Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2014/2005(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0254/2014

Texte depuse :

A7-0254/2014

Dezbateri :

PV 14/04/2014 - 23
CRE 14/04/2014 - 23

Voturi :

PV 15/04/2014 - 8.38
CRE 15/04/2014 - 8.38

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0378

Texte adoptate
PDF 306kWORD 93k
Marţi, 15 aprilie 2014 - Strasbourg Ediţie definitivă
Negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective
P7_TA(2014)0378A7-0254/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 15 aprilie 2014 referitoare la negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective (2014/2005(INI))

Parlamentul European,

—  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398), modificată la 6 iulie 2012 (COM(2012)0388) și proiectul de acord interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (COM(2011)0403),

—  având în vedere aprobarea de către Parlament, la 19 noiembrie 2013, a regulamentului privind CFM(1) , în conformitate cu articolul 312 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și aprobarea de către Parlament, în aceeași zi, a concluziilor AII(2) ,

—  având în vedere CFM și AII, astfel cum au fost adoptate la 2 decembrie 2013 și publicate în Jurnalul Oficial din 20 decembrie 2013,

—  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii(3) ,

—  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 susținând atingerea unui rezultat pozitiv al procedurii de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020(4) ,

—  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual(5) ,

—  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la acordul politic privind cadrul financiar multianual 2014-2020(6) ,

—  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 privind relațiile Parlamentului European cu instituțiile care reprezintă guvernele naționale(7) ,

—  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru dezvoltare regională și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0254/2014),

A.  întrucât acordul privind CFM 2014-2020 a fost rezultatul unui lung și dificil proces de negocieri ce a durat doi ani și jumătate; întrucât acordul politic final a putut fi atins doar la nivelul politic cel mai înalt, între cei trei președinți (Parlamentul, președinția Consiliului și Comisia) potrivit articolului 324 din TFUE;

B.  întrucât nivelul general al viitorului CFM (960 miliarde EUR în credite de angajamente, 908 miliarde EUR în credite de plată la prețurile din 2011), decis de Consiliul European și aprobat în cele din urmă de Parlament, prezintă o reducere cu 3,5% a creditelor de angajament și cu 3,7 % a creditelor de plată față de cadrul financiar 2007-2013, în ciuda competențelor sporite ale UE, ca urmare a Tratatului de la Lisabona și a extinderii Uniunii la 28 de state membre; întrucât acest nivel nu corespunde angajamentelor și obiectivelor politice ale UE, mai ales în legătură cu Strategia Europa 2020;

C.  întrucât bugetul anual UE va reprezenta și în continuare circa 1% din VNB al UE în anii următori, un nivel deja atins la începutul anilor 1990 și mult sub plafonul de 1,29% al resurselor proprii pentru angajamente și 1,23 % din VNB UE pentru plăți, astfel cum a fost decis inițial în 1992 și reconfirmat în 2010;

D.  întrucât, confruntat cu imposibilitatea politică de a schimba sumele globale alocate CFM decise de Consiliul European, Parlamentul s-a concentrat pe îmbunătățirea execuției CFM prin negocierea cu succes a includerii unor noi dispoziții esențiale ce vor permite noului cadru financiar și noului buget anual al UE să fie mai operațional, mai coerent, mai transparent și mai adaptabil nevoilor cetățenilor UE, cu o utilizare a plafoanelor CFM în ceea mai mare măsură posibilă; întrucât aceste dispoziții privesc mai ales noile aranjamente referitoare la revizuirea CFM, flexibilitatea, resursele proprii și unitatea și transparența bugetului UE, împreună cu un alt angajament privind reformarea sistemului de finanțare a bugetului UE (Declarația comună privind resursele proprii);

E.  întrucât, prin aderarea la principiul îndrumător „nimic nu este convenit până când nu este totul convenit”, Parlamentul a aprobat noul regulament CFM, precum și noul Acord interinstituțional la 19 noiembrie 2013, după ce Consiliul a îndeplinit condițiile impuse de Parlament în rezoluția sa din 3 iulie 2013, printre care adoptarea unei sume suplimentare de 11,2 miliarde EUR în credite de plată pentru 2013;

