățile naționale competente își întemeiază decizia pe o evaluare obiectivă și prospectivă a următoarelor aspecte, luând în considerare condițiile de piață și etaloanele disponibile:

(a)  probabilitatea menținerii sau realizării concurenței efective în absența unor astfel de măsuri și

(b)  efectul probabil al unor astfel de măsuri temporare asupra investițiilor existente și viitoare efectuate de către operatorii de pe piață.

(6)  Autoritățile naționale competente stabilesc condițiile în care întreprinderile pot transfera sau închiria parțial sau integral drepturile lor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio către alte întreprinderi, inclusiv utilizarea în comun a spectrului de frecvențe radio respectiv. Atunci când stabilesc aceste condiții, autoritățile naționale competente au în vedere următoarele:

(a)  optimizarea utilizării eficiente a spectrului de frecvențe radio în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) litera (b);

(b)  permiterea exploatării oportunităților benefice de utilizare în comun;

(c)  reconcilierea intereselor titularilor de drepturi existenți și potențiali;

(d)  crearea unei piețe mai fluide și cu o mai bună funcționare pentru accesul la spectrul de frecvențe radio.

Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării normelor în materie de concurență în cazul întreprinderilor.

(7)  Autoritățile naționale competente autorizează utilizarea în comun a infrastructurii pasive și active și implementarea în comun a infrastructurii pentru comunicații în bandă largă fără fir, luând în considerare:

(a)  situația concurenței bazate pe infrastructură și a oricărei concurențe bazate pe servicii;

(b)  cerințele referitoare la utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio;

(c)  posibilități de alegere sporite și o mai mare calitate a serviciilor pentru utilizatorii finali;

(d)  inovarea tehnologică.

Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării normelor în materie de concurență în cazul întreprinderilor.

Articolul 11

Dispoziții suplimentare referitoare la condițiile de utilizare a spectrului de frecvențe radio

(1)  În cazul în care condițiile tehnice pentru disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului armonizat de frecvențe radio pentru comunicațiile în bandă largă fără fir permit utilizarea spectrului de frecvențe radio relevant în cadrul unui regim de autorizare generală, autoritățile naționale competente evită impunerea oricărei condiții suplimentare și se asigură că nicio utilizare alternativă nu împiedică aplicarea efectivă a unui astfel de regim armonizat. Aceasta nu aduce atingere articolului 2 alineatul (8). [AM 126]

(2)  Autoritățile naționale competente stabilesc condiții de autorizare prin care o autorizație individuală sau un drept de utilizare poate fi revocată (revocat) sau anulată (anulat) în caz de nerespectare repetată a utilizării spectrului de frecvențe radio relevant. Revocarea sau anularea poate face obiectul unei compensări adecvate atunci când incapacitatea de a utiliza spectrul de frecvențe radio este cauzată de motive independente de voința operatorului și se justifică în mod obiectiv.

(3)  Autoritățile naționale competente analizează necesitatea de a stabili, în conformitate cu normele în materie de concurență și în vederea eliberării în timp util sau utilizării în comun a unui spectru suficient de frecvențe radio armonizate în benzi rentabile pentru serviciile în bandă largă fără fir de mare capacitate:

(a)  compensații sau plăți stimulative adecvate pentru utilizatorii existenți sau deținătorii de drepturi de utilizare a spectrului de frecvențe radio, printre altele, prin includerea în sistemul de licitație sau o sumă forfetară pentru acordarea drepturilor de utilizare; sau

(b)  plăți stimulative care urmează a fi plătite de utilizatorii existenți sau de deținătorii de drepturi de utilizare a spectrului de frecvențe radio.

(4)  Autoritățile naționale competente iau în considerare necesitatea de a stabili niveluri de performanță adecvate, corespunzătoare tehnologiei minime, pentru diferite benzi în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Decizia nr. 243/2012/UE în vederea îmbunătățirii eficienței spectrale și fără a aduce atingere măsurilor adoptate în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE.

Atunci când stabilesc nivelurile respective, acestea trebuie, în special:

(a)  să aibă în vedere ciclurile de dezvoltare tehnologică și de reînnoire a echipamentelor, în special a echipamentelor terminale; și

(b)  să aplice principiul neutralității tehnologice pentru a atinge nivelul de performanță specificat, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2002/21/CE.

Articolul 12

Armonizarea anumitor condiții de autorizare referitoare la comunicațiile în bandă largă fără fir

(1)  Ținând pe deplin seama de Directiva 2002/21/CE, în special de articolele 7, 8, 8a, 9 și 9a, de Decizia nr. 676/2002/CE și de Decizia nr. 243/2012/UE, în special de articolele 2, 3, 5 și 6a, a utoritățile naționale competente stabilesc calendare pentru acordarea sau reatribuirea drepturilor de utilizare sau pentru reînnoirea drepturilor respective în condițiile drepturilor existente, care se aplică spectrului armonizat de frecvențe radio pentru comunicațiile în bandă largă fără fir . [AM 127]

Perioada de valabilitate a drepturilor de utilizare sau datele pentru reînnoirea ulterioară a acestora se stabilesc cu mult timp înaintea procedurii relevante incluse în calendarul menționat la primul paragraf. Calendarele, perioadele de valabilitate și ciclurile de reînnoire iau în considerare necesitatea existenței unui mediu de investiții previzibil, posibilitatea efectivă de a elibera orice benzi armonizate ale noului spectru de frecvențe radio relevant pentru comunicații în bandă largă fără fir și perioada de amortizare a investițiilor aferente în condiții concurențiale. [AM 128]

(2)  Pentru a asigura o punere în aplicare coerentă a alineatului (1) în întreaga Uniune și în special pentru a permite disponibilitatea sincronizată a serviciilor fără fir în interiorul Uniunii, Comisia poate , prin intermediul unor acte de punere în aplicare ce urmează a fi adoptate în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament :

(a)  să stabilească stabilește un calendar comun pentru Uniune în ansamblul său sau calendare adecvate circumstanțelor diferitelor categorii de state membre, data sau datele până la care se acordă drepturile individuale de utilizare pentru o bandă armonizată sau o combinație de benzi armonizate complementare și se permite utilizarea efectivă a spectrului de frecvențe radio pentru furnizarea exclusivă sau partajată de comunicații în bandă largă fără fir pe întreg teritoriul Uniunii;

(b)  să determine determină o perioadă minimă de valabilitate pentru drepturile acordate cu privire la benzile armonizate care să nu fie mai mică de 25 de ani și, în orice caz, o durată adecvată pentru a stimula investițiile, inovația și concurența și pentru a descuraja utilizarea insuficientă sau a „tezaurizarea” spectrului sau stabilește că drepturile urmează să fie acordate pe o perioadă nedeterminată ;

(c)  să determine determină , în cazul drepturilor care nu au o perioadă de valabilitate nedeterminată, o dată sincronizată de expirare sau de reînnoire pentru Uniune în ansamblul său;

(d)  să stabilească stabilește data expirării oricăror drepturi existente de utilizare a benzilor până la care, în benzile armonizate, altele decât pentru comunicații comunicațiile în bandă largă fără fir, sau, în cazul drepturilor cu o perioadă de valabilitate nedeterminată, data până la care dreptul se modifică un drept existent de utilizare trebuie modificat a spectrului , pentru a permite furnizarea de comunicații în bandă largă fără fir.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2) și fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 2002/21/CE . [AM 129]

(3)  Conform articolului 8a alineatul (4), de asemenea, Comisia poate adopta adoptă, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, acte de punere în aplicare de armonizare a datei expirării sau reînnoirii drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru conexiunile în bandă largă fără fir în benzi armonizate care există deja la data adoptării unor astfel de acte, în vederea sincronizării în întreaga Uniune a datei de reînnoire sau de reatribuire a drepturilor de utilizare pentru astfel de benzi, inclusiv posibila sincronizare cu data reînnoirii sau a reatribuirii altor benzi armonizate prin măsuri de punere în aplicare adoptate în conformitate cu alineatul (2) sau cu prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

În cazul în care actele de punere în aplicare prevăzute la prezentul alineat definesc o dată armonizată de reînnoire sau de reatribuire a drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio care este ulterioară datei expirării sau reînnoirii oricăror drepturi individuale existente de utilizare a spectrului de frecvențe radio în oricare dintre statele membre, autoritățile naționale competente prelungesc drepturile existente până la data armonizată în conformitate cu aceleași perioada de valabilitate a respectivelor drepturi se prelungește fără a aduce atingere altor condiții de autorizare de fond aplicabile anterior, inclusiv orice taxe aplicabile periodice asociate drepturilor respective .

În cazul în care perioada de prelungire acordată în conformitate cu paragraful al doilea este semnificativă în comparație cu durata inițială a drepturilor de utilizare, autoritățile naționale competente pot condiționa prelungirea drepturilor de orice adaptări ale condițiilor de autorizare aplicabile anterior care sunt necesare în lumina circumstanțelor schimbate, inclusiv impunerea unor taxe suplimentare. Aceste taxe suplimentare se bazează pe o aplicare pro rata temporis a oricărei taxe inițiale pentru drepturile originale de utilizare care a fost în mod expres calculată prin raportare la durata prevăzută inițial. [AM 130]

Actele de punere în aplicare prevăzute la prezentul alineat nu impun reducerea perioadei de valabilitate a drepturilor de utilizare existente în orice stat membru, cu excepția cazului în care acest lucru are loc în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE, și nu se aplică drepturilor existente cu o perioadă de valabilitate nedeterminată.

În cazul în care Comisia adoptă un act de punere în aplicare în temeiul alineatului (2), ea poate aplica dispozițiile prezentului alineat mutatis mutandis oricăror drepturi de utilizare a benzii armonizate în cauză pentru conexiunile în bandă largă fără fir.

(4)  Atunci când adoptă actele de punere în aplicare prevăzute la alineatele (2) și (3), Comisia are în vedere:

(a)  principiile de reglementare prevăzute la articolul 9;

(b)  variațiile obiective pe teritoriul Uniunii în ceea ce privește necesitățile în materie de spectru de frecvențe radio suplimentar pentru furnizarea de conexiuni în bandă largă fără fir, luând în același timp în considerare necesitățile în materie de spectru de frecvențe radio comun pentru rețelele integrate care acoperă mai multe state membre;

(c)  previzibilitatea condițiilor de operare pentru utilizatorii spectrului de frecvențe radio existenți;

(d)  ciclurile de adoptare, dezvoltare și investiții ale generațiilor succesive de tehnologii în bandă largă fără fir;

(e)  cererea de comunicații în bandă largă fără fir de mare capacitate la nivelul utilizatorilor finali.

În cursul stabilirii calendarelor pentru diferitele categorii de state membre care nu au acordat deja drepturi individuale de utilizare și nu au permis deja utilizarea efectivă a benzii armonizate în cauză, Comisia ține seama în mod corespunzător de observațiile prezentate de statele membre cu privire la modul în care drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio au fost acordate în mod tradițional, de motivele de restricție prevăzute la articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 2002/21/CE, de necesitatea eventuală de a elibera banda în cauză, de efectele asupra concurenței sau de constrângerile de ordin geografic sau tehnic, ținând seama de efectul asupra pieței interne. Comisia se asigură că punerea în aplicare a măsurilor nu este amânată în mod nejustificat și că orice variație în materie de calendare între statele membre nu duce la diferențe nejustificate în ceea ce privește situațiile legate de concurență sau de reglementare între statele membre.

(5)  Alineatul (2) nu aduce atingere dreptului statelor membre de a acorda drepturi de utilizare pentru și de a permite utilizarea efectivă a benzii armonizate înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare referitor la banda respectivă, sub rezerva conformității cu paragraful al doilea al prezentului alineat, sau înainte de data armonizată stabilită de un act de punere în aplicare pentru banda respectivă.

În cazul în care autoritățile naționale competente acordă drepturi de utilizare într-o bandă armonizată înainte de adoptarea unui act de punere în aplicare referitor la banda respectivă, ele definesc condițiile de acordare a acestor drepturi și în special cele referitoare la perioada de valabilitate , astfel încât beneficiarii drepturilor de utilizare să fie informați cu privire la posibilitatea adoptării adoptarea de către Comisie a unor acte de punere în aplicare în conformitate cu alineatul (2) care să stabilească perioada minimă de valabilitate a acestor drepturi sau a unui ciclu de expirare sau de reînnoire sincronizat pentru Uniune în ansamblu . Prezentul paragraf nu se aplică acordării drepturilor cu o perioadă de valabilitate nedeterminată. [AM 131]

(6)  Pentru benzile armonizate pentru care a fost stabilit un calendar comun de acordare a drepturilor de utilizare și de permitere a utilizării efective într-un act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu alineatul (2), autoritățile naționale competente furnizează în timp util informații suficient de detaliate Comisiei privind planurile lor de a asigura conformitatea. Comisia poate adopta acte adoptă un act de punere în aplicare care definesc definește formatul și procedurile pentru furnizarea acestor informații în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament . Respectivele acte Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). [AM 132]

În cazul în care Comisia consideră, în cadrul revizuirii unor astfel de planuri detaliate furnizate de un stat membru, că este improbabil ca statul membru în cauză să poată respecta calendarul care i se aplică, Comisia poate adopta o decizie prin intermediul unui act de punere în aplicare prin care să solicite statului membru respectiv să își adapteze planurile în mod corespunzător pentru a asigura respectarea calendarului.

Articolul 12a

Procesul comun de autorizare pentru acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio

(1)  Două sau mai multe state membre pot coopera unul cu celălalt și cu Comisia în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul articolelor 6 și 7 din Directiva privind autorizarea, în vederea stabilirii unui proces comun de autorizare pentru acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio, în conformitate, după caz, cu orice calendar comun stabilit în temeiul articolului 12 alineatul (2). Procesul comun de autorizare îndeplinește următoarele criterii:

(a)  procesele naționale de autorizare individuală sunt inițiate și puse în aplicare de autoritățile naționale competente conform unui program comun;

(b)  prevede, după caz, condiții și proceduri comune pentru selectarea și acordarea drepturilor individuale la nivelul statelor membre în cauză;

(c)  prevede, după caz, condiții comune sau comparabile asociate drepturilor individuale de utilizare la nivelul statelor membre în cauză, printre altele, permițându-le operatorilor să beneficieze de portofolii coerente ale spectrului în ceea ce privește blocurile de frecvențe ce urmează a fi alocate.

(2)  În cazul în care statele membre intenționează să stabilească un proces comun de autorizare, autoritățile naționale competente implicate pun simultan la dispoziția Comisiei și a autorităților competente propunerile lor de măsuri. Comisia informează celelalte state membre.

(3)  Un proces comun de autorizare este deschis oricând altor state membre. [AM 133]

Articolul 13

Coordonarea procedurilor de autorizare și a condițiilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru comunicațiile în bandă largă fără fir pe piața internă

(1)  În cazul în care o autoritate națională competentă intenționează să supună utilizarea spectrului de frecvențe radio unei autorizații generale sau să acorde drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio sau să modifice drepturile și obligațiile în ceea ce privește utilizarea spectrului de frecvențe radio în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2002/20/CE, aceasta pune simultan proiectul său de măsură, împreună cu raționamentul care stă la baza acestuia, la dispoziția Comisiei și a autorităților competente pentru spectrul de frecvențe radio din celelalte state membre, la finalizarea consultării publice menționate la articolul 6 din Directiva 2002/21/CE, dacă este cazul, și, în orice caz, numai într-o etapă a elaborării sale care îi permite să furnizeze Comisiei și autorităților competente din celelalte state membre informații suficiente și stabile privind toate aspectele relevante.

Autoritatea națională competentă furnizează informații care includ cel puțin următoarele aspecte, după caz:

(a)  tipul procesului de autorizare;

(b)  calendarul procesului de autorizare;

(c)  perioada de valabilitate a drepturilor de utilizare, care nu este mai mică de 25 de ani și, în orice caz, este adecvată pentru a stimula investițiile și concurența și pentru a descuraja utilizarea insuficientă sau „tezaurizarea” spectrului ; [AM 134]

(d)  tipul și numărul de frecvențe radio disponibile, în ansamblu sau pentru o anumită întreprindere;

(e)  valoarea și structura oricăror taxe care trebuie plătite;

(f)  indemnizații sau stimulente cu privire la eliberarea sau utilizarea în comun a spectrului de frecvențe radio de către utilizatorii existenți;

(g)  obligații de acoperire;

(h)  acces cu ridicata, cerințe în materie de roaming la nivel național sau regional;

(i)  rezervarea spectrului de frecvențe radio pentru anumite tipuri de operatori sau excluderea anumitor tipuri de operatori;

(j)  condiții legate de alocarea, realocarea, transferul sau acumularea de drepturi de utilizare; [AM 135]

(k)  posibilitatea utilizării spectrului de frecvențe radio în comun;

(l)  utilizarea în comun a infrastructurii;

(m)  nivelurile minime de performanță a tehnologiei;

(n)  restricții aplicate în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 2002/21/CE;

(o)  o revocare sau retragere a unuia sau a mai multor drepturi de utilizare sau o modificare a drepturilor sau condițiilor conexe acestor drepturi care nu poate fi considerată minoră în sensul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE.

(2)  Autoritățile naționale competente și Comisia pot prezenta observații autorității competente în cauză în termen de două luni. Termenul de două luni nu poate fi prelungit.

Atunci când evaluează proiectul de măsură în conformitate cu prezentul articol, Comisia are în vedere în special:

(a)  dispozițiile Directivelor 2002/20/CE și 2002/21/CE și ale Deciziei nr. 243/2012/UE;

(b)  principiile de reglementare prevăzute la articolul 9;

(c)  criteriile relevante pentru anumite condiții specifice prevăzute la articolul 10 și dispozițiile suplimentare stabilite la articolul 11;

(d)  orice act actele de punere în aplicare adoptat adoptate în conformitate cu articolul 12; [AM 136]

(e)  coerența cu procedurile recente, în curs sau planificate în alte state membre, precum și efectele posibile asupra schimburilor comerciale dintre statele membre.

În cazul în care, în această perioadă, Comisia informează autoritatea competentă că proiectul de măsură ar crea un obstacol pentru piața internă sau că are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestuia cu legislația Uniunii, proiectul de măsură nu se adoptă pentru o nouă perioadă de două luni. Comisia informează, de asemenea, autoritățile competente ale celorlalte state membre cu privire la poziția pe care a luat-o în legătură cu proiectul de măsură într-un astfel de caz.

(3)  În cursul perioadei de două luni menționate la alineatul (2), Comisia și autoritatea competentă în cauză cooperează îndeaproape în scopul identificării măsurii celei mai adecvate și eficiente în lumina criteriilor menționate la articolul 2, luând în considerare în mod adecvat opiniile participanților la piață și necesitatea de a asigura dezvoltarea unei practici de reglementare consecvente.

(4)  În orice etapă a procedurii, autoritatea competentă poate modifica sau retrage proiectul de măsură, ținând seama în cea mai mare măsură de notificarea Comisei menționată la alineatul (2).

(5)  În cursul perioadei suplimentare de două luni menționate la alineatul (2), Comisia poate:

(a)  să prezinte un proiect de decizie Comitetului pentru comunicații prin care să solicite autorității competente în cauză retragerea proiectului de măsură. Proiectul de decizie este însoțit de o analiză detaliată și obiectivă a motivelor pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat astfel cum a fost notificat, împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură; sau

(b)  să ia o decizie de modificare a poziției sale în legătură cu proiectul de măsură în cauză.

(6)  În cazul în care Comisia nu a prezentat un proiect de decizie menționat la alineatul (5) litera (a) sau ia o decizie menționată la alineatul (5) litera (b), autoritatea competentă în cauză poate adopta proiectul de măsură.

În cazul în care Comisia a prezentat un proiect de decizie la care se face referire în conformitate cu alineatul (5) litera (a), proiectul de măsură nu se adoptă de către autoritatea competentă pentru o perioadă de maximum șase luni de la notificarea trimisă autorității competente în temeiul alineatului (2).

Comisia poate decide să își schimbe poziția în legătură cu proiectul de măsură în cauză în orice etapă a procedurii, inclusiv după prezentarea unui proiect de decizie Comitetului pentru comunicații.

(7)  Comisia adoptă orice decizie prin care se solicită autorității competente să își retragă proiectul de măsură prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

(8)  În cazul în care Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu alineatul (7), autoritatea competentă modifică sau retrage proiectul de măsură în termen de șase luni de la data notificării deciziei Comisiei. În cazul în care proiectul de măsură se modifică, autoritatea competentă întreprinde o consultare publică, după caz, și pune proiectul de măsură modificat la dispoziția Comisiei în conformitate cu alineatul (1).

(9)  Autoritatea competentă vizată ține seama în cea mai mare măsură de orice observații ale autorităților competente din celelalte state membre și ale Comisiei și poate, cu excepția cazurilor care intră sub incidența alineatului (2) paragraful al treilea, a alineatului (6) paragraful al doilea și a alineatului (7), să adopte proiectul de măsură final și, în acest caz, comunică acest lucru Comisiei.

(10)  Autoritatea competentă informează Comisia cu privire la rezultatele procedurii la care se referă măsura sa după încheierea procedurii respective.

Articolul 14

Accesul la rețelele radio locale

(1)  Autoritățile naționale competente permit furnizarea accesului prin rețelele radio locale la rețeaua unui furnizor de comunicații electronice pentru public, precum și utilizarea spectrului de frecvențe radio armonizate pentru furnizarea respectivă, care este supusă doar unei autorizații generale.

(2)  Autoritățile naționale competente nu împiedică furnizorii de comunicații electronice pentru public să permită accesul publicului la rețelele lor, prin rețelele radio locale, care pot să fie amplasate la locația unui utilizator final, sub rezerva respectării condițiilor de autorizare generală și a acordului prealabil, exprimat în cunoștință de cauză, al utilizatorului final.

(3)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public nu restricționează unilateral:

(a)  dreptul utilizatorilor finali de a avea acces la rețelele radio locale la care doresc să aibă acces furnizate de terți;

(b)  dreptul utilizatorilor finali de a permite în mod reciproc sau mai general accesul altor utilizatori finali la rețelele furnizorilor respectivi prin rețele radio locale, inclusiv pe baza unor inițiative ale terților care se grupează și pun la dispoziția publicului rețelele radio locale ale diferiților utilizatori finali.

(4)  Autoritățile naționale competente nu restricționează dreptul utilizatorilor finali de a permite în mod reciproc sau mai general accesul altor utilizatori finali la rețelele lor radio locale, inclusiv pe baza unor inițiative ale terților care se grupează și pun la dispoziția publicului rețelele radio locale ale diferiților utilizatori finali.

(5)  Autoritățile naționale competente nu restricționează furnizarea accesului public la rețelele radio locale:

(a)  de către autoritățile publice la sediul sau în imediata vecinătate a sediului autorităților publice respective, atunci când acesta este auxiliar serviciilor publice furnizate în astfel de locații;

(b)  prin inițiative ale organizațiilor neguvernamentale sau ale autorităților publice de a se regrupa și de a permite în mod reciproc sau mai general accesul diferiților utilizatori finali la rețelele radio locale, inclusiv, după caz, la rețelele radio locale la care accesul publicului se acordă în conformitate cu litera (a).

