PROPUNERE DE REZOLUŢIE referitoare la Conferinţa ONU privind schimbările climatice de la Cancun (COP16)
11.11.2010
în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Karl-Heinz Florenz în numele Grupului PPE
Dan Jørgensen în numele Grupului S&D
Corinne Lepage în numele Grupului ALDE
Satu Hassi în numele Grupului Verts/ALE
Miroslav Ouzký în numele Grupului ECR
Bairbre de Brún în numele Grupului GUE/NGL
B7‑0616/2010
Rezoluţia Parlamentului European referitoare la Conferinţa ONU privind schimbările climatice de la Cancun (COP16)
Parlamentul European,
– având în vedere Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) şi Protocolul de la Kyoto la CCONUSC,
– având în vedere cea de-a 15-a Conferinţă a părţilor (COP 15) participante la CCONUSC şi cea de-a cincea Conferinţă a părţilor ce serveşte drept Reuniune a părţilor participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 5), care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 şi 18 decembrie 2009, precum şi Acordul de la Copenhaga,
– având în vedere cea de-a 16-a Conferinţă a părţilor (COP 16) participante la CCONUSC şi cea de-a şasea Conferinţă a părţilor ce serveşte drept Reuniune a părţilor participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 6), care va avea loc la Cancun, Mexic, între 29 noiembrie şi 10 decembrie 2010,
– având în vedere pachetul „climă şi energie” al UE din decembrie 2008,
– având în vedere Comunicarea Comisiei COM(2010)0265, care prezintă o analiză a opţiunilor pentru depăşirea obiectivului de reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră şi evaluare a riscului de relocare a emisiilor de carbon, precum şi Comunicarea Comisiei COM(2010)0086 intitulată „Politica climatică internaţională post-Copenhaga: acţionând acum pentru a revigora măsurile luate pe plan mondial în domeniul schimbărilor climatice”,
– având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activităţile de aviaţie în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii[1],
– având în vedere Declaraţia comună din 20 decembrie 2005 a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”, în special punctele 22, 38, 75, 76 şi 105[2],
– având în vedere Concluziile Consiliului UE din 17 noiembrie 2009 şi rezoluţia sa din 18 mai 2010 referitoare la coerenţa politicilor UE în favoarea dezvoltării şi conceptul de "asistenţă oficială pentru dezvoltare plus"[3],
– având în vedere Declaraţia Mileniului a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care defineşte Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept obiective stabilite în mod colectiv de către comunitatea internaţională pentru eradicarea sărăciei,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind schimbările climatice, în special cea din 4 februarie 2009 intitulată „2050: Viitorul începe azi - recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice” [4] şi cea din 10 februarie 2010 referitoare la rezultatele Conferinţei de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15) [5],
– având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral …. depusă de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară în conformitate cu articolul 115 din Regulamentul său de procedură şi declaraţiile Consiliului şi Comisiei,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât dovezile ştiinţifice privind schimbările climatice şi impactul acestora sunt clare, este imperativ să se ia măsuri rapide, coordonate şi ambiţioase la nivel internaţional pentru a se face faţă acestei sfidări mondiale;
B. întrucât ţările în curs de dezvoltare au contribuit cel mai puţin la schimbările climatice, dar se confruntă cu cele mai grave consecinţe ale acestora; întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice, investiţiile internaţionale în vederea reducerii sărăciei sunt puse în pericol, punând sub semnul întrebării realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;
C. întrucât, în urma rezultatului dezamăgitor al conferinţei privind schimbările climatice care a avut loc la Copenhaga, trebuie restabilită încrederea în negocierile internaţionale privind schimbările climatice;
D. întrucât ţările cu economii dezvoltate, emergente şi în curs de dezvoltare, care împreună emit peste 80% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, şi-au asumat angajamente/au făcut promisiuni vizând reducerea acestora în cadrul Acordului de la Copenhaga;
E. întrucât aceste angajamente/promisiuni vor fi insuficiente pentru îndeplinirea obiectivului global de limitare a creşterii globale a temperaturii medii anuale la suprafaţă la 2° C („obiectivul de 2° C”);
F. întrucât aceste promisiuni nu sunt făcute în cadrul unui sistem care să prevadă orice fel de măsuri juridice pin care să se asigure respectarea lor sau o „măsurare, raportare sau verificare” suficientă;
G. întrucât neîndeplinirea obiectivului de 2°C va presupune costuri ecologice şi economice enorme; întrucât, printre altele, până la 40% dintre specii vor dispărea, milioane de persoane vor fi strămutate din cauza creşterii nivelului mărilor şi a sporirii frecvenţei evenimentelor meteorologice extreme, recoltele vor scădea, preţurile la alimente vor creşte şi producţia economică globală va scădea cu cel puţin 3%;
