PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la obiectivele strategice ale UE pentru cea de-a zecea Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (CDB), ce urmează să aibă loc în perioada 18 - 29 octombrie 2010 la Nagoya (Japonia)

27.9.2010

depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B7-0467/2010 și B7-0468/2010
în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură

Esther de Lange, Karin Kadenbach, Gerben-Jan Gerbrandy, Sandrine Bélier, Miroslav Ouzký, Kartika Tamara Liotard, Anna Rosbach în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

B7‑0536/2010

Rezoluția Parlamentului European referitoare la obiectivele strategice ale UE pentru cea de-a zecea Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (CDB), ce urmează să aibă loc în perioada 18 - 29 octombrie 2010 la Nagoya (Japonia)

Parlamentul European,

–   având în vedere cea de-a zecea Conferință a părților (COP 10) la Convenția ONU privind diversitatea biologică (CDB), ce urmează să aibă loc în perioada 18 - 29 octombrie 2010 la Nagoya (Japonia),

–   având în vedere întrebarea din ... 2010 adresată Comisiei și Consiliului cu privire la obiectivele strategice ale UE pentru cea de-a zecea Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (CDB), care urmează să aibă loc în perioada 18 - 29 octombrie 2010 la Nagoya (Japonia) (O-0000/2010 – B7‑0000/2010),

–   având în vedere Summitul european de la Göteborg din 2001, în cadrul căruia s-a convenit să pună capăt pierderii biodiversității până în 2010, ca parte a unei strategii UE de dezvoltare durabilă,

–   având în vedere Concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010, în special punctul 14,

–   având în vedere raportul Grupului de lucru ad-hoc deschis pentru revizuirea punerii în aplicare a Convenției privind diversitatea biologică referitor la activitatea sa în cadrul celei de-a treia reuniuni dintre 24 și 28 mai 2010 și proiectul de plan strategic pentru perioada de după 2010,

–   având în vedere rapoartele celei de-a noua reuniuni a Grupului de lucru ad-hoc deschis pentru acces și repartiția beneficiilor și proiectul protocolului ABS (anexele Cali și Montreal),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât CDB reprezintă cel mai amplu acord global privind protecția biodiversității; întrucât aceasta a fost semnată de către 193 de părți, inclusiv de către cele 27 de state membre ale UE și de către Uniunea Europeană;

B.  întrucât Anul ONU al biodiversității ar trebui să imprime un impuls politic consolidării punerii în aplicare a tuturor celor trei obiective ale CDB: conservarea biodiversității, utilizarea durabilă a biodiversității și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate în urma utilizării resurselor genetice;

C. întrucât este necesară corectarea unor deficiențe semnificative înregistrate în cadrul punerii în aplicare a programelor de lucru aferente CDB;

Urgența acțiunilor

1.  este deosebit de îngrijorat de faptul că nici obiectivul mondial stabilit pentru anul 2010 în ceea ce privește biodiversitatea, și anume reducerea considerabilă a ritmului pierderii biodiversității, nici obiectivul UE de a pune capăt pierderii biodiversității nu au fost îndeplinite;

2.  este profund îngrijorat de faptul că oprirea pierderii biodiversității nu are un caracter urgent în calendarul politic internațional;

3.  este alarmat de creșterea constantă a utilizării ilegale a resurselor genetice și de fenomenul răspândit al biopirateriei ce are loc la scară mondială;

4.  subliniază faptul că, dacă există resurse suficiente și voință politică, sunt disponibile instrumentele necesare pentru reducerea biodiversității la o scară mai largă; nutrește convingerea că între protecția climei, realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și stoparea pierderii biodiversității există multe sinergii;

5.  solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre ca în cadrul COP 10 să își asume un rol de lider, astfel încât să convingă toate părțile de faptul că este necesar să se treacă urgent la acțiuni; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să își facă publice pozițiile cu cât mai mult timp posibil înainte de COP 10;

6.  îndeamnă ferm Comisia și statele membre să vorbească într-un singur glas și să își îmbunătățească ritmul și eficacitatea procedurii lor interne de luare a deciziilor, pentru a putea juca un astfel de rol de lider și pentru a fi în măsură să se pună rapid de acord asupra unei poziții interne a UE pentru COP 10 și să dedice mai multe resurse și mai mult timp eforturilor diplomatice pe care le depun față de țările terțe;