(6)  O întreprindere, o autoritate publică sau alt utilizator final nu se consideră a fi un furnizor de comunicații electronice pentru public exclusiv în virtutea furnizării de acces public la rețelele radio locale, în cazul în această furnizare nu are un caracter comercial sau este doar auxiliară altei activități comerciale sau altui serviciu public care nu depinde de transmiterea de semnale prin astfel de rețele.

Articolul 15

Instalarea și exploatarea unor puncte de acces fără fir cu rază mică de acțiune

(1)  Autoritățile naționale competente permit instalarea, conectarea și exploatarea unor puncte de acces fără fir discrete cu rază mică de acțiune în temeiul regimului general de autorizare și nu restricționează în mod nejustificat instalarea, conectarea sau exploatarea acestor puncte de acces prin acordarea unor permise de urbanism individuale sau în orice alt mod, ori de câte ori o astfel de utilizare este conformă cu măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (2).

Prezentul alineat nu aduce atingere regimului de autorizare pentru spectrul de frecvențe radio utilizat pentru exploatarea punctelor de acces fără fir cu rază mică de acțiune.

(2)  În scopul aplicării uniforme a regimului de autorizare generală pentru instalarea, conectarea și exploatarea punctelor de acces fără fir cu rază mică de acțiune în temeiul alineatului (1), Comisia poate , prin intermediul unui act de punere în aplicare, să precizeze ce urmează a fi adoptat în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament , precizează caracteristicile tehnice pentru proiectarea, instalarea și exploatarea punctelor de acces fără fir cu rază mică de acțiune, a căror respectare asigură caracterul lor discret atunci când sunt utilizate în diferite contexte locale. Comisia precizează aceste caracteristici tehnice făcând trimitere la dimensiunea, puterea și caracteristicile electromagnetice maxime și la impactul vizual ale punctelor de acces fără fir cu rază mică de acțiune instalate. Aceste caracteristici tehnice pentru utilizarea punctelor de acces fără fir cu rază mică de acțiune respectă cel puțin cerințele prevăzute în Directiva 2013/35/UE(23) și pragurile definite în Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului(24) . [AM 137]

Caracteristicile tehnice specificate pentru ca instalarea, conectarea și exploatarea punctelor de acces fără fir cu rază mică de acțiune să beneficieze de alineatul (1) nu aduc atingere cerințelor esențiale prevăzute de Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la introducerea pe piață a unor astfel de produse(25) . [AM 138]

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 16

Coordonarea între statele membre în domeniul spectrului de frecvențe radio

(1)  Fără a aduce atingere obligațiilor care le revin în temeiul acordurilor internaționale relevante, inclusiv al reglementărilor UIT privind radiocomunicațiile, autoritățile naționale competente se asigură că utilizarea spectrului de frecvențe radio este organizată pe teritoriul lor și, în special, iau toate măsurile necesare privind alocarea sau atribuirea de frecvențe radio, pentru ca niciun alt stat membru să nu fie împiedicat să permită pe teritoriul său utilizarea unei benzi specifice armonizate în conformitate cu legislația Uniunii.

(2)  Statele membre cooperează în ceea ce privește coordonarea transfrontalieră a utilizării spectrului de frecvențe radio pentru a asigura conformitatea cu alineatul (1) și pentru a garanta că niciunui stat membru nu îi este refuzat accesul echitabil la spectrul de frecvențe radio.

(3)  Orice stat membru în cauză poate invita Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio să își ofere bunele oficii pentru a sprijini statul respectiv și orice alt stat membru în vederea conformării cu prezentul articol.

Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru a se asigura că rezultatele coordonate respectă cerința referitoare la accesul echitabil la spectrul de frecvențe radio între statele membre relevante, pentru a rezolva orice inconsecvențe practice între diferite rezultate coordonate între diferite state membre sau pentru a asigura aplicarea de soluții coordonate în temeiul legislației Uniunii. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). [AM 139]

Secțiunea 2

Produse europene de acces virtual

Articolul 17

Produse europene de acces virtual în bandă largă

(1)  Furnizarea unui produs de acces virtual în bandă largă impusă în conformitate cu articolele 8 și 12 din Directiva 2002/19/CE se consideră ca fiind furnizarea unui produs european de acces virtual în bandă largă în cazul în care se realizează în conformitate cu parametrii minimi enumerați în una dintre ofertele stabilite în anexa I și îndeplinește cumulativ următoarele cerințe de fond:

(a)  capacitatea de a fi oferit ca produs de înaltă calitate oriunde în Uniune;

(b)  grad maxim de interoperabilitate a rețelei și a serviciilor și gestionare nediscriminatorie a rețelei între operatori în mod consecvent cu topologia rețelei;

(c)  capacitatea de a deservi utilizatorii finali în condiții competitive;

(d)  eficiență din punct de vedere al costurilor, ținând seama de capacitatea de a fi pus în aplicare în rețelele existente și în cele recent constituite și de a coexista cu alte produse de acces care pot fi furnizate în aceeași infrastructură a rețelei;

(e)  eficacitate operațională, în special în ceea ce privește limitarea pe cât posibil a obstacolelor în calea punerii în aplicare și a costurilor de instalare pentru furnizorii de acces virtual în bandă largă și pentru solicitanții de acces virtual în bandă largă;

(f)  respectarea normelor privind protecția vieții private, a datelor cu caracter personal, a securității și a integrității rețelelor și a transparenței în conformitate cu legislația Uniunii.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32, în scopul adaptării anexei I în lumina evoluției pieței și a evoluției tehnologice, astfel încât să fie îndeplinite în continuare cerințele de fond menționate la alineatul (1). [AM 140]

Articolul 17a

Produse de acces cu ridicata de înaltă calitate care permit furnizarea de servicii de comunicații pentru întreprinderi

(1)  Autoritățile naționale de reglementare analizează dacă este proporțional să se impună furnizorilor de servicii de comunicații electronice care dețin, în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), o putere de piață semnificativă pe o piață relevantă în ceea ce privește furnizarea de servicii de comunicații electronice cu ridicata de înaltă calitate obligația de a publica o ofertă cu ridicata de referință având în vedere orientările OAREC menționate la alineatul (2). Această analiză ar trebui să se efectueze în termen de o lună de la publicarea orientării OAREC.

(2)   Până la 31 decembrie 2015, OAREC, după consultarea părților interesate și în colaborare cu Comisia, stabilește orientări prin care se indică elementele care trebuie incluse în oferta de referință Orientările ar trebui să se refere cel puțin la segmentele terminale ale liniilor închiriate și pot să se refere și la alte produse de acces cu ridicata destinate întreprinderilor dacă OAREC consideră că este necesar, având în vedere cererea cu amănuntul și cererea cu ridicata, precum și cele mai bune practici în materie de reglementare. Autoritățile naționale de reglementare pot solicita includerea unor elemente suplimentare în oferta de referință. OAREC revizuiește aceste orientări periodic, ținând seama de evoluțiile de pe piață și de cele tehnologice. [AM 141]

Articolul 18

Condiții de reglementare referitoare la produsele europene de acces virtual în bandă largă

(1)  O autoritate națională de reglementare care, în conformitate cu articolele 8 și 12 din Directiva 2002/19/CE, a impus anterior unui operator orice obligație de a oferi acces cu ridicata la o rețea de generație următoare, evaluează dacă ar fi oportun și proporționat să impună, în schimb, o obligație de a furniza un produs european de acces virtual în bandă largă care oferă cel puțin funcționalități echivalente produsului de acces cu ridicata impus în prezent.

Autoritățile naționale de reglementare menționate la primul paragraf realizează evaluarea necesară a măsurilor corective existente privind accesul cu ridicata în cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a prezentului regulament, indiferent de momentul analizei piețelor relevante în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din Directiva 2002/21/CE.

În cazul în care o autoritate națională de reglementare care a impus anterior o obligație de a furniza acces virtual în bandă largă consideră, în urma evaluării sale efectuate în temeiul primului paragraf, că un produs european de acces virtual în bandă largă nu este adecvat în circumstanțele specifice, aceasta furnizează o explicație motivată în proiectul său de măsură în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 6 și 7 din Directiva 2002/21/CE.

(2)  În cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să impună unui operator obligația de a furniza acces cu ridicata la o rețea de generație următoare în conformitate cu articolele 8 și 12 din Directiva 2002/19/CE, ea evaluează în special, în plus față de factorii stabiliți la articolul 12 alineatul (2) din directiva în cauză, avantajele instituirii

(i)  unui input cu ridicata pasiv, cum ar fi accesul fizic neîngrădit la bucla sau la sub-bucla locală;

(ii)  unui input cu ridicata virtual (care nu este fizic) care oferă funcționalități echivalente și în special un produs european de acces virtual în bandă largă care satisface cerințele de fond și parametrii prevăzuți la articolul 17 alineatul (1) din prezentul regulament și în anexa I punctul 1 la prezentul regulament.

(3)  Prin derogare de la articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE, în cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să impună unui operator obligația de a furniza acces virtual în bandă largă în conformitate cu articolele 8 și 12 din directiva respectivă, aceasta impune obligația de a furniza un produs european de acces virtual în bandă largă care prezintă funcționalitățile cele mai relevante pentru a răspunde necesității de reglementare identificate în evaluarea sa. În cazul în care o autoritate națională de reglementare consideră că un produs european de acces virtual în bandă largă nu ar fi adecvat în circumstanțele specifice, aceasta furnizează o explicație motivată în proiectul său de măsură în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 6 și 7 din Directiva 2002/21/CE.

(4)  Atunci când evaluează în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3) dacă este necesar să impună un produs european de acces virtual în bandă largă în locul oricărui alt produs posibil de acces cu ridicata, autoritatea națională de reglementare are în vedere interesul de a avea măsuri corective privind accesul cu ridicata în condiții de reglementare convergente în întreaga Uniune, situația actuală și prospectivă a concurenței bazate pe infrastructură și evoluția condițiilor de pe piață către furnizarea de rețele de generație următoare concurente, respectiv, investițiile realizate de către operatorul desemnat ca având o putere semnificativă pe piață și, respectiv, de către solicitanții de acces și perioada de amortizare pentru astfel de investiții.

Autoritatea națională de reglementare stabilește o perioadă de tranziție pentru înlocuirea unui produs de acces cu ridicata existent cu un produs european de acces virtual în bandă largă în cazul în care este necesar.

(5)  Prin derogare de la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE, în cazul în care un operator are, în temeiul articolelor 8 și 12 din directiva menționată, obligații de a furniza un produs european de acces virtual în bandă largă, autoritățile naționale de reglementare asigură publicarea unei oferte de referință care cuprinde cel puțin elementele prevăzute în anexa I punctul 1, punctul 2 sau punctul 3, după caz.

(6)  Prin derogare de la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE, o autoritate națională de reglementare nu impune o perioadă obligatorie de notificare înainte de a retrage o obligație impusă anterior de a oferi un produs european de acces virtual în bandă largă care satisface cerințele și parametrii de bază prevăzuți la articolul 17 alineatul (1) din prezentul regulament și în anexa I punctul 2 la acesta, în cazul în care operatorul în cauză se angajează în mod voluntar să pună la dispoziție un astfel de produs la cererea unor părți terțe în condiții corecte și rezonabile pentru o perioadă suplimentară de trei ani.

(7)  Atunci când o autoritate națională de reglementare analizează, în contextul unei evaluări în temeiul alineatelor (2) sau (3), dacă este sau nu necesar să impună sau să mențină controale ale prețurilor în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2002/19/CE pentru accesul cu ridicata la rețelele de generație următoare, fie prin intermediul unuia dintre produsele europene de acces virtual în bandă largă, fie în alt mod, ea ia în considerare situația concurenței în ceea ce privește prețurile, diversitatea și calitatea produselor oferite la nivelul pieței cu amănuntul. Aceasta ia în considerare eficacitatea protecției împotriva discriminării la nivelul pieței cu ridicata și situația concurenței bazate pe infrastructură din alte rețele fixe sau fără fir, acordând importanța cuvenită rolului concurenței bazate pe infrastructură existente între rețelele de generație următoare în stimularea îmbunătățirii în continuare a calității pentru utilizatorii finali, pentru a stabili dacă în cazul respectiv controlul prețurilor pentru accesul cu ridicata nu ar fi necesar sau proporțional. [AM 142]

Articolul 19

Produse de conectivitate cu calitate asigurată a serviciului (CAS)

(1)  Orice operator are dreptul de a oferi un produs european de conectivitate CAS astfel cum se specifică la alineatul (4).

(2)  Orice operator răspunde oricărei solicitări rezonabile de a oferi un produs european de conectivitate CAS, astfel cum se specifică la alineatul (4), transmise în scris de către un furnizor autorizat de comunicații electronice. Orice refuz de a oferi un produs european CAS se bazează pe criterii obiective. Operatorul menționează motivele oricărui refuz în termen de o lună de la solicitarea scrisă.

Se consideră a fi un motiv obiectiv de refuz faptul că partea care solicită furnizarea unui produs european de conectivitate CAS nu este în măsură sau nu este dispusă să pună la dispoziția părții solicitate, fie în interiorul Uniunii, fie în țări terțe, un produs european de conectivitate CAS în condiții rezonabile, în cazul în care aceasta din urmă solicită acest lucru.

(3)  În cazul în care cererea este respinsă sau nu s-a ajuns la un acord privind termenii și condițiile specifice, inclusiv prețul, în termen de două luni de la solicitarea scrisă, oricare dintre părți are dreptul de a prezenta problema autorității naționale de reglementare competente în temeiul articolului 20 din directiva 2002/21/CE. În acest caz, se poate aplica articolul 3 alineatul (6) din prezentul regulament.

(4)  Furnizarea unui produs de conectivitate se consideră a fi furnizarea unui produs european de conectivitate CAS în cazul în care produsul este furnizat în conformitate cu parametrii minimi enumerați în anexa II și îndeplinește cumulativ următoarele cerințe de fond:

(a)  capacitatea de a fi oferit ca produs de înaltă calitate oriunde în Uniune;

(b)  permite prestatorilor de servicii să răspundă nevoilor utilizatorilor lor finali;

(c)  rentabilitate, luând în considerare soluțiile existente care pot fi oferite în același rețele;

(d)  eficacitate operațională, în special în ceea ce privește limitarea pe cât posibil a obstacolelor în calea punerii în aplicare și a costurilor de instalare pentru clienți; și

(e)  garantarea faptului că sunt respectate normele privind protecția vieții private, a datelor cu caracter personal, a securității și a integrității rețelelor și a transparenței în conformitate cu legislația Uniunii.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32, în scopul adaptării anexei II în lumina evoluției pieței și a evoluției tehnologice, astfel încât să fie îndeplinite în continuare cerințele de fond menționate la alineatul (4). [AM 143]

Articolul 20

Măsuri legate de produsele europene de acces

(1)  Comisia adoptă până la 1 ianuarie 2016 acte de punere în aplicare de stabilire a unor norme uniforme tehnice și metodologice de implementare a unui produs european de acces virtual în bandă largă în sensul articolului 17 și al anexei I punctul 1, în conformitate cu criteriile și parametrii menționați și pentru a asigura echivalența funcționalității unui astfel de produs de acces virtual cu ridicata în rețelele de generație următoare cu cea a unui produs de acces fizic necondiționat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a normelor uniforme tehnice și metodologice pentru implementarea unuia sau a mai multor produse europene de acces în sensul articolelor 17 și 19 și al anexei I punctele 2 și 3 și al anexei II, în conformitate cu criteriile și parametrii respectivi prevăzuți în acestea. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). [AM 144]

Capitolul IV

Drepturile armonizate ale utilizatorilor finali de a avea acces la internetul deschis [AM 146]

Articolul 21

Eliminarea restricțiilor și a discriminării

(1)  Libertatea utilizatorilor finali de a utiliza rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice accesibile publicului furnizate de o întreprindere stabilită în alt stat membru nu este restricționată de autoritățile publice.

(2)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public nu aplică utilizatorilor finali cerințe sau condiții de acces sau de utilizare discriminatorii, pe baza naționalității sau a locului de reședință al utilizatorului final, cu excepția cazului în care astfel de diferențe sunt justificate în mod obiectiv.

(3)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public nu aplică pentru comunicațiile intra-UE încheiate în alt stat membru, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat în mod obiectiv, tarife care:

(a)  în ceea ce privește comunicațiile fixe, sunt mai mari decât tarifele pentru comunicațiile la mare distanță naționale;

(b)  în ceea ce privește comunicațiile mobile, sunt mai mari decât eurotarifele pentru comunicațiile reglementate de voce și, respectiv, prin SMS în roaming stabilite în Regulamentul (UE) nr. 531/2012. [AM 145]

Articolul 22

Soluționarea litigiilor transfrontaliere

Procedurile extrajudiciare instituite în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE se aplică, de asemenea, litigiilor referitoare la contractele încheiate între consumatori (și alți utilizatori finali în măsura în care astfel de proceduri extrajudiciare sunt disponibile și pentru ei) și furnizorii de comunicații electronice destinate publicului care sunt stabiliți în alt stat membru. În cazul litigiilor care intră sub incidența Directivei 2013/11/UE (26) , se aplică dispozițiile directivei respective. [AM 147]

Articolul 23

Libertatea de a furniza și de a beneficia de acces la internetul deschis și gestionarea rezonabilă a traficului [AM 148]

(1)  Utilizatorii finali au libertatea dreptul de a accesa și de a distribui informații și conținut, și de a utiliza și de a pune la dispoziție aplicații și servicii la alegerea acestora și de a utiliza terminale la alegere, indiferent de locul unde se află utilizatorul final sau furnizorul ori de proveniența, destinația sau locul unde se furnizează serviciul, informațiile sau conținuturile, prin intermediul serviciului lor de acces la internet.

Utilizatorii finali au libertatea de a încheia acorduri privind volumele de date și vitezele cu furnizorii de servicii de acces la internet și, în conformitate cu orice astfel de acorduri referitoare la volumele de date, să beneficieze de orice oferte ale furnizorilor de conținut, aplicații și servicii de internet.

(2)  Utilizatorii finali au, de asemenea, libertatea de a conveni prestarea de servicii specializate cu o calitate mai bună a serviciilor, fie cu Furnizorii de acces la internet, de comunicații electronice pentru public, fie cu și furnizorii de conținuturi, aplicații și servicii au libertatea de a oferi servicii specializate utilizatorilor finali .

Pentru a permite furnizarea unor Astfel de servicii specializate către utilizatorii finali, furnizorii de conținut, aplicații și servicii și furnizorii de comunicații electronice pentru public au libertatea de a încheia acorduri între ei pentru a transmite volumele de date conexe sau traficul conex ca servicii specializate cu o calitate a serviciului definită sau cu o capacitate dedicată. Furnizarea de servicii specializate nu afectează în mod repetat sau continuu calitatea generală a serviciilor de acces la internet sunt oferite numai în cazul în care capacitatea rețelei este suficientă pentru a le furniza în plus față de serviciile de acces la internet și nu afectează disponibilitatea sau calitatea serviciilor de acces la internet. Furnizorii de acces la internet destinat utilizatorilor finali nu fac discriminări între servicii și aplicații echivalente din punct de vedere funcțional.

(3)  Prezentul articol nu aduce atingere legislației Uniunii sau legislației naționale legate de legalitatea informațiilor, conținutului, aplicațiilor sau serviciilor transmise.

(4)  Exercitarea libertăților prevăzute la alineatele (1) și (2) este facilitată prin furnizarea de informații complete în conformitate cu articolul 25 alineatul (1), articolul 26 alineatul (2) și articolul 27 alineatele (1) și (2)

Utilizatorilor finali li se oferă informații complete în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), articolul 21 alineatul (3) și articolul 21a din Directiva 2002/22/CE, inclusiv informații privind eventualele măsuri de gestionare a traficului aplicate care ar putea afecta accesul la informații, conținuturi, aplicații și servicii, precum și distribuirea acestora, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol .

(5)  În limitele oricăror volume Furnizorii de servicii de acces la internet și utilizatorii finali pot conveni să stabilească limite pentru volumele de date sau viteze convenite prin contract pentru serviciile de acces la internet, Furnizorii de servicii de acces la internet nu limitează libertățile prevăzute la alineatul (1) prin blocarea, încetinirea, modificarea, degradarea sau discriminarea unui anumit conținut sau a anumitor aplicații sau servicii sau a anumitor clase ale acestora, cu excepția cazurilor în care este necesar să se aplice măsuri rezonabile de gestionare a traficului. Măsurile rezonabile de gestionare a traficului sunt transparente, nediscriminatorii, proporționale și necesare pentru:

(a)  a pune în aplicare o dispoziție legislativă sau o hotărâre judecătorească sau pentru a preveni sau a împiedica infracțiuni grave ;

(b)  a menține integritatea și securitatea rețelei, ale serviciilor furnizate prin intermediul acestei rețele și ale terminalelor utilizatorilor finali;

(c)  a preveni transmiterea de comunicări nesolicitate utilizatorilor finali care și-au exprimat consimțământul prealabil cu privire la aceste măsuri restrictive;

(d)  a preveni sau a reduce la minim efectele congestionării temporare sau și excepționale a rețelei cu condiția ca tipurile echivalente de trafic să fie tratate în mod egal.

Gestionarea rezonabilă Măsurile de gestionare a traficului implică doar prelucrarea datelor care sunt necesare și proporționale pentru a realiza obiectivele menționate la prezentul alineat nu sunt menținute în vigoare mai mult decât este necesar .

Fără a aduce atingere Directivei 95/46/CE, măsurile de gestionare a traficului implică doar prelucrarea datelor cu caracter personal care este necesară și proporțională pentru a realiza obiectivele menționate la prezentul alineat și fac, de asemenea, obiectul Directivei 2002/58/CE, în special în ceea ce privește confidențialitatea comunicațiilor.

Furnizorii de servicii de acces la internet stabilesc proceduri adecvate, clare, deschise și eficiente de soluționare a plângerilor privind încălcarea prezentului articol. Aceste proceduri nu aduc atingere dreptului utilizatorilor finali de a se adresa în acest sens autorității naționale de reglementare. [AM 236 şi 243]

Articolul 24

Garanții pentru calitatea serviciilor

(1)  În exercitarea competențelor care le revin în temeiul articolului 30a cu privire la articolul 23, autoritățile naționale de reglementare monitorizează îndeaproape și garantează capacitatea efectivă a utilizatorilor finali de a beneficia de libertățile prevăzute la articolul 23 alineatele (1) și (2), respectarea articolului 23 alineatul (5) și disponibilitatea continuă a serviciilor de acces la internet nediscriminatorii la niveluri de calitate care reflectă evoluția tehnologică și care nu sunt afectate de serviciile specializate . În cooperare cu alte autorități naționale competente, ele monitorizează și efectele serviciilor specializate asupra diversității culturale și a inovării. Autoritățile naționale de reglementare prezintă un raport anual publică rapoarte anuale Comisiei și OAREC cu privire la monitorizarea și constatările lor pe care le transmit Comisiei și OAREC. [AM 153]

(2)  Pentru a împiedica scăderea generală a calității serviciilor de acces la internet sau pentru a menține capacitatea utilizatorilor finali de a accesa și de a distribui conținuturi sau informații sau de a utiliza aplicații, și servicii și programe informatice la alegerea acestora, autoritățile naționale de reglementare au competența de a le impune furnizorilor de comunicații electronice pentru public cerințe minime privind calitatea serviciilor pentru furnizorii de comunicații electronice pentru public și, după caz, alți parametri de calitate a serviciului, astfel cum sunt definiți de autoritățile naționale de reglementare .

