Procedură : 2007/0247(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0272/2009

Texte depuse :

A6-0272/2009

Dezbateri :

PV 05/05/2009 - 3
CRE 05/05/2009 - 3

Voturi :

PV 06/05/2009 - 6.2
CRE 06/05/2009 - 6.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0361

RECOMANDARE PENTRU A DOUA LECTURĂ     ***II
PDF 532kWORD 569k
23 aprilie 2009
PE 420.223v02-00 A6-0272/2009

referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

(16496/1/2008 – C6-0066/2009 – 2007/0247(COD))

Comisia pentru industrie, cercetare şi energie

Raportoare: Catherine Trautmann

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 PROCEDURĂ

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

(16496/1/2008 – C6 0066/2009 – 2007/0247(COD)))

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (16496/1/2008 – C6 0066/2009),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0697),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2008)0724),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0272/2009),

1.  aprobă poziţia comună astfel cum a fost modificată;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI(2)*

la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării DIRECTIVEI PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(5),

întrucât:

(1)      Funcţionarea celor cinci directive care cuprind cadrul de reglementare UE existent pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice [Directiva 2002/21/CE („directiva-cadru”)(6), Directiva 2002/19/CE („Directiva privind accesul”)(7), Directiva 2002/20/CE („Directiva privind autorizarea”)(8), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii („Directiva privind serviciul universal”)(9), Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice („Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice”)(10) (denumite împreună „directiva cadru şi directivele speciale”)] face obiectul unei revizuiri periodice realizate de către Comisie, în special cu scopul de a determina necesitatea modificărilor având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei.

(2)      În această privinţă, Comisia şi-a prezentat constatările iniţiale în Comunicarea sa din 29 iunie 2006 privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Pe baza acestor constatări iniţiale, s-a desfăşurat o consultare publică care a identificat lipsa în continuare a unei pieţe interne a comunicaţiilor electronice ca fiind cel mai important aspect care ar trebui abordat. S-a constatat că în special fragmentarea reglementărilor şi lipsa de concordanţă între activităţile autorităţilor naţionale de reglementare riscă să pună în pericol nu numai competitivitatea sectorului, dar şi beneficiile substanţiale ale consumatorilor care ar rezulta din concurenţa transfrontalieră.

(3)      Reforma cadrului de reglementare al UE pentru serviciile reţelele şi de comunicaţii electronice are scopul de a realiza piaţa internă pentru comunicaţii electronice prin consolidarea, ţinând cont de pieţele cheie, a mecanismului comunitar pentru operatorii de reglementare cu putere semnificativă pe piaţă, pentru a garanta o concurenţă eficientă. Această reformă este completată prin Regulamentul (CE) nr…/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din… [de instituire a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice („OAREC”)](11)+. De asemenea, reforma cuprinde definirea unei strategii de gestionare eficiente şi coordonate a spectrului pentru realizarea unui spaţiu informaţional european unic, şi consolidarea dispoziţiilor pentru utilizatorii cu handicap în scopul creării unei societăţi informaţionale accesibile tuturor.

(4)      Se urmăreşte reducerea treptată a reglementărilor ex-ante specifice sectorului, pe măsură ce se intensifică concurenţa pe piaţă şi, în cele din urmă, reglementarea comunicaţiilor electronice doar prin dreptul concurenţei. Ţinând seama că pieţele comunicaţiilor electronice au demonstrat o dinamică concurenţială puternică în ultimii ani, este esenţial ca obligaţiile de reglementare ex-ante să fie impuse numai atunci când nu există concurenţă efectivă sau durabilă.

(4a)    La efectuarea evaluărilor privind funcţionarea Directivei-cadru şi a Directivelor specifice, Comisia ar trebui să evalueze dacă, în urma evoluţiei pieţei şi ţinând seama atât de concurenţă cât şi de protecţia consumatorului, este necesar să se menţină dispoziţiile privind reglementarea ex-ante specifică sectorului menţionate la articolele 8 şi 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) şi la articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) sau dacă aceste dispoziţii trebuie modificate sau abrogate.