H. întrucât un raport oficial[6] a exclus faptul că Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPPC) a comis erori care ar submina principala concluzie a raportului din 2007 privind posibilele viitoare efecte regionale ale schimbărilor climatice;
I. întrucât IPPC estimează că 20% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt cauzate de despăduriri şi de alte forme de modificare a destinaţiei terenurilor;
J. întrucât unul dintre principalele obiective ale UE ar trebui să fie acela de a clarifica faptul că este necesară o transformare globală în domeniul tehnologiei şi al cooperării tehnologice în vederea accelerării ritmului de inovare şi a creşterii nivelului de demonstraţie şi de implementare astfel încât toate ţările să aibă acces la tehnologii durabile, la preţuri accesibile, care ar garanta totodată creşterea nivelului de trai pentru o mai mare parte a populaţiei mondiale;
Obiectivul global al COP 16 şi poziţia UE
1. invită şefii de stat şi de guvern din toată lumea să dea dovadă de un adevărat spirit de conducere la nivel politic şi de voinţă în timpul negocierilor, precum şi să acorde acestei chestiuni cea mai înaltă prioritate; deplânge faptul că, până în prezent, nu s-au înregistrat mai multe progrese în ceea ce priveşte pregătirile pentru Cancun;
2. subliniază că, la Cancun, trebuie să se ajungă la un acord cu privire la adoptarea de măsuri semnificative pentru a se ajunge la încheierea unui acord internaţional global în 2011, în Africa de Sud, pentru perioada de după 2012, care ar trebui să corespundă ultimelor evoluţii în domeniul ştiinţei şi să fie în conformitate cu realizarea cel puţin a obiectivului de 2º C, fără a aduce atingere scopului de a ajunge la o limită de creştere a temperaturii de 1,5º C în vederea garantării supravieţuirii tuturor naţiunilor, popoarelor şi ecosistemelor;
3. invită Uniunea Europeană să joace din nou rolul său de lider în negocierile privind clima şi să contribuie în mod activ la instaurarea unei atmosfere mai constructive şi transparente la conferinţa de la Cancun; îndeamnă, prin urmare, Comisia şi statele membre să îşi soluţioneze diferendele cu privire la utilizarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultură (LULUCF) şi cu privire la drepturile de emisie excedentare (UCA), să vorbească într-un singur glas, dând dovadă de un nivel înalt de ambiţie în cadrul negocierilor COP 16, şi să îşi îmbunătăţească procedura internă de luare a deciziilor, astfel încât să fie în măsură să reacţioneze mai rapid la evoluţiile din timpul negocierilor, să acţioneze într-un mod mai strategic şi să fie mai receptive faţă de ţările terţe;
4. subliniază importanţa unui proces decizional transparent şi a furnizării de informaţii despre stadiul negocierilor, în special în ultimele ore ale segmentului la nivel înalt din cadrul COP16, şi îndeamnă Uniunea Europeană să permită o anumită flexibilitate negociatorului său principal pentru a putea reacţiona la evoluţii;
5. îndeamnă Uniunea Europeană să îşi reitereze public şi fără echivoc angajamentul ferm cu privire la Protocolul de la Kyoto, precum şi să salute şi să promoveze activ şi de manieră constructivă continuarea lucrărilor pe canalele de negociere AWG-KP şi AWG-LCA, integrând orientările politice ale Acordului de la Copenhaga; solicită, prin urmare, Uniunii Europene să declare în mod deschis, înaintea conferinţei de la Cancun, că este gata să continue cu a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto (2013-2020), pe baza obiectivelor corespunzătoare, recunoscând, în acelaşi timp, că este necesar un progres similar în cadrul celor două canale de negociere pentru a netezi calea pentru un acord internaţional pentru perioada de după 2012 care să fie în conformitate cu obiectivul de 2º C;
6. solicită UE şi statelor membre să definească şi să pună în aplicare principiul echităţii în domeniul climei; susţine, prin urmare, introducerea unei clauze a echităţii în cadrul viitoarelor negocieri internaţionale privind clima; insistă asupra faptului că s-ar produce cea mai mare nedreptate dacă lumea nu ar fi în măsură să limiteze schimbările climatice, deoarece în special oamenii săraci din ţările sărace ar avea de suferit;
7. subliniind caracterul urgent al negocierilor privind clima, insistă asupra importanţei de a se adopta decizii esenţiale la Cancun cu privire la finanţare (volum, surse, guvernanţă) şi în special gradul de adiţionalitate al finanţării pentru adaptare, silvicultură, eficienţa resurselor, transferuri de tehnologie, supraveghere, raportare şi verificare, precum şi cu privire la importanţa garantării unei transparenţe depline şi a unui angajament politic ferm în privinţa punerii în aplicare a finanţării iniţiale rapide;
8. în ceea ce priveşte linia de negociere referitoare la protocolul de la Kyoto, subliniază importanţa stabilirii unui acord cu privire la normele referitoare la LULUCF, la mecanismul flexibil şi la includerea de noi sectoare şi gaze;
9. dat fiind faptul că normele contabile privind drepturile de emisie excedentare (UCA) şi utilizarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura (LULUCF) ar putea anula complet promisiunile actuale legate de reducerea emisiilor pe care le-au făcut ţările industrializate, îşi reiterează solicitarea ca eficacitatea ecologică a obiectivelor de reducere a emisiilor din anexa I să reprezinte principiul călăuzitor în ceea ce priveşte abordarea UE legată de normele contabile internaţionale pentru gestionarea pădurilor şi LULUCF, mecanismele flexibile şi capitalizarea depăşirii obiectivelor în prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto în contextul realizării obiectivelor de după 2012;