Autoritățile naționale de reglementare furnizează Comisiei, în timp util înainte de impunerea unor astfel de cerințe, un rezumat privind motivele acțiunii, cerințele preconizate și acțiunea propusă. Aceste informații se pun, de asemenea, la dispoziția OAREC. Comisia poate, după examinarea acestor informații, să facă observații sau recomandări pe marginea lor, în special pentru a se asigura că cerințele preconizate nu afectează negativ funcționarea pieței interne. Cerințele preconizate nu se adoptă timp de două luni de la primirea informațiilor complete de către Comisie, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel între Comisie și autoritatea națională de reglementare sau Comisia a informat autoritatea națională de reglementare cu privire la reducerea perioadei de examinare ori Comisia a formulat observații sau recomandări. Autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de observațiile sau de recomandările Comisiei și comunică cerințele adoptate Comisiei și OAREC. [AM 154]

(3)  În termen de șase luni de la adoptarea prezentului regulament, după consultarea părților interesate și în strânsă colaborare cu Comisia poate adopta acte de punere în aplicare , OAREC stabilește orientări generale care definesc condiții uniforme pentru punerea în aplicare a obligațiilor ce le revin autorităților naționale competente de reglementare în temeiul prezentului articol, inclusiv în legătură cu aplicarea unor măsuri de gestionare a traficului și pentru monitorizarea conformității . Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). [AM 155]

Articolul 24a

Revizuire

Comisia, în strânsă colaborare cu OAREC, revizuiește modul de funcționare al dispozițiilor privind serviciile specializate și, după o consultare publică, prezintă, până la [a se introduce data - trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] rapoarte și propuneri adecvate Parlamentului European și Consiliului. [AM 56]

Articolul 25

Transparența și publicarea informațiilor

(1)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public publică, cu excepția unor oferte care sunt negociate în mod individual, informații transparente, comparabile, adecvate și actualizate cu privire la:

(a)  numele, adresa și informațiile lor de contact;

(b)  serviciile oferite și parametrii relevanți de calitate a serviciului, prețurile aplicabile (pentru consumatori, inclusiv taxele) și orice tarife aplicabile (pentru acces, utilizare, întreținere și orice costuri suplimentare), precum și costurile legate de echipamentul terminal, pentru fiecare plan tarifar;

(c)  tarifele aplicabile referitoare la orice număr sau serviciu care face obiectul unor condiții tarifare speciale;

(d)  calitatea serviciilor lor, în conformitate cu actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (2);

(e)  serviciile de acces la internet, în cazul în care sunt oferite, precizând următoarele:

(i)  viteza de transmitere a datelor disponibilă efectiv pentru descărcare și încărcare în statul membru de reședință al utilizatorului final, inclusiv la orele de vârf;

(ii)  nivelul limitărilor aplicabile referitoare la volumul datelor, dacă acestea există; prețurile pentru creșterea volumului de date disponibil ad hoc sau în mod permanent; viteza de transmitere a datelor, precum și costul său, disponibilă după consumul integral al volumului de date aplicabil, în cazul în care există o limită în acest sens; și mijloacele de care dispun utilizatorii finali pentru a monitoriza, în orice moment, nivelul actual al consumului lor;

(iii)  o explicație clară și ușor de înțeles privind modul în care orice limitare a volumului datelor, viteza efectiv disponibilă și alți parametri de calitate, precum și utilizarea simultană a unor servicii specializate cu o mai bună calitate a serviciilor pot influența în practică utilizarea conținutului, a aplicațiilor și a serviciilor;

(iv)  informațiile cu privire la orice proceduri aplicate de furnizor pentru măsurarea și structurarea traficului în așa fel încât să se evite congestionarea unei rețele, precum și la modul în care aceste proceduri ar putea influența calitatea serviciului și protecția datelor cu caracter personal;

(f)  măsurile luate pentru a asigura echivalența în ceea ce privește accesul pentru utilizatorii finali cu handicap, inclusiv informații actualizate în mod regulat privind detaliile produselor și serviciilor concepute pentru aceștia;

(g)  clauzele și condițiile lor contractuale standard, inclusiv durata minimă a contractului, condițiile privind rezilierea anticipată a contractului și orice taxe datorate în acest caz, procedurile și tarifele directe legate de schimbarea furnizorului și transferabilitatea numerelor și a altor identificatori, precum și mecanismele de compensare pentru întârzierea sau abuzul în materie de schimbare a furnizorului;

(h)  accesul la servicii de urgență și la informații de localizare a apelantului pentru toate serviciile oferite, orice limitări în materie de furnizare a serviciilor de urgență în temeiul articolului 26 din Directiva 2002/22/CE, precum și orice modificări ale acestora;

(i)  drepturile în ceea ce privește serviciul universal, inclusiv, după caz, facilitățile și serviciile prevăzute în anexa I la Directiva 2002/22/CE.

Aceste informații se publică într-o formă clară, completă și ușor accesibilă în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru în care serviciul este oferit și se actualizează în mod regulat. Aceste informații sunt transmise înainte de publicare, la cerere, autorităților naționale de reglementare relevante. Orice diferențiere în ceea ce privește condițiile aplicate consumatorilor și altor utilizatori finali trebuie să fie explicitată.

(2)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să precizeze metodele pentru măsurarea vitezei serviciilor de acces la internet, parametrii privind calitatea serviciului și metodele pentru măsurarea acestora, precum și conținutul, forma și modul de publicare a informațiilor, inclusiv posibilele mecanisme de certificare a calității. Comisia poate lua în considerare parametrii, definițiile și metodele de măsurare prevăzute în anexa III la Directiva 2002/22/CE. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

(3)  Utilizatorii finali au acces la instrumente independente de evaluare care să le permită să compare performanța accesului la rețeaua de comunicații electronice și a serviciilor de comunicații electronice și costurile structurilor alternative de utilizare. În acest scop, statele membre instituie un sistem voluntar de certificare pentru site-urile și ghidurile interactive sau instrumentele similare. Certificarea se acordă pe baza unor cerințe obiective, transparente și proporționate, în special pe baza independenței față de orice furnizor de comunicații electronice pentru public, a utilizării unui limbaj simplu, a furnizării de informații complete și actualizate și a aplicării unei proceduri eficace de soluționare a plângerilor. Dacă nu sunt disponibile pe piață gratuit sau la un preț rezonabil sisteme de comparare certificate, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități naționale competente pun la dispoziție astfel de facilități ele însele sau prin intermediul unor terți, cu respectarea cerințelor de certificare. Informațiile publicate de furnizorii de comunicații electronice pentru public sunt accesibile și gratuite în scopul de a pune la dispoziție facilități de comparare.

(4)  La cererea autorităților publice relevante, furnizorii de comunicații electronice pentru public distribuie gratuit informații de interes public către utilizatorii finali, atunci când este cazul, prin aceleași mijloace care sunt utilizate în mod normal de acestea pentru comunicarea cu utilizatorii finali. În acest caz, astfel de informații sunt furnizate de autoritățile publice relevante furnizorilor de comunicații electronice pentru public într-un format standardizat și pot viza, inter alia, următoarele subiecte:

(a)  cele mai frecvente utilizări ale serviciilor de comunicații electronice în scopul comiterii de activități ilegale sau pentru a disemina conținuturi dăunătoare, în special atunci când acestea pot aduce atingere respectării drepturilor și libertăților celorlalți, inclusiv încălcări ale drepturilor legate de protecția datelor, ale drepturilor de autor și ale drepturilor conexe, precum și consecințele juridice ale acestora; și

(b)  mijloacele de protecție împotriva riscurilor la adresa securității personale și a accesului ilegal la date cu caracter personal atunci când se utilizează servicii de comunicații electronice. [AM 157]

Articolul 26

Cerințe referitoare la informarea pentru contracte

(1)  Înainte ca un contract privind furnizarea de conexiune la o rețea publică de comunicații electronice sau de servicii de comunicații electronice disponibile în mod public să devină obligatoriu, furnizorii de comunicații electronice pentru public furnizează consumatorilor (și altor utilizatori finali, cu excepția cazului în care au convenit în mod explicit altfel), cel puțin următoarele informații:

(a)  identitatea, adresa și informațiile de contact ale furnizorului și, dacă acestea sunt diferite, adresa și datele de contact pentru eventualele plângeri;

(b)  principalele caracteristici ale serviciilor furnizate, inclusiv, în special:

(i)  pentru fiecare plan tarifar, tipurile de servicii oferite, volumele de comunicații incluse și toți parametrii relevanți de calitate a serviciului, inclusiv timpul necesar pentru conectarea inițială;

(ii)  dacă se oferă acces la servicii de urgență și la informații de localizare a apelantului și statele membre în care se oferă accesul respectiv, precum și orice limitări legate de furnizarea serviciilor de urgență în conformitate cu articolul 26 din Directiva 2002/22/CE;

(iii)  tipurile de servicii post–vânzare, de servicii de întreținere și de servicii de asistență pentru clienți furnizate, condițiile și tarifele pentru aceste servicii, precum și mijloacele de contactare a acestor servicii;

(iv)  orice restricții impuse de către furnizor privind utilizarea echipamentului terminal furnizat, inclusiv informații referitoare la deblocarea echipamentelor terminale și la orice taxe implicate în cazul în care contractul este reziliat înainte de încheierea perioadei contractuale minime;

(c)  detalii privind prețurile și tarifele (pentru consumatori, inclusiv taxele și costurile suplimentare datorate eventual) și mijloacele prin care sunt puse la dispoziție informații actualizate privind toate tarifele și taxele aplicabile;

(d)  metodele de plată oferite și orice diferențe de cost datorate metodei de plată, precum și sistemele disponibile pentru a garanta transparența facturării și a monitoriza nivelul consumului;

(e)  durata contractului și condițiile de reînnoire și de reziliere a acestuia, inclusiv:

(i)  orice utilizare sau durată minimă necesară pentru a beneficia de condiții promoționale;

(ii)  orice taxe legate de schimbarea furnizorului și de portabilitatea numerelor și a altor identificatori, inclusiv mecanisme de compensare pentru întârziere sau abuz în materie de schimbare a furnizorului;

(iii)  orice taxe datorate în cazul rezilierii anticipate a contractului, inclusiv orice recuperare a costurilor în ceea ce privește echipamentul terminal (pe baza metodelor uzuale de amortizare) și alte avantaje promoționale (pe o bază pro rata temporis);

(f)  orice mecanisme de compensare și de rambursare, inclusiv o trimitere explicită la drepturile legale ale utilizatorului final, care se aplică în cazul în care nivelurile de calitate a serviciilor prevăzute de contract nu sunt îndeplinite;

(g)  atunci când există o obligație în temeiul articolului 25 din Directiva 2002/22/CE, opțiunile utilizatorilor finali privind includerea sau nu a datelor lor cu caracter personal într-o listă a abonaților telefonici, precum și datele vizate;

(h)  pentru utilizatorii finali cu handicap, detalii privind produsele și serviciile care li se adresează;

(i)  metodele de inițiere a procedurilor de soluționare a litigiilor, inclusiv a litigiilor transfrontaliere, în conformitate cu articolul 34 din Directiva 2002/22/CE și cu articolul 22 din prezentul regulament;

(j)  tipul de acțiune care ar putea fi întreprinsă de către furnizor ca răspuns la incidentele sau amenințările și vulnerabilitățile în materie de securitate sau de integritate.

(2)  În plus față de alineatul (1), furnizorii de comunicații electronice pentru public oferă utilizatorilor finali, cu excepția cazului în care se convine altfel de către un utilizator final care nu este un consumator, cel puțin următoarele informații cu privire la serviciile lor de acces la internet:

(a)  nivelul limitărilor aplicabile referitoare la volumul datelor, dacă acestea există; prețurile pentru creșterea volumului de date disponibil pe o bază ad hoc sau pe o bază permanentă; viteza de transmitere a datelor, precum și costul său, disponibilă după consumul integral al volumului de date aplicabil, în cazul în care există o limită în acest sens; și modul în care utilizatorii finali pot monitoriza în orice moment nivelul actual al consumului lor;

(b)  viteza de transmitere a datelor disponibilă efectiv pentru descărcare și încărcare la punctul principal în care se află utilizatorul final, inclusiv intervalele vitezei efective, viteza medie și viteza la orele de vârf, inclusiv impactul potențial al permiterii accesului unor terți printr-o rețea radio locală;

(c)  alți parametri de calitate a serviciului;

(d)  informații cu privire la orice proceduri aplicate de furnizor pentru măsurarea și modelarea traficului în așa fel încât să se evite congestionarea unei rețele, precum și informații privind modul în care aceste proceduri ar putea influența calitatea serviciului și protecția datelor cu caracter personal;

(e)  o explicație clară și ușor de înțeles privind modul în care orice limitare a volumului datelor, viteza efectiv disponibilă și alți parametri de calitate a serviciului, precum și utilizarea simultană a unor servicii specializate cu o calitate mai bună a serviciilor pot influența în practică utilizarea conținutului, a aplicațiilor și a serviciilor.

(3)  Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt furnizate într-o formă clară, completă și ușor accesibilă și într-o limbă oficială a statului membru de reședință al utilizatorului final și sunt actualizate în mod regulat. Ele fac parte integrantă din contract și nu pot fi modificate decât în cazul în care părțile contractante convin altfel în mod expres. Utilizatorul final primește o copie a contractului în scris.

(4)  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să specifice detaliile privind cerințele în materie de informare menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

(5)  Contractul include, de asemenea, la cererea autorităților publice relevante, orice informații furnizate de aceste autorități în acest scop cu privire la utilizarea rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice în vederea participării la activități ilegale sau a diseminării de conținuturi dăunătoare, precum și cu privire la mijloacele de protecție împotriva riscurilor la adresa securității personale și împotriva prelucrării ilegale a datelor cu caracter personal, menționate la articolul 25 alineatul (4) și relevante pentru serviciul furnizat. [AM 158]

Articolul 27

Controlul consumului

(1)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public oferă utilizatorilor finali posibilitatea de a opta, cu titlu gratuit, pentru un sistem care furnizează informații privind consumul cumulat de diferite servicii de comunicații electronice exprimate în moneda în care este emisă factura către utilizatorul final. Un astfel de sistem garantează că, fără consimțământul utilizatorului final, cheltuielile acumulate de-a lungul unei perioade specificate de utilizare nu depășesc o limită financiară specificată stabilită de către utilizatorul final.

(2)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public se asigură că utilizatorul final primește o notificare adecvată atunci când consumul de servicii a ajuns la 80 % din limita financiară stabilită în conformitate cu alineatul (1). Notificarea indică procedura care trebuie urmată pentru a continua furnizarea acestor servicii, inclusiv costul acestora. Furnizorul încetează să furnizeze serviciile specificate și să perceapă plata pentru aceste servicii utilizatorului final în cazul în care limita financiară ar fi astfel depășită, cu excepția cazului în care și până când utilizatorul final solicită continuarea sau reluarea furnizării serviciilor respective. După ce au atins limita financiară, utilizatorii finali continuă să fie în măsură să primească apeluri și mesaje SMS și să aibă acces la numere gratuite și la serviciile de urgență prin apelarea gratuită a numărului european unic pentru apeluri de urgență 112 până la sfârșitul perioadei de facturare convenite.

(3)  Imediat înaintea conectării apelului, furnizorii de comunicații electronice pentru public permit utilizatorilor finali accesul ușor și gratuit la informații despre tarifele aplicabile cu privire la orice număr sau serviciu care face obiectul unor condiții de tarifare speciale, cu excepția cazului în care autoritatea națională de reglementare a acordat o derogare prealabilă din motive de proporționalitate. Orice informații de acest tip sunt furnizate într-un mod comparabil pentru toate aceste numere sau servicii.

(4)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public le oferă utilizatorilor finali posibilitatea de a opta în mod gratuit pentru primirea de facturi detaliate. [AM 159]

Articolul 28

Rezilierea contractului

(1)  Contractele încheiate între consumatori și furnizorii de comunicații electronice pentru public nu prevăd o durată minimă mai mare de 24 de luni. Furnizorii de comunicații electronice pentru public le oferă utilizatorilor finali posibilitatea de a încheia un contract cu o durată de cel mult 12 luni.

(2)  Consumatorii (și alți utilizatori finali, cu excepția cazului în care au convenit altfel) au dreptul de a rezilia un contract cu un preaviz de o lună, în cazul în care au trecut cel puțin șase luni de la încheierea contractului. Nu este datorată nicio despăgubire, cu excepția celei pentru valoarea reziduală a echipamentelor care fac obiectul unor subvenții legate de contract în momentul încheierii contractului și a unei rambursări pro rata temporis pentru orice alte avantaje promoționale marcate ca atare în momentul încheierii contractului. Orice restricție de utilizare a echipamentelor terminale în alte rețele este ridicată, în mod gratuit, de către furnizor cel târziu în momentul achitării unei astfel de compensări.

(3)  În cazul în care contractele sau dreptul intern prevăd perioade de contract care urmează să fie extinse în mod tacit, furnizorul de comunicații electronice pentru public informează utilizatorul final în timp util astfel încât acesta să aibă cel puțin o lună la dispoziție pentru a se opune unei prelungiri tacite. În cazul în care utilizatorul final nu se opune, contractul se consideră a fi un contract pe durată nedeterminată, care poate fi reziliat de către utilizatorul final în orice moment cu un preaviz de o lună și fără a suporta vreun cost.

(4)  Utilizatorii finali au dreptul de a rezilia contractul lor fără a suporta vreun cost în urma primirii notificării privind modificările aduse condițiilor contractuale propuse de către furnizorul de comunicații electronice pentru public, cu excepția cazului în care modificările propuse sunt exclusiv în beneficiul utilizatorul final. Furnizorii transmit utilizatorilor finali o notificare adecvată, cu cel puțin o lună înainte, cu privire la orice astfel de modificări și îi informează în același timp cu privire la dreptul lor de a rezilia contractul, fără a suporta vreun cost în cazul în care nu acceptă noile condiții. Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

(5)  Orice discrepanță semnificativă și care nu are caracter temporar între performanța reală în ceea ce privește viteza sau alți parametri de calitate și performanța indicată de furnizorul de comunicații electronice pentru public în conformitate cu articolul 26 este considerată ca fiind o neconformitate de performanță în scopul determinării căilor de atac de care dispune utilizatorul final în conformitate cu legislația națională.

(6)  Un abonament la servicii suplimentare oferite de același furnizor de comunicații electronice pentru public nu duce la reînceperea perioadei inițiale a contractului, cu excepția cazului în care prețul serviciului (serviciilor) suplimentar(e) depășește în mod semnificativ prețul serviciilor inițiale sau serviciile suplimentare sunt oferite la un preț promoțional special legat de reînnoirea contractului existent.

(7)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public aplică proceduri și condiții de reziliere a contractului care nu ridică obstacole în calea schimbării furnizorului de servicii sau nu reprezintă elemente descurajante în acest sens. [AM 160]

Articolul 29

Oferte „la pachet”

În cazul în care un pachet de servicii oferit consumatorilor cuprinde cel puțin o conexiune la o rețea de comunicații electronice sau un serviciu de comunicații electronice, articolele 28 și 30 din prezentul regulament se aplică tuturor elementelor din pachet. [AM 161]

Capitolul V

Facilitarea schimbării furnizorilor

Articolul 30

Schimbarea furnizorului și portabilitatea numerelor

(1)  Toți utilizatorii finali cu numere dintr-un plan național de numerotare telefonică care solicită acest lucru au dreptul să-și păstreze numărul (numerele) indiferent de furnizorul de comunicații electronice pentru public care furnizează serviciul, în conformitate cu partea C din anexa I la Directiva 2002/22/CE, cu condiția ca prestatorul să fie un furnizor de comunicații electronice în statul membru la care se referă planul național de numerotare sau să fie un furnizor european de comunicații electronice care a notificat autorității de reglementare competente din statul membru de origine faptul că furnizează sau intenționează să furnizeze astfel de servicii în statul membru la care se referă planul național de numerotare.

(2)  Tarifarea practicată între furnizorii de comunicații electronice pentru public în legătură cu furnizarea portabilității numerelor este orientată în funcție de costuri, iar taxele directe plătibile de către utilizatorii finali, în cazul în care există, nu reprezintă un factor care să îi descurajeze pe utilizatorii finali să își schimbe furnizorul.

(3)  Portabilitatea numerelor și activarea acestora sunt executate în cel mai scurt timp posibil. Pentru utilizatorii finali care au încheiat un acord pentru transferul unui număr către un nou furnizor, numărul respectiv este activat în termen de o zi lucrătoare de la încheierea unui astfel de acord. În eventualitatea în care serviciul devine indisponibil în timpul procesului de portabilitate, această indisponibilitate nu poate depăși o zi lucrătoare.

(4)  Furnizorul de comunicații electronice pentru public către care se realizează transferul numărului gestionează schimbarea furnizorului și portabilitatea numărului. Utilizatorii finali primesc informații adecvate referitoare la schimbarea furnizorului înainte și în timpul procesului de schimbare și, de asemenea, imediat după ce acesta se încheie. Utilizatorii finali nu pot fi transferați către alt furnizor împotriva voinței lor.

(5)  Contractele utilizatorilor finali cu furnizorii de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul numărului se reziliază automat după încheierea procesului de schimbare a furnizorului. Furnizorii de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul numărului rambursează creditul restant consumatorilor care utilizează servicii preplătite.

(6)  Furnizorii de comunicații electronice pentru public care întârzie sau care comit abuzuri în ceea ce privește schimbarea furnizorului, inclusiv nepunând la dispoziție în timp util informațiile necesare pentru transfer, sunt obligați să despăgubească utilizatorii finali care sunt expuși la o astfel de amânare sau la un astfel de abuz.

(7)  În cazul în care un utilizator final care se transferă către un nou furnizor de servicii de acces la internet are o adresă de e-mail oferită de furnizorul dinspre care se realizează transferul numărului, acesta din urmă, la cererea utilizatorului final, redirecționează către orice adresă de e-mail indicată de către utilizatorul final, gratuit, toate comunicările prin e-mail care sosesc pe adresa de e-mail anterioară a utilizatorului final pentru o perioadă de 12 luni. Acest serviciu de redirecționare a mesajelor electronice include un mesaj de răspuns automat către toți expeditorii de mesaje electronice prin care aceștia sunt informați cu privire la noua adresă de e-mail a utilizatorului final. Utilizatorul final are posibilitatea de a solicita ca noua adresă de e-mail să nu fie comunicată în mesajul de răspuns automat.

După perioada inițială de 12 luni, furnizorul de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul numărului oferă utilizatorului final opțiunea de a prelungi perioada de redirecționare a mesajelor electronice, percepând o taxă în cazul în care este necesar. Furnizorul de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul numărului nu alocă adresa de e-mail inițială a utilizatorului final înainte de o perioadă de doi ani de la rezilierea contractului și, în orice caz, nu în perioada în care a fost prelungită redirecționarea mesajelor electronice.