7.  consideră că este inconsecvent și regretabil faptul că țara gazdă, Japonia, a împiedicat realizarea unor progrese importante în ceea ce privește protecția speciilor marine amenințate, precum tonul roșu și balenele, în contextul altor foruri, precum CITES și IWC;

Economie

8.  subliniază faptul că în anumite studii aflate în curs de desfășurare, precum studiul TEEB („The Economics of Ecosystems and Biodiversity”), se estimează că scăderea nivelului de bunăstare ca urmare a pierderii biodiversității se traduce în prezent prin aproximativ 50 de miliarde EUR anual (cu puțin sub 1 % din PIB) și că până în anul 2050 s-ar putea ridica la o cifră anuală de 14 trilioane EUR sau 7 % din PIB-ul estimat; subliniază că, potrivit studiului TEEB, rentabilitatea investițiilor de conservare a biodiversității este de până la de o sută de ori mai mare;

9.  consideră că este necesar ca deciziile care vor fi luate în cadrul COP 10 să reflecte, în special, concluziile studiului TEEB și să fie întemeiate pe recomandările enunțate în textul acestuia sau, cu alte cuvinte, că este necesar ca în conturile naționale să se reflecte costurile pierderii biodiversității și valoarea biodiversității; subliniază faptul că în caz contrar nu va fi posibil să se monitorizeze consecințele financiare și economice pe care le va avea asupra economiei actuala criză în domeniul biodiversității; subliniază faptul că ar trebui să se acorde o atenție sporită studierii și aprobării instrumentelor de piață precum crearea habitatelor de rezervă și plata pentru serviciile ecosistemice, astfel încât să se contribuie la asigurarea disponibilității unor resurse financiare suficiente pentru biodiversitate;

10. subliniază importanța dezvoltării și perfecționării metodelor pentru a evalua corect valoarea financiară a serviciilor ecologice și pentru a determina, astfel, costul pierderii biodiversității; consideră că în acest mod s-ar obține date valoroase care ar informa factorii de decizie politică, ar conduce la dezvoltarea campaniilor de sensibilizare a populației și ar contribui la o dezbatere publică mai amplă;

Planul strategic CDB

Misiunea globală până în anul 2020 și viziunea pentru anul 2050

11. îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine o misiune globală ambițioasă asumată în cadrul CDB pentru anul 2020: stoparea pierderii biodiversității și utilizarea în comun, într-un mod echitabil, a valorilor și beneficiilor biodiversității și ale serviciilor ecosistemice; îndeamnă Comisia și statele membre să se angajeze într-o viziune pentru anul 2050, asigurând protecția, respectarea și restabilirea ecosistemelor;

Obiective strategice și obiective principale pentru 2020

12. invită Comisia și statele membre să sprijine obiective secundare cuantificabile, ambițioase, realiste și cu termene bine definite, în special pentru a se asigura până în anul 2020:

* sensibilizarea tuturor cetățenilor cu privire la valoarea biodiversității și la măsurile pe care le pot lua pentru a o proteja;

* integrarea valorilor biodiversității și a oportunităților care decurg din conservarea și utilizarea durabilă a acesteia în cadrul conturilor naționale și al politicilor și strategiilor de dezvoltare și de reducere a sărăciei;

* eliminarea subvențiilor care dăunează biodiversității;

* formularea și punerea în practică de către părți a unor planuri de creștere a eficienței resurselor, de reducere a deșeurilor și de menținere a utilizării resurselor în limitele ecologice;

* o despădurire netă egală cu zero și stoparea pierderii și degradării habitatelor naturale și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în gestionarea durabilă a propriilor păduri;

* stoparea presiunii exercitate asupra ecosistemelor marine prin pescuitul excesiv și eliminarea practicilor de pescuit destructive;

* oprirea introducerii și răspândirii de specii invazive;

* protejarea a cel puțin 20% din zonele de uscat, de apă dulce și marine;

* îmbunătățirea contribuției la biodiversitate și la ecosistemele terestre, de apă dulce și de coastă la sechestrarea și reținerea gazelor cu efect de seră;

* împiedicarea dispariției speciilor a căror amenințare este cunoscută;