F.  întrucât Consiliul nu a înregistrat niciun progres referitor la reforma foarte necesară a actualului sistem de finanțare a bugetului UE, în ciuda propunerilor ambițioase ale Comisiei, menite nu doar să permită depășirea blocajului cauzat de lipsa unui sistem de veritabile resurse proprii, ci și să creeze un sistem de finanțare a bugetului UE într-un mod mai simplu, mai corect și mai transparent pentru cetățenii UE;

G.  întrucât în urma acordului privind CFM 2014-2020, acesta nu coincide cu mandatele Parlamentului și Comisiei, care încep în 2014;

H.  întrucât posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona de modificare a procedurilor decizionale pentru CFM și deciziile privind resursele proprii nu au fost exploatate,

1.  deploră profund faptul că, atât procedura de negociere a CFM 2014-2020, cât și dezbaterea politică din jurul acestor negocieri, au demonstrat o lipsă clară de viziune comună în ceea ce privește bugetul și prioritățile politice ale UE, au arătat că există abordări foarte divergente între instituțiile UE și nu au ținut cont de consolidarea rolului și prerogativelor Parlamentului, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; consideră că este esențial, prin urmare, ca prezentul raport să tragă învățămintele politice și instituționale necesare, care să servească de bază pentru pregătirea viitoarelor negocieri, mai ales în legătură cu revizuirea de după alegeri a CFM, ce ar trebui lansată de Comisie cel mai târziu înainte de sfârșitul lui 2016;

Considerații de ordin politic

2.  recunoaște că consolidarea fiscală cu care se luptă în prezent statele membre a făcut nerealizabil un acord mai ambițios privind CFM 2014-2020; regretă profund totuși faptul că nu a fost recunoscut în mod corespunzător rolul bugetului UE ca important instrument comun de politici pentru depășirea actualei crize economice și sociale; reamintește că bugetul european este în primul rând un buget de investiții care oferă un cadru unic pentru coordonarea și intensificarea eforturilor naționale depuse în vederea relansării creșterii economice, stimulării competitivității și creării de locuri de muncă în întreaga UE;

3.  se declară profund îngrijorat de faptul că toate dezbaterile din Consiliu pe tema bugetului au fost, deja de mult timp, subminate de argumentul „profitului echitabil”, în loc să fie conduse de logica valorii adăugate europene; consideră că, deși această dezbatere a existat deja înainte de introducerea de resurse bazate pe VNB, situația s-a acutizat din cauza sistemului actual de finanțare a UE, potrivit căruia circa 74 % provin din contribuții naționale bazate pe VNB în loc de resurse cu adevărat proprii, după s-a prevăzut în Tratatul de la Roma și în toate tratatele UE următoare; consideră că un astfel de sistem pune un accent disproporționat pe balanțele nete dintre statele membre și a condus la introducerea progresivă a unor mecanisme complexe și opace de corecții pentru finanțarea bugetului UE;

4.  consideră că aceeași logică a prevalat și în convenirea acordului privind CFM în Consiliul European, la 8 februarie 2013; consideră regretabil faptul că acest lucru s-a reflectat în modul în care au fost hotărâte atunci sumele de care urmau să beneficieze statele membre, mai ales în cele mai mari două rubrici de cheltuieli din bugetul UE, politica agricolă și cea de coeziune; critică, mai ales, creșterea numărului de alocări speciale și „cadouri” acordate în cadrul negocierilor dintre șefii de stat și de guvern, ce nu au la bază criterii obiective și verificabile, ci reflectă mai degrabă puterea de negociere a statelor membre, care încearcă să își protejeze interesele naționale și să își maximizeze avantajele nete; denunță lipsa de transparență în convenirea acestui acord și reținerile Consiliului și Comisiei în a furniza Parlamentului toate documentele relevante; subliniază faptul că valoarea adăugată europeană ar trebui să prevaleze asupra intereselor naționale;