(8)  Autoritățile naționale competente pot stabili procesele globale de schimbare a furnizorului și de portabilitate, inclusiv aplicarea unor sancțiuni corespunzătoare furnizorilor și oferirea de compensații utilizatorilor finali. Autoritățile naționale competente iau în considerare protecția necesară a utilizatorului final pe parcursul procesului de schimbare a furnizorului și necesitatea de a asigura eficacitatea unui astfel de proces. [AM 162]

Articolul 30a

Supravegherea și asigurarea respectării aplicării

(1)  Autoritățile naționale de reglementare dispun de resursele necesare pentru a monitoriza și a supraveghea respectarea prezentului regulament pe teritoriul lor.

(2)  Autoritățile naționale de reglementare asigură publicarea de informații actualizate privind punerea în aplicare a prezentului regulament într-un mod care să asigure accesul facil al părților interesate la aceste informații

(3)  Autoritățile naționale de reglementare au competența de a solicita întreprinderilor care fac obiectul obligațiilor care decurg din prezentul regulament să furnizeze toate informațiile relevante pentru punerea în aplicare și executarea prezentului regulament. Întreprinderile respective furnizează aceste informații cu promptitudine la cerere, respectând termenele și gradul de detaliere solicitate de autoritatea națională de reglementare.

(4)  Autoritățile naționale de reglementare pot interveni din proprie inițiativă pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(5)  Autoritățile naționale de reglementare stabilesc proceduri adecvate, clare, deschise și eficiente de soluționare a plângerilor privind încălcarea articolului 23. Autoritățile naționale de reglementare răspund plângerilor fără întârzieri nejustificate.

(6)  În cazul în care o autoritate națională de reglementare constată că a avut loc o încălcare a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, aceasta poate solicita încetarea imediată a încălcării respective. [AM 163]

Capitolul VI

Dispoziții organizatorice și finale

Articolul 31

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. Statele membre notifică dispozițiile respective Comisiei până cel târziu la 1 iulie 2016 și îi notifică, fără întârziere, orice altă modificare ulterioară referitoare la acestea.

Referitor la furnizorii europeni de comunicații electronice, sunt impuse sancțiuni în conformitate cu capitolul II privind competențele respective ale autorităților naționale de reglementare din statele membre de origine și din statele membre gazdă. [AM 164]

Articolul 32

Delegarea competențelor

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 17 alineatul (2) și la articolul 19 alineatul (5), se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată începând cu [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)  Delegarea competenței menționate la articolul 17 alineatul (2) și la articolul 19 alineatul (5) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare duce la încetarea delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Aceasta nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 alineatul (2) și al articolului 19 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care Parlamentul European sau Consiliul nu a exprimat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 165]

Articolul 33

Procedura comitetului

(1)  Comisia este sprijinită de Comitetul pentru comunicații instituit prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 34

Modificări ale Directivei 2002/20/CE

1.   La Articolul 3 alineatul (2), paragraful al doilea se elimină. se modifică după cum urmează: [AM 166]

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: "

„(2) Furnizarea de rețele de comunicații electronice și furnizarea de servicii de comunicații electronice pot, fără a aduce atingere obligațiilor specifice menționate la articolul 6 alineatul (2) sau drepturilor de utilizare menționate la articolul 5, să fie supuse numai unei autorizări generale. În cazul în care un stat membru consideră că se justifică o cerință de notificare, respectivul stat membru poate solicita întreprinderilor să prezinte OAREC o notificare, dar nu le poate impune acestora să obțină o decizie explicită sau orice alt act administrativ din partea autorității naționale de reglementare sau a oricărei alte autorități înainte de a-și exercita drepturile ce decurg din autorizație. După notificarea adresată OAREC, dacă este necesar, o întreprindere își poate începe activitatea, după caz, sub rezerva dispozițiilor aplicabile drepturilor de utilizare menționate la articolele 5, 6 și 7.”; [AM 167]

"

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: "

„(3) Notificarea menționată la alineatul (2) se limitează la o declarație privind un model armonizat sub forma prevăzută în partea D a anexei, întocmită de o persoană fizică sau juridică și adresată OAREC cu privire la intenția de a începe furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice și la comunicarea informațiilor minime necesare care să permită OAREC și autorității naționale de reglementare să păstreze un registru sau o listă a furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice. Statele membre nu pot impune cerințe suplimentare sau separate de notificare.”; [AM 168]

"

(c)  se adaugă următorul alineat: "

„(3a) Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre o notificare justificată în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. [ / ]* dacă consideră că se justifică obligația de notificare. Comisia analizează notificarea și, după caz, adoptă o decizie în termen de trei luni de la data notificării, prin care solicită statului membru respectiv eliminarea obligației de notificare.

_________________

* Regulamentul (UE) nr. [ / ] al Parlamentului European și al Consiliului din … de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE, a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 precum şi Decizia nr. 243/2012/UE (JO L …, p…).” [AM 169]

"

2.   La articolul 10 se adaugă următorul alineat (6a) nou: "

„(6a) O autoritate națională de reglementare notifică OAREC cu privire la orice măsură care se intenționează a fi adoptată în temeiul alineatelor (5) și (6). În termen de două luni de la primirea unei notificări, pe durata căruia autoritățile naționale de reglementare nu pot adopta o măsură finală, OAREC adoptă un aviz motivat dacă este de părere că proiectul de măsură ar crea o barieră în calea pieței unice. OAREC transmite orice aviz autorității naționale de reglementare și Comisiei. Autoritatea națională de reglementare acordă cea mai mare considerație oricărui aviz din partea OAREC și comunică orice măsură finală OAREC. OAREC își actualizează registrul în consecință.” [AM 170]

"

3.  În anexă, se introduce următoarea parte D: "

„D. Informațiile obligatorii într-o notificare conform articolului 3

Notificarea conține o declarație privind intenția de a începe furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice și este însoțită numai de următoarele informații:

1.  denumirea furnizorului;

2.  statutul juridic al furnizorului, forma de organizare, codul de identificare fiscală, locul unde furnizorul este înregistrat la registrul comerțului sau un registru similar;

3.  adresa geografică a sediului principal al furnizorului;

4.  o persoană de contact;

5.  o scurtă descriere a rețelelor sau a serviciilor ce urmează a fi furnizate;

6.   statele membre în cauză și

7.  o dată estimativă pentru începerea activității.” [AM 171]

"

Articolul 34a

Modificări ale Deciziei nr. 243/2012/UE

La articolul 6 alineatul (8) din Decizia nr. 243/2012/UE, se adaugă următorul paragraf: "

„Statele membre permit transferul sau închirierea oricăror frecvențe armonizate suplimentare pe aceleași baze ca cele enumerate la primul paragraf.” [AM 172]

"

Articolul 35

Modificări ale Directivei 2002/21/CE

Directiva 2002/21/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1 se adaugă următorul alineat (6): "

„Prezenta directivă și directivele specifice sunt interpretate și aplicate în coroborare cu dispozițiile Regulamentului nr. [XX/2014].” [AM 173]

"

1a.  Articolul 2 litera (g) se modifică după cum urmează: "

„autoritate națională de reglementare” înseamnă organismul însărcinat de un stat membru cu sarcinile de reglementare desemnate în prezenta directivă sau în directivele speciale; [AM 174]

"

1b.  La articolul 3, alineatul (3a) se înlocuiește cu următorul text: "

„(3a) Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la alineatele (4) și (5), fiecare autoritate națională de reglementare este responsabilă cel puțin de reglementarea ex ante a pieței în conformitate cu articolele 7, 7a, 15 și 16 din prezenta directivă și cu articolele 9-13b din Directiva 2002/19/CE de numerotarea, numirea și adresarea, colocarea și utilizarea în comun a elementelor rețelei și a infrastructurii asociate, de soluționarea litigiilor dintre întreprinderi în conformitate cu articolele 10, 12, 20 și 21 din prezenta directivă, de accesibilitatea tarifelor, de calitatea serviciului prestat de întreprinderile desemnate, de calculul costurilor obligației de serviciu universal, de controalele în materie de reglementare ale serviciilor cu amănuntul, de contracte, de transparență și publicarea de informații, de calitatea serviciului, de asigurarea accesului echivalent și a posibilității de a opta pentru utilizatorii finali cu handicap, de serviciile de urgență și de numărul european unic pentru apeluri de urgență, de accesul la numere și servicii, de punerea la dispoziție a unor facilități suplimentare și de facilitarea schimbării furnizorului în temeiul articolelor 9, 11, 12, 17, 20, 20a, 21, 21a, 22, 23a, 26, 26a, 28, 29 și 30 din Directiva 2002/22/CE, aspecte legate autorizarea în temeiul Directivei 2002/20/CE, precum și în temeiul Directivei 2002/58/CE.

Fiecare autoritate națională de reglementare acționează independent și nu solicită și nici nu primește instrucțiuni de la un alt organism în legătură cu îndeplinirea acestor sarcini care îi revin în temeiul normelor de drept intern care pun în aplicare normele comunitare. Acest lucru nu exclude supravegherea în conformitate cu dreptul constituțional național. Numai organismele de soluționare a căilor de atac, instituite în conformitate cu articolul 4 au competența de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de către autoritățile naționale de reglementare. Statele membre se asigură că conducătorul unei autorități naționale de reglementare menționate la primul paragraf sau, după caz, membrii organului colectiv care îndeplinește această funcție în cadrul autorității sau înlocuitorul acestuia/înlocuitorii acestora nu poate/pot fi demis/demiși decât în cazul în care nu mai satisfac(e) condițiile necesare îndeplinirii sarcinilor sale/lor, precizate în prealabil în legislația națională. Decizia de demitere a conducătorului autorității naționale de reglementare sau, după caz, a membrilor organului colectiv care îndeplinește această funcție în cadrul acesteia se face publică la momentul demiterii. Conducătorul demis al autorității naționale de reglementare sau, după caz, membrii demiși ai organului colectiv care îndeplinește această funcție în cadrul acesteia, primește/primesc o expunere a motivelor care se publică și are/au dreptul de a solicita publicarea acesteia, în cazul în care aceasta nu ar avea loc în lipsa solicitării sale/lor.

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare menționate la primul paragraf beneficiază de bugete anuale separate și că bugetele sunt suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Bugetele și conturile anuale auditate se fac publice de către fiecare autoritate națională de reglementare. Fiecare autoritate națională de reglementare este organizată și funcționează în așa fel încât să garanteze obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale și are la dispoziție personal competent suficient în vederea îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor sale. Statele membre se asigură, de asemenea, că autoritățile naționale de reglementare beneficiază de resurse financiare și umane adecvate, astfel încât să poată participa în mod activ și să contribuie la Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) 1 .

__________________

1 Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului.” [AM 175]

"

2.  Articolul 7a se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: "

„(1) Atunci când o măsură preconizată vizată de articolul 7 alineatul (3) are drept obiectiv să impună, să modifice sau să retragă o obligație care îi revine unui operator în aplicarea articolului 16 din prezenta directivă, coroborat cu articolul 5 și cu articolele 9-13 din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), precum și cu articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal), Comisia poate, în termenul de o lună prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din prezenta directivă, să notifice autorității naționale de reglementare în cauză și OAREC motivele pentru care consideră că proiectul de măsură ar crea un obstacol pentru piața unică sau îndoielile sale serioase cu privire la compatibilitatea acestuia cu legislația Uniunii, luând în considerare, după caz, orice recomandare adoptată în temeiul articolului 19 alineatul (1) din prezenta directivă în ceea ce privește aplicarea armonizată a dispozițiilor specifice ale prezentei directive și ale directivelor specifice. Într-un astfel de caz, proiectul de măsură nu se adoptă în următoarele trei luni de la notificarea Comisiei.” [AM 176]

"

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: "

„(2) În perioada de trei luni menționată la alineatul (1), Comisia, OAREC și autoritatea națională de reglementare în cauză cooperează îndeaproape în scopul identificării măsurii celei mai adecvate și eficace în lumina obiectivelor prevăzute la articolul 8, luând în considerare în mod corespunzător opiniile participanților la piață și necesitatea de a asigura dezvoltarea unei practici de reglementare consecvente. Atunci când măsura preconizată vizează să impună, să modifice sau să retragă o obligație care îi revine unui furnizor european de comunicații electronice în sensul Regulamentului [XXX/2014] într-un stat membru gazdă, autoritatea națională de reglementare din statul membru de origine poate participa, de asemenea, la procesul de cooperare.” [AM 177]

"

(c)  la alineatul (5), se introduce următoarea literă (aa): "

„(aa) lua o decizie prin care să solicite autorității naționale de reglementare în cauză retragerea proiectului de măsură, împreună cu propunerile specifice de modificare a acestuia, atunci când măsura propusă vizează să impună, să modifice sau să retragă o obligație care îi revine unui furnizor european de comunicații electronice în sensul Regulamentului [XXX/2014].” [AM 178]

"

(d)  la alineatul (6), se adaugă următorul paragraf: "

„Articolul 7 alineatul (6) se aplică în cazurile în care Comisia ia o decizie în conformitate cu alineatul (5) litera (aa)”. [AM 179]

"

2a.  La articolul 8 alineatul (4), litera (g) se elimină. [AM 180]

2b.  La articolul 9b alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: "

„(3) Comisia adoptă măsuri corespunzătoare de punere în aplicare pentru a facilita transferul sau închirierea de drepturi de utilizare a spectrului de frecvențe radio între întreprinderi. Măsurile în cauză se adoptă în termen de 12 luni de la data aplicării Regulamentului [ / ]*. Măsurile în cauză nu acoperă frecvențele utilizate pentru emisie.

_____________

* Regulamentul (UE) nr. / al Parlamentului European și al Consiliului din … de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE, a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 precum şi Decizia nr. 243/2012/UE (JO L , , p. ).” [AM 181]

"

3.  Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)  următorul paragraf se inserează între primul și al doilea paragraf de la alineatul (1):"

„Atunci când evaluează dacă o anumită piață are caracteristicile care ar putea justifica impunerea de obligații de reglementare ex ante și, prin urmare, trebuie să fie inclusă în recomandare, Comisia are în vedere în special necesitatea unei reglementări convergente în întreaga Uniune, necesitatea de a promova investițiile eficace și inovarea în interesul utilizatorilor finali și al competitivității globale a economiei Uniunii, precum și relevanța pieței în cauză, alături de alți factori precum concurența bazată pe infrastructură existentă la nivelul pieței cu amănuntul, concurența în ceea ce privește prețurile, diversitatea și calitatea produselor oferite utilizatorilor finali. Comisia ia în considerare toate constrângerile concurențiale relevante, indiferent dacă rețelele, serviciile sau aplicațiile care impun astfel de constrângeri sunt considerate a fi rețele de comunicații electronice, servicii de comunicații electronice sau alte tipuri de servicii sau de aplicații care sunt comparabile din punctul de vedere al utilizatorului final, în scopul de a stabili dacă, în general în Uniune sau într-o parte semnificativă a acesteia, următoarele trei criterii sunt îndeplinite în mod cumulativ:

   (a) prezența unor obstacole structurale, juridice sau de reglementare importante și netranzitorii în calea intrării pe piață;
   (b) structura pieței nu tinde către o concurență efectivă într-un orizont de timp relevant, având în vedere situația concurenței bazate pe infrastructură și a altor tipuri de concurență dincolo de obstacolele în calea intrării pe piață;
   (c) legislația în domeniul concurenței nu este suficientă ca atare pentru a aborda în mod adecvat disfuncționalitatea (disfuncționalitățile) identificată (identificate) a (ale) pieței.”;

"

(b)  la alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:"

„În exercitarea competențelor care îi revin în temeiul articolului 7, Comisia verifică dacă cele trei criterii enunțate la alineatul (1) sunt îndeplinite în mod cumulativ atunci când examinează compatibilitatea cu legislația Uniunii a unui proiect de măsură care concluzionează:

   (a) că o anumită piață care nu este identificată în recomandare are caracteristici care justifică impunerea unor obligații de reglementare, în circumstanțele naționale specifice; sau
   (b) că o piață identificată în recomandare nu necesită reglementare în circumstanțele naționale specifice.”

"

4.  Articolul 19 alineatul (1) se modifică după cum urmează:"

„Fără a aduce atingere articolului 9 din prezenta directivă și articolelor 6 și 8 din Directiva 2002/20/CE (Directiva privind autorizarea), în cazul în care Comisia constată că divergențele privind punerea în aplicare de către autoritățile naționale de reglementare a sarcinilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, precum și în directivele specifice și în Regulamentul nr. [.../2014] pot crea un obstacol în calea pieței interne, Comisia, ținând cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, poate emite o recomandare sau o decizie privind aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentei directive, ale directivelor specifice și ale Regulamentului nr. [.../2014] cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 8.” [AM 182]

"

Articolul 36

Modificări ale Directivei 2002/22/CE

(1)  Începând cu 1 iulie 2016, Directiva 2002/22/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1 alineatul (3), se elimină prima teză.

1a.  La articolul 2 al doilea paragraf, se adaugă următoarele litere: "

„(fa) «furnizor de comunicații electronice pentru public către care se realizează transferul» înseamnă furnizorul de comunicații electronice pentru public către care se transferă numărul de telefon sau serviciul;

   (fb) «furnizor de comunicații electronice pentru public dinspre care se realizează transferul» înseamnă furnizorul de comunicații electronice pentru public de la care se transferă un număr de telefon sau un serviciu.” [AM 183]

"

1b.  Titlul articolului 20 se înlocuiește cu: "

„Cerințe în materie de informare pentru contracte”. [AM 184]

"

1c.  La articolul 20, se introduce următorul alineat: "

„(-1a) Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatele (1) și (1a) sunt furnizate anterior încheierii contractului într-un mod clar, cuprinzător și ușor accesibil și fără a aduce atingere cerințelor din Directiva 2011/83/UE* referitoare la contractele negociate în afara spațiilor comerciale/la distanță. Consumatorul sau alt utilizator final care solicită acest lucru primește acces la o copie a contractului pe un suport durabil.

Statele membre pot menține sau introduce în legislația lor națională cerințe lingvistice cu privire la informațiile contractuale, astfel încât să garanteze că aceste informații sunt înțelese cu ușurință de către consumator sau alt utilizator final care solicită acest lucru.

_________________

* Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).” [AM 185]

"

(1d)  Articolul 20 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: "

„(1) Statele membre se asigură că, în cazul abonării la servicii care furnizează conectarea la o rețea publică de comunicații și/sau la servicii de comunicații electronice destinate publicului, consumatorii și alți utilizatori finali care solicită acest lucru au dreptul la un contract încheiat cu una sau mai multe întreprinderi care furnizează asemenea conectare și/sau servicii. Contractul precizează cel puțin următoarele informații:

   (a) datele de identitate, adresa și alte date de contact ale întreprinderii și, dacă acestea sunt diferite, adresa și datele de contact pentru eventualele plângeri;
   (b) principalele caracteristici ale serviciilor furnizate, inclusiv, în special:
   (i) planul tarifar sau planurile tarifare specifice pentru care contractul se aplică și, pentru fiecare astfel de plan tarifar, tipurile de servicii oferite, inclusiv volumele comunicațiilor;
   (ii) accesul la informații referitoare la serviciile de urgență și la localizarea apelantului pentru toate serviciile relevante oferite, precum și orice limitare în materie de furnizare a serviciilor de urgență în conformitate cu articolul 26;
   (iii) nivelul minim de calitate a serviciilor oferite, și anume timpul necesar pentru conectarea inițială și, atunci când este cazul, alți indicatori de calitate a serviciului, astfel cum sunt definiți de autoritățile de reglementare naționale;
   (iv) tipurile de servicii post-vânzare, de servicii de întreținere și de servicii de asistență pentru clienți furnizate, inclusiv, atunci când acest lucru este realizabil, informații tehnice pentru buna funcționare a echipamentului terminal pentru care a optat utilizatorul final, condițiile și tarifele aferente serviciilor respective și metodele de a contacta serviciile în cauză;
   (v) orice restricții impuse de furnizor privind utilizarea echipamentului terminal furnizat, inclusiv informații referitoare la deblocarea echipamentelor terminale și la orice taxă implicată în cazul în care contractul este reziliat înainte de încheierea perioadei contractuale minime;
   (vi) orice restricții impuse asupra consumului de servicii reglementate de roaming cu amănuntul oferite la nivelul tarifelor naționale aplicabile, prin referire la criteriile de determinare a utilizării rezonabile, inclusiv informații detaliate privind modul de aplicare al acestor criterii de utilizare rezonabilă în ceea ce privește prețurile principale, volumul sau alți parametri ai planului tarifar în cauză;
   (c) atunci când există o obligație în temeiul articolului 25, opțiunile abonatului privind înscrierea sau nu a datelor sale cu caracter personal într-un registru al abonaților și capacitatea acestuia de a verifica, a corecta sau a anula înscrierea;
   (d) informații despre prețurile și tarifele practicate, inclusiv taxele și costurile suplimentare care ar putea fi percepute, și mijloacele prin care se pot obține informații actualizate privind toate tarifele aplicabile și cheltuielile pentru întreținere;
   (da) metodele de plată oferite și orice diferență de cost în funcție de metoda de plată aleasă, precum și sistemele disponibile de garantare a transparenței facturării și de monitorizare a nivelului consumului;
   (e) durata contractului și condițiile de reînnoire și de încetare a serviciilor și a contractului, inclusiv:
   (i) orice utilizare sau durată minimă necesară pentru a beneficia de condiții promoționale;
   (ii) orice cheltuieli privind schimbarea furnizorului și portabilitatea numerelor și a altor identificatori, inclusiv mecanisme de compensare și rambursare pentru întârziere sau abuz în legătură cu schimbarea furnizorului;
   (iii) orice taxe datorate la rezilierea anticipată a contractului, inclusiv orice recuperare a costurilor în ceea ce privește echipamentul terminal, pe baza metodelor uzuale de amortizare, și alte avantaje promoționale, pe o bază pro rata temporis;
   (f) eventualele compensații și formule de rambursare aplicabile, inclusiv, după caz, o trimitere explicită la drepturile legale ale consumatorului, care se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite nivelurile de calitate a serviciilor prevăzute de contract;
   (g) metodele de inițiere a procedurilor de soluționare a litigiilor, inclusiv a litigiilor transfrontaliere, în conformitate cu articolul 34;
   (ga) detalii privind modul în care utilizatorii finali cu handicap pot obține informații referitoare la produsele și serviciile care li se adresează;
   (h) tipul de acțiune care poate fi întreprinsă de către întreprindere ca răspuns la incidentele sau amenințările și vulnerabilitățile privind securitatea sau integritatea.