* restabilirea a 15% din ecosistemele degradate;

* repartiția beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice și operabilitatea unui fond pentru acces și repartiția beneficiilor;

* aplicarea planificării participative, a gestionării cunoștințelor și a formării de capacități și implementarea sistemelor necesare pentru protejarea cunoștințelor tradiționale, a practicilor populațiilor indigene și a practicilor obișnuite de utilizare durabilă a biodiversității;

* creșterea capacității (resurse umane și fonduri) pentru punerea în aplicare a convenției;

* stoparea pierderii diversității genetice a plantelor de cultură și a animalelor domestice în cadrul ecosistemelor agricole, precum și a animalelor sălbatice înrudite;

Indicatori

13. subliniază necesitatea adoptării unor indicatori concreți bazați pe date științifice pentru măsurarea progreselor înregistrate în atingerea obiectivelor și țintelor strategice;

14. salută punerea în aplicare în UE a unor instrumente precum portalul BISE (Sistemul de informații privind biodiversitatea pentru Europa) și datele de referință privind biodiversitatea elaborate de Agenția Europeană de Mediu; consideră că acestea sunt instrumente comparabile care ar putea spori eficiența acordurilor internaționale și a acțiunilor întreprinse în temeiul Convenției;

Accesul la resurse genetice și repartiția beneficiilor (ABS)

15. ia act de faptul că, în absența încheierii cu succes a negocierilor privind regimul internațional ABS în cadrul COP 10, care să conducă la semnarea unui protocol la CDB, care să conțină atât dispoziții cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, cât și dispoziții facultative, nu se poate ajunge la un acord mai vast cu privire la planul strategic al Convenției pentru perioada ulterioară anului 2010;

16. reconfirmă principiul potrivit căruia formele de viață și procesele de viață nu trebuie să facă obiectul brevetării;

17. subliniază faptul că protocolul ABS trebuie să asigure transparența, certitudinea juridică și previzibilitatea în ceea ce privește accesul la resursele genetice, precum și o repartiție justă și echitabilă a beneficiilor rezultate în urma utilizării resurselor genetice, a derivaților acestora și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice;

18. solicită Comisiei și statelor membre să sprijine includerea în protocol a principiului consimțământului prealabil liber și în cunoștință de cauză al comunităților indigene și locale în ceea ce privește accesul la cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice;

19. recunoaște că cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice sunt relevante pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității, precum și pentru distribuirea justă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice și, prin urmare, trebuie abordate corespunzător în cadrul protocolului ABS, în conformitate cu Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene;

20. solicită, prin urmare, Comisiei și Consiliului să accepte proiectul de text Cali cu privire la repartiția beneficiilor obținute din cunoștințele tradiționale aflate la dispoziția publicului, la repartiția beneficiilor obținute în urma utilizării produselor derivate din resursele genetice, la monitorizarea, urmărirea și raportarea utilizării resurselor genetice, precum și dispozițiile privind termenii conveniți de comun acord între utilizatorii și furnizorii de resurse genetice;

21. recunoaște interdependența țărilor în ceea ce privește resursele genetice pentru produse alimentare și agricultură și importanța acestora pentru securitatea alimentară la nivel mondial, precum și necesitatea luării în considerare a acestor resurse genetice în cadrul negocierilor pe marginea regimului internațional ABS;

22. recunoaște diferențele de opinii în ceea ce privește aplicarea retroactivă a viitorului protocol ABS și îndeamnă părțile să găsească soluții practice și echitabile pentru a ține seama de toate preocupările legitime;

Programul tematic de lucru - biodiversitatea marină și de coastă

23. invită Comisia și statele membre să insiste asupra faptului că este extrem de important să se facă în continuare progrese în ceea ce privește identificarea și protejarea zonelor și speciilor importante din punct de vedere ecologic sau biologic din zonele marine în cadrul jurisdicției naționale și în afara acesteia;

Programul tematic de lucru - zone protejate

24. recunoaște faptul că s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a programului de lucru pentru zone protejate; subliniază, cu toate acestea, că încă rămân multe de făcut pentru ca acest program să fie pus în aplicare pe deplin;

25. îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că în cadrul COP 10 se acordă prioritate consolidării sprijinului adecvat și gestionării zonelor protejate, precum și informării principalilor factori decizionali cu privire la beneficiile zonelor protejate și să solicite, dacă este necesar, majorarea fondurilor;