10. solicită stabilirea unui acord la Cancun privind unele norme solide legate de LULUCF care să sporească nivelul de ambiţie al părţilor vizate în anexa I, sunt menite să realizeze reduceri ale emisiilor provenite din silvicultură şi utilizarea terenurilor, prevăd ca părţile vizate în anexa I să justifice orice creşteri ale emisiilor din LULUCF şi sunt coerente cu angajamentele existente ale părţilor de a proteja şi de a consolida puţurile şi rezervoarele de gaze cu efect de seră;
11. consideră că viitoarele acţiuni ale UE în materie de diplomaţie climatică ar trebui să se concentreze asupra angajamentului politic ferm faţă de ţările terţe, elaborând politici vizând să instituie mecanisme eficiente pentru cooperarea internaţională privind schimbările climatice, atât în cadrul, cât şi în afara CCONUSC şi pentru cooperarea cu ţările terţe în domeniul climei în scopul sprijinirii, în mod concret, în întreaga lume, a unei dezvoltări care să producă un nivel redus de emisii de carbon şi să fie adaptabilă la schimbările climatice;
12. subliniază că conservarea biodiversităţii şi aplicarea abordării ecosistemice constituie cele mai eficiente şi rentabile strategii de reducere şi adaptare la schimbările climatice; îşi reafirmă poziţia că măsurile de reducere şi adaptare nu pot fi de natură pur tehnologică;
Angajamente de reducere a emisiilor
13. reiterează faptul că, potrivit dovezilor ştiinţifice prezentate de Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), menţinerea la nivelul pragului de 2° C necesită ca nivelul maxim al emisiilor globale de gaze cu efect de seră să fie atins până în 2015 cel târziu, acestea urmând să fie reduse cu cel puţin 50% comparativ cu nivelurile anului 1990 până în 2050 şi să continue să scadă ulterior;
14. îndeamnă toţi partenerii internaţionali, inclusiv SUA şi China, să prezinte angajamente mai ambiţioase cu privire la reducerea emisiilor pe baza principiului „responsabilităţii comune, dar diferenţiate”, pentru a asigura coerenţa cu obiectivul de 2° C şi să nu îşi creeze prejudecăţi cu privire la probabilitatea ridicată ca o limită de temperatură de 1,5ºC să garanteze supravieţuirea tuturor naţiunilor, popoarelor şi ecosistemelor;
15. reaminteşte că acordul internaţional ar trebui să garanteze o reducere colectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră în ţările dezvoltate la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului IPCC de 25-40 % pentru anul 2020 faţă de nivelurile din 1990 şi că date ştiinţifice recente arată că este necesară o reducere a emisiilor de cel puţin 40 % pentru ca probabilitatea de a atinge o limită de temperatură de 2°C să fie de doar 50%; solicită ca aceste reduceri să fie realizate pe plan intern; reaminteşte că ar trebui stabilit un obiectiv de reducere pe termen lung pentru UE şi celelalte ţări dezvoltate de cel puţin 80 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990;
16. reafirmă necesitatea adoptării unui obiectiv intern vizând reducerea cu 30% a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene până în 2020, comparativ cu nivelurile din 1990, în interesul creşterii economice viitoare a Uniunii Europene;
17. salută comunicarea Comisiei şi analiza privind eforturile necesare pentru a ajunge la o reducere de 30%; sprijină ideea exprimată în comunicare potrivit căreia, indiferent de rezultatul negocierilor internaţionale, este în interesul UE să urmărească un obiectiv de reducere a emisiilor de peste 20%, deoarece acesta va promova în acelaşi timp locurile de muncă ecologice, creşterea şi securitatea; prin urmare, invită Comisia să prezinte o propunere prin care UE să îşi sporească ambiţiile şi să stabilească unilateral un obiectiv de reducere a emisiilor până în 2020 care să fie mai mare de 20%;
18. reaminteşte că, pe fondul scăderii emisiilor ca urmare a recesiunii, costul anual aferent realizării unei reduceri cu 20% până în 2020 a scăzut cu o treime, de la 70 de miliarde de euro la 48 de miliarde de euro, iar costul unei reduceri de 30% este estimat în prezent a fi cu 11 miliarde de euro mai mult decât reducerea iniţială de 20%, adică un cost suplimentar mai mic decât 0,1% din valoarea economiei UE;
19. recunoaşte că atingerea obiectivului de 2° C va fi posibilă doar dacă grupul ţărilor în curs de dezvoltare, în special cele mai avansate dintre acestea, realizează o abatere considerabilă şi cuantificabilă sub nivelul ratei de creştere a emisiilor preconizată în prezent, de ordinul a 15-30% sub nivelul la care s-ar afla acestea în situaţia de status quo până în 2020 şi că acest lucru presupune sprijin din partea ţărilor dezvoltate în vederea consolidării capacităţilor financiare, tehnice şi tehnologice; recunoaşte că pentru a se putea atinge obiective de temperaturi mai reduse va fi necesar un sprijin sporit;