De asemenea, statele membre pot solicita ca în contract să fie incluse toate informațiile care ar putea fi furnizate de către autoritățile publice relevante în acest scop cu privire la utilizarea rețelelor și a serviciilor de comunicații electronice pentru a se implica în activități ilegale sau pentru a disemina conținuturi dăunătoare, precum și cu privire la mijloacele de protecție împotriva riscurilor la adresa siguranței personale, a vieții private și a datelor cu caracter personal, menționate la articolul 21 alineatul (4) și relevante pentru serviciile furnizate. [AM 186]

"

1e.  La articolul 20, se introduce următorul alineat: "

„(1a) Pe lângă informațiile menționate la alineatul (1), în cazul în care include furnizarea de servicii de acces la internet, contractul conține, de asemenea, următoarele informații:

   (a) detalii legate de planurile privind prețurile unitare ale datelor, de planurile privind prețurile globale ale datelor, precum și de orice prag aplicabil legat de planul tarifar specific sau de planurile tarifare pentru care se aplică contractul. Pentru volumele de date care depășesc pragurile, prețurile unitare sau globale pe o bază ad hoc sau permanentă și orice limitare a vitezei de transmitere a datelor care ar putea fi aplicată planului tarifar specific sau planurilor tarifare pentru care se aplică contractul;
   (b) modul în care utilizatorii finali pot monitoriza nivelul actual al consumului lor și dacă și cum se pot stabili limite voluntare;
   (c) pentru legăturile fixe de date, vitezele disponibile în mod normal și cele minime pentru descărcarea și încărcarea datelor la punctul principal în care se află utilizatorul final;
   (d) pentru legăturile mobile de date, vitezele disponibile estimate și cele minime pentru descărcarea și încărcarea datelor, prin rețeaua fără fir a furnizorului, în statul membru de reședință al utilizatorului final;
   (e) alți parametri de calitate a serviciului, astfel cum sunt definiți în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) .../... (27) ;
   (f) informații cu privire la procedurile aplicate de furnizor pentru măsurarea și modelarea traficului, inclusiv o indicare a metodelor subiacente de inspecție a comunicațiilor utilizate pentru măsuri rezonabile de gestionare a traficului, precum și informații privind modul în care aceste proceduri ar putea afecta calitatea serviciului, viața privată a utilizatorilor finali și protecția datelor cu caracter personal; precum și
   (g) o explicație clară și ușor de înțeles privind modul în care orice limitare a volumului datelor, viteza și alți parametri de calitate a serviciului pot influența în practică serviciile de acces la internet, în special utilizarea conținutului, a aplicațiilor și a serviciilor;” [AM 187]

"

1f.  Articolul 20 alineatul (2) se elimină. [AM 188]

1g.  La articolul 20, se adaugă următorul alineat: "

„(2a) Pentru contractele care fac obiectul prezentului articol, statele membre pot să mențină sau să introducă cerințe contractuale suplimentare în materie de informare.” [AM 189]

"

1h.  La articolul 20, se adaugă următorul alineat: "

„(2b) OAREC emite orientări pentru stabilirea modelelor de informații contractuale standard care conțin informațiile obligatorii în temeiul alineatelor (1) și (1a) din prezentul articol.

Autoritățile naționale de reglementare pot stabili cerințe suplimentare privind conținutul, forma și modalitatea în care se publică informațiile contractuale, inclusiv, în special, vitezele de transmitere a datelor, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările OAREC referitoare la metodele de măsurare a vitezei și la conținutul, forma și modalitatea în care se publică informațiile, conform prevederilor de la articolul 21 alineatul (3a).” [AM 190]

"

1i.  Se introduce următorul articol: "

„Articolul 20a

Durata și rezilierea contractului

(1)  Statele membre se asigură că durata maximă a contractelor încheiate între consumatori și furnizorii de comunicații electronice pentru public este de 24 de luni. Furnizorii de comunicații electronice pentru public le oferă utilizatorilor finali posibilitatea de a încheia contracte cu o durată de 12 luni.

(2)  Consumatorul are dreptul de a se retrage dintr-un contract la distanță sau negociat în afara spațiului comercial în termen de 14 zile de la încheierea acestuia în conformitate cu Directiva 2011/83/UE.

(3)  În cazul în care un contract sau legislația națională prevede prelungirea automată a perioadelor contractuale cu termen fix (spre deosebire de un termen minim), furnizorul de comunicații electronice pentru public informează consumatorii cu privire la acest lucru în timp util, astfel încât aceștia să aibă la dispoziție cel puțin o lună pentru a se opune unei astfel de prelungiri automate. În cazul în care consumatorul nu se opune unei astfel de prelungiri automate, contractul se consideră a fi constant prelungit în mod automat și poate fi reziliat de către consumator în orice moment, cu un preaviz de o lună și fără a suporta vreun cost, cu excepția costurilor pentru furnizarea serviciului pe durata perioadei de preaviz.

(4)  Statele membre se asigură că utilizatorii au dreptul de a-și rezilia fără cost contractul, în urma primirii unei notificări privind modificarea condițiilor contractuale propuse de către furnizorul de comunicații electronice pentru public, cu excepția cazului în care modificările propuse aduc beneficii în mod exclusiv utilizatorului final. Furnizorii transmit consumatorilor un preaviz adecvat, cu cel puțin o lună înainte, cu privire la orice astfel de modificări și îi informează în același timp cu privire la dreptul lor de a rezilia contractul fără costuri suplimentare în cazul în care nu acceptă noile condiții contractuale. Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

(5)  Orice discrepanță semnificativă, constantă sau apărută la intervale regulate, între performanța reală în ceea ce privește viteza sau alți parametri de calitate a serviciului și performanța indicată de furnizorul de comunicații electronice pentru public în conformitate cu articolul 20 este considerată ca fiind o neconformitate de performanță în scopul determinării căilor de atac de care dispune consumatorul în conformitate cu legislația națională.

(6)  Statele membre garantează că abonarea la servicii suplimentare prestate de același furnizor de comunicații electronice pentru public nu duce la reinițierea perioadei inițiale a contractului, cu excepția cazului în care serviciile suplimentare în cauză sunt oferite la un preț promoțional special, condiționat de reinițierea perioadei contractuale în curs.

(7)  Statele membre se asigură că furnizorii de comunicații electronice pentru public aplică proceduri și condiții de reziliere a contractului care nu ridică obstacole în calea schimbării furnizorului de servicii sau nu reprezintă elemente descurajante în acest sens.

(8)  În cazul în care un pachet de servicii oferit consumatorilor cuprinde cel puțin o conexiune la o rețea de comunicații electronice sau un serviciu de comunicații electronice, dispozițiile din prezentul articol se aplică tuturor elementelor din pachet.

(9)  Pentru contractele care fac obiectul prezentului articol, statele membre pot menține sau introduce cerințe suplimentare prin care să asigure un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor.” [AM 191]

"

(1j)  Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text: "

„Articolul 21

(1)  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare dispun de competența de a obliga întreprinderile furnizoare de rețele publice de comunicații electronice și/sau servicii de comunicații electronice destinate publicului să publice informații transparente, comparabile, adecvate și actualizate cu privire la prețurile și tarifele aplicabile, la toate redevențele legate de rezilierea anticipată a unui contract și informații cu privire la condițiile standard pentru obținerea accesului și utilizarea serviciilor furnizate utilizatorilor finali în conformitate cu anexa II. Aceste informații se publică într-o formă clară, completă și ușor accesibilă și se actualizează periodic. Orice diferențiere în ceea ce privește condițiile aplicate consumatorilor și altor utilizatori finali care solicită acest lucru trebuie să fie explicită.

Autoritățile naționale de reglementare pot stabili cerințe suplimentare privind forma în care astfel de informații să fie publicate, cerințe care pot include, în special, introducerea unor cerințe lingvistice, astfel încât să se asigure că aceste informații sunt înțelese cu ușurință de către consumatori și de către alți utilizatori finali care solicită acest lucru. Statele membre se asigură că furnizorii de comunicații electronice pentru public sunt obligați să transmită la cerere informațiile în cauză autorităților naționale de reglementare competente, înaintea publicării.

(2)  Autoritățile naționale de reglementare se asigură că consumatorii și alți utilizatori finali care solicită acest lucru au acces la instrumente independente de evaluare care să le permită să compare performanța accesului la rețeaua de comunicații electronice și a serviciilor și costurile schemelor alternative de utilizare. În cazul în care aceste resurse nu sunt disponibile pe piață gratuit sau la un preț rezonabil, statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare sunt în măsură să pună la dispoziție astfel de ghiduri sau tehnici, fie direct, fie prin intermediul unui contract de achiziții publice cu un terț. Terții au dreptul de a utiliza în mod gratuit informațiile publicate de întreprinderile furnizoare de rețele și/sau servicii de comunicații electronice disponibile publicului în scopul de a comercializa sau de a pune la dispoziție astfel de instrumente independente de evaluare.

(2a)  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare, sub îndrumarea OAREC și după consultarea părților interesate vizate, instituie un sistem voluntar de certificare pentru site-urile interactive de comparare, ghiduri sau pentru instrumente similare, pe baza unor cerințe obiective, transparente și proporționale, în special a independenței față de orice furnizor de comunicații electronice pentru public.

(3)  Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare pot să oblige întreprinderile furnizoare de rețele publice de comunicații electronice și/sau servicii de comunicații electronice disponibile publicului, inter alia:

   (a) să furnizeze utilizatorilor finali informații privind tarifele aplicabile privind orice număr sau serviciu supus unor condiții speciale de tarifare; cu privire la anumite categorii de servicii, autoritățile naționale de reglementare pot solicita ca astfel de informații să fie furnizate imediat înaintea conectării apelului;
   (b) să furnizeze utilizatorilor finali informații privind accesul la serviciile de urgență și localizarea apelantului pentru toate serviciile relevante oferite și privind orice limitare în materie de furnizare a serviciilor de urgență în temeiul articolului 26 și să asigure aducerea la cunoștință fără întârziere a tuturor modificărilor;
   (da) să furnizeze informații privind serviciile de acces la internet, după caz, precizând următoarele:
   (i) pentru legăturile fixe de date, vitezele disponibile în mod normal și cele minime pentru descărcarea și încărcarea datelor în statul membru de reședință al utilizatorului final; pentru legăturile mobile de date, vitezele disponibile estimate și cele minime pentru descărcarea și încărcarea datelor, prin rețeaua fără fir a furnizorului, în statul membru de reședință al utilizatorului final;
   (ii) detalii legate de planurile privind prețurile unitare ale datelor, de planurile privind prețurile globale ale datelor, precum și de orice prag aplicabil. Pentru volumele de date care depășesc pragurile: prețurile unitare sau globale pe o bază ad hoc sau permanentă și orice limitare a vitezei datelor care ar putea fi aplicată;
   (iii) modul în care utilizatorii finali își pot monitoriza nivelul actual al consumului, dacă se pot stabili limite din proprie inițiativă și cum se poate face acest lucru;
   (iv) o explicație clară și ușor de înțeles privind modul în care orice limitare a volumului datelor, viteza și alți parametri de calitate a serviciului pot influența în practică utilizarea serviciilor de acces la internet, în special utilizarea conținutului, a aplicațiilor și a serviciilor;
   (v) informații cu privire la orice procedură aplicată de furnizor pentru măsurarea și modelarea traficului, conform articolului 23 alineatul (5) din Regulamentul (UE) .../... (28) , inclusiv indicarea metodelor subiacente de inspecție a comunicațiilor utilizate pentru măsuri rezonabile de gestionare a traficului, precum și informații privind modul în care aceste proceduri ar putea afecta calitatea serviciului, dreptul la viață privată al utilizatorilor finali și protecția datelor cu caracter personal ale acestora;
   (e) să informeze consumatorii și alți utilizatori finali dacă este cazul privind dreptul acestora de a decide dacă includ sau nu datele lor cu caracter personal într-un registru al abonaților sau cu privire la tipurile de date vizate în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2002/58/CE; și
   (f) să informeze cu regularitate consumatorii și alți utilizatori finali cu handicap dacă este cazul privind detaliile produselor și serviciilor care li se adresează, precum și măsurile luate pentru a se asigura accesul echivalent.

Dacă se consideră potrivit, autoritățile naționale de reglementare pot promova măsuri de autoreglementare sau de coreglementare înainte impunerii vreunei obligații. Statele membre pot stabili cerințe suplimentare privind conținutul, forma informațiilor și modalitatea de publicare a acestora, ținând seama în modul cel mai strict de orientările OAREC menționate la alineatul (3a) din prezentul articol.

(3a)  Până la ... (29) , OAREC, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, elaborează orientări generale pentru metodele de măsurare a vitezei și a parametrilor de calitate a serviciului care trebuie măsurați (printre altele, viteza medie față de cea anunțată în publicitate, calitatea percepută de utilizatori) și metodele de măsurare a acestora în timp, precum și conținutul, forma și metoda de publicare a informațiilor, inclusiv posibile mecanisme de certificare a calității, pentru a asigura accesul utilizatorilor finali, inclusiv al celor cu handicap, la informații complete, comparabile, fiabile și ușor de înțeles. Dacă este cazul, se pot folosi parametrii, definițiile și metodele de măsurare din anexa III.

(4)  Statele membre pot solicita ca întreprinderile menționate la alineatul (3) să distribuie gratuit informații de interes public utilizatorilor finali, dacă este cazul, prin aceleași mijloace care sunt utilizate în mod normal de acestea pentru comunicarea cu utilizatorii finali. În acest caz, astfel de informații sunt furnizate de autoritățile publice relevante furnizorilor de comunicații electronice pentru public într-o formă standardizată și pot viza, inter alia, următoarele aspecte:

   (a) cele mai frecvente utilizări ale serviciilor de comunicații electronice pentru a se implica în activități ilegale sau pentru a disemina conținuturi dăunătoare, în special atunci când acestea ar putea aduce atingere respectării drepturilor și libertăților celorlalți, inclusiv încălcări ale drepturilor legate de protecția datelor, ale drepturilor de autor și ale drepturilor conexe și consecințele juridice ale acestora; și
   (b) mijloacele de protecție împotriva riscurilor la adresa siguranței personale, a vieții private și a datelor cu caracter personal aferente utilizării serviciilor de comunicații electronice.” [AM 192]

"

(1k)  Se introduce următorul articol: "

„Articolul 21a

Controlul consumului

(1)  Statele membre se asigură că furnizorii de comunicații electronice oferă consumatorilor și utilizatorilor finali un mecanism pentru a monitoriza și controla utilizarea de către aceștia a serviciilor de comunicații electronice facturate în funcție de durata utilizării sau de volumul consumat. Acest mecanism trebuie să includă:

   (a) pentru serviciile preplătite și cele postplătite, acces gratuit la informații actuale referitoare la consumul serviciului utilizat;
   (b) pentru serviciile postplătite, capacitatea de a fixa în mod gratuit un plafon financiar prestabilit pentru utilizarea lor, de a solicita o notificare atunci când au fost atinse o proporție prestabilită din cadrul plafonului și plafonul însuși, procedura care trebuie urmată pentru a continua utilizarea în cazul în care se depășește plafonul, precum și planurile tarifare aplicabile;
   (c) facturi detaliate pe un suport durabil.

(2)  OAREC stabilește orientări pentru punerea în aplicare a alineatului (1).

După ce au atins limita financiară, utilizatorii finali continuă să fie în măsură să primească apeluri și mesaje scrise și să aibă acces la numerele gratuite și la serviciile de urgență prin apelarea gratuită a numărului european unic pentru apeluri de urgență „112” până la sfârșitul perioadei de facturare convenite.” [AM 193]

"

2.  Articolul 22 se elimină articolele 20, 21, 22 și 30 . [AM 194]

2a.  Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text: "

„(1) Statele membre se asigură că toți utilizatorii finali ai serviciilor menționate la alineatul (2), inclusiv utilizatori ai telefoanelor publice cu plată, pot apela gratuit și fără să fie necesară utilizarea unui mijloc de plată, serviciile de urgență formând numărul european unic pentru apelurile de urgență „112„ și numere naționale pentru apelurile de urgență stabilite de către statele membre.

(1a)  Statele membre se asigură că toți utilizatorii de rețele private de comunicații electronice sunt în măsură să apeleze gratuit serviciile de urgență sau, dacă este cazul, serviciile de urgență interne, utilizând numărul european unic pentru apeluri de urgență „112” și eventuale numere de urgență de la nivel național precizate de statele membre.

(2)  Statele membre, în consultare cu autoritățile naționale de reglementare, serviciile de urgență și furnizorii, se asigură că întreprinderile care furnizează utilizatorilor finali un serviciu de comunicații electronice pentru efectuarea apelurilor naționale către un număr sau mai multe numere din planul național de numerotație oferă acces la serviciile de urgență.

(3)  Statele membre se asigură că apelurile la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” primesc un răspuns adecvat, în modul cel mai potrivit cu organizarea națională a sistemelor de urgențe. Aceste apeluri sunt tratate și primesc răspunsuri cel puțin la fel de repede și la fel de eficient ca apelurile la numărul (numerele) național(e) pentru apelurile de urgență, acolo unde acestea sunt în continuare în uz.

Comisia, în consultare cu autoritățile competente pertinente, adoptă o recomandare privind indicatorii de performanță pentru statele membre. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2015 și o dată la doi ani după aceea, un raport cu privire la eficacitatea punerii în aplicare a numărului european pentru apelurile de urgență „112” și la modul în care funcționează indicatorii de performanță.

(4)  Statele membre se asigură că accesul utilizatorilor finali cu handicap la serviciile de urgență este echivalent cu cel de care beneficiază ceilalți utilizatori finali. Măsurile adoptate în vederea garantării faptului că utilizatorii finali cu handicap pot accesa serviciile de urgență, atunci când călătoresc în alt stat membru, se bazează, în măsura posibilului, pe standardele sau specificațiile europene publicate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) și nu împiedică statele membre să adopte cerințe suplimentare în vederea îndeplinirii obiectivelor menționate în prezentul articol.

(5)  Statele membre se asigură că întreprinderile respective pun la dispoziție, în mod gratuit, informații privind localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență imediat ce apelul a ajuns la acea autoritate. Prezenta dispoziție se aplică tuturor apelurilor către numărul european unic pentru apelurile de urgență „112”. Statele membre pot extinde această obligație pentru a acoperi și apelurile către numere de urgență naționale. Comisia se asigură că autoritățile de reglementare competente prevăd criteriile de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor furnizate privind localizarea apelantului, în conformitate cu alineatul (7) și ținând seama în cea mai mare măsură de orientările OAREC.

Până la (30) , OAREC stabilește, după consultarea părților interesate vizate și în strânsă cooperare cu Comisia, orientări pentru criteriile de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului furnizate serviciilor de urgență. Aceste orientări iau în considerare fezabilitatea utilizării unui terminal mobil echipat cu dispozitive GNSS pentru a îmbunătăți acuratețea și fiabilitatea informațiilor privind localizarea apelantului în urma unui apel la „112”.

(6)  Statele membre și Comisia se asigură că cetățenii sunt informați corespunzător despre existența și utilizarea numărului european unic pentru apelurile de urgență „112”, în special prin inițiative care vizează în mod specific persoanele care călătoresc în statele membre. Comisia sprijină și completează acțiunile statelor membre.

(7)  Pentru a asigura accesul eficace la serviciile „112” în statele membre, Comisia, după consultarea OAREC, este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37a în ceea ce privește criteriile de localizare a apelantului și indicatorii principali de performanță privind accesul la numărul „112”. Cu toate acestea, aceste măsuri se adoptă fără a aduce atingere și fără a avea un impact asupra organizării serviciilor de urgență care rămâne în competența exclusivă a statelor membre.

(7a)  Comisia menține o bază de date a numerelor E.164 ale serviciilor de urgență europene pentru a asigura că acestea se pot contacta reciproc dintr-un stat membru în altul.” [AM 195]

"

2b.  Se introduce următorul articol: "

„Articolul 26a

Sistemul „112” inversat la nivelul UE

Cel târziu la [un an după termenul-limită de transpunere], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la fezabilitatea înființării la nivelul UE a unui sistem „112” inversat care să utilizeze rețelele de comunicații electronice existente și care să acopere întreaga Uniune, să fie universal, multilingv, accesibil, simplu și eficace, pentru a se putea avertiza publicul în cazul unei catastrofe iminente sau în curs de desfășurare sau în caz de stare de urgență majoră.

Comisia se consultă cu OAREC și cu serviciile de protecție civilă și examinează standardele și specificațiile necesare pentru înființarea sistemului menționat în primul paragraf. La pregătirea raportului în cauză, Comisia ține seama de sistemele „112” existente la nivel național și regional și respectă legislația Uniunii referitoare la protecția datelor cu caracter personal. Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă.” [AM 196]

"

2c.  Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text: "

(1) Statele membre se asigură că toți abonații cărora le-au fost alocate numere din planul național de numerotație telefonică își pot păstra numărul (numerele), la cerere, indiferent de furnizorul de comunicații electronice pentru public care furnizează serviciul, în conformitate cu dispozițiile din anexa I partea C.

(2)  Autoritățile naționale de reglementare se asigură că tarifarea între operatori și/sau furnizori de servicii pentru furnizarea portabilității numerelor este orientată în funcție de costuri și că tarifele plătite direct de către abonați, dacă acestea există, nu au efect disuasiv pentru aceștia în ceea ce privește schimbarea furnizorului de servicii.

(3)  Autoritățile naționale de reglementare nu impun, în ce privește portabilitatea numerelor, tarife cu amănuntul care ar denatura concurența, de exemplu prin fixarea unei tarifări cu amănuntul specifice sau comune.

(4)  Portabilitatea numerelor și activarea ulterioară a acestora sunt executate într-un termen cât mai scurt. Utilizatorilor finali care au încheiat un acord pentru portarea unui număr către un alt furnizor li se va activa numărul în termen de o zi lucrătoare.

Fără a aduce atingere primului paragraf, autoritățile naționale competente pot să stabilească procesul global al transferului către un alt furnizor și al portabilității numerelor, ținând seama de orientările OAREC menționate la alineatul (4b). Autoritățile naționale competente țin seama de necesitatea de a proteja utilizatorul final pe parcursul întregului proces de schimbare a furnizorului, de necesitatea de a asigura eficiența unui astfel de proces pentru utilizatorul final, de necesitatea de a menține continuitatea serviciului pentru utilizatorul final și de necesitatea de a garanta faptul că procesele de schimbare a furnizorului nu afectează concurența. În orice caz, pierderea serviciului în timpul procesului de portabilitate nu depășește o zi lucrătoare. Utilizatorii finali nu sunt transferați la un alt furnizor împotriva voinței lor.

Statele membre se asigură că sunt prevăzute sancțiunile corespunzătoare împotriva întreprinderilor, inclusiv obligația de a oferi compensații abonaților în cazul întârzierilor survenite în portarea numărului, al neprezentării în timp util a informațiilor necesare pentru portarea numărului sau în cazul portării abuzive efectuate de acestea sau în numele lor.

(4a)  Furnizorul de comunicații electronice pentru public către care se realizează transferul gestionează procesul de transfer și de portare a numărului. Utilizatorii finali primesc informații adecvate referitoare la transferarea către un alt furnizor înainte și în timpul procesului de transferare și, de asemenea, imediat după ce acesta se încheie.

(4b)  OAREC stabilește orientări referitoare la toate modalitățile și procedurile de transferare către un alt furnizor și de portare a numărului, în special referitoare la responsabilitățile furnizorului destinatar și, respectiv, ale furnizorului sursă în procesul de transferare și de portare a numărului, informațiile care trebuie puse la dispoziția consumatorilor pe parcursul procesului, rezilierea în timp util a unui contract în vigoare, rambursarea eventualelor plăți efectuate în avans și serviciile de transmitere efectivă a mesajelor de e-mail.