26. subliniază faptul că Comisia Europeană, ONU și statele implicate în protocoalele juridice referitoare la desemnarea parcurilor naturale și a zonelor protejate ar trebui să includă, ca și principiu cuprins în Declarația Universală a Drepturilor Omului, o dispoziție juridică care să garanteze protecția juridică și judiciară a dreptului funciar al populațiilor indigene în calitate de proprietari funciari tradiționali, precum și menținerea activităților lor sociale și a utilizării tradiționale a terenurilor din proprietatea lor și care să recunoască în mod oficial drepturile acestor populații în modelele de gestiune actuală;

27. subliniază faptul că în declarațiile pentru zonele protejate și în strategiile de conservare este necesar să se creeze un protocol care să includă definiția sistemelor tropicale integrale, inclusiv a apei;

Biodiversitatea și schimbările climatice

28. subliniază necesitatea includerii unor garanții pentru biodiversitate în politicile privind clima, precum și necesitatea maximizării beneficiilor comune ale celor două obiective; subliniază, de asemenea, efectul pozitiv pe care îl au în practică contribuțiile financiare pentru conservarea biodiversității asupra strategiilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, mai ales în lumina faptului că majoritatea planurilor de adaptare națională prezentate în cadrul CCONUSC, în special cele ale țărilor în curs de dezvoltare, acordă o importanță deosebită rezistenței ecosistemelor; solicită, prin urmare, să se depună mai multe eforturi pentru consolidarea sinergiilor și legăturilor dintre politicile privind biodiversitatea și cele privind clima, în special dintre CCONUSC și CDB; în acest context, solicită ca secretarului CDB să i se confere un mandat de a contribui la activitățile desfășurate sub egida CCONUSC;

29. confirmă importanța vitală a biodiversității și a ecosistemelor rezistente pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la aceste schimbări, având în vedere faptul că, în prezent, ecosistemele terestre și marine absorb aproximativ jumătate din emisiile antropice de CO₂;

30. subliniază necesitatea protejării rezistenței ecosistemelor prin adoptarea de măsuri pentru prevenirea lansării la scară largă de organisme modificate genetic, ținând pe deplin seama de dispozițiile protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea;

Biocombustibilii

31. subliniază necesitatea adoptării, în cadrul COP 10, a unei recomandări cu privire la biocombustibili; reamintește că este extrem de important să se evalueze impactul direct și indirect al biocombustibililor asupra biodiversității; subliniază, de asemenea, necesitatea stabilirii unor criterii de certificare și durabilitate pentru biocombustibili;

Specii alogene invazive

32. în cazul măsurilor urgente, atrage atenția asupra necesității organizării în funcție de priorități a acțiunilor împotriva speciilor invazive, care deja cauzează grave dezechilibre în ecosisteme, cu consecințe extrem de grave pentru întreaga biodiversitate;

Finanțarea

33. subliniază necesitatea creșterii substanțiale a finanțării globale pentru biodiversitate, în special din sursele de finanțare existente, dar și din surse noi și inovatoare, inclusiv instrumente de piață noi și inovatoare;

34. invită, prin urmare, Comisia și statele membre să își facă publice cu cât mai mult timp posibil înainte de COP 10 angajamentele financiare pentru realizarea obiectivelor CDB;

35. își exprimă convingerea că pentru atingerea obiectivului CDB privind biodiversitatea nu vor fi suficiente doar cheltuielile publice și subliniază importanța responsabilității întreprinderilor de a ține seama și de biodiversitate;

36. date fiind concluziile TEEB, solicită să se profite de COP 10 pentru a se transmite un mesaj sectorului privat cu privire la avantajele economice care pot decurge în urma angajării în lupta pentru conservarea biodiversității;

37. subliniază, cu toate acestea, că decizia privind angajamentul întreprinderilor nu ar trebui să includă numai angajamentele voluntare, ci și obligațiile, mai ales cele referitoare la furnizarea de informații și accesul la acestea și luarea în considerare a populațiilor indigene și a comunităților locale în stabilirea unui dialog permanent;