5.  respinge cu fermitate această viziune strict contabilă a bugetului UE, ce nu integrează valoarea adăugată europeană, contrazice principiul solidarității UE și subestimează actualul rol și rolul potențial al bugetului UE în consolidarea guvernanței economice; subliniază că bugetul UE este, în cea mai mare măsură, un buget de investiții cu un important efect multiplicator care face posibilă o serie de proiecte care ar fi altfel greu sau imposibil de implementat, fiind un catalizator pentru creștere, competitivitate și crearea de locuri de muncă în întreaga Uniune și, totodată, un vector important al reformei; regretă profund, prin urmare, că anumite state membre par să privească contribuțiile naționale la bugetul UE strict ca un cost ce trebuie redus la minimum;

6.  constată că Consiliul European a preferat o abordare de la vârf la bază când a decis mărimea generală a CFM 2014-2020, ceea ce indică o discrepanță îngrijorătoare între angajamentele politice ale UE, asumate de Consiliu, și rezerva pe care o manifestă în finanțarea corespunzătoare a acestora; consideră, în schimb, că această decizie ar trebui să aibă la bază un proces invers, de bază la vârf, rezultând dintr-o evaluare detaliată a nevoilor financiare și obiectivelor politice ale UE, astfel cum se prevede în programele multianuale și politicile elaborate de autoritatea legislativă;

7.  este, prin urmare, convins că orice decizie privind cadrul financiar ar trebui să fie precedată de (și să se bazeze pe) o veritabilă dezbatere politică privind rolul, funcția și valoarea adăugată a bugetului UE, precum și pe compatibilitatea acestuia cu strategia politică adoptată de Uniune și cu prioritățile și obiectivele operaționale atribuite Uniunii; consideră că, pentru a reduce decalajul dintre viziunile divergente cu privire la rolul bugetului UE, această dezbatere ar trebui organizată în timp util, implicând cele trei instituții UE și toate parlamentele naționale, precum și autoritățile politice de cel mai înalt nivel ale statelor membre;

8.  este convins, totodată, că un progres efectiv poate fi realizat doar printr-o reformă profundă a finanțării bugetului UE, care ar trebui să respecte litera și spiritul tratatului, să revină la un sistem de resurse proprii veritabile, clare, simple și corecte; subliniază că introducerea uneia sau mai multor resurse proprii noi va reduce la minimum ponderea contribuțiilor bazate pe VNB la bugetul UE reducând, prin urmare, presiunea asupra finanțelor naționale; își reafirmă angajamentul față de orice proces care conduce la reformarea sistemului de resurse proprii, care se caracterizează în prezent prin complexitate, opacitate și ineficiență; regretă că acordul final al Consiliului privind resursele proprii este chiar mai complex decât cel anterior din moment ce a introdus noi rabaturi și excepții.

Considerații de ordin instituțional

9.  reamintește că Parlamentul a fost prima instituție UE ce și-a prezentat viziunea privind CFM 2014-2020 și nevoia de reformare a finanțării bugetului UE, prin raportul comisiei specializate SURE, în iunie 2011; consideră că această pregătire din timp a ajutat Parlamentul să obțină un consens larg în legătură cu prioritățile politice și să rămână unit pe parcursul procesului de negociere care a urmat; consideră în plus că acest raport i-a servit ca referință Comisiei Europene în elaborarea propriilor propuneri privind CFM și resursele proprii și apreciază dialogul politic periodic stabilit între cele două instituții în toate etapele de pregătire a acestui raport; consideră că această practică ar trebui dezvoltată în continuare sub forma unui dialog structurat între cele două instituții înaintea prezentării oricăror propuneri privind CFM;

10.  reamintește că, în temeiul articolului 312 TFUE, Consiliul adoptă în unanimitate regulamentul CFM după obținerea aprobării Parlamentului, iar cele trei instituții UE „iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea sa”; constată, prin urmare, că Tratatul nu prevede nicio procedură concretă pentru implicarea Parlamentului în negocierile CFM și că aceste modalități au fost stabilite ulterior, printr-o serie de aranjamente ad-hoc la nivel politic, din inițiativa Parlamentului;

