PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE
17.12.2008
- –Geoffrey Van Orden, Colm Burke, Eija-Riitta Korhola, Charles Tannock, Bernd Posselt şi Maria Martens, în numele Grupului PPE-DE
- –Pasqualina Napoletano, Glenys Kinnock, Alain Hutchinson, Emilio Menéndez del Valle şi Ana Maria Gomes, în numele Grupului PSE
- –Marco Cappato, Marios Matsakis, Fiona Hall şi Thierry Cornillet, în numele Grupului ALDE
- –Margrete Auken, în numele Grupului Verts/ALE
- –Eoin Ryan, Ewa Tomaszewska, Ryszard Czarnecki, Hanna Foltyn-Kubicka, Marcin Libicki şi Adam Bielan, în numele Grupului UEN
- –Kathy Sinnott, în numele Grupului IND/DEM
- –ALDE (B6‑0628/2008)
- –PSE (B6‑0633/2008)
- –Verts/ALE (B6‑0639/2008)
- –UEN (B6‑0642/2008)
- –PPE-DE (B6‑0643/2008)
Rezoluţia Parlamentului European privind situaţia din Zimbabwe
Parlamentul European,
- având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Zimbabwe, cea mai recentă fiind cea adoptată la 7 iulie 2008,
- având în vedere Poziţia comună a Consiliului 2008/135/PESC din 18 februarie 2008 de reînnoire, până la 20 februarie 2009, a măsurilor restrictive împotriva Zimbabwe, impuse în temeiul poziţiei comune 2004/161/PESC, Regulamentul Comisiei 1226/2008 din 8 decembrie 2008, de modificare a Poziţiei comune şi a concluziilor Consiliului referitoare la Zimbabwe, adoptată la 12 decembrie 2008, în care se exprimă o puternică îngrijorare cu privire la înrăutăţirea situaţiei umanitare în Zimbabwe,
- având în vedere rezoluţia privind situaţia din Zimbabwe, adoptată de Adunarea parlamentară ACP - UE la 28 noiembrie 2008, la Port Moresby (Papua Noua Guinee),
- având în vedere raportul misiunii parlamentare panafricane de observare a alegerilor privind alegerile armonizate din Republica Zimbabwe din 29 martie 2008,
- având în vedere Rezoluţia privind Zimbabwe adoptată la cea de-a 11-a Reuniune la nivel înalt a Uniunii Africane de la Sharm el-Sheikh din 30 iunie-1 iulie 2008,
- având în vedere acordul din 15 septembrie 2008 dintre Frontul Patriotic - Uniunea Naţională Africană din Zimbabwe (FP-UNAZ) şi cele două formaţiuni ale Mişcării pentru Schimbare Democratică (MSD), referitor la rezolvarea problemelor cu care se confruntă Zimbabwe,
- având în vedere Tratatul Comunităţii de Dezvoltare a Africii de Sud (CDAS) şi protocoalele la acesta, inclusiv Protocolul electoral CDAS,
- având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Zimbabwe se confruntă cu o criză umanitară de proporţii, care afectează 5,1 milioane de oameni - echivalentul a aproape jumătate din populaţie - ce suferă de foame, şi întrucât, în această ţară, o epidemie de holeră, izbucnită ca urmare a lipsei apei potabile şi a insuficienţei serviciilor sanitare, a ucis cel puţin 783 de persoane şi a infectat mai mult de 16 400, iar peste 300 000 de oameni, foarte slăbiţi din cauza lipsei de hrană, se află în mare pericol de a fi şi ei infectaţi;
B. întrucât autorităţile din Zimbabwe au afirmat clar că nu pot pune capăt crizei umanitare şi că nu vor înceta represiunea violentă a oponenţilor lor; întrucât există o legătură evidentă între catastrofa umanitară şi criza guvernului provocată de incapacitatea lui Robert Mugabe de a organiza alegeri corecte şi credibile şi de a respecta acordul politic din 15 septembrie 2008 privind principiul formării unui guvern de unitate naţională în vederea soluţionării crizei, în ciuda medierii preşedintelui Africii de Sud, Thabo Mbeki;
C. întrucât se estimează că rata inflaţiei din această regiune este de câteva milioane la sută, fiind cea mai mare din lume, şi întrucât 80% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1 USD pe zi, fără a avea acces la utilităţi de bază precum apa şi hrana;
D. întrucât, conform organizaţiei umanitare medicale internaţionale, Médecins Sans Frontières, cel puţin 1,4 milioane de oameni riscă să fie contaminaţi de holeră dacă epidemia nu este oprită prin eliminarea cauzelor sale prime; întrucât epidemia începe să cuprindă şi Africa de Sud şi Botswana;