38. solicită insistent Comisiei și statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare sisteme inovatoare pentru plata serviciilor ecosistemice și mobilizarea finanțărilor private, precum și să pună în aplicare aceste sisteme, asigurând un nivel maxim de protecție pentru ecosistemele în cauză;

39. subliniază, cu toate acestea, că aceste sisteme ar trebui să se întemeieze pe lecțiile învățate din recenta criză financiară, precum și pe lipsurile pe care le prezintă sistemele de comercializare a cotelor de emisii de carbon; subliniază, de asemenea, faptul că luarea în considerare a acestor limitări ar trebui menționată în mod explicit în mandatul grupului de lucru special cu privire la inovarea financiară;

40. consideră că instrumentele de finanțare în domeniul climei, precum REDD+, finanțarea inițială rapidă, MDC și JI ar trebui să facă obiectul unei reforme, în așa fel încât să prezinte garanții de biodiversitate și cu privire la drepturile omului și ale populațiilor indigene și să prevadă, dacă este posibil, beneficii complementare pentru biodiversitate;

41. subliniază, de asemenea, că reformele trebuie să includă noi definiții ale pădurilor stabilite de ONU pe baza biomului, reflectând amplele diferențe în domeniul biodiversității, precum și nivelurile de carbon ale diferiților biomi, făcându-se o distincție clară între pădurile native și cele dominate de monoculturile de arbori și speciile nenative; prin urmare, îndeamnă Comisia și statele membre să depună eforturi în acest sens în cadrul Organismului auxiliar pentru consultanță științifică și tehnologică (SBSTA);

42. subliniază necesitatea găsirii unor soluții pentru includerea costurilor externe, precum daunele cauzate biodiversității sau costurile generate în urma activităților de susținere a biodiversității, în costul final al produselor introduse pe piață;

Sinergiile dintre cele trei convenții de la Rio

43. consideră că ar trebui întărite sinergiile dintre cele trei convenții de la Rio privind biodiversitatea (CDB), schimbările climatice (CCONUSC) și deșertificarea (CONUCD);

44. solicită Comisiei și statelor membre să sprijine activ ideea organizării, în cadrul summitului Rio+20 din 2012, a unei reuniuni la nivel înalt pe marginea celor trei convenții de la Rio;

Platforma interguvernamentală științifică și politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (Intergovernmental Science Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services – IPBES) și partajarea cunoștințelor

45. salută acordul la care au ajuns guvernele în iunie 2010 la Busan cu privire la crearea unei platforme interguvernamentale științifice și politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES); invită Comisia și statele membre să se asigure că IPBES este efectiv înființată cât mai repede posibil în decursul anului 2011; consideră că, întrucât contribuția IPBES va depinde de calitatea cercetărilor întreprinse în UE și la nivel internațional, este de o importanță crucială ca UE și statele membre să asigure resurse suficiente pentru cercetare în domeniul biodiversității;

46. solicită îmbunătățirea cunoștințelor și tehnologiilor legate de biodiversitate, de valoarea și de funcționarea acestora, precum și îmbunătățirea comunicării acestor cunoștințe și tehnologii;

O abordare coordonată

47. insistă asupra introducerii, în cadrul acordurilor comerciale internaționale, a aspectului legat de durabilitatea produselor comercializate, ca element esențial; subliniază, în acest context, necesitatea includerii „preocupărilor necomerciale”, inclusiv a metodelor de producție și a respectului pentru biodiversitate, în toate acordurile OMC viitoare;

48. încurajează Comisia și statele membre să integreze elementul ecologic în relațiile lor cu țările terțe și să continue „diplomația ecologică”;

49. insistă ca Comisia și statele membre să se asigure că obiectivul principal actualizat pentru 2010 din Planul strategic al CDB, care urmează să fie adoptat la COP 10 a CDB în Nagoya, este în continuare încorporat ca obiectiv actualizat în Obiectivul de dezvoltare ale mileniului (ODM) 7 și este sprijinit ca element esențial pentru realizarea acestor obiective vitale până la termenul stabilit pentru îndeplinirea lor, 2015; subliniază faptul că este esențial ca statele membre și Comisia să recunoască multiplele sinergii și interdependențe dintre toate ODM și să le abordeze ca pe un tot unitar;

*

* *

50. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor părților la Convenția ONU privind diversitatea biologică, precum și secretariatului CDB.