Preşedintele. - Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A7-0051/2010) elaborat de Richard Ashworth, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitor la simplificarea PAC [COM(2009)0128 – 2009/2155(INI)].

  Richard Ashworth, raportor. – Dle preşedinte, dnă comisar, suntem în primele etape ale dezbaterii care pregăteşte terenul pentru reforma politicii agricole comune de după 2012. În acest raport, am sugerat unele dintre principiile care ar trebui să se afle la baza politicii agricole comune reformate. Este clar că industria agricolă trebuie să se schimbe. Va trebui să se schimbe pentru a reflecta atât provocările vremurilor în care trăim, dar mai ales ale timpurilor care vin.

Acestea vor fi probleme precum securitatea alimentară, volatilitatea pieţei, schimbările climatice şi necesitatea de a îndeplini în mod adecvat cerinţele pentru furnizarea de bunuri publice. Prin urmare, este clar că politica agricolă comună trebuie să se modifice pentru a reflecta schimbările respective, dar este la fel de clar că modul în care aplicăm politica agricolă comună trebuie să se schimbe.

În mod intenţionat nu am intrat în detalii în ceea ce priveşte stabilirea acestor principii care ar trebui să se afle la baza politicii agricole comune reformate; acestea vor veni în rapoartele ulterioare. Am dezvoltat însă două teme principale. În primul rând, faptul că politica agricolă comună trebuie să fie mai simplă, mai echitabilă şi mai transparentă şi că, în al doilea rând, cultura politicii agricole comune trebuie să se schimbe, că o politică agricolă comună reformată trebuie să fie orientată mai mult spre rezultate şi să fie mai puţin împovărată de reglementare excesivă.

Am subliniat patru moduri în care putem reduce sarcina administrativă a fermelor. În primul rând, ar trebui să ne asigurăm că cerinţele faţă de industrie sunt proporţionale cu riscul evaluat. În al doilea rând, am putea armoniza standardele de verificare şi ar trebui să reducem duplicarea standardelor şi procedurilor de verificare solicitate industriei. În al treilea rând, ar putea sau ar trebui să fie un domeniu mai larg pentru autocertificare în cadrul industriei şi, în al patrulea rând, trebuie să ne asigurăm că penalizările impuse fermelor sunt proporţionale cu gradul de încălcare a reglementărilor şi să renunţăm la actualele penalizări fixe inadecvate, în special în acele cazuri în care încălcările nu s-au produs din vina fermierului.

În opinia mea, un obiectiv al politicii agricole comune ar trebui să fie susţinerea şi încurajarea industriei pentru a se adapta la aceste provocări noi. Pentru aceasta, este necesară schimbarea culturii în politica agricolă comună. Aceasta trebuie să adopte o abordare mai flexibilă şi mai liberă. Trebuie să existe consultări mai serioase cu părţile interesate din industrie şi, în special, pentru a evalua mai bine impactul regulamentului propus. Acesta trebuie să fie, de asemenea, mai uşor de interpretat. Politica agricolă comună reformată trebuie să poată demonstra public furnizarea bunurilor publice de către industrie. Aceasta trebuie să găsească moduri de a reduce costul conformităţii industriei cu cerinţele sale şi, în cele din urmă, trebuie să administreze efectiv, eficient şi echitabil industria.

Acest raport stabileşte un număr de moduri prin care poate fi realizat acest demers.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle preşedinte, sarcina administrării agriculturii trebuie cu sigurnaţă să fie redusă în ceea ce-i priveşte pe fermieri şi aceste metode subliniate de raportor sunt foarte bine venite. Unii fermieri au declarat că se simt asemenea unor infractori când încearcă să se lupte cu diferite documente şi regulamente administrative. Politica agricolă comună trebuie să fie mai simplă.

De asemenea, trebuie menţionat că atunci când au loc din ce în ce mai multe schimbări pe pieţe şi protecţionismul UE scade, în viitor vor fi necesare şi mecanisme administrative şi de reglementare pentru piaţă. De exemplu, vor fi probabil necesare sisteme de stabilire a inventarului şi activitate promoţională pentru exporturi.