E. întrucât crizele economice, politice şi sociale au afectat în mod deosebit femeile şi fetele, în special ele riscând să se îmbolnăvească de holeră, dată fiind sarcina lor de a îngriji bolnavii acasă;
F. întrucât, în ultimii zece ani, speranţa de viaţă în Zimbabwe a scăzut de la 60 de ani pentru ambele sexe, la 37 de ani pentru bărbaţi şi 34 de ani pentru femei, iar peste 1,7 milioane de oameni din această ţară sunt infectaţi cu HIV;
G. întrucât, pe lângă criza politică şi urgenţa sanitară, şi situaţia drepturilor omului se înrăutăţeşte în Zimbabwe, în ultima vreme având loc un val fără precedent de răpiri ai apărătorilor drepturilor omului - dispariţia Jestinei Mukoko fiind doar un episod al campaniei de hărţuiri şi intimidări ale activiştilor în domeniul drepturilor omului, dusă de persoane bănuite de a lucra pentru autorităţile din Zimbabwe;
H. întrucât, conform UNICEF, se estimează că doar 40% dintre cadrele didactice din ţară sunt în activitate şi doar o treime dintre elevi vin la şcoală; întrucât profesorii, ca şi doctorii şi infirmierii, au declanşat periodic greve, exercitându-şi dreptul de a demonstra paşnic, greve care au fost violent reprimate de poliţie;
I. întrucât s-a refuzat accesul pe teritoriul Zimbabwe al unor personalităţi cu o lungă carieră, printre care fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, fostul preşedinte SUA Jimmy Carter şi cunoscutul avocatul pentru drepturile femeii şi ale copilului, Graça Machel;
J. întrucât o serie de lideri africani, printre care arhiepiscopul Desmond Tutu, preşedintele Botswanei, Ian Khama şi prim-ministrul Keniei, Raila Odinga, au solicitat dlui Mugabe să se retragă;
K. întrucât, la 8 decembrie 2008, în timpul celebrării celei de-a 60-a aniversări a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Preşedintele Sarkozy a solicitat - în numele UE - dlui Mugabe să se retragă, afirmând că dl Mugabe „a luat prizonier poporul din Zimbabwe” şi că „oamenii din Zimbabwe au dreptul la libertate, securitate şi respect”;
L. întrucât Zimbabwe este foarte aproape de a îndeplini criteriile pentru a se invoca declaraţia adoptată de ONU în 2005, conform căreia există o responsabilitate internaţională de a proteja populaţiile victime ale crimelor împotriva umanităţii;
1. îşi exprimă profunda îngrijorare pentru catastrofa umanitară din Zimbabwe, epidemia de holeră, foametea şi refuzul categoric al regimului Mugabe de a acţiona în vederea stopării crizei; solicită Consiliului şi Comisiei să-şi reafirme angajamentul faţă de poporul din Zimbabwe, prin intermediul unui program substanţial şi pe termen lung de ajutor umanitar;
2. ia act de faptul că UE tocmai a acordat un ajutor de 10 milioane EUR şi solicită autorităţilor din Zimbabwe să ridice toate restricţiile impuse agenţiilor umanitare şi să permită distribuirea ajutoarelor umanitare în conformitate cu principiile umanităţii, neutralităţii, imparţialităţii şi independenţei;
3. sprijină cu tărie eforturile delegaţiei compuse din personalităţi internaţionale cu o lungă carieră, printre care fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, fostul preşedinte SUA Jimmy Carter şi cunoscutul avocatul pentru drepturile femeii şi ale copilului, Graça Machel, de a aplana criza umanitară din Zimbabwe; consideră că este complet inacceptabil ca membrilor acestui grup să li se refuze viza de către regimul Mugabe, dat fiind faptul că aceste personalităţi doreau să-şi folosească influenţa pentru a mări ajutorul imediat şi cel pe termen lung pentru această ţară, punând astfel capăt suferinţei cumplite a populaţiei din Zimbabwe;
4. condamnă ferm folosirea în continuare a violenţei de către regimul Mugabe împotriva membrilor şi susţinătorilor MSD; este revoltat de recentul val de răpiri ale apărătorilor drepturilor omului şi solicită eliberarea imediată a Jestinei Mukoko, directorul Proiectului pentru pace în Zimbabwe (PPZ), a lui Zacharia Nkomo, fratele celebrului avocat pentru drepturile omului Harrison Nkomo, a lui Broderick Takawira, coordonator regional al Proiectului pentru pace în Zimbabwe, a lui Pascal Gonzo, şofer în serviciul Proiectului pentru pace în Zimbabwe, precum şi a altor persoane, membri ai MSD sau activişti ai societăţii civile, şi solicită ca autorii acestor răpiri să fie aduşi în faţa justiţiei;