20. subliniază faptul că naţiunile în curs de dezvoltare vor fi cel mai grav afectate de consecinţele schimbărilor climatice şi, prin urmare, este în interesul lor major să contribuie la încheierea cu succes a unui acord internaţional; salută angajamentele extrem de ambiţioase ale anumitor ţări în curs de dezvoltare, precum Costa Rica şi Maldive, şi ale anumitor ţări emergente, precum Mexicul şi Brazilia, şi deplânge faptul că alte ţări emergente nu le-au urmat încă exemplul;
21. salută angajamentele asumate de oraşele europene care au semnat Convenţia primarilor; salută angajamentele oraşelor privind combaterea schimbărilor climatice; recunoaşte eforturile depuse în multe oraşe europene în ceea ce priveşte transporturile şi mobilitatea; subliniază necesitatea de a urma aceeaşi cale atunci când se caută alternative mai ecologice care vor îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor de rând;
Finanţarea
22. reaminteşte faptul că ţările dezvoltate s-au angajat în cadrul Acordului de la Copenhaga să furnizeze resurse noi şi suplimentare însumând cel puţin 30 miliarde USD în perioada 2010-2012 şi 100 miliarde USD pe an până în 2020, acordându-se o atenţie deosebită ţărilor vulnerabile şi celor cel mai puţin dezvoltate; încurajează Uniunea Europeană să faciliteze crearea unui Fond verde privind clima, care să furnizeze 100 miliarde USD pe an începând din 2020;
23. reaminteşte că nivelul total al contribuţiei colective a UE la eforturile de atenuare şi la necesităţile de adaptare ale ţărilor în curs de dezvoltare ar trebui să fie suplimentară şi să se ridice la cel puţin 30 000 de milioane de euro pe an până în 2020, un nivel care ar putea creşte în funcţie de noile informaţii obţinute cu privire la gravitatea schimbărilor climatice şi la amploarea costurilor acestora; invită Comisia şi statele membre să majoreze contribuţia UE, întrucât cuantumul actual nu este suficient pentru a asigura finanţarea rapidă promisă de 30 de miliarde USD;
24. consideră că punerea în aplicare în timp util a finanţării iniţiale rapide constituie un factor cheie în vederea instaurării unei atmosfere de încredere înainte şi în cursul conferinţei de la Cancun; subliniază necesitatea ca sprijinul financiar de 7,2 miliarde de euro, promis de UE şi de statele membre, să fie nou şi să se adauge la bugetele asistenţei oficiale pentru dezvoltare (AOD), cu o repartizare echilibrată între măsurile de adaptare şi de reducere, şi îndeamnă Uniunea Europeană, sub coordonarea Direcţiei Generale Combaterea Schimbărilor Climatice din cadrul Comisiei, să garanteze deplina transparenţă atunci când va prezenta rapoarte coordonate privind punerea în aplicare, la Cancun şi, după aceea, în fiecare an;
25. subliniază că procesele de monitorizare, raportare şi verificare financiară trebuie să includă o valoare de referinţă echitabilă şi comună, în funcţie de care contribuţiile să fie considerate ca fiind noi şi suplimentare; recomandă ca această valoare de referinţă să fie reprezentată de angajamentul pe termen lung de a furniza 0,7% din VNB (venitul naţional brut) ca asistenţă oficială pentru dezvoltare (AOD) sau alte obiective naţionale, în cazul în care acestea sunt mai ridicate;
26. invită Comisia şi statele membre să îşi respecte angajamentele şi să garanteze că resursele pentru adaptarea la schimbările climatice şi atenuarea acestora vin în completarea obiectivului de 0,7% din AOD, precum şi să precizeze în ce măsură angajamentele vor fi acoperite din fonduri publice; subliniază, de asemenea, necesitatea mobilizării atât a fondurilor naţionale, cât şi a celor internaţionale din toate sursele posibile (de exemplu taxarea tranzacţiilor financiare, taxe comerciale internaţionale, impozite naţionale pentru emisii, taxe pe biletele de avion şi licitarea unităţilor din cantitatea atribuită) pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv;
27. încurajează Uniunea Europeană să impună o taxă de 0,01% pe tranzacţiile financiare, fapt ce ar duce la colectarea anuală a 20 de miliarde EUR, sumă menită să sprijine ţările în curs de dezvoltare în combaterea şi adaptarea la schimbările climatice; această contribuţie ar putea fi alocată măsurilor de combatere a defrişărilor şi degradării forestiere, precum şi a deşertificării;
28. insistă asupra faptului că, în domeniul finanţării destinate reducerii şi adaptării prin intermediul unor noi mecanisme, principiile consacrate în materie de politică de dezvoltare, cum ar fi buna guvernanţă şi participarea democratică la luarea deciziilor, ar trebui să fie respectate şi puse în aplicare; insistă, de asemenea, asupra faptului că ţările beneficiare ar trebui să dovedească faptul că fondurile sunt folosite pentru proiectele prezentate şi aprobate;
29. reaminteşte că, pentru a îmbunătăţi distribuirea resurselor financiare şi a investiţiilor, negociatorii COP 16 ar trebui să ţină seama de gradul de responsabilitate al fiecărei ţări, de utilizarea eficientă a resurselor şi de maximizarea impactului, asigurând în acelaşi timp că se acordă finanţare pentru ţările şi comunităţile cele mai vulnerabile;
Supravegherea, raportarea şi verificarea
30. salută prevederile Acordului de la Copenhaga privind supravegherea, raportarea şi verificarea, precum şi cele privind consultările şi analizele internaţionale şi îndeamnă Uniunea Europeană să colaboreze cu toate părţile în vederea definirii de orientări pentru punerea în aplicare a acestor prevederi, în vederea adoptării lor la Cancun;
31. recunoaşte că măsurarea succesului aparent al UE de a reduce, până în prezent, emisiile de CO2 nu ia în considerare în mod adecvat transferul producţiei industriale în afara frontierelor acesteia; constată că reducerea reală a emisiilor de CO2 provenite din consumul în UE poate fi cu mult inferioară estimărilor actuale şi consideră că ar trebui să se ia în considerare această discrepanţă atât în dezvoltarea viitoarei politici a UE, cât şi în negocierile internaţionale;
Cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare şi adaptarea
32. subliniază responsabilitatea istorică a ţărilor dezvoltate în ceea ce priveşte schimbările climatice ireversibile şi reaminteşte obligaţia de a sprijini ţările în curs de dezvoltare şi ţările cel mai puţin dezvoltate în adaptarea la aceste schimbări, inclusiv prin acordarea de ajutor financiar pentru programele de acţiune naţionale pentru adaptare (NAPA), ca instrumente importante pentru adaptarea la schimbările climatice, care promovează implicarea la nivel local;
33. recunoaşte importanţa adaptării proactive la consecinţele inevitabile ale schimbărilor climatice, în special în regiunile lumii cele mai afectate de acestea şi îndeosebi pentru a proteja grupurile sociale cele mai vulnerabile; solicită astfel încheierea unui acord la Cancun, care să includă angajamente politice şi financiare ferme pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare în construirea de capacităţi;
34. salută decizia adoptată la Copenhaga privind stabilirea unui „mecanism în domeniul tehnologiei”; invită UE şi statele sale membre să consolideze parteneriatele existente în domeniul schimbărilor climatice cu ţările în curs de dezvoltare şi să încheie noi parteneriate acolo unde acestea nu există, furnizând sprijin financiar sporit pentru dezvoltarea şi transferul de tehnologie, acorduri privind drepturile de proprietate intelectuală şi construirea de capacităţi instituţionale;
35. subliniază faptul că perspectiva dezvoltării este de o importanţă vitală pentru multe ţări emergente şi în curs de dezvoltare; recunoaşte că acest obiectiv ar trebui să joace un rol mai important în negocieri şi reafirmă angajamentul UE de a sprijini ţările mai puţin dezvoltate în evoluţia acestora către un nivel de trai mai bun; subliniază că este posibil să se asigure un nivel de trai mai bun optând pentru soluţii mai sustenabile;
36. subliniază că ţările care nu sunt enumerate în anexa I nu pot fi tratate în bloc, deoarece capacităţile lor de investiţii în măsuri de atenuare a schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea şi capacităţile lor de adaptare la schimbările climatice nu sunt identice; în plus, subliniază că unele dintre aceste ţări emit deja cantităţi importante de CO2 şi cunosc o rată ridicată de creştere a emisiilor de CO2;
37. subliniază că asigurarea coerenţei politicilor şi integrarea protecţiei mediului în proiectele de dezvoltare sunt esenţiale pentru eficacitatea strategiei UE de atenuare a schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea; insistă îndeosebi asupra necesităţii de a stimula căi de dezvoltare care să favorizeze modele economice mai diversificate şi mai descentralizate; în acelaşi timp, deplânge profund faptul că UE nu a făcut decât progrese minore în ceea ce priveşte integrarea protecţiei mediului în politica sa de cooperare pentru dezvoltare şi în alte politici sectoriale europene;
38. reaminteşte că atât schimbarea destinaţiei terenurilor, cât şi agricultura sunt responsabile pentru o mare parte a emisiilor de gaze cu efect de seră în ţările în curs de dezvoltare; invită UE să promoveze agricultura ecologică, în special în ţările cele mai puţin dezvoltate, întrucât contribuie la atenuarea schimbărilor climatice şi la reducerea sărăciei prin diversificarea surselor de venit ale comunităţilor locale;
39. invită UE să susţină aderarea Forumului Internaţional al Popoarelor Indigene ca parte cu drepturi depline la negocierile COP 16, deoarece aceste popoare sunt afectate în mod deosebit de schimbările climatice şi de mecanismele de adaptare la schimbările climatice şi de atenuare a acestora;
40. subliniază că măsurile colective privind schimbările climatice trebuie să se bazeze pe structuri şi proceduri solide de guvernanţă care să acorde o pondere mai mare ţărilor în curs de dezvoltare; prin urmare, invită UE să contribuie la realizarea unei structuri instituţionale deschise, transparente şi echitabile, în ale cărei organe de conducere ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare să fie reprezentate în mod echilibrat;
REDD şi deşertificarea
41. subliniază faptul că rezervoarele naturale de captare a gazelor cu efect de seră, precum pădurile, reprezintă cel mai eficient mijloc de atenuare a schimbărilor climatice datorită capacităţii lor de absorbţie a CO2 şi îndeamnă părţile să recunoască necesitatea conservării pădurilor şi elaborării unei politici de împădurire care să fie integrată într-un acord internaţional privind schimbările climatice;
42. consideră că, pentru a se pune capăt defrişării masive a pădurilor tropicale până în 2020 cel mai târziu, trebuie acordat un sprijin financiar semnificativ, precum şi asistenţă tehnică şi administrativă şi reafirmă faptul că finanţarea publică reprezintă instrumentul cel mai realist în lumina acestui interval de timp; îndeamnă Uniunea Europeană să depună eforturi la Cancun în vederea adoptării unor decizii concrete, cu obiective specifice, privind reducerea emisiilor provenite din defrişări şi degradare (REDD);
43. invită UE să sprijine în mod activ mecanismul REDD+ pentru a identifica mai precis cauzele defrişărilor şi a asigura implicarea efectivă a popoarelor indigene şi a comunităţilor locale în activitatea de monitorizare şi de raportare; invită UE, de asemenea, să se asigure că REDD include mecanisme de protecţie sau un cod de conduită prin care să se garanteze că drepturile persoanelor care trăiesc în păduri nu sunt încălcate şi că se pune capăt în mod eficient despăduririlor;
44. sprijină crearea unui mecanism vizând reducerea emisiilor provenite din defrişări şi din degradarea pădurilor şi ameliorarea procesului natural de eliminare a emisiilor de gaze cu efect de seră care ajută la conservarea biodiversităţii; sprijină, de asemenea, rolul conservării, al administrării sustenabile a pădurilor şi al îmbunătăţirii stocurilor forestiere de carbon în ţările în curs de dezvoltare (REDD+);
45. deplânge faptul că finanţarea REDD are la bază o definiţie atât de vastă a pădurilor, care include plantaţii de monocultură a unor specii neindigene; consideră că această definiţie poate oferi în mod nedorit stimulente pentru a deturna fonduri de la protecţia atât de necesară a pădurilor bătrâne către plantaţiile noi, cu caracter comercial;
46. solicită, astfel, Comisiei şi statelor membre să depună eforturi în cadrul Organismului auxiliar pentru consultanţă ştiinţifică şi tehnologică şi al altor foruri internaţionale pentru a elabora o nouă definiţie ONU a pădurilor pe baza biomului, reflectând amplele diferenţe în domeniul biodiversităţii şi al nivelurilor de carbon ale diferiţilor biomi, făcându-se în acelaşi timp o distincţie clară între pădurile native şi cele dominate de monoculturile de arbori şi specii neindigene;
47. consideră că ar trebui întărite sinergiile dintre cele trei convenţii de la Rio privind biodiversitatea (CBD), schimbările climatice (CCONUSC) şi deşertificarea (CONUCD); solicită Comisiei şi statelor membre să sprijine în mod activ ideea organizării, în cadrul summitului Rio+20 din 2012, a unei reuniuni la nivel înalt pe marginea celor trei convenţii de la Rio;
48. subliniază că Rezoluţia Adunării Generale a ONU din 28 iulie 2010 recunoaşte că accesul la apa potabilă face parte din drepturile omului şi face apel la o protecţie deosebită a surselor de apă, ca element extrem de vulnerabil la efectele schimbărilor climatice, care ar putea conduce la un declin al calităţii şi cantităţii de apă disponibile, în special de apă potabilă;
Trecerea la o economie şi industrie sustenabile
49. subliniază faptul că multe ţări se îndreaptă rapid către un nou tip sustenabil de economie, din diverse motive, precum protecţia climei, penuria resurselor şi utilizarea lor eficientă, securitatea energetică, inovarea sau competitivitatea; ia act de amploarea planurilor de stimulare economică destinate tranziţiei în domeniul energetic în ţări precum SUA şi China;
50. solicită încheierea unui acord pentru a garanta condiţii de concurenţă echitabile la nivel internaţional pentru sectoarele industriale cu un volum mare de emisii de carbon; subliniază importanţa unui acord internaţional obligatoriu pentru competitivitatea industriei statelor membre ale UE; din acest motiv, subliniază importanţa Planului de acţiune de la Bali;
Economie cu emisii scăzute de carbon şi cooperarea tehnologică
51. consideră că, indiferent de progresele realizate în cadrul negocierilor internaţionale, Uniunea Europeană ar trebui să adopte cât mai rapid cu putinţă politicile şi instrumentele necesare pentru promovarea dezvoltării unei economii mai durabile, care să emită mai puţin carbon şi să fie mai eficientă în utilizarea resurselor, ceea ce ar atenua schimbările climatice, ar îmbunătăţi calitatea aerului şi a mediului, ar îmbunătăţi standardele în domeniul sănătăţii, ar promova securitatea energetică, ar crea noi locuri de muncă şi ar garanta că Uniunea Europeană devine economia cea mai competitivă şi sustenabilă într-o lume în care investiţiile sunt dirijate din ce în ce mai mult spre tehnologii mai nepoluante;
52. constată că schimbările climatice reprezintă o provocare mondială pentru care nu există o soluţie politică şi tehnologică unică, însă combinarea oportunităţilor existente şi creşterea considerabilă a eficienţei în toate domeniile economice şi sociale în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare ar contribui la soluţionarea problemei resurselor şi distribuţiei, deschizând calea pentru o a treia revoluţie industrială;
53. subliniază că un acord ar putea oferi impulsul necesar pentru încheierea unui „Nou acord durabil”, impulsionând creşterea sustenabilă, promovând tehnologiile durabile din punct de vedere ecologic, diminuând dependenţa energetică şi garantând locurile de muncă şi coeziunea economică şi socială atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare;
54. reaminteşte acordul G20 în materie de politică climatică de a elimina treptat subvenţiile pentru combustibilii fosili şi solicită Comisiei să facă propuneri pentru o strategie europeană de implementare a acestuia, cu termene şi mecanisme de compensare unde este cazul;
Cercetare şi tehnologie
55. îşi exprimă convingerea că o transformare globală în domeniul tehnologiei şi al cooperării tehnologice este necesară pentru a asigura accesul tuturor ţărilor la tehnologii durabile, la preţuri accesibile; constată că orice acord viitor ar trebui să prevadă mecanisme viabile care să guverneze accesul la tehnologii nepoluante;
56. consideră că, întrucât lupta împotriva schimbărilor climatice necesită reducerea nu numai a emisiilor, ci şi a amprentei noastre ecologice în general, inovarea trebuie să fie motorul acestei schimbări necesare; inovarea trebuie, prin urmare, să fie sustenabilă, ecologică, socială, echitabilă şi la preţuri accesibile;
57. atrage atenţia asupra faptului că o reţea de centre de inovare în domeniul climei, ca parte a acestui mecanism, ar reprezenta un mijloc util pentru facilitarea dezvoltării tehnologice, colaborării, difuzării şi inovării;
58. subliniază că dezvoltarea şi distribuirea de tehnologii revoluţionare reprezintă un element esenţial pentru a combate schimbările climatice şi, în acelaşi timp, pentru a convinge partenerii noştri mondiali că reducerea emisiilor se poate realiza fără pierderea competitivităţii şi a locurilor de muncă; solicită Comisiei să evalueze diverse modalităţi de acordare a unor stimulente pentru inovaţiile favorabile mediului, de exemplu prin recompensarea întreprinderilor care desfăşoară activităţi de pionierat; solicită un angajament internaţional de a spori investiţiile în cercetare şi dezvoltare în domeniul tehnologiilor inovatoare din sectoarele relevante;
59. constată că recentele analize ştiinţifice vin în sprijinul opiniei fundamentale că încălzirea globală provocată de activităţile umane trebuie combătută prin reducerea emisiilor de CO2 şi a altor gaze cu efect de seră; constată că sunt necesare mai multe eforturi de cercetare în domenii precum amploarea şi ritmul creşterilor de temperatură, cu identificarea efectelor schimbărilor climatice la nivel local şi regional, dar şi a impactului utilizării terenurilor, al negrului de fum şi al particulelor fine, precum şi în materie de măsuri de adaptare corespunzătoare;
60. consideră că schimbările climatice reprezintă un subiect extrem de complex care implică multe ramuri ştiinţifice şi că deciziile politice din domeniu trebuie sprijinite cu argumente ştiinţifice solide; invită, prin urmare, Comisia să informeze în permanenţă Parlamentul European cu privire la toate inovaţiile sau progresele ştiinţifice semnificative;
61. subliniază că bugetul UE ar trebui să pună accentul pe cercetare, inovare şi dezvoltare tehnologică pentru a reflecta mai bine aspiraţiile UE de combatere a schimbărilor climatice şi de evoluţie spre o economie durabilă;
Energia, eficienţa energetică şi utilizarea eficientă a resurselor
62. atrage atenţia asupra faptului că, la nivel mondial, aproximativ 2 miliarde de oameni nu au în continuare acces la surse de energie durabile şi la tarife accesibile; subliniază necesitatea de a rezolva problema sărăciei energetice într-o manieră coerentă cu obiectivele politicii climatice; constată că sunt disponibile tehnologii energetice care pot asigura atât protecţia mediului la nivel mondial, cât şi satisfacerea nevoilor locale de dezvoltare;
63. deplânge faptul că potenţialul economisirii de energie nu este abordat în mod adecvat la nivel internaţional şi în UE, în mod special; constată că economisirea energiei şi îmbunătăţirea eficienţei energetice vor conduce la economisirea de resurse, reducerea emisiilor, creşterea securităţii energetice, crearea de noi locuri de muncă şi creşterea competitivităţii economice; invită UE să acorde mai multă atenţie, în cadrul negocierilor internaţionale, aspectului legat de economisirea energiei;
64. subliniază cât este de important să se combine lupta împotriva schimbărilor climatice cu angajamentul de a reduce amprenta noastră ecologică totală, luptând pentru conservarea resurselor naturale, deoarece tehnologiile eco-inovatoare şi opţiunile alternative de energii cu emisii reduse de carbon depind de resurse limitate;
Comerţul internaţional
65. subliniază, cu referire la preambulul Acordului OMC şi la articolul XX literele (b), (d) şi (g) din GATT, că comerţul internaţional nu trebuie să conducă la exploatarea excesivă a resurselor naturale; insistă, în legătură cu negocierile OMC şi acordurile comerciale bilaterale, că liberalizarea comerţului, în special a materiilor prime naturale, nu trebuie să pună în pericol gestionarea sustenabilă a resurselor;
66. atrage atenţia asupra posibilităţilor ca UE să dea exemplu reducând obstacolele, cum ar fi taxele vamale şi alte taxe, din calea comerţului cu tehnologii nepoluante şi produse favorabile mediului şi climei şi promovând aşa-numitele bunuri şi servicii de mediu (BSM); în acest context, atrage atenţia asupra Planului de acţiune de la Bali şi a Fondului „verde” de la Copenhaga pentru climă;
O piaţă mondială a carbonului
67. invită UE şi partenerii săi să găsească, în viitorul apropiat, modalitatea cea mai eficace pentru promovarea legăturilor dintre schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) şi alte sisteme de comercializare ce urmăresc realizarea unei pieţe globale a carbonului, asigurând o mai mare diversitate a opţiunilor de reducere a emisiilor, o dimensiune mai adecvată a pieţei şi a lichidităţilor, transparenţă şi, în final, o alocare mai eficientă a resurselor;
68. subliniază, cu toate acestea, că orice efort de acest tip trebuie să ţină seama de recenta criza financiară, precum şi de lacunele EU ETS, în vederea realizării obiectivului de transparenţă, prevenirii speculaţiilor şi garantării realizării efective a reducerii de emisii;
69. subliniază că, în contextul mondial al pieţelor concurenţiale, riscul de relocare a emisiilor de carbon reprezintă un motiv serios de îngrijorare în anumite sectoare care constituie elemente importante ale lanţului global de producţie industrială – inclusiv produsele pentru combaterea schimbărilor climatice; solicită Comisiei să analizeze în continuare acest risc şi să propună măsuri adecvate şi eficace pentru a menţine competitivitatea internaţională a economiei UE, având în acelaşi timp grijă ca amprenta ecologică a UE să nu crească;
70. solicită reformarea mecanismelor bazate pe proiecte, precum mecanismul de dezvoltare nepoluantă (CDM) şi mecanismul de aplicare comună (JI), prin stabilirea unor standarde stricte legate de calitatea proiectelor care să garanteze respectarea drepturilor omului şi să ducă la reduceri ulterioare fiabile, uşor de verificat şi reale ale emisiilor şi să sprijine dezvoltarea sustenabilă în ţările în curs de dezvoltare; mai mult, sprijină opinia Comisiei potrivit căreia ar trebui să se ajungă la un acord cu privire la mecanisme sectoriale pentru ţările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic, pentru perioada de după 2012, menţinând accesul ţărilor cel mai puţin dezvoltate la CDM;
71. insistă asupra faptului că UE şi statele membre trebuie să-şi respecte angajamentele de reducere în primul rând în cadrul UE şi reaminteşte tuturor părţilor că recurgerea la mecanisme flexibile ar trebui menţinută la minimum;
Transportul aerian şi maritim internaţional
72. reaminteşte că transporturile sunt sectorul cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de seră la nivel mondial, producând 30% din emisii în cazul ţărilor dezvoltate şi 23% din emisiile globale; deplânge lipsa de progrese în soluţionarea problemelor legate de transportul aerian şi maritim global şi insistă asupra necesităţii de a include transportul aerian şi maritim internaţional într-un acord în cadrul CCONUSC;
73. pentru a preveni creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de sectorul transporturilor până în 2050, invită UE să se asigure că se ia în considerare în întregime, în cadrul acordului internaţional, impactul transportului aerian şi maritim şi că obiectivele de reducere a emisiilor pentru aceste sectoare sunt aceleaşi cu cele pentru alte sectoare industriale;
74. salută angajamentul companiilor aeriene la nivel mondial de a sprijini o îmbunătăţire a eficienţei consumului de combustibili cu 1,5% pe an până în 2020, de a realiza o creştere cu caracter neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon începând cu 2020 şi o reducere cu 50% a emisiilor de CO2 faţă de nivelurile din 2005 până în 2050;
75. constată că jumătate din volumul de emisii provenite din transportul rutier sunt produse de autovehicule private şi că o cotă importantă din emisiile atribuite industriei provine din rafinarea petrolului; având în vedere creşterea constantă a emisiilor transportului rutier, consideră că ar trebui luate în continuare măsuri pentru a solicita producătorilor îmbunătăţirea performanţelor energetice şi ecologice ale vehiculelor;
Delegaţia Parlamentului European
76. consideră că delegaţia UE joacă un rol important în cadrul negocierilor privind schimbările climatice şi, prin urmare, consideră inacceptabil faptul că deputaţii în Parlamentul European care fac parte din această delegaţie nu au putut participa la reuniunile de coordonare ale UE în cadrul Conferinţei anterioare a părţilor; astfel cum s-a stipulat în Acordul-cadru dintre Comisie şi Parlamentul European din mai 2005, renegociat în 2009, atunci când Comisia reprezintă Comunitatea Europeană, aceasta, la cererea Parlamentului, trebuie să faciliteze includerea deputaţilor PE ca observatori în delegaţiile Comunităţii care participă la negocierile pentru acordurile multilaterale; reaminteşte că, în temeiul Tratatului de la Lisabona (articolul 218 din TFUE), Parlamentul European trebuie să îşi dea aprobarea pentru acordurile dintre Uniune şi ţările terţe sau organizaţiile internaţionale; se aşteaptă ca cel puţin preşedinţilor delegaţiei Parlamentului European să li se permită accesul la reuniunile de coordonare ale UE de la Cancun;
77. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi Secretariatului Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, cu rugămintea de a fi adusă la cunoştinţa tuturor părţilor contractante care nu sunt membre ale UE.
- [1] JO L 8, 13.1.2009, p. 3.
- [2] JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
- [3] Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0174.
- [4] Texte adoptate, P6_TA(2009)0042.
- [5] Texte adoptate, P7_TA(2010)0019.
- [6] elaborat de Agenţia de Evaluare a Mediului din Ţările de Jos