11.  consideră regretabil că nu au avut loc negocieri semnificative între Parlament și Consiliu înaintea încheierii acordului în Consiliul European privind CFM, la 8 februarie 2013; consideră că numeroasele reuniuni dintre echipa sa de negociere și președințiile succesive ale Consiliului, pe baza reuniunilor relevante ale Consiliului de Afaceri Generale, și participarea sa la reuniunile informale ale Consiliului referitoare la CFM au permis doar un schimb firav de informații între Consiliu și Parlament; subliniază, prin urmare, necesitatea ca Parlamentul să își analizeze în mod critic propriul rol în acest proces și să folosească toate mijloacele de care dispune pentru a-și mări influența asupra spiritului, calendarului și conținutului negocierilor cu Consiliul, făcând Consiliul să ia cunoștință mai bine de pozițiile și argumentele Parlamentului.

12.  regretă faptul că, în ciuda opoziției ferme a Parlamentului, toate pachetele de negociere prezentate de diferitele președinții ale Consiliului, și, în final, acordul din cadrul Consiliului European privind CFM de la 8 februarie 2013, conțineau un important număr de elemente legislative ce ar fi trebuit să fie decise prin procedura legislativă ordinară; subliniază că unanimitatea impusă de tratate în cadrul Consiliului pentru adoptarea regulamentului CFM a putut fi asigurată doar prin garantarea anumitor modificări ale politicilor sectoriale ale UE, aducând astfel atingere, în clară contradicție cu prevederile tratatelor, prerogativelor ce îi reveneau Parlamentului prin procedura de codecizie, în special dreptului său de a face modificări pe picior de egalitate cu Consiliul;

13.  constată că veritabilele negocieri privind regulamentul CFM și AII au fost lansate doar în mai 2013, negociatorii Consiliului neavând un mandat oficial de negociere, considerând în schimb acordul din cadrul Consiliului European privind CFM drept unic punct de referință, fără marje de negociere; subliniază că această atitudine nu a condus doar la o pierdere inutilă de timp, ci și la încercarea inacceptabilă a Consiliului de a exclude anumite puncte din procesul de negociere, forțând Parlamentul să se lupte, inclusiv la nivelul politic cel mai înalt, pentru antamarea de negocieri privind fiecare articol din regulamentul CFM și din AII;

14.  reamintește că, potrivit tratatului, Consiliul European nu îndeplinește funcții legislative; insistă, prin urmare, ca concluziile Consiliului European să fie considerate instrucțiuni de negociere destinate Consiliului și subliniază că acestea nu constituie, în niciun caz, bariere de netrecut care nu pot fi negociate cu Parlamentul; solicită introducerea unei formulări standard care să facă trimitere la articolul 15 alineatul (1) din TFUE și care să fie inserată în concluziile Consiliului European;

15.  regretă faptul că aceeași problemă a marcat și negocierile privind programele multianuale UE, mai ales în cadrul politicii agricole și a celei de coeziune; subliniază că Consiliul a refuzat în repetate rânduri să facă măcar trimitere la „aspectele legate de CFM” ale respectivelor temeiuri juridice; subliniază eforturile considerabile și timpul necesar pentru ca Parlamentul să poată asigura că toate punctele din temeiurile juridice decise prin codecizie între Consiliul și Parlament rămân pe masa de negociere; constată cu satisfacție că negociatorii Parlamentului au avut până la urmă parte de succes în modificarea anumitor părți din acordul convenit de Consiliul European;

16.  constată că sumele CFM (nivelul general și distribuirea în funcție de rubrici), astfel cum au fost decise de Consiliul European, nu au mai fost modificate în final de Parlament, care a recunoscut contextul financiar și economic extrem de dificil la momentul luării deciziei; subliniază totodată că acest lucru nu ar trebui perceput drept un precedent și își reiterează poziția conform căreia sumele din CFM, precum și orice altă parte din acordul politic convenit în acordul relevant al Consiliului European, fac obiectul negocierilor cu Parlamentul;