(4c)  În cazul în care un pachet de servicii oferit consumatorilor cuprinde cel puțin o conexiune la o rețea de comunicații electronice sau un serviciu de comunicații electronice, dispozițiile din prezentul articol se aplică tuturor elementelor din pachet. [AM 197]

"

2d.  La articolul 34 se adaugă următorul alineat: "

„(1a) Procedurile extrajudiciare instituite în conformitate cu alineatul (1) se aplică, de asemenea, litigiilor referitoare la contractele încheiate între consumatori, precum și alți utilizatori finali în măsura în care astfel de proceduri extrajudiciare sunt disponibile și pentru ei, și furnizorii de comunicații electronice pentru public stabiliți în alt stat membru. În cazul litigiilor care intră sub incidența Directivei 2013/11/UE*, se aplică dispozițiile din directiva respectivă.

________________________

* Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).” [AM 198]

"

2e.  Se introduce următorul articol 37a: "

„Articolul 37a

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menţionată la articolul 26 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând de la … (31) .

(3)  Competența de a adopta acte delegate menţionată la articolul 26 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. ” [AM 199]

"

2f.  În anexa II, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text: "

„1. Numele și adresa (adresele), precum și datele de contact ale întreprinderii (întreprinderilor)

Se referă la numele și adresa sediului întreprinderilor furnizoare de rețele publice de comunicații și servicii de telefonie destinate publicului.” [AM 200]

"

2g.  În anexa II, punctul 2.2 se înlocuiește cu următorul text: "

„2.2. Pentru fiecare plan tarifar, serviciile furnizate și parametrii pertinenți privind calitatea serviciului, planul (planurile) tarifar(e) aplicabil(e) și, pentru fiecare astfel de plan tarifar, tipurile de servicii oferite, inclusiv volumele comunicațiilor, precum și orice taxe aplicabile (pentru acces, utilizare, întreținere și orice alte taxe suplimentare), precum și costurile privind echipamentul terminal.” [AM 201]

"

2h.  În anexa II se inserează următorul punct: "

„2.2.a. Informații suplimentare privind serviciile de acces la internet, în cazul în care acestea sunt oferite, inclusiv, în special, detalii cu privire la prețurile datelor, vitezele de descărcare și de încărcare a datelor și eventualele limitări ale vitezei, cu privire la posibilitățile de a monitoriza nivelurile de consum, cu privire la eventualele proceduri de gestionare a traficului aplicabile și impactul acestora asupra calității serviciilor, cu privire la sfera privată a utilizatorilor finali și la protecția datelor cu caracter personal.” [AM 202]

"

2i.  În anexa II, punctul 2.5 se înlocuiește cu următorul text: "

„2.5. Clauzele și condițiile contractuale standard, inclusiv durata contractuală minimă, condițiile privind rezilierea anticipată a contractului și orice taxe datorate în acest caz, procedurile și tarifele directe legate de transferul la un alt furnizor și portabilitatea numerelor și a altor identificatori, dacă sunt relevante, precum și mecanismele de compensare pentru întârzierea sau abuzul survenite în transferul către un alt furnizor.” [AM 203]

"

(2)  Statele membre mențin în vigoare până la 1 iulie 2016 toate măsurile de transpunere a dispozițiilor menționate la alineatul (1).

Articolul 37

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 531/2012

Regulamentul (UE) nr. 531/2012 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1 alineatul (1) se adaugă un al treilea paragraf, după cum urmează: "

„Prezentul regulament se aplică serviciilor de roaming furnizate în Uniune utilizatorilor finali ai căror furnizor național este un prestator de comunicații electronice pentru public într-un stat membru.” [AM 204]

"

2.  La articolul 2 alineatul (2) se adaugă următoarea literă (r): "

„(r) «acord de roaming bilateral sau multilateral» înseamnă unul sau mai multe acorduri comerciale sau tehnice între furnizorii de servicii de roaming care permit extinderea virtuală a acoperirii rețelei din țara de origine și furnizarea durabilă de către fiecare furnizor de servicii de roaming de servicii de roaming cu amănuntul reglementate la același nivel de preț ca cel al serviciilor lor respective de comunicații mobile naționale.” [AM 205]

"

3.  La articolul 4 se adaugă următorul alineat (7): "

„(7) Prezentul articol nu se aplică furnizorilor de servicii de roaming care furnizează servicii de roaming cu amănuntul reglementate în conformitate cu articolul 4a.” [AM 206]

"

4.  Se inserează următorul articol 4a: "

.„Articolul 4a

(1)  Prezentul articol se aplică furnizorilor de servicii de roaming care:

   (a) aplică, automat și în toate pachetele lor respective de servicii cu amănuntul care includ servicii de roaming reglementate, tariful aplicabil serviciilor naționale atât în cazul serviciilor naționale, cât și în cazul serviciilor de roaming reglementate în întreaga Uniune, ca și cum serviciile de roaming reglementate ar fi consumate în rețeaua din țara de origine și
   (b) garantează, fie prin rețelele proprii, fie prin acorduri de roaming bilaterale sau multilaterale încheiate cu alți furnizori de servicii de roaming că dispozițiile literei (a) sunt respectate de cel puțin un furnizor de servicii de roaming în toate statele membre.

(2)  Alineatele (1), (6) și (7) nu împiedică limitarea de către un furnizor de servicii de roaming a consumului de servicii de roaming cu amănuntul reglementate la tariful aplicabil serviciilor naționale prin referință la un criteriu de utilizare rezonabilă. Orice criteriu de utilizare rezonabilă se aplică în așa fel încât consumatorii care beneficiază de diferitele pachete de servicii naționale cu amănuntul ale furnizorului de servicii de roaming să fie în măsură să reproducă cu încredere modelul tipic de consum intern aferent pachetelor lor respectivele servicii naționale cu amănuntul în timp ce călătoresc în mod periodic în interiorul Uniunii. Un furnizor de servicii de roaming care beneficiază de această posibilitate publică, în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul XXX/2014, și include în contractele sale, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) literele (b) și (c) din respectivul regulament, informații detaliate cuantificate cu privire la modul în care este aplicat criteriul de utilizare rezonabilă, cu trimitere la principalele tarife, la volum și la alți parametri ai pachetului cu amănuntul în cauză.

Până la 31 decembrie 2014, OAREC, în urma consultării părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, elaborează orientări generale de aplicare a criteriilor de utilizare rezonabilă în contractele cu amănuntul furnizate de către furnizorii de servicii de roaming care invocă prezentul articol. OAREC elaborează aceste orientări cu referire la obiectivul global prevăzut la primul paragraf și are în vedere în special evoluția prețurilor și a modelelor de consum în statele membre, gradul de convergență al nivelurilor prețurilor naționale în întreaga Uniune, orice efect observabil al furnizării de servicii de roaming la tarife naționale asupra evoluției acestor tarife și evoluția tarifelor cu ridicata ale serviciilor de roaming pentru un trafic dezechilibrat între furnizorii de servicii de roaming.

Autoritatea națională de reglementare competentă monitorizează și supraveghează aplicarea criteriilor de utilizare rezonabilă, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările generale ale OAREC, de îndată ce sunt adoptate, și se asigură că nu sunt aplicate condiții nerezonabile.

(3)  Utilizatorii finali individuali deserviți de un furnizor de servicii de roaming care invocă prezentul articol pot, la cererea lor, să facă alegerea deliberată și explicită de a renunța la beneficiul reprezentat de aplicarea tarifului aplicabil serviciilor naționale la serviciile de roaming reglementate în cadrul unui anumit pachet cu amănuntul în schimbul altor avantaje oferite de furnizorul respectiv. Furnizorul de servicii de roaming reamintește utilizatorilor finali respectivi natura avantajelor în materie de roaming la care renunță. Autoritățile naționale de reglementare monitorizează în special dacă furnizorii de servicii de roaming care invocă prezentul articol participă la practici comerciale care ar putea reprezenta o eludare a regimului standard.

(4)  Tarifele de roaming cu amănuntul reglementate prevăzute la articolele 8, 10 și 13 nu se aplică serviciilor de roaming oferite de un furnizor de servicii de roaming care invocă prezentul articol în măsura în care acestea sunt percepute la nivelul tarifului aplicabil serviciilor naționale.

În cazul în care un furnizor de servicii de roaming care invocă prezentul articol aplică tarife care sunt diferite de tariful aplicabil serviciilor naționale pentru consumul de servicii de roaming reglementate care depășesc utilizarea rezonabilă a unor astfel de servicii în conformitate cu alineatul (2) sau în cazul în care un utilizator final individual renunță în mod explicit la avantajul tarifelor naționale pentru serviciile de roaming reglementate în conformitate cu alineatul (3), tarifele pentru aceste servicii de roaming reglementate nu depășesc tarifele de roaming cu amănuntul prevăzute la articolele 8, 10 și 13.

(5)  Un furnizor de servicii de roaming care dorește să invoce prezentul articol notifică Biroului OAREC declarația sa și orice acorduri bilaterale sau multilaterale prin care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) și orice modificări ale acestora. Furnizorul care efectuează notificarea include în aceasta dovada acceptării sale de către orice partener contractual la acordurile de roaming bilaterale sau multilaterale notificate.

(6)  În perioada 1 iulie 2014 - 30 iunie 2016, prezentul articol se aplică furnizorilor de servicii de roaming care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1), în cazul în care respectă următoarele condiții:

   (a) furnizorul de servicii de roaming notifică Biroului OAREC declarația sa și orice acord de roaming bilateral sau multilateral relevant, în conformitate cu alineatul (5), făcând referire în mod specific la prezentul alineat;
   (b) furnizorul de servicii de roaming garantează, fie prin rețelele sale proprii, fie prin acordurile de roaming bilaterale sau multilaterale încheiate cu alți furnizori de servicii de roaming, respectarea condițiilor de la literele (c), (d) și (e) în cel puțin 17 state membre, reprezentând 70 % din populația Uniunii;
   (c) fiecare furnizor de servicii de roaming și fiecare partener contractual în sensul literei (b) se angajează să pună la dispoziție și să ofere în mod activ, cel târziu de la 1 iulie 2014 sau de la data notificării, oricare dintre acestea survine mai târziu, cel puțin un pachet cu amănuntul cu o opțiune tarifară conform căreia tariful aplicabil serviciilor naționale se aplică atât serviciilor naționale, cât și serviciilor de roaming reglementate în întreaga Uniune, ca și cum serviciile de roaming reglementate respective ar fi consumate în rețeaua din țara de origine;
   (d) fiecare furnizor de servicii de roaming și fiecare partener contractual în sensul literei (b) se angajează să pună la dispoziție și să ofere în mod activ, cel târziu de la 1 iulie 2015 sau de la data notificării, oricare dintre acestea survine mai târziu, opțiuni tarifare în pachetele cu amănuntul care, la data de 1 ianuarie din anul respectiv, au fost utilizate de cel puțin 50 % din baza lor respectivă de clienți;
   (e) fiecare furnizor de servicii de roaming și fiecare partener contractual în sensul literei (b) se angajează să respecte, cel târziu de la 1 iulie 2016, alineatul (1) litera (b) în toate pachetele lor respective cu amănuntul.

Furnizorul de servicii de roaming care invocă prezentul articol și orice partener contractual în sensul literei (b) pot, ca alternativă la angajamentul menționat la litera (d), să se angajeze, începând cu 1 iulie 2015 sau de la data notificării, oricare dintre acestea survine mai târziu, ca orice suprataxă privind serviciile de roaming aplicată în plus față de tariful aplicabil serviciilor naționale în diferitele sale pachete cu amănuntul să nu fie, în mod global, mai mare de 50 % din cele aplicabile în pachetele respective la 1 ianuarie 2015, indiferent dacă astfel de suprataxe sunt calculate pe bază de unități, cum ar fi minutele de voce sau megabiții, de perioade precum zile sau săptămâni de roaming, sau prin orice alt mijloc sau combinație de astfel de elemente. Furnizorii de servicii de roaming care invocă prezenta literă demonstrează autorității naționale de reglementare faptul că respectă cerința privind reducerea cu 50 % și furnizează toate dovezile justificative necesare solicitate de aceasta.

În cazul în care furnizorul de servicii de roaming care invocă prezentul articol notifică Biroului OAREC declarația sa și orice acord de roaming bilateral sau multilateral relevant, în temeiul primului paragraf litera (a), și, prin urmare, intră sub incidența prezentului alineat, furnizorul de servicii de roaming care efectuează notificarea și orice partener contractual în sensul literei (b) sunt obligați să își respecte angajamentele asumate în conformitate cu primul paragraf literele (c), (d) și (e), inclusiv orice angajament alternativ față de cel prevăzut la primul paragraf litera (d) cel puțin până la 1 iulie 2018.

(7)  În perioada 1 iulie 2014 - 30 iunie 2016, prezentul articol se aplică furnizorilor de servicii de roaming care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1), în cazul în care respectă următoarele condiții:

   (a) furnizorul de servicii de roaming notifică Biroului OAREC declarația sa și orice acord de roaming bilateral sau multilateral relevant, în conformitate cu alineatul (5), făcând referire în mod specific la prezentul alineat;
   (b) furnizorul de servicii de roaming garantează, fie prin rețelele proprii, fie prin acordurile de roaming bilaterale sau multilaterale încheiate cu alți furnizori de servicii de roaming, respectarea condițiilor de la alineatul (1) litera (a) în cel puțin 10 state membre, reprezentând 30 % din populația Uniunii, cel târziu începând de la 1 iulie 2014 sau de la data notificării, oricare dintre acestea survine mai târziu;
   (c) furnizorul de servicii de roaming garantează, fie prin rețelele proprii, fie prin acordurile de roaming bilaterale sau multilaterale încheiate cu alți furnizori de servicii de roaming, respectarea condițiilor de la alineatul (1) litera (a) în cel puțin 14 state membre, reprezentând 50 % din populația Uniunii, cel târziu începând de la 1 iulie 2015 sau de la data notificării, oricare dintre acestea survine mai târziu;
   (d) furnizorul de servicii de roaming garantează, fie prin rețelele proprii, fie prin acordurile de roaming bilaterale sau multilaterale încheiate cu alți furnizori de servicii de roaming, respectarea condițiilor de la alineatul (1) litera (a) în cel puțin 17 state membre, reprezentând 70 % din populația Uniunii, cel târziu de la 1 iulie 2016.

În cazul în care un furnizor de servicii de roaming care invocă prezentul articol notifică Biroului OAREC declarația sa și orice acord de roaming bilateral sau multilateral relevant în temeiul primului paragraf litera (a) și, prin urmare, intră sub incidența prezentului alineat, furnizorul de servicii de roaming care efectuează notificarea și orice partener contractual în sensul literei (b) sunt obligați să își respecte angajamentele de a respecta condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) cel puțin până la 1 iulie 2018.

(8)  Furnizorii de servicii de roaming poartă cu bună credință negocierile menite să ducă la încheierea de acorduri de roaming bilaterale sau multilaterale, în condiții corecte și rezonabile, având în vedere obiectivul ca astfel de acorduri cu alți furnizori de servicii de roaming să permită extinderea virtuală a acoperirii rețelei din țara de origine și furnizarea durabilă de către fiecare furnizor de servicii de roaming care invocă prezentul articol de servicii de roaming cu amănuntul reglementate la același nivel de preț ca cel al serviciilor lor respective de comunicații mobile naționale.

(9)  Prin derogare de la alineatul (1), după 1 iulie 2016 prezentul articol se aplică furnizorilor de servicii de roaming care invocă prezentul articol atunci când respectivii furnizori de servicii de roaming demonstrează că au încercat cu bună credință să încheie sau să prelungească un acord de roaming bilateral sau multilateral pe baza unor condiții corecte și rezonabile în toate statele membre în care nu îndeplinesc încă cerințele de la alineatul (1) și nu au fost în măsură să încheie niciun acord de roaming bilateral sau multilateral cu un furnizor de servicii de roaming în unul sau mai multe state membre, cu condiția să respecte acoperirea minimă menționată la alineatul (6) litera (b) și toate celelalte dispoziții relevante ale prezentului articol. În aceste cazuri, furnizorii de servicii de roaming care invocă prezentul articol încearcă în continuare să stabilească condiții rezonabile pentru încheierea unui acord de roaming cu un furnizor de servicii de roaming din orice stat membru nereprezentat.

(10)  În cazul în care unui furnizor alternativ de servicii de roaming i-a fost deja acordat accesul la clienții unui furnizor național în temeiul articolului 4 alineatul (1) și a efectuat deja investițiile necesare pentru a deservi acești clienți, articolul 4 alineatul (7) nu se aplică unui astfel de furnizor național în cursul unei perioade de tranziție de trei ani. Perioada de tranziție nu aduce atingere necesității de a respecta orice perioadă contractuală mai lungă convenită cu furnizorul alternativ de servicii de roaming.

(11)  Prezentul articol nu aduce atingere aplicării normelor Uniunii în materie de concurență în cazul acordurilor de roaming bilaterale sau multilaterale.” [AM 207]

"

4a.  Se introduc următoarele articole: "

„Articolul 6a

Eliminarea tarifelor de roaming cu amănuntul

Începând din 15 decembrie 2015, furnizorii de servicii roaming nu percep nicio suprataxă, comparativ cu tarifele aplicate serviciilor de comunicații mobile la nivel intern, de la clienții serviciilor de roaming din orice stat membru pentru niciun apel în roaming reglementat efectuat sau primit, pentru niciun mesaj SMS/MMS în roaming trimis și pentru niciun serviciu de comunicații de date în roaming reglementat utilizat, precum și nicio taxă generală pentru activarea echipamentului terminal sau a serviciului în vederea utilizării în străinătate.

Articolul 6b

Utilizarea rezonabilă

(1)  Prin derogare de la articolul 6a și pentru a preveni utilizarea anormală sau abuzivă a serviciilor de roaming cu amănuntul, furnizorii de roaming pot să aplice o «clauză privind utilizarea rezonabilă» în legătură cu consumul de servicii de roaming reglementate cu amănuntul oferite la nivelul tarifelor naționale aplicabile, făcând trimitere la criteriile de determinare a utilizării rezonabile. Aceste criterii se aplică în așa fel încât consumatorii să fie în măsură să reproducă cu încredere modelul tipic de consum intern aferent pachetelor lor de servicii naționale cu amănuntul în timp ce călătoresc în mod periodic în interiorul Uniunii.

(2)  În conformitate cu articolul 20 din Directiva 2002/22/CE, furnizorii de servicii de roaming publică și includ în contractele lor informații cuantificate detaliate privind modul de aplicare al oricărui criteriu de utilizare rezonabilă, făcând trimitere la prețurile principale, la volum sau la alți parametri ai pachetului cu amănuntul în cauză.

(3)  Până la 31 decembrie 2014, OAREC, în urma consultării părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, elaborează orientări generale de aplicare a criteriilor de utilizare rezonabilă în contractele cu amănuntul oferite de către furnizorii de servicii de roaming. OAREC are în vedere în special evoluția prețurilor și a modelelor de consum în statele membre, gradul de convergență al nivelurilor prețurilor de la nivel național din întreaga Uniune, orice efect observabil al furnizării de servicii de roaming la tarife naționale asupra evoluției acestor tarife, precum și evoluția tarifelor cu ridicata reale ale serviciilor de roaming pentru un trafic dezechilibrat între furnizorii de servicii de roaming. În plus, orientările OAREC ar putea, de asemenea, să vizeze variațiile obiective importante între statele membre sau între furnizorii de roaming în privința unor factori cum sunt nivelurile prețurilor la nivel național, volumele tipice incluse în pachetele cu amănuntul sau perioada medie în care clienții călătoresc pe teritoriul Uniunii.

(4)  Pentru a asigura punerea în aplicare consecventă și simultană pe întreg teritoriul Uniunii a criteriilor de utilizare rezonabilă, Comisia adoptă, până la 30 iunie 2015, prin intermediul actelor de punere în aplicare și pe baza orientărilor OAREC menționate la alineatul (3), norme detaliate privind aplicarea criteriilor de utilizare rezonabilă.

(5)  Autoritatea națională de reglementare competentă monitorizează cu strictețe și supraveghează aplicarea criteriilor de utilizare rezonabilă definite de actul de punere în aplicare al Comisiei menționat la alineatul (4), ținând seama în cea mai mare măsură de orientările generale elaborate de OAREC, de factori relevanți obiectivi specifici statului său membru și de variațiile obiective relevante între furnizorii de roaming și se asigură că nu se aplică termeni nerezonabili.