(5)      Pentru a asigura o abordare proporţională şi adaptabilă asupra diverselor condiţii de concurenţă, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată defini pieţele pe criterii subnaţionale şi ║ elimina obligaţiile reglementare de pe pieţele şi/sau din zonele geografice în care există o concurenţă efectivă în ceea ce priveşte infrastructura.

(6)      Pentru a realiza obiectivele Agendei de la Lisabona, este necesară oferirea de stimulente adecvate pentru investiţii în noi reţele de mare viteză, care să susţină inovaţiile cu privire la serviciile de internet bogate în conţinut şi să consolideze competitivitatea Uniunii Europene la nivel internaţional ▌. Astfel de reţele au un potenţial enorm de a aduce beneficii consumatorilor şi întreprinderilor din Uniunea Europeană. Prin urmare, este esenţial să se promoveze investiţiile durabile în dezvoltarea acestor noi reţele, garantând totodată concurenţa şi sporind posibilitatea consumatorului de a alege, prin intermediul unor reglementări previzibile şi consecvente.

(6a)    În comunicarea sa din 20 martie 2006 intitulată „Reducerea decalajelor de acces la conexiunea în bandă largă”(12), Comisia a recunoscut că există o divizare teritorială în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte accesul la serviciile în bandă largă de mare viteză. Îmbunătăţirea accesului la spectrul radio va facilita dezvoltarea serviciilor în bandă largă în regiunile îndepărtate. În ciuda creşterii generale a conectivităţii în bandă largă, accesul în diferite regiuni este limitat din cauza costurilor ridicate generate de densitatea scăzută a populaţiei şi de depărtare. Pentru a asigura investiţiile în noile tehnologii în regiunile subdezvoltate, reglementările din domeniul comunicaţiilor electronice trebuie să fie consecvente cu alte măsuri politice adoptate, precum politica ajutoarelor de stat, politica de coeziune sau obiectivele mai generale ale politicii industriale.

(6b)    Investiţiile publice în reţele ar trebui efectuate în conformitate cu principiul nediscriminării. Astfel, sprijinul public ar trebui să fie acordat în urma unor proceduri deschise, transparente şi bazate pe concurenţă.

(7)      Pentru a permite autorităţilor naţionale de reglementare să îndeplinească obiectivele prevăzute în directiva-cadru şi în directivele speciale, în special cu privire la interoperabilitatea cap la cap, domeniul de aplicare al directivei-cadru ar trebui extins pentru a acoperi anumite aspecte ale echipamentelor radio şi ale echipamentelor terminale de telecomunicaţii definite în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora, precum şi ale echipamentelor pentru consumatori folosite pentru televiziunea digitală pentru a facilita accesul utilizatorilor cu handicap.

(8)      Anumite definiţii ar trebui clarificate sau modificate pentru a ţine cont de evoluţia tehnologică şi cea a pieţei şi pentru a elimina ambiguităţile identificate în punerea în aplicare a cadrului de reglementare.

(9)      Independenţa autorităţilor naţionale de reglementare ar trebui întărită pentru a asigura o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare şi pentru a spori autoritatea şi gradul de previzibilitate al deciziilor acestora. În acest scop, ar trebui prevăzute dispoziţii exprese în dreptul naţional pentru a se asigura faptul că, în exercitarea atribuţiilor sale, o autoritate naţională de reglementare responsabilă pentru reglementarea ex-ante a pieţei sau pentru soluţionarea diferendelor dintre întreprinderi este protejată de intervenţii externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a chestiunilor înaintate acesteia. O astfel de influenţă din exterior face ca un organism naţional legislativ să fie nepotrivit pentru a acţiona în calitate de autoritate naţională de reglementare în temeiul cadrului de reglementare. În acest scop, ar trebui să fie stabilite în prealabil normele privind motivele revocării din funcţie a conducătorului autorităţii naţionale de reglementare pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de neutralitatea respectivei autorităţi şi de inflexibilitatea acesteia faţă de factorii externi. Este important ca autorităţile naţionale de reglementare responsabile pentru reglementarea ex-ante a pieţei să beneficieze de propriul lor buget pentru a putea, în special, să recruteze personal suficient şi calificat. Pentru garantarea transparenţei, bugetul ar trebui publicat anual.