Este clar că nu există un mod simplu de a menţine aceste sisteme. În special în cazul produselor delicate precum laptele, ar trebui să creăm un sistem de reglementare similar unui sistem pe bază de cote; altfel, producţia în regiunile mai puţin favorabile va deveni imposibilă.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Îl felicit pe raportor, deoarece nu doar propunerile sale specifice, ci şi întreaga filozofie este excelentă. Excelent deoarece urmăreşte să ofere sprijin în viitor fermierilor activi, cu alte cuvinte, cei care, de fapt, cultivă pământul. De asemenea, consider excelent punctul conform căruia ar fi important să punem capăt distorsiunilor sectoriale şi altor tipuri de distorsiuni în viitoarea politică agricolă comună şi, aş dori să subliniez încă o dată aici discriminarea împotriva noilor state membre. În mod similar, este foarte important ca regulamentele comunităţii să fie simplificate, dar multe depind şi de implementarea de către statele membre. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu tipic: acum doi ani, Consiliul a adoptat un regulament care introducea necesitatea identificării electronice individuale obligatorii a fiecărei ovine şi caprine destinată sacrificării, cu o vârstă mai mică de 12 luni. În cazul statelor membre mai sărace, unde statul nu poate oferi sprijin, această regulă a împovărat sectorul şi l-a adus într-o situaţie disperată. Aceasta este o altă ilustrare a modului în care reglementarea excesivă şi birocraţia excesivă pot provoca daune grave în numele politicii agricole comune şi constituie încă un motiv pentru care raportul dlui Ashworth este important, la fel ca şi cele ale dlui Dorfmann şi dlui Le Foll.

  Herbert Dorfmann (PPE). – (DE) Dle preşedinte, vă mulţumesc, dle Ashworth pentru acest raport excelent. Politica agricolă comună este o politică reuşită, dar noi întunecăm uneori acest succes cu birocraţie excesivă. Acest lucru este la fel de adevărat pentru primul pilon al politicii agricole precum este şi pentru cel de-al doilea. Totuşi, este în special cazul micilor ferme, unde birocraţia este uneori pur şi simplu disproporţionată cu producţia reprezentată de banii primiţi.

În cursul reformării politicii noastre agricole, trebuie să luăm în considerare existenţa unui regulament pentru producătorii mici şi cum să găsim o metodă mult mai simplă pentru astfel de ferme cărora, din diverse capitole bugetare, le oferim adesea un total de doar câteva sute până la câteva mii de euro în prime, fără a pierde din vedere obiectivele noastre şi fără a genera o lipsă de claritate în acordarea de subvenţii. Acest lucru trebuie să fie posibil şi trebuie să ne străduim să-l obţinem.

  Zoltán Balczó (NI). – (HU) Raportul dlui Richard Ashworth referitor la simplificarea politicii agricole comune stabileşte propuneri excelente. Meritul său principal este că examinează subiectul din perspectiva fermierilor. În mod normal, este la fel de important ca banii contribuabililor să fie utilizaţi în cel mai legitim mod posibil. Acesta, totuşi, este doar un mijloc, nu un scop. Scopul este să îndeplinim toate sarcinile politicii sectoriale. Consiliile de agricultură confundă adesea aceste două aspecte, în detrimentul îndeplinirii obiectivului. Este necesară o modificare radicală în perspectivă. În locul a ceea ce putem descrie ca o cultură a subordonării între clienţi, fermieri şi oficiali, avem nevoie de o cultură a cooperării. Comisia ar trebui, de asemenea, să elaboreze un regulament care să impună Consiliilor de agricultură o obligaţie de a oferi despăgubiri şi care să elimine sancţiunile asupra acestora dacă interesele fermierului suferă daune din vina lor. Trebuie să ne asigurăm că cei cu titluri de proprietate au, de asemenea, dreptul de a se adresa unui tribunal independent pentru despăgubiri. În Ungaria, acest lucru nu este posibil încă.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle preşedinte, simplificarea politicii agricole comune este o idee atractivă şi este greu să ne imaginăm că cineva s-ar putea opune. Simplificarea înseamnă o reducere a numărului de verificări, o restrângere a costurilor de administraţie şi o economie de timp pentru fermier. Este, într-adevăr, minunat.

Totuşi, doresc să subliniez două cazuri care necesită o abordare oarecum diferită. În primul rând, există domenii speciale de producţie în care este dificil să se simplifice instrumentele de asistenţă. Mă gândesc aici la tutun, hamei şi altă producţie specializată de acest fel. Al doilea caz este acela al menţinerii producţiei în zone mai puţin favorizate, unde este necesar să utilizaţi instrumente foarte specifice pentru susţinerea producţiei, pe care le-a menţionat un antevorbitor. Împărtăşesc punctul de vedere al autorului că politica agricolă comună, politica viitorului, trebuie să fie clară şi transparentă, dar trebuie să fie şi eficientă, şi eficienţa nu se potriveşte întotdeauna cu simplitatea.