(6)  Tarifele cu amănuntul pentru serviciile care intră sub incidența eurotarifului stabilite la articolele 8, 10 și 13 din prezentul regulament se aplică pentru serviciile de roaming reglementate care depășesc orice limite ale utilizării rezonabile aplicate în conformitate cu articolul 6b.” [AM 208]

"

5.  La articolul 8, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)  primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Începând cu 1 iulie 2013 2012 , tariful cu amănuntul (fără TVA) al eurotarifului pentru apeluri vocale pe care un furnizor de servicii de roaming îl poate percepe clientului serviciilor de roaming pentru furnizarea unui apel în roaming reglementat poate varia pentru orice apel în roaming, însă nu poate depăși 0,24  0,29  EUR pe minut pentru orice apel efectuat sau 0,07  0,08  EUR pe minut pentru orice apel primit. Tariful maxim cu amănuntul pentru apelurile efectuate se reduce la 0,19  0,24 EUR la 1 iulie 2014 2013 și la 0,19 EUR la . Începând cu 1 iulie 2014, furnizorii de servicii de roaming nu percep niciun tarif , iar tariful cu amănuntul maxim pentru apelurile primite se reduce la 0,07 EUR la 1 iulie 2013 și la 0,05 EUR la 1 iulie 2014. Tarifele maxime aplicabile de la clienții serviciilor de roaming pentru apelurile primite, fără a aduce atingere măsurilor adoptate pentru a preveni utilizarea anormală sau frauduloasă. Fără a aduce atingere articolului 19, tarifele cu amănuntul maxime pentru eurotariful pentru apeluri vocale rămân în vigoare până la 30 iunie 2017.” 1 iulie 2014 expiră la 16 decembrie 2015, cu excepția apelurilor în roaming reglementate care depășesc orice limită de utilizare rezonabilă aplicată în conformitate cu articolul 6b.” [AM 209]

"

(b)  paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text: "

„Fiecare furnizor de servicii de roaming facturează la secundă clienții serviciilor sale de roaming pentru furnizarea oricărui apel în roaming reglementat căruia i se aplică un eurotarif pentru apeluri vocale.” [AM 210]

"

5a.  La articolul 10, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: "

„(2) Începând cu 1 iulie 2012, prețul cu amănuntul (fără TVA) al unui eurotarif SMS pe care un furnizor de servicii de roaming îl poate percepe de la un client al serviciilor de roaming pentru un mesaj SMS în roaming reglementat trimis de clientul respectiv poate varia în funcție de fiecare mesaj SMS în roaming reglementat, dar nu depășește 0,09 EUR. Tariful maxim respectiv se reduce la 0,08 EUR la 1 iulie 2013 și la 0,06 EUR la 1 iulie 2014. Tarifele maxime aplicabile de la 1 iulie 2014 expiră la 16 decembrie 2015, cu excepția SMS-urile în roaming reglementate care depășesc orice limită de utilizare rezonabilă aplicată în conformitate cu articolul 6b.” [AM 211]

"

5b.  La articolul 13 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: "

„(2) Începând cu 1 iulie 2012, tariful cu amănuntul (fără TVA) pe care un furnizor de servicii de roaming îl poate percepe ca eurotarif pentru date de la un client al serviciilor de roaming pentru furnizarea unui serviciu reglementat de comunicații de date în roaming nu depășește 0,70 EUR pe megabyte utilizat. Tariful cu amănuntul maxim pentru date utilizate se reduce la 0,45 EUR pe megabyte utilizat la 1 iulie 2013 și la 0,20 EUR pe megabyte utilizat la 1 iulie 2014. Tarifele maxime aplicabile de la 1 iulie 2014 expiră la 16 decembrie 2015, cu excepția serviciilor de date în roaming reglementate care depășesc orice limită de utilizare rezonabilă aplicată în conformitate cu articolul 6b.” [AM 212]

"

6.  La articolul 14 se inserează următorul alineat (1a): "

„(1a) Atunci când consumul de servicii de roaming cu amănuntul reglementate la tariful aplicabil serviciilor naționale este limitat prin referință la un criteriu de utilizare rezonabilă în conformitate cu articolul 4a alineatul (2), furnizorii de servicii de roaming avertizează clienții serviciilor de roaming atunci când consumul de apeluri și de mesaje SMS în roaming a atins limita de utilizare rezonabilă și, în același timp, le oferă clienților serviciului de roaming informații personalizate de bază privind tarifele de roaming aplicabile pentru efectuarea unui apel vocal sau trimiterea unui mesaj SMS în afara tarifului sau pachetului aplicabil serviciilor naționale în conformitate cu alineatul (1) paragrafele al doilea, al patrulea și al cincilea din prezentul articol.” [AM 213]

"

6a.  Articolul 14 se elimină și se înlocuiește cu următorul text începând de la 15 decembrie 2015: "

„(1) Pentru a atenționa un client al serviciilor de roaming în legătură cu faptul că i se vor aplica tarife de roaming atunci când efectuează sau primește un apel sau când trimite un mesaj SMS, cu excepția cazului în care clientul și-a anunțat furnizorul de servicii de roaming că nu solicită acest serviciu, fiecare furnizor de servicii de roaming oferă clientului, prin intermediul unui serviciu de mesagerie, în mod automat, fără întârzieri nejustificate și gratuit când intră într-un stat membru altul decât cel al furnizorului său național, informații tarifare de bază personalizate cu privire la tarifele de roaming (incluzând TVA) care se aplică în cazul în care clientul respectiv efectuează și primește apeluri și trimite mesaje SMS în statul membru vizitat.

Aceste informații tarifare de bază personalizate includ tarifele maxime (în moneda facturii din țara de origine emise de furnizorul național al clientului) care ar putea fi aplicate clientului în conformitate cu schema sa tarifară pentru:

   (a) efectuarea de apeluri în roaming reglementate în interiorul statului membru și către statul membru al furnizorului său național, precum și pentru apelurile în roaming reglementate primite; precum și
   (b) trimiterea de mesaje SMS în roaming reglementate pe durata șederii în statul membru vizitat.

Se include, de asemenea, numărul de telefon cu acces gratuit menționat la alineatul (2), pentru obținerea de informații mai detaliate și de informații cu privire la posibilitatea accesării serviciilor de urgență prin apelarea gratuită a numărului european unic pentru apeluri de urgență 112.

Cu ocazia fiecărui mesaj, clientul trebuie să aibă posibilitatea de a notifica furnizorului de servicii de roaming, în mod gratuit și facil, că nu solicită serviciul de mesagerie automat. Un client care a notificat că nu solicită serviciul de mesagerie automat are dreptul, în orice moment și în mod gratuit, să solicite furnizorului de servicii de roaming să-i furnizeze din nou serviciul respectiv.

La cerere, furnizorii de servicii de roaming transmit clienților nevăzători sau cu deficiențe de vedere în mod automat, gratuit și prin apel vocal informațiile tarifare de bază personalizate menționate la primul paragraf.

(2)  În completarea alineatului (1), clienții au dreptul să solicite și să primească, gratuit și indiferent de locul în care se află pe teritoriul Uniunii, informații personalizate mai detaliate privind tarifele de roaming aplicabile în rețeaua vizitată apelurilor vocale și mesajelor SMS, precum și informații privind măsurile de asigurare a transparenței aplicabile în temeiul prezentului regulament, prin intermediul unui apel vocal mobil sau prin SMS. O astfel de solicitare se face la un număr de telefon cu acces gratuit, desemnat în acest scop de către furnizorul de servicii de roaming. Obligațiile prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în cazul dispozitivelor care nu au funcția SMS.

(4)  Furnizorii de servicii de roaming pun la dispoziția clienților lor informații privind modul de a evita roamingul accidental în regiunile de frontieră. Furnizorii de servicii de roaming iau măsurile necesare pentru a asigura protecția clienților lor în ceea ce privește plata unor tarife de roaming pentru utilizarea accidentală a serviciilor de roaming în timp ce se află în statul lor membru de origine.

(4a)  Prezentul articol se aplică, de asemenea, apelurilor în roaming și mesajelor de tip SMS/MMS utilizate de clienții de roaming care călătoresc în afara Uniunii și oferite de un furnizor de roaming.

Începând din 15 decembrie 2015, prezentul articol se aplică și în cazurile în care consumul de apeluri și mesaje de tip SMS/MMS în roaming la tariful național aplicabil este limitat prin referire la un criteriu de utilizare rezonabilă în conformitate cu articolul 6b și atunci când consumul a atins limita de utilizare rezonabilă.” [AM 214]

"

7.  La articolul 15 se inserează următorul alineat (2a): "

„(2a) Atunci când consumul de servicii de roaming cu amănuntul reglementate la tariful aplicabil serviciilor naționale este limitat prin referință la un criteriu de utilizare rezonabilă în conformitate cu articolul 4a alineatul (2), furnizorii de servicii de roaming avertizează clienții serviciilor de roaming atunci când consumul de servicii de comunicații de date în roaming a atins limita de utilizare rezonabilă și, în același timp, le oferă clienților serviciului de roaming informații personalizate de bază privind tarifele de roaming aplicabile serviciilor de comunicații de date în roaming în afara tarifului sau pachetului aplicabil serviciilor naționale în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol. Alineatul (3) din prezentul articol se aplică serviciilor de comunicații de date în roaming consumate în afara tarifelor sau pachetelor aplicabile serviciilor naționale menționate la articolul 4a alineatul (2).” [AM 215]

"

7a.   Articolul 15 se elimină și se înlocuiește cu următorul text începând din 15 decembrie 2015: "

„Transparență și mecanisme de salvgardare pentru serviciile de comunicații de date în roaming cu amănuntul

(1)  Furnizorii de servicii de roaming se asigură că clienții serviciilor lor de roaming sunt informați în mod corespunzător, atât înainte de, cât și după încheierea unui contract, cu privire la tarifele aplicate pentru utilizarea serviciilor reglementate de comunicații de date în roaming, în moduri care să faciliteze înțelegerea de către clienți a consecințelor financiare ale unei astfel de utilizări și care să le permită să monitorizeze și să controleze cheltuielile aferente serviciilor reglementate de comunicații de date în roaming în conformitate cu alineatele (2) și (3).

Dacă este cazul, furnizorii de servicii de roaming își informează clienții, înainte de încheierea unui contract și periodic după încheierea acestuia, cu privire la riscurile conectării și descărcării automate și necontrolate de date în roaming. În plus, furnizorii de servicii de roaming își informează clienții gratuit și într-o manieră clară și inteligibilă, despre modul în care să oprească aceste conexiuni automate de date în roaming pentru a evita folosirea necontrolată a serviciilor de comunicații de date în roaming.

(2)  Clienții serviciilor de roaming primesc de la furnizorul de servicii de roaming un mesaj automat prin care sunt anunțați că utilizează serviciul de roaming și primesc informații tarifare de bază personalizate privind tarifele (în moneda facturii din țara de origine emise de furnizorul național al clientului), exprimate ca preț pe megabyte, aplicabile pentru furnizarea serviciilor de comunicații de date în roaming reglementate în statul membru respectiv, cu excepția cazului în care clientul a anunțat furnizorul de servicii de roaming că nu dorește să primească astfel de informații.

Aceste informații tarifare de bază personalizate se trimit pe dispozitivul mobil al clientului serviciilor de roaming, de exemplu printr-un SMS, un e-mail sau o fereastră pop-up pe ecranul dispozitivului mobil, de fiecare dată când clientul intră într-un alt stat membru decât cel al furnizorului său național și accesează pentru prima oară un serviciu de comunicații de date în roaming în statul membru respectiv. Informațiile sunt furnizate în mod gratuit, în momentul în care un client de roaming accesează un serviciu reglementat de comunicații de date în roaming, prin mijloace adecvate, adaptate astfel încât să faciliteze primirea și înțelegerea fără dificultăți.

Un client care a anunțat furnizorul său de servicii de roaming că nu solicită informațiile tarifare automate are dreptul, în orice moment și în mod gratuit, să solicite furnizorului de servicii de roaming să-i furnizeze din nou serviciul respectiv.

(3)  Fiecare furnizor de servicii de roaming acordă tuturor clienților serviciilor de roaming posibilitatea de a opta din proprie inițiativă și gratuit pentru un serviciu prin care se furnizează informații privind consumul acumulat exprimat în volum sau în moneda în care este emisă factura către clientul serviciilor de roaming pentru serviciile reglementate de comunicații de date în roaming și care garantează că, fără consimțământul explicit al clientului, cheltuielile cumulate pentru serviciile reglementate de comunicații de date în roaming pe o perioadă de utilizare specificată, cu excepția mesajelor MMS facturate pe unitate, nu depășesc un plafon financiar specificat.

În acest scop, furnizorul de servicii de roaming pune la dispoziție unul sau mai multe plafoane financiare maxime pentru perioade de utilizare specificate, cu condiția ca clientul să fie informat în prealabil cu privire la volumul de date aferent. Unul dintre aceste plafoane (plafonul financiar implicit) trebuie să fie de aproximativ 50 EUR, fără a depăși această valoare, pentru sumele care trebuie plătite într-o lună de facturare (fără TVA).

Ca alternativă, furnizorul de servicii de roaming poate să stabilească plafoane exprimate în volum, cu condiția ca clientul să fie informat în prealabil cu privire la valorile financiare aferente. Unul dintre aceste plafoane (plafonul de volum implicit) corespunde unei sume de maximum 50 EUR care trebuie plătită într-o lună de facturare (fără TVA).

În plus, furnizorul de servicii de roaming poate oferi clienților lui de servicii de roaming alte plafoane cu limite financiare lunare maxime diferite, acestea putând fi mai ridicate sau mai scăzute.

Plafoanele implicite prevăzut la al doilea și la al treilea paragraf se aplică tuturor clienților care nu au optat pentru un alt plafon.

Fiecare furnizor de servicii de roaming se asigură, de asemenea, că i se trimite clientului o notificare adecvată pe dispozitivul mobil, de exemplu printr-un SMS, e-mail sau fereastră de tip pop-up pe ecranul calculatorului, atunci când serviciile de comunicații de date în roaming au atins 80 % din plafonul financiar sau de volum maxim. Fiecare client are dreptul să solicite furnizorului de servicii de roaming să sisteze trimiterea unor astfel de notificări și are dreptul să solicite furnizorului, în orice moment și cu titlu gratuit, să îi furnizeze din nou serviciul respectiv.

Atunci când plafonul financiar sau de volum ar urma să fie depășit, se trimite o notificare pe dispozitivul mobil al clientului serviciilor de roaming. Notificarea respectivă indică procedura care trebuie urmată în cazul în care clientul dorește continuarea furnizării serviciilor respective, precum și costurile asociate fiecărei unități suplimentare care urmează să fie consumată. Dacă clientul serviciilor de roaming nu răspunde în mod adecvat la notificarea primită, furnizorul de servicii de roaming sistează imediat furnizarea și facturarea către client a serviciilor reglementate de comunicații de date în roaming, cu excepția cazului în care și până când clientul serviciilor de roaming solicită continuarea sau reluarea furnizării serviciilor.

Ori de câte ori un client al serviciilor de roaming solicită opțiunea "plafon financiar sau de volum" sau renunțarea la aceasta, schimbarea trebuie să fie efectuată gratuit în termen de o zi lucrătoare de la primirea cererii și să nu impună condiții sau restricții legate de alte elemente ale abonamentului.

(4)  Alineatele (2) și (3) nu se aplică dispozitivelor de tip mașină-la-mașină (M2M) care utilizează comunicațiile mobile.

(5)  Furnizorii de servicii de roaming iau măsurile necesare pentru a asigura protecția clienților lor în ceea ce privește plata unor tarife de roaming pentru utilizarea accidentală a serviciilor de roaming în timp ce se află în statul lor membru de origine. Aceste măsuri includ și informarea clienților privind modul de a evita roamingul accidental în regiunile de frontieră.

(6)  Prezentul articol se aplică în cazurile în care consumul de servicii de date în roaming la tariful național aplicabil este limitat prin referire la un criteriu de utilizare rezonabilă în conformitate cu articolul 6b și atunci când consumul a atins limita de utilizare rezonabilă.

Prezentul articol se aplică, de asemenea, și în cazul serviciilor de date în roaming utilizate de clienții serviciilor de roaming care călătoresc în afara Uniunii și furnizate de un furnizor de servicii de roaming.

În cazul în care clientul alege opțiunea prevăzută la primul paragraf de la alineatul (3), cerințele stabilite la alineatul (3) nu se aplică dacă operatorul rețelei din țara vizitată din afara Uniunii nu permite furnizorului de servicii de roaming să monitorizeze în timp real utilizarea serviciilor de către clientul său.

Într-un astfel de caz, clientul este informat printr-un mesaj SMS la intrarea pe teritoriul țării în cauză, fără întârzieri nejustificate și gratuit, cu privire la faptul că informațiile privind consumul acumulat și garanția de a nu depăși un plafon financiar specificat nu sunt disponibile.” [AM 216]

"

8.  Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  prima teză se înlocuiește cu următorul text: "

„Comisia reexaminează funcționarea prezentului regulament și, după efectuarea unei consultări publice, prezintă un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului cel târziu până la 31 decembrie 2016.”

"

(ii)  litera (g) se înlocuiește cu următorul text: "

„(g) măsura în care punerea în aplicare a măsurilor structurale prevăzute la articolele 3 și 4 și a regimului alternativ prevăzut la articolul 4a a dat rezultate în ceea ce privește dezvoltarea concurenței pe piața internă a serviciilor de roaming, astfel încât să nu existe nicio diferență efectivă între tarifele de roaming și cele naționale;”

"

(iii)  se introduce următoarea literă (i): "

„(i) eventuala măsură în care evoluția tarifelor naționale cu amănuntul este afectată, în mod observabil, de aplicarea, de către furnizorii de servicii de roaming, a tarifului național atât serviciilor naționale, cât și serviciilor de roaming reglementate în ansamblul Uniunii.”

"

(b)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  prima teză se înlocuiește cu următorul text: "

„În cazul în care raportul arată că opțiunile tarifare în cazul cărora tariful aplicabil serviciului național se aplică atât serviciilor naționale, cât și serviciilor de roaming reglementate, nu sunt furnizate în toate pachetele cu amănuntul pentru o utilizare rezonabilă de către cel puțin un furnizor de servicii de roaming în fiecare stat membru sau că ofertele furnizorilor alternativi de roaming nu au facilitat accesul consumatorilor în întreaga Uniune la tarife de roaming cu amănuntul echivalente în mod substanțial, Comisia prezintă până la aceeași dată propuneri corespunzătoare Parlamentului European și Consiliului pentru a remedia situația și a garanta că nu există nicio diferență între tarifele naționale și cele de roaming în cadrul pieței interne.”

"

(ii)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text: "

„(d) modificarea duratei sau reducerea nivelului plafoanelor maxime ale tarifelor cu ridicata prevăzute la articolele 7, 9 și 12, în vederea consolidării capacității tuturor furnizorilor de servicii de roaming de a pune la dispoziție în pachetele lor respective de servicii cu amănuntul pentru o utilizare rezonabilă opțiuni tarifare aplicabile în cazul cărora tariful aplicabil serviciilor naționale se aplică atât serviciilor naționale, cât și serviciilor de roaming reglementate, ca și cum acestea din urmă ar fi consumate în rețeaua din țara de origine.” [AM 217]

"

8a.  Articolul 19 se elimină și se înlocuiește cu următorul text: "

„(1) Comisia reexaminează modul de funcționare al prezentului regulament și prezintă un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului în conformitate cu alineatele (2)-(6).

(2)  Până la 30 iunie 2015 și după realizarea unei consultări publice, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului în care precizează dacă este oportun sau nu să se modifice durata sau să se revizuiască nivelul plafoanelor maxime ale tarifelor cu ridicata prevăzute la articolele 7, 9 și 12, sau să se propună alte soluții pentru a aborda problemele pieței cu ridicata, inclusiv în ceea ce privește tarifele de terminare a comunicațiilor mobile aplicabile roamingului. Până la 31 decembrie 2014 și după o consultare publică, OAREC elaborează orientări privind măsurile de prevenire a utilizării anormale sau abuzive în sensul articolului 6a.

(3)  Până la 30 iunie 2016 și după ce a efectuat o consultare publică, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind, printre altele:

   (a) disponibilitatea și calitatea serviciilor, inclusiv a celor care reprezintă o alternativă la serviciile de voce, SMS și de comunicații de date în roaming, ținând seama în special de evoluțiile tehnologice;
   (b) gradul de concurență de pe piețele cu ridicata și cu amănuntul, în special situația în materie de concurență a operatorilor mai mici, independenți sau care și-au început recent activitatea, inclusiv efectele pe care le au asupra concurenței atât acordurile comerciale, cât și gradul de interconectare a operatorilor;
   (c) măsura în care implementarea unor măsuri structurale prevăzute la articolele 3 și 4 a dat rezultate în ceea ce privește dezvoltarea concurenței pe piața internă a serviciilor de roaming.

Comisia analizează, în special, dacă este necesar sau nu să se prevadă măsuri tehnice sau structurale suplimentare sau să se modifice măsurile structurale.

(4)  Dacă din raportul menționat la alineatul (2) reiese că nu există condiții de concurență echitabile între furnizorii de roaming și că, prin urmare, trebuie modificată durata sau diminuat nivelul tarifelor maxime cu ridicata sau că trebuie găsite alte soluții pentru a rezolva problemele pieței cu ridicata, inclusiv printr-o reducere semnificativă a tarifelor de terminare a apelurilor în roaming aplicate în întreaga Uniune, Comisia, până la 30 iunie 2015 și după consultarea OAREC, prezintă propuneri legislative corespunzătoare Parlamentului European și Consiliului pentru a aborda această situație.

Dacă raportul menționat la alineatul (3) arată că măsurile structurale prevăzute de prezentul regulament nu au fost suficiente pentru a încuraja concurența pe piața internă a serviciilor de roaming în beneficiul tuturor consumatorilor europeni, Comisia formulează propuneri corespunzătoare către Parlamentul European și Consiliu pentru a aborda această situație. În ambele cazuri, propunerile de măsuri corespunzătoare se prezintă în același timp cu rapoartele.

(5)  În plus, la fiecare doi ani după prezentarea raportului prevăzut la alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport. Fiecare raport trebuie să conțină un rezumat al monitorizării efectuate asupra furnizării de servicii de roaming în Uniune, precum și o evaluare a progreselor înregistrate în sensul atingerii obiectivelor prezentului regulament.

(6)  Pentru a analiza dezvoltarea concurenței pe piețele de roaming la nivelul Uniunii, OAREC colectează periodic date de la autoritățile naționale de reglementare cu privire la evoluțiile tarifelor cu ridicata și cu amănuntul pentru serviciile de voce, SMS și comunicații de date în roaming. Aceste date sunt notificate Comisiei cel puțin de două ori pe an. Comisia face publice datele respective.

OAREC colectează, de asemenea, anual de la autoritățile naționale de reglementare informații privind transparența și comparabilitatea diferitelor tarife propuse de operatori clienților. Comisia face publice datele și constatările respective. [AM 218]

"

Articolul 38

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1211/2009

Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) OAREC acționează în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 2002/21/CE (directiva-cadru) și al Directivelor 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/22/CE și 2002/58/CE (directivele specifice), precum și al Regulamentelor (UE) nr. 531/2012 și nr. .../2014.”

"

1a.  La articolul 3 alineatul (1), se introduc următoarele litere (ma) și (mb): "

„(ma) să primească notificări transmise în temeiul articolului 3 din Directiva 2002/20/CE, să întocmească un inventar al notificărilor respective și să informeze autoritățile naționale de reglementare interesate în legătură cu notificările primite;

   (mb) să emită avize în legătură cu măsurile pe care intenționează să le adopte autoritățile naționale de reglementare în temeiul articolului 10 alineatele (5) și (6) din Directiva 2002/20/CE.” [AM 219]

"

1b.  La articolul 3 alineatul (1), se introduce următoarea literă (na): "

„(na) să susțină dezvoltarea politicii și a legislației Uniunii în domeniul comunicațiilor electronice, inclusiv prin elaborarea unor avize destinate Comisiei cu privire la orice inițiativă avută în vedere.” [AM 220]

"

2.  La articolul 4, alineatele (4) și (5) se elimină. [AM 221]

3.  Se inserează următorul articol 4a: "

„Articolul

Desemnarea și sarcinile președintelui”

(1)  Consiliul autorităților de reglementare este reprezentat de un președinte, care este un specialist independent cu normă întreagă.

Președintele este angajat ca agent temporar al Oficiului în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

Președintele este responsabil de pregătirea activității Consiliului autorităților de reglementare și prezidează, fără drept de vot, reuniunile Consiliul autorităților de reglementare și ale comitetului de gestionare.

Fără a aduce atingere rolului Consiliului autorităților de reglementare în ceea ce privește atribuțiile președintelui, președintele nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern și a niciunei ANR, din partea Comisiei sau a altei entități publice sau private.

(2)  Președintele este desemnat de Consiliul autorităților de reglementare pe baza meritului, a competențelor, a cunoștințelor privind piețele de comunicații electronice și participanții de pe aceste piețe și a experienței în materie de supraveghere și de reglementare, în urma unei proceduri deschise de selecție.

Înainte de a fi desemnat, candidatul selectat de Consiliul autorităților de reglementare poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă la întrebările adresate de membrii acesteia.

Desemnarea președintelui este efectivă numai după aprobarea comitetului de gestionare.

Consiliul autorităților de reglementare alege, de asemenea, din rândul membrilor săi, un vicepreședinte care îndeplinește funcțiile președintelui în absența sa.

(3)  Mandatul președintelui este de 3 ani și poate fi reînnoit o singură dată.