17.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți în mod semnificativ modalitățile pentru viitoarele negocieri privind CFM, pentru a se evita astfel blocajele și pentru a se economisi timp și resurse în decursul negocierilor; consideră că aceste modalități ar trebui formalizate printr-un acord la cel mai înalt nivel politic, care să țină seama de deficiențele recentelor negocieri și să asigure respectarea rolului și a prerogativelor Parlamentului, așa cum prevede Tratatul privind UE; consideră că această procedură ar trebui în cele din urmă integrată în AII, după modelul procedurii bugetare;

18.  subliniază volumul imens al schimbului de informații și al coordonării necesar în cadrul Parlamentului pentru a asigura concordanța între negocierile paralele ale CFM și bazele legislative a peste 60 de programe multianuale; subliniază faptul că este extrem de important să se identifice chestiunile care trebuie să fie adoptate prin codecizie și acestea să fie menținute în domeniul de competență a comisiilor respective în cea mai mare măsură posibilă. sugerează ideea ca la următoarele negocieri privind CFM Parlamentul European să abordeze propunerile legislative în paralel și în final să le adopte ca un pachet, aplicând principiul că „nimic nu este convenit până când nu e tot convenit” în cea mai mare măsură posibilă;

19.  își exprimă convingerea că regula unanimității în Consiliu înseamnă că acordul convenit reprezintă cel mai mic numitor comun, din dorința de a se evita vetoul unui singur stat membru; subliniază că o nouă tendință înspre votul prin majoritate calificată, în cazul regulamentului CFM, ar fi în conformitate nu doar cu procedura legislativă ordinară, utilizată pentru adoptarea practic a tuturor programelor multianuale UE, dar și cu procedura bugetară anuală;

20.  constată că Consiliul European ar putea recurge la clauza pasarelă [articolul 48 alineatul (7) din TUE] pentru a trece la votul cu majoritate calificată și la procedura legislativă ordinară pentru deciziile privind resursele proprii și CFM; reamintește, în plus, că articolul 312 alineatul (2) din TFUE permite, în orice caz, adoptarea votului cu majoritate calificată pentru CFM; îndeamnă Consiliul European să recurgă la aceste două pasarele pentru obiectivul propus, astfel încât să simplifice procesul decizional din cadrul Consiliului și să limiteze măsura în care politica națională de „juste retour” are prioritate în fața intereselor comune ale Uniunii în ansamblul său;

CFM 2014-2020: perspective

21.  își manifestă intenția de a se asigura că toate noile dispozițiile ce au fost integrate în regulamentul CFM și în AII sunt utilizate pe deplin în procedura bugetară anuală; speră că Consiliul nu va încerca să impună interpretări restrânse ale acestor dispoziții, mai ales cu privire la natura și domeniul de aplicare a instrumentelor speciale, ci că va acționa în schimb în mod responsabil și va aproba creditele de plată necesare pentru a acoperi atât angajamentele anterioare, cât și cheltuielile neprevăzute, chiar dacă rezultatul este că plafoanele anuale ale CFM trebuie depășite; reamintește, în acest context, că plafoanele pentru CFM 2014-2020 au fost fixate cu mult sub plafoanele privind resursele proprii;

22.  acordă o importanță specială noilor norme privind flexibilitatea, care ar trebui să permită utilizarea la maximum a plafoanelor respective din CFM pentru angajamente și plăți; subliniază că practica din cadrele financiare anterioare prin care bugetul UE rămânea mult sub plafoanele CFM, mai ales în credite de plată, nu mai poate fi continuată;

23.  subliniază faptul, în acest context, că angajamentele restante acumulate au atins un nivel critic care ar putea conduce eventual bugetul UE la un deficit structural care ar contraveni în mod clar dispozițiilor tratatului (articolele 310 și 323 din TFUE); este profund îngrijorat de faptul că volumul facturilor neplătite la sfârșitul anului a crescut constant din 2011 (23,4 miliarde EUR la sfârșitul lui 2013 numai din politica de coeziune), ceea va pune o presiune considerabilă asupra plafoanelor la plăți pentru CFM 2014-2020; subliniază necesitatea de a fixa plafoanele la plățile din CFM cu exactitate ținând cont în mod corespunzător de dinamica politicii de coeziune, în special de eșalonarea în timp a programării, punerii în aplicare, încheierii finale a programelor și a dezangajărilor;