(10)    Pentru a asigura securitatea juridică pentru operatorii de pe piaţă, organismele de soluţionare a căilor de atac ar trebui să-şi îndeplinească funcţiile în mod efectiv; în special, procedurile aferente căilor de atac nu ar trebui să aibă o durată nejustificat de mare. Măsuri provizorii de suspendare a efectului deciziei unei autorităţi naţionale de reglementare ar trebui acordate doar în cazuri urgente, pentru a împiedica daune grave şi ireparabile aduse părţii care solicită măsurile şi atunci când sunt necesare pentru echilibrul intereselor.

(11)    Au existat divergenţe mari referitoare la modalitatea în care organismele de soluţionare a căilor de atac au aplicat măsurile provizorii de suspendare a deciziilor autorităţilor naţionale de reglementare. Pentru a obţine o abordare mai coerentă, standardele comune ar trebui aplicate în concordanţă cu jurisprudenţa comunitară. De asemenea, organismele de soluţionare a căilor de atac ar trebui să aibă dreptul de a solicita informaţiile disponibile publicate de OAREC. Având în vedere importanţa căilor de atac asupra funcţionării globale a cadrului de reglementare, ar trebui stabilit un mecanism de culegere şi de raportare către Comisie a informaţiilor privind căile de atac şi deciziile de suspendare a deciziilor luate de autorităţile de reglementare în toate statele membre.

(12)    În scopul asigurării îndeplinirii efective a atribuţiilor de reglementare ale autorităţilor naţionale de reglementare, datele pe care acestea le obţin ar trebui să cuprindă date contabile privind pieţele cu amănuntul care sunt asociate cu pieţele angro în care un operator are o putere semnificativă pe piaţă şi ca atare sunt reglementate de autoritatea naţională de reglementare. Datele ar trebui să cuprindă şi informaţii care să permită autorităţii naţionale de reglementare să evalueze impactul posibil al actualizărilor sau al modificărilor planificate aduse topologiei reţelei asupra dezvoltării concurenţei sau asupra produselor angro puse la dispoziţia altor părţi.

(13)    Consultarea naţională prevăzută la articolul 6 din directiva-cadru ar trebui realizată înainte de consultarea la nivel comunitar prevăzută la articolele 7 şi -7a din respectiva directivă, pentru a permite reflectarea opiniilor părţilor interesate în consultarea la nivel comunitar. Acest lucru ar permite evitarea unei a doua consultări la nivel comunitar în cazul unor modificări aduse unei măsuri planificate ca urmare a consultării la nivel naţional.

(14)    Libertatea de decizie a autorităţilor naţionale de reglementare trebuie reconciliată cu dezvoltarea unor practici de reglementare coerente şi cu aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, pentru a contribui efectiv la dezvoltarea şi finalizarea pieţei interne. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui aşadar să sprijine activităţile Comisiei şi ale OAREC privind piaţa internă.

(15)    Mecanismul comunitar care permite Comisiei să solicite autorităţilor naţionale de reglementare să retragă măsurile planificate privind definirea pieţei şi desemnarea operatorilor care au o putere semnificativă pe piaţă a contribuit considerabil la o abordare coerentă în identificarea circumstanţelor în care poate fi aplicată reglementarea ex-ante şi în care operatorii fac obiectul acestei reglementări. Monitorizarea pieţei de către Comisie şi, în special, experienţa dobândită odată cu procedura de la articolul 7 din directiva-cadru au arătat că neconcordanţele în ceea ce priveşte aplicarea de către autorităţile naţionale de reglementare a măsurilor corective, chiar şi în condiţii de piaţă similare, ar putea submina piaţa internă de comunicaţii electronice. În consecinţă, Comisia poate contribui la asigurarea unui nivel de coerenţă mai ridicat în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor corective prin adoptarea de avize referitoare la proiectele de măsuri propuse de autorităţile naţionale de reglementare. Pentru a beneficia de expertiza autorităţilor naţionale de reglementare cu privire la analiza de piaţă, Comisia ar trebui să consulte OAREC înainte de a adopta o decizie şi/sau un aviz.