  Peter Jahr (PPE). – (DE)Dle preşedinte, politica agricolă europeană trebuie să fie mai simplă, mai transparentă şi mai uşor de înţeles. Acesta este mesajul transmis de raportor, dl Ashworth, şi acesta este un mesaj bun şi cel corect.

Raportul nostru este menit să încurajeze Comisia pentru a intensifica eforturile în vederea simplificării politicii agricole comune (PAC) într-un mod tangibil. Aceasta ar realiza economie de timp şi de bani pentru fermieri şi ar creşte acceptarea socială a PAC.

Fermierii ar putea, de asemenea, să se concentreze din nou asupra muncii lor, adică producerii de hrană. Prin urmare, aş dori ca simplificarea politicii agricole comune să devină o sarcină pe termen lung aici în Parlament şi în Comisie.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, simplificarea şi reglementarea mai adecvată sunt priorităţi pentru Comisie. Aş dori să mulţumesc raportorului, dl Ashworth, pentru un raport excelent în acest domeniu destul de complicat şi de provocator.

Comisia este de acord că simplificarea şi reducerea sarcinii administrative reprezintă un beneficiu semnificativ pentru fermieri. Aceasta va permite fermierilor să aibă mai mult timp pentru activităţile lor agricole de bază. Comisia salută raportul prezentat; acesta abordează în general domeniile principale de preocupare pentru fermierii europeni şi oferă Comisiei idei şi observaţii noi cu privire la simplificarea politicii agricole comune.

În ultimii ani, Comisia a înregistrat un progres substanţial în simplificarea politicii agricole comune. Aş dori să vă ofer doar un exemplu: Grupul Stoiber, care oferă consiliere Comisiei privind subiectul sarcinii administrative, a indicat clar că nivelul birocraţiei pentru fermieri a fost redus considerabil ca urmare a activităţilor de simplificare desfăşurate de Comisie. Dar simplificarea este un proces continuu; lucrul va continua în 2010.

În plus, există un proces general de analiză asupra viitorului politicii agricole comune. Am lansat deja o dezbatere publică şi aceasta înseamnă că va trebui să cooperăm cu toţii pentru a găsi moduri eficiente de a reduce sarcina administrativă, menţinând în acelaşi timp un nivel ridicat de protecţie a interesului financiar al UE şi, de asemenea, o agricultură foarte eficientă. În acest proces, aş dori să atrag atenţia asupra unei dorinţe şi voi menţiona doar un exemplu referitor la aceasta. Uneori, simplificarea nu trebuie realizată în detrimentul provocării cu care ne-am putea confrunta. Luaţi trasabilitatea ca exemplu. În ultimii ani am avut o situaţie paşnică, fără scandaluri sau epidemii majore dar, în acelaşi timp, trasabilitatea este esenţială. Nu ar trebui să o anulăm doar pentru că nu am avut nicio criză. Cred că ar trebui să fim foarte atenţi când simplificăm, pe parcursul întregului proces; nu ar trebui să uităm lecţiile trecutului şi motivele pentru care am introdus norme specifice. Deci, Comisia va continua să lucreze la acest proces şi vom fi foarte atenţi să nu uităm lecţiile învăţate.

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc peste două săptămâni, în cadrul sesiunii de la Bruxelles.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Sistemul nou trebuie să fie bazat pe criterii obiective şi echitabile. Reducerea diferenţelor dintre plăţi în diferite state membre este esenţială pentru realizarea acestui obiectiv. Preţurile pentru transportul bunurilor, maşinilor agricole şi îngrăşămintelor şi costurile cu salariile au plafoane similare în multe ţări. Pentru ca aceste condiţii de concurenţă de pe piaţa unică să fie identice, nivelul plăţilor directe de bază trebuie să fie acelaşi sau comparabil în toată Uniunea. A venit timpul ca principiile care sunt valabile în alte domenii ale economiei să intre în vigoare şi în agricultură. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că noile state membre au nevoie de mijloace importante pentru a susţine modernizarea şi reconstrucţia agriculturii şi pentru a ajunge din urmă cele 15 ţări iniţiale.