24.  subliniază că scopul marjei globale a angajamentelor este de a sprijini investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă în Europa și, în special, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; reamintește că acest instrument a fost o inițiativă a Parlamentului European;

25.  reamintește că următoarea Comisie, ce își va începe mandatul după alegerile europene din 2014, urmează să lanseze o revizuire a CFM 2014-2020 până la sfârșitul lui 2016; subliniază faptul că această clauză de revizuire post-electorală a CFM a fost una dintre condițiile esențiale impuse de Parlament în timpul negocierilor CFM, pentru a permite viitoarei Comisii și viitorului Parlament să reevalueze prioritățile politice ale UE, atribuind astfel CFM un plus de legitimitate democratică; subliniază că, după criza economică, nivelurile investițiilor în Europa au scăzut semnificativ între 2008 și 2012 și reamintește că potrivit unor estimări(8) acest lucru va costa continentul nostru 540 de miliarde de euro în venituri pierdute până în 2020;

26.  subliniază necesitatea, având în vedere examinarea/revizuirea postelectorală a CFM, ca viitorul Parlament să mediteze cu promptitudine asupra priorităților politice, adică să identifice sectoarele în care vor fi necesare mai multe investiții în a doua parte a CFM 2014-2020; invită, în acest context, viitoarea Comisie și viitorul Parlament să evalueze temeinic gradul de îndeplinire a obiectivelor strategiei Europa 2020, mai ales în ceea ce privește locurile de muncă și combaterea crizei economice, precum performanțele unor programe cheie ale UE, precum Orizont 2020, pentru a se axa pe sectoare cu o valoare adăugată dovedită a cheltuielilor UE și pentru care vor fi necesare resurse financiare suplimentare;

27.  solicită ca evaluarea la jumătatea perioadei a CFM să pregătească o eventuală reducere a perioadei pentru care va fi convenit următorul CFM, astfel încât să se asigure renegocierea ulterioară a acestuia pe parcursul mandatului fiecărui Parlament și al fiecărei Comisii, asigurându-se, în acest mod, legitimitate democratică deplină pentru deciziile ordinare privind perspectivele financiare ale Uniunii și luându-se, în același timp, măsuri pentru a garanta stabilitatea programelor de cheltuieli și caracterul previzibil al investițiilor ; consideră cu convingere că un ciclu de cinci ani al CFM ar spori legitimitatea democratică, ar îmbunătăți prioritizarea mijloacelor bugetare și ar putea fi considerată o condiție prealabilă pentru mai multe dezbateri politice;

28.  subliniază că propunerile Comisiei pentru revizuirea CFM ar trebui să țină seama pe deplin de cele mai recente evaluări macroeconomice și să includă o evaluare detaliată a funcționării tuturor instrumentelor speciale, mai ale a marjelor globale din angajamente și plăți; reamintește că acest proces nu va avea ca impact reducerea vreunui pachet național alocat în prealabil, inclusiv cota de participare a FSE la aceste pachete naționale; în acest context, se așteaptă ca Comisia să furnizeze Parlamentului și Consiliului date identice și convergente privind cifrele și estimările, pentru a evita neînțelegerile în cadrul negocierilor în ceea ce privește baza discuției;

29.  subliniază necesitatea de a stimula o discuție amplă și deschisă în legătură cu rezultatele obținute în cadrul programelor de finanțare ale UE, îndeosebi o evaluare a măsurii în care aceste programe contribuie la realizarea obiectivelor Europa 2020;