(16)    Este important ca punerea în aplicare a cadrului de reglementare să se realizeze la timp. În momentul în care Comisia ia o decizie prin care solicită unei autorităţi naţionale de reglementare să retragă o măsură planificată, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să înainteze Comisiei o variantă revizuită a respectivei măsuri. Ar trebui stabilit un termen pentru notificarea măsurii revizuite către Comisie, în temeiul articolului 7 din directiva-cadru, astfel încât operatorii de pe piaţă să poată cunoaşte perioada de reexaminare a pieţei şi pentru a spori gradul de securitate juridică.

(17)    Având în vedere termenele restrânse din cadrul mecanismului comunitar de consultare, Comisiei ar trebui împuternicită să adopte recomandări şi/sau orientări pentru simplificarea procedurilor de schimb de informaţii între Comisie şi autorităţile naţionale de reglementare – de exemplu, în cazul unor pieţe stabile sau care implică doar modificări minore ale măsurilor notificate anterior. Comisia ar trebui de asemenea să fie împuternicită să permită introducerea unei excepţii de la obligaţia de notificare în vederea simplificării procedurilor în anumite cazuri.

(18)    În conformitate cu obiectivele din Carta privind drepturile fundamentale a Uniunii Europene şi Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, cadrul de reglementare ar trebui să asigure faptul că toţi utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, persoanele în vârstă şi utilizatorii cu nevoi sociale speciale, au acces facil la servicii de calitate la tarife accesibile. Declaraţia 22 anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam prevede faptul că instituţiile comunitare trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap în formularea măsurilor de la articolul 95 din tratat.

(18a)  O piaţă concurenţială le furnizează utilizatorilor o varietate mai mare de conţinuturi, aplicaţii şi servicii. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să promoveze abilitatea utilizatorilor de a distribui informaţii şi de a utiliza aplicaţii şi servicii.

(19)    Frecvenţele radio ar trebui să fie considerate o resursă publică limitată care are o importantă valoare publică şi de piaţă. În consecinţă, este în interesul public ca spectrul radio să fie gestionat în modul cel mai eficient şi eficace posibil dintr-o perspectivă economică, socială şi de mediu, ţinându-se seama de rolul important al spectrului radio pentru comunicaţiile electronice, de obiectivele privind diversitatea culturală şi pluralismul mediatic, precum şi de coeziunea socială şi teritorială. Prin urmare, obstacolele apărute în calea utilizării sale eficiente ar trebui să fie eliminate treptat.

(19a)  Activităţile privind politica în domeniul spectrului radio în Comunitatea Europeană ar trebui să nu aducă atingere măsurilor luate la nivel comunitar sau la nivel naţional, în conformitate cu legislaţia comunitară, în scopul îndeplinirii unor obiective de interes general, în special în ceea ce priveşte reglementarea conţinutului şi politica audiovizuală şi de media şi dreptul statelor membre de a-şi organiza şi utiliza spectrul de frecvenţe radio în vederea menţinerii ordinii publice şi a siguranţei publice şi pentru apărare.

(19b)  Luând în considerare situaţia diferită din statele membre, trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea terestră digitală ar spori, ca urmare a eficienţei de transmisie superioare a tehnologiei digitale, disponibilitatea unor părți utilizabile din spectrul de frecvențe din Comunitatea Europeană (spectru cunoscut sub numele de „dividend digital”).