(4)  În cursul celor 9 luni care preced sfârșitul mandatului de 3 ani al președintelui, Consiliul autorităților de reglementare evaluează:

   (a) rezultatele obținute în cursul primului mandat și modul în care au fost obținute;
   (b) îndatoririle și obligațiile Consiliului autorităților de reglementare pentru anii următori.

Consiliul autorităților de reglementare informează Parlamentul European dacă intenționează să prelungească mandatul președintelui. În perioada de o lună ce precede o astfel de prelungire, președintele poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă la întrebările adresate de membrii acesteia.

(5)  Președintele poate fi demis din funcție numai pe baza deciziei Consiliul autorităților de reglementare, care acționează la propunerea Comisiei, și după aprobarea comitetului de gestionare.

Președintele nu poate împiedica Consiliul autorităților de reglementare și comitetul de gestionare să discute chestiuni legate de persoana sa, în special necesitatea demiterii sale, și nu poate fi implicat în deliberări referitoare la astfel de chestiuni.” [AM 222]

"

4.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), a patra liniuță se elimină;

(b)  alineatul (3) se modifică după cum urmează: "

„(3) Oficiul este alcătuit din:

   (a) Președintele Consiliului autorităților de reglementare;
   (b) un comitet de gestionare;
   (c) un director administrativ.” [AM 223]

"

5.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se modifică după cum urmează: "

„(2) Comitetul de gestionare desemnează un director administrativ și, după caz, îi prelungește mandatul sau îl demite din funcție în conformitate cu articolul 8. Directorul administrativ desemnat nu participă la procesul de pregătire sau de votare a unei astfel de decizii.”

"

(b)  alineatul (4) se elimină. [AM 224]

6.  Articolul 8 alineatele (2), (3) și (4) se elimină și se înlocuiesc cu următorul text: "

„(2) Directorul administrativ este angajat ca agent temporar al Oficiului în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(3)  Directorul administrativ este desemnat de comitetul de gestionare dintr-o listă de candidați propuși de Comisie, în urma unei proceduri de selecție deschise și transparente.

În scopul încheierii contractului cu directorul administrativ, Oficiul este reprezentat de președintele comitetului de gestionare.

Înainte de a fi desemnat, candidatul selectat de comitetul de gestionare poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă la întrebările adresate de membrii acesteia.

(4)  Mandatul directorului administrativ este de cinci ani. La sfârșitul acestei perioade, Comisia efectuează o analiză care ține de cont de evaluarea activității directorului administrativ și de sarcinile și provocările viitoare ale Oficiului.

(5)  Comitetul de gestionare, acționând la propunerea Comisiei, care ține cont de analiza menționată la alineatul (4), poate prelungi mandatul directorului administrativ o singură dată, pentru cel mult cinci ani.

(6)  Comitetul de gestionare informează Parlamentul European dacă intenționează să prelungească mandatul directorului administrativ. În perioada de o lună ce precede o astfel de prelungire, directorul administrativ poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă la întrebările adresate de membrii acesteia.

(7)  Un director administrativ căruia i s-a prelungit mandatul nu poate participa la o altă procedură de selecție pentru același post la sfârșitul perioadei totale.

(8)  Directorul administrativ poate fi demis din funcție numai pe baza deciziei comitetului de gestionare, care acționează la propunerea Comisiei.

(9)  Comitetul de gestionare adoptă deciziile privind desemnarea, prelungirea mandatului sau demiterea din funcție a directului administrativ cu o majoritate de două treimi dintre membrii săi cu drept de vot.” [AM 225]

"

7.  La articolul 9, alineatul (2) se modifică după cum urmează: "

„(2) Directorul administrativ îl asistă pe președintele Consiliului autorităților de reglementare la pregătirea ordinii de zi a Consiliului autorităților de reglementare, a comitetului de gestionare și a grupurilor de lucru ale experților. Directorul administrativ participă, fără drept de vot, la lucrările Consiliului autorităților de reglementare și ale comitetului de gestionare.” [AM 226]

"

8.  Articolul 10 se modifică după cum urmează: "

„(1) Personalului Oficiului, inclusiv președintelui Consiliului autorităților de reglementare și directorului administrativ, i se aplică Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți împreună cu normele adoptate de comun acord de instituțiile Uniunii pentru a pune în aplicare Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2)  Comitetul de gestionare adoptă norme corespunzătoare pentru a pune în aplicare Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor.

(3)  În conformitate cu alineatul (4), în ceea ce privește personalul Oficiului, comitetul de gestionare exercită competențele conferite de Statutul funcționarilor autorității împuternicite să facă numiri, iar de Regimul aplicabil celorlalți agenți autorității abilitate să încheie contractele de muncă («competențele autorității împuternicite să facă numiri»).

(4)  În conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, comitetul de gestionare adoptă o decizie în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și al articolului 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți prin care deleagă competențele relevante ale autorității împuternicite să facă numiri directorului administrativ și definește condițiile în care delegarea competențelor poate fi suspendată. Directorul administrativ este autorizat să subdelege competențele respective.

Atunci când circumstanțe excepționale impun acest lucru, comitetul de gestionare poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea competențelor autorității împuternicite să facă numiri către directorul administrativ și cele subdelegate de acesta din urmă și le poate exercita el însuși sau le poate delega unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul administrativ.” [AM 227]

"

9.  Se introduce următorul articol 10a: "

„Articolul 10a

Experți naționali detașați și alte categorii de personal

(1)  Oficiul poate utiliza serviciile unor experți naționali detașați sau ale altor categorii de personal care nu sunt angajate de Oficiu.

(2)  Comitetul de gestionare adoptă o decizie în care stabilește normele privind detașarea experților naționali la Oficiu.” [AM 228]

"

Articolul 39

Clauza de revizuire

Comisia transmite realizează o evaluare și o revizuire cuprinzătoare ale întregului cadru normativ pentru comunicațiile electronice și prezintă Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte privind evaluarea un raport însoțit de propunerile corespunzătoare până la 30 iunie 2016 , astfel încât să îi asigure legiuitorului suficient timp pentru a analiza și revizuirea prezentului regulament. Primul raport se transmite până cel târziu la 1 iulie 2018. Ulterior, următoarele rapoarte se transmit o dată la patru ani. Comisia prezintă, dacă este necesar, propuneri corespunzătoare în vederea modificării prezentului regulament și a alinierii altor instrumente juridice, ținând seama în special de evoluțiile din domeniul tehnologiei informațiilor și de progresele în domeniul societății informaționale. Rapoartele se fac publice dezbate în mod adecvat aceste propuneri .

Revizuirea se bazează pe o consultare publică completă, precum și pe evaluări ex-post ale impactului cadrului de reglementare începând cu 2009 și pe o evaluare ex-ante aprofundată a impactului preconizat al opțiunilor care rezultă în urma revizuirii.

Principalele obiective ale revizuirii includ:

(i)  măsuri prin care să se asigure că serviciile pe deplin substituibile sunt supuse acelorași norme, ținându-se seama de definiția serviciilor de comunicații electronice prevăzută la articolul 2 litera (c) din Directiva 2002/21/CE, pentru a realiza o reglementare echivalentă, coerentă și consecventă a serviciilor de comunicații electronice și a serviciilor substituibile acestora, inclusiv în ceea ce privește accesul, toate aspectele protecției consumatorilor, inclusiv portabilitatea, precum și sfera privată și protecția datelor;

(ii)  asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și a unei mai bune informări în legătură cu opțiunile oferite consumatorilor printr-o mai mare transparență și acces la informații clare și cuprinzătoare, inclusiv în legătură cu vitezele de furnizare a datelor și zona de acoperire a rețelei mobile;

(iii)  măsuri prin care să se asigure că utilizatorii de servicii digitale își pot controla viața digitală și datele digitale prin eliminarea obstacolelor din calea schimbării sistemelor de operare fără a-și pierde aplicațiile și datele;

(iv)  promovarea în continuare a unei concurențe efective și durabile

(v)  instituirea unui cadru stabil și durabil pentru investiții;

(vi)  asigurarea unei aplicări armonizate, consecvente și eficace;

(vii)  facilitarea dezvoltării furnizorilor paneuropeni și furnizarea de servicii transfrontaliere pentru întreprinderi;

(viii)  măsuri prin care să asigure adecvarea cadrului de reglementare la era digitală, urmărindu-se ca acest cadru să ofere un ecosistem al internetului care să sprijine întreaga economie; și

(ix)  creșterea gradului de încredere al utilizatorilor în piața internă a comunicațiilor electronice, inclusiv prin măsuri de punere în aplicare a viitorului cadru de reglementare privind protecția datelor cu caracter personal și prin măsuri de creștere a securității comunicațiilor electronice pe piața internă.

Revizuirea acoperă, printre altele:

(i)  obligația de serviciu universal, inclusiv o reexaminare a necesității unei obligații suplimentare de a oferi acces la internet în bandă largă la un preț corect;

(ii)  competența autorităților naționale de reglementare în legătură cu toate aspectele care sunt abordate de cadrul menționat, inclusiv spectrul; competențele acordate autorităților naționale de reglementare ale statelor membre și sfera de aplicare a cerinței referitoare la independența autorităților naționale de reglementare;

(iii)  cooperarea dintre autoritățile naționale de reglementare și autoritățile naționale în domeniul concurenței;

(iv)  obligațiile simetrice privind accesul la rețele;

(v)  normele în materie de efect de pârghie și de poziție dominantă colectivă;

(vi)  procesele de revizuire a pieței;

(vii)  impactul serviciilor care sunt substituibile serviciilor de comunicații electronice; precizându-se inclusiv dacă sunt necesare clarificări cu privire la amploarea neutralității tehnologice a cadrului de reglementare și la dihotomia dintre serviciile care țin de resortul „societății informaționale” și cele care țin de „comunicațiile electronice”;

(viii)  necesitatea abrogării reglementărilor redundante;

(ix)  suspendarea reglementării în cazul în care o analiză a pieței a demonstrat că piața respectivă este efectiv concurențială, precum și căile și mijloacele disponibile pentru o monitorizare prelungită;

(x)  experiența dobândită în ceea ce privește obligațiile și măsurile reparatorii în materie de nediscriminare;

(xi)  eficacitatea și funcționarea procedurilor instituite prin articolele 7 și 7a din Directiva 2002/21/CE;

(xii)  inițierea unei proceduri în temeiul articolului 7/7a în cazul în care faza a II-a a procedurii nu este demarată din cauza retragerii de către o ANR a proiectului de măsură sau în cazul în care o ANR nu propune o soluție la o problemă recunoscută pe o anumită piață;

(xiii)  eficacitatea și funcționarea procedurii instituite prin articolul 19 din Directiva 2002/21/CE;

(xiv)  serviciile paneuropene și operatorii paneuropeni, luând în considerare posibilitatea identificării de către Comisie în temeiul articolului 15 alineatul (4) din Directiva 2002/21/CE a piețelor transnaționale și punând accentul pe furnizarea în condiții de concurență de servicii de comunicații pentru întreprinderile din UE și pe aplicarea eficace și consecventă a căilor de atac pentru companii pe teritoriul Uniunii;

(xv)  identificarea piețelor transnaționale, inițial cel puțin în ceea ce privește serviciile pentru întreprinderi; oferirea posibilității pentru furnizori de a notifica OAREC cu privire la faptul că intenționează să servească aceste piețe și supravegherea de către OAREC a furnizorilor care servesc aceste piețe;

(xvi)  aria competențelor OAREC;

(xvii)  o autorizație unică la nivelul Uniunii și structura de supraveghere a cadrului în ansamblul său;

(xviii)  inputuri active și pasive;

(xix)  recomandarea privind piețele relevante;

(xx)  reglementarea echipamentelor, inclusiv a grupării în pachete a echipamentelor și a sistemelor de operare;

(xxi)  eficacitatea punerii în aplicare a numărului european pentru apelurile de urgență „112”, incluzând în special măsurile necesare pentru a îmbunătăți precizia și fiabilitatea criteriilor de localizare a apelantului;

(xxii)  fezabilitatea înființării unui sistem de comunicații „112 inversat la nivelul UE”;

(xxiii)  impactul evoluției internetului, care a devenit o infrastructură esențială pentru desfășurarea unei game largi de activități economice și sociale. [AM 229]

Articolul 39a

Transpunere

(1)  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 34, 35 și 36 până cel târziu 12 luni după data intrării în vigoare a prezentului regulament. Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textele acestor dispoziții.

(2)  Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezentul regulament sau sunt însoțite de o astfel de trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(3)  Statele membre aduc la cunoștința Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de articolele 34, 35 și 36. [AM 230]

Articolul 40

Intrarea în vigoare

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

(2)  Se aplică de la 1 iulie 2014.

Cu toate acestea, articolele 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29 și 30 se aplică de la 1 iulie 2016. [AM 231]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXA I

PARAMETRI MINIMI PENTRU OFERTELE DE PRODUSE EUROPENE DE ACCES VIRTUAL ÎN BANDĂ LARGĂ

1.  OFERTA 1 — Produs de acces cu ridicata la rețeaua fixă oferit în rețele de generație următoare la nivelul 2 al modelului cu șapte niveluri al Organizației Internaționale de Standardizare pentru protocoale de comunicații („nivelul legătură de date”), care oferă funcționalități echivalente degrupării fizice, cu puncte de predare la un nivel care este mai aproape de sediul sau domiciliul clientului decât nivelul național sau regional.

1.1  Elemente ale rețelei și informații aferente:

(a)  o descriere a accesului la rețea care urmează să fie asigurat, inclusiv caracteristicile tehnice (cuprinzând informații cu privire la configurația rețelei, dacă este necesar, pentru o utilizare efectivă a accesului la rețea);

(b)  locațiile unde va fi oferit accesul la rețea;

(c)  orice standarde tehnice relevante pentru accesul la rețea, inclusiv orice restricții de utilizare și alte aspecte legate de securitate;

(d)  specificații tehnice pentru interfața de la punctele de predare și punctele terminus ale rețelei (la locația clientului);

(e)  specificațiile echipamentului care urmează a fi utilizat în rețea; și

(f)  detalii privind testele de interoperabilitate.

1.2  Funcționalități ale rețelei:

(a)  alocare flexibilă a rețelelor locale virtuale (VLAN) pe baza unor specificații tehnice comune;

(b)  conectivitate care nu variază în funcție de diferitele aplicații utilizate, permițând controlul vitezelor traficului de descărcare și de încărcare;

(c)  activarea securității;

(d)  alegerea flexibilă a echipamentului de la locația clientului (în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic);

(e)  acces la distanță la echipamentul de la locația clientului; și

(f)  funcționalitate multicast, în cazul în care există cerere și o astfel de funcționalitate este necesară pentru a asigura reproductibilitatea tehnică a ofertelor cu amănuntul concurente.

1.3  Proces operațional și comercial:

(a)  procese de stabilire a cerinței de eligibilitate pentru comandă și furnizare;

(b)  informații cu privire la facturare;

(c)  proceduri pentru migrare, mutări și întreruperi ale funcționării; și

(d)  intervale de timp specifice pentru reparații și întreținere.

1.4  Servicii și sisteme informatice auxiliare:

(a)  informații și condiții privind oferirea de colocare și de transport al traficului (backhaul);

(b)  specificații pentru accesul la și utilizarea de sisteme informatice auxiliare pentru sisteme de asistență operațională, sisteme de informații și baze de date pentru cereri de precomenzi, aprovizionare, comenzi, întreținere și reparații, precum și facturarea acestora, inclusiv restricțiile lor de utilizare și procedurile de acces la aceste servicii.

2.  OFERTA 2: Produs de acces cu ridicata la rețeaua fixă oferit la nivelul 3 al modelului cu șapte niveluri al Organizației Internaționale de Standardizare pentru protocoale de comunicații („nivelul rețea”), la nivelul fluxului de date IP (IP bitstream), cu puncte de predare care oferă un grad mai ridicat de agregare a resurselor, de exemplu la nivel național și/sau regional

2.1  Elemente ale rețelei și informații aferente:

(a)  caracteristicile legăturii de conectare oferite la punctele de predare (în ceea ce privește viteza, calitatea serviciului etc.);

(b)  o descriere a rețelei în bandă largă care conectează locația clientului de punctele de predare, în ceea ce privește transportul traficului (backhaul) și arhitecturile rețelei de acces;

(c)  localizarea punctului (punctelor) de predare; și

(d)  specificațiile tehnice pentru interfețe la punctele de predare.

2.2  Funcționalități ale rețelei:

Capacitatea de a suporta diferite niveluri de calitate a serviciului (de exemplu, QoS 1, 2 și 3) în ceea ce privește:

(i)  întârzierea;

(ii)  jitter;

(iii)  pierderea pachetelor de date; și

(iv)  raportul de partajare (contention ratio).

2.3  Proces operațional și comercial:

(a)  procese de stabilire a cerinței de eligibilitate pentru comandă și furnizare;

(b)  informații cu privire la facturare;

(c)  proceduri pentru migrare, deplasări și întreruperi ale funcționării; și

(d)  intervale de timp specifice pentru reparații și întreținere.

2.4  Sisteme informatice auxiliare:

Specificații pentru accesul la și utilizarea de sisteme informatice auxiliare pentru sisteme de asistență operațională, sisteme de informații și baze de date pentru cereri de precomenzi, aprovizionare, comenzi, întreținere și reparații, precum și facturarea acestora, inclusiv restricțiile lor de utilizare și procedurile de acces la aceste servicii.

3.  OFERTA 3: Segmentele terminale ale liniilor închiriate cu ridicata cu o mai bună interfață pentru utilizarea exclusivă a solicitantului de acces care furnizează o capacitate simetrică permanentă fără restricții în ceea ce privește utilizarea și cu acorduri privind nivelul de servicii, prin intermediul unei conexiuni punct la punct și cu interfețe de rețea din nivelul 2 al modelului cu șapte niveluri al Organizației Internaționale de Standardizare pentru protocoale de comunicații („nivelul legătură de date”).

3.1  Elemente ale rețelei și informații aferente:

(a)  o descriere a accesului la rețea care urmează să fie asigurat, inclusiv caracteristicile tehnice (cuprinzând informații cu privire la configurația rețelei, dacă este necesar, pentru o utilizare efectivă a accesului la rețea);

(b)  locațiile unde va fi oferit accesul la rețea;

(c)  diferitele viteze și lungimea maximă oferite;

(d)  orice standarde tehnice relevante pentru accesul la rețea (inclusiv orice restricții de utilizare și alte aspecte legate de securitate);

(e)  detalii privind testele de interoperabilitate;

(f)  specificațiile echipamentului permis în rețea;

(g)  interfața de la rețea la rețea (network-to-network - NNI) disponibilă;

(h)  dimensiunea maximă a cadrului permisă, în biți.

3.2  Funcționalități ale rețelei și ale produselor:

(a)  acces dedicat, de o calitate constantă și simetric;

(b)  conectivitate care nu variază în funcție de diferitele aplicații utilizate, permițând controlul vitezelor traficului și al simetriei;

(c)  transparența protocolului, alocarea flexibilă a rețelelor locale virtuale (VLAN-uri) pe baza specificațiilor tehnice comune;

(d)  parametrii de calitate a serviciului (întârziere, instabilități, pierderea pachetelor de date) care permit obținerea unei performanțe fundamentale pentru funcționare.

3.3  Proces operațional și comercial:

(a)  procese de stabilire a cerinței de eligibilitate pentru comandă și furnizare;

(b)  proceduri pentru migrare, mutări și întreruperi ale funcționării;

(c)  calendare specifice pentru reparații și întreținere;

(d)  modificări ale sistemelor informatice (în măsura în care acestea afectează operatorii alternativi); și

(e)  taxe, condiții de plată și proceduri de facturare relevante.

3.4  Acorduri privind nivelul serviciului

(a)  valoarea compensației datorate de o parte altei părți pentru neexecutarea angajamentelor contractuale, inclusiv timpul de furnizare și de reparație, precum și condițiile de eligibilitate pentru compensații;

(b)  o definiție și o limitare a răspunderii și a indemnizației;

(c)  proceduri în caz de modificări propuse în ceea ce privește ofertele de servicii, de exemplu, lansarea de noi servicii, modificări aduse serviciilor existente sau modificarea prețurilor;

(d)  detalii privind orice drepturi de proprietate intelectuală relevante;

(e)  detalii privind durata și renegocierea acordurilor.

3.5  Sisteme informatice auxiliare:

specificații pentru accesul la și utilizarea de sisteme informatice auxiliare pentru sisteme de asistență operațională, sisteme de informații și baze de date pentru cereri de precomenzi, aprovizionare, comenzi, întreținere și reparații, precum și facturarea acestora, inclusiv restricțiile lor de utilizare și procedurile de acces la aceste servicii. [AM 232]

ANEXA II

PARAMETRI MINIMI AI PRODUSELOR EUROPENE DE CONECTIVITATE CAS

Elemente ale rețelei și informații aferente

—  O descriere produsului de conectivitate care urmează să fie furnizat într-o rețea fixă, inclusiv a caracteristicilor tehnice și adoptarea oricăror standarde relevante.

Funcționalități ale rețelei:

—  acord de conectivitate care să asigure calitatea serviciului pe toată linia de comunicație (end-to-end), pe baza parametrilor comuni specificați care permit furnizarea cel puțin a următoarelor categorii de servicii:

—  apeluri de voce și video;

—  transmisiunea de conținut audiovizual; și

—  aplicații de date critice. [AM 233]

(1)JO C 177, 11.6.2014, p. 64.
(2)JO C 126, 26.4.2014, p. 53.
(3)Poziţia Parlamentului European din 3 aprilie 2014.
(4)Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (JO L 108, 24.4.2002, p. 7).
(5)Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO L 108, 24.4.2002, p. 21).
(6)Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru comun de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).
(7)Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, 24.4.2002, p. 51).
(8)Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).
(9)Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice (JO L 249, 17.9.2002, p. 21).
(10)Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului (JO L 337, 18.12.2009, p. 1).
(11)Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 172, 30.6.2012, p. 10).
(12)Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (JO L 81, 21.3.2012, p. 7).
(13)Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 289).
(14)Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvențe radio) (JO L 108, 24.4.2002, p. 1).
(15)P7_TA(2011)0511 (JO C 153 E, 31.5.2013, p. 128).
(16) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
(17)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(18)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(19)Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 172, 30.6.2012, p. 10).
(20)Regulamentul (CE) nr. 717/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 iunie 2007 privind roaming-ul în rețelele publice de telefonie mobilă în interiorul Comunității și de modificare a Directivei 2002/21/CE (JO L 171, 29.6.2007, p. 32).
(21)P7_TA(2013)0454.
(22)Decizia 2002/622/CE a Comisiei din 26 iulie 2002 de instituire a unui Grup pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (JO L 198, 27.7.2002, p. 49).
(23)Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE (JO L 179, 29.6.2013, p. 1).
(24)Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz până la 300 GHz) (JO L 199, 30.7.1999, p. 59).
(25)Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (JO L 91, 7.4.1999, p. 10).
(26)Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE, JO L 165, 18.6.2013, p. 63.
(27) Numărul prezentului regulament
(28) Numărul prezentului regulament.
(29) Data aplicării prezentului regulament.
(30) 6 luni de la data aplicării prezentului regulament.
(31) Data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Ultima actualizare: 10 octombrie 2017Notă juridică