30.  subliniază rolul instrumentelor financiare inovatoare precum obligațiunile de finanțare a proiectelor europene, care pot avea un rol foarte important de jucat în stimularea investițiilor atât de necesare, dacă sunt concepute corespunzător; îndeamnă Comisia în această privință să utilizeze în mod optim evaluarea viitoare și în contextul reexaminării/revizuirii CFM 2014-2020;

31.  salută Declarația comună a celor trei instituții convenită în contextul negocierilor privind CFM potrivit căreia procedurile bugetare anuale vor integra, după caz, elemente referitoare la egalitatea de gen, ținând seama de modalitățile în care cadrul financiar general al Uniunii contribuie la consolidarea egalității de gen (și asigură o abordare integratoare a egalității de gen); subliniază faptul că aceste principii ar trebui integrate în propunerile Comisiei referitoare la revizuirea CFM;

32.  reamintește intenția sa de a face din revizuirea obligatorie a CFM o cerință-cheie pentru investitura viitoarei Comisii; solicită viitorului Parlament European, prin urmare, să condiționeze alegerea candidatului propus pentru Președinția Comisiei de un angajament ferm și clar de aplicare a clauzei de reexaminare/revizuire post-electorale și de angajare într-un dialog politic veritabil și aprofundat cu privire la conținutul acesteia;

33.  constată că, pentru următoarea rundă de negocieri, se vor aplica noile articole 70 și 70a (negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative) din Regulamentul de procedură al Parlamentului; recomandă ca, încă de la începutul următorului mandat al Parlamentului, comisiei responsabile cu Regulamentul de procedură să i se solicite să armonizeze cele două articole cu articolul 75 (CFM), articolul 75c (trilogul financiar) și articolul 81 alineatul (3) (procedura de aprobare), în vederea redactării unui articol unic coerent privind procedurile legislative speciale prevăzute la articolele 311 și 312 TFUE referitoare la stabilirea mandatului, la desfășurarea trilogurilor (inclusiv la rolul Președintelui) și la examinarea în plen;

34.  consideră că, la următoarea revizuire a tratatelor, Convenția ar trebui să înainteze propuneri privind un sistem real de codecizie între Consiliu și Parlament în ceea ce privește adoptarea CFM și a deciziilor privind resursele proprii;

35.  își exprimă convingerea că Grupul la nivel înalt privind resursele proprii reprezintă o ocazie extrem de importantă de depășire a blocajului actual referitor la reforma sistemului de resurse proprii; speră ca astfel să se ajungă la o mai bună înțelegere a deficiențelor actualului sistem și a avantajelor ce ar decurge dintr-o reformă aprofundată și cuprinzătoare și din introducerea unor veritabile noi resurse proprii, care să reducă în mod semnificativ cota contribuțiilor din VNB la bugetul UE;

36.  reamintește că Grupul la nivel înalt este mandatat să analizeze toate aspectele reformei sistemului de resurse proprii; este ferm angajat în acest proces și înțelege să contribuie în mod activ, prin intermediul celor trei reprezentanți ai săi, la toate etapele sale și la încheierea sa cu succes; contează pe implicarea egală a Consiliului și pe angajamentul său în acest proces; subliniază necesitatea popularizării aspectelor dezbătute în rândul parlamentelor naționale; subliniază că constatările și concluziile acestui Grup la nivel înalt ar trebui să fie prezentate în timp util pentru revizuirea CFM din 2016, pentru a asigura că eventualele reforme pot intra în vigoare pentru viitorul cadru financiar multianual;

37.  își exprimă convingerea fermă că orice nouă capacitate sau buget fiscal nou dezvoltat în special pentru statele membre din zona euro ale căror funcții fiscale nu sunt acoperite de CFM trebuie dezvoltate în cadrul Uniunii și trebuie să fie supuse unui control și unei responsabilități democratice adecvate prin intermediul instituțiilor existente;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0455.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0456.
(3) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89.
(4) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 1.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0078.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0304.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0599.
(8) Alocuțiune a Președintelui Consiliului Guvernatorilor BEI în timpul Săptămânii europene interparlamentare, 21 ianuarie 2014.

Ultima actualizare: 5 septembrie 2018Notă juridică