(20)    Înainte de a se propune o măsură specifică de armonizare în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană (decizia privind spectrul de frecvenţe radio)(13), Comisia ar trebui să realizeze analize de impact care să evalueze costurile şi beneficiile măsurilor propuse, precum realizarea unor economii de scară şi interoperabilitatea serviciilor în folosul consumatorilor, impactul asupra utilizării eficiente a spectrului sau cererea privind o utilizare armonizată în diferitele părţi ale Uniunii Europene.

(21)    Deşi statelor membre le revine în continuare competenţa privind gestionarea spectrului, planificarea strategică, coordonarea şi, după caz, armonizarea la nivel comunitar pot contribui la asigurarea faptului că utilizatorii spectrului profită pe deplin de avantajele oferite de piaţa internă, precum şi a faptului că interesele UE pot fi apărate în mod eficient la nivel mondial. În acest scop, dacă este cazul, ar trebui elaborate programe legislative multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio care să stabilească orientările obiectivele în materie de politică pentru planificarea strategică şi armonizarea utilizării spectrului radio în cadrul Comunităţii. Orientările şi obiectivele în materie de politică pot face referire la disponibilitatea şi utilizarea în mod eficient a spectrului radio necesar pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei interne şi, dacă este cazul, la armonizarea procedurilor de acordare a autorizaţiilor generale sau a drepturilor individuale de utilizare a frecvenţelor radio, în cazurile în care este necesară depăşirea unor obstacole pentru piaţa internă. Aceste orientări şi obiective în materie de politică ar trebui să fie în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive şi ale Directivelor specifice.

(21a)  Comisia şi-a exprimat intenţia de a modifica, înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, Decizia Comisiei nr. 2002/622/CE din 26 iulie 2002 de instituire a unui Grup pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio(14), astfel încât să ofere Parlamentului European şi Consiliului un mecanism prin care să solicite Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio (RSPG) avize sau rapoarte, orale sau în scris, referitoare la politica în domeniul spectrului în ceea ce priveşte comunicaţiile electronice şi astfel încât RSPG să ofere consultanţă Comisiei cu privire la conţinutul propus pentru programele pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio.

(22)    Dispoziţiile privind gestionarea spectrului din prezenta directivă trebuie să fie conforme cu activităţile organizaţiilor internaţionale şi regionale implicate în domeniul gestionării spectrului radio, precum Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UTI) şi Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi Telecomunicaţiilor (CEAPT), pentru a se asigura gestionarea eficientă şi armonizarea utilizării spectrului în întreaga Comunitate şi între statele membre şi alţi membri ai UTI.

(23)    Frecvenţele radio ar trebui gestionate astfel încât să asigure evitarea interferenţelor dăunătoare. Prin urmare, noţiunea de interferenţe dăunătoare ar trebui definită în mod corespunzător pentru a asigura faptul că intervenţia de reglementare se limitează la nivelul necesar prevenirii acestor interferenţe.

(24)    Sistemul actual de gestionare şi distribuţie a spectrului se bazează în general pe decizii administrative care sunt insuficient de flexibile pentru a face faţă evoluţiei tehnologice şi economice, în special odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei fără fir şi a cererii tot mai mari de lărgime de bandă. Fragmentarea excesivă a politicilor naţionale duce la costuri crescute şi la pierderea oportunităţilor de pe piaţă pentru utilizatorii spectrului şi încetineşte inovarea în detrimentul pieţei interne, al consumatorilor şi al economiei pe ansamblu. Mai mult, condiţiile de acces şi utilizare a spectrului radio pot varia în funcţie de tipul de operator, în timp ce serviciile electronice furnizate de către aceşti operatori se suprapun tot mai mult, creând astfel tensiuni între titularii de drepturi, discrepanţe privind costul accesului la spectru şi posibile denaturări în funcţionarea pieţei interne.

(25)    Frontierele naţionale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Fragmentarea gestionării accesului la drepturile de utilizare a spectrului limitează investiţiile şi