5. salută extinderea de curând a listei UE de persoane cu interdicţii din regimul Mugabe şi solicită adăugarea altor personaje cheie, loiale regimului, cum ar fi Florence Chitauro, fostă ministră FP-UNAZ, care se pare că locuieşte la Londra, refuză să condamne regimul Mugabe şi călătoreşte nestingherită între Londra şi Zimbabwe;
6. solicită Consiliului de securitate al ONU să examineze posibilitatea de a impune sancţiuni precise (interdicţii de călătorie şi blocarea patrimoniului) dlui Mugabe şi persoanelor implicate activ în violenţe sau încălcarea drepturilor omului; solicită, în special, Chinei, Rusiei şi Africii de Sud să promoveze măsuri drastice împotriva regimului Mugabe în Consiliul de Securitate al ONU şi să comunice guvernelor africane că nu mai intenţionează să susţină regimul Mugabe;
7. salută integritatea de care au dat dovadă guvernele Keniei, Botswanei şi Zambiei, condamnând regimul Mugabe şi îşi exprimă dezamăgirea profundă pentru faptul că multe alte guverne africane sunt încă dispuse să treacă cu vederea abuzurile acestui regim;
8. subliniază faptul că poporul din Zimbabwe are nevoie disperată de o schimbare politică şi condamnă refuzul lui Robert Mugabe de a implementa acordul semnat la 15 septembrie 2008 de a acorda portofolii ministeriale cheie partidului lui Morgan Tsvangirai şi de a demara reforma politică;
9. îşi exprimă îngrijorarea profundă pentru faptul că nevoia disperată a populaţiei din Zimbabwe de o schimbare democratică imediată şi radicală continuă să fie ignorată de regimul Mugabe, opresiv, manipulator şi care îşi urmăreşte doar propriile interese;
10. solicită creşterea de urgenţă a presiunii din partea ţărilor africane şi a instituţiilor regionale, inclusiv a SADC şi, în special, a Uniunii Africane ca garant al acordului din 15 septembrie 2008, precum şi din partea personalităţilor africane, pentru a asigura o soluţie echitabilă şi justă la criza din Zimbabwe, având la bază alegerile credibile din martie 2008 şi pentru a monitoriza toate acordurile politice într-un mod echilibrat;
11. solicită Consiliului să încurajeze Uniunea Africană să pregătească trupe pentru o intervenţie activă, având drept scop protecţia populaţiei civile din Zimbabwe;
12. solicită Consiliului să-şi păstreze vigilenţa în raport cu posibilele consecinţe pentru regiune ale ignorării deliberate a FP-UNAZ şi ale guvernării defectuoase care destabilizează Zimbabwe;
13. îşi exprimă profunda îngrijorare pentru situaţia în regiune a refugiaţilor din Zimbabwe şi regretă actele de violenţă împotriva refugiaţilor zimbabweni din ţările vecine; solicită Comisiei să sprijine ţările vecine, aplicând programe de asistenţă financiară şi materială pentru refugiaţi;
14. face apel la toţi actorii şi la comunitatea internaţională să fie pregătiţi să sprijine refacerea economică şi socială a Zimbabwe, după ce se va fi format un guvern care să reflecte cu adevărat voinţa poporului acestei ţări, la toate nivelurile, şi după ce vor exista semne vizibile ale reinstaurării respectării democraţiei, drepturilor omului şi statului de drept;
15. solicită Consiliului şi statelor membre să-şi intensifice acţiunea diplomatică în Africa, pentru a sprijini activ schimbarea în Zimbabwe;
16. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, guvernelor statelor membre ale G8, guvernelor şi parlamentelor Republicii Zimbabwe şi Republicii Africa de Sud, Secretarului General al Commonwealth-ului, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, preşedinţilor Comisiei şi Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Secretarului General al SADC, guvernelor statelor membre ale SADC şi Forumului Parlamentar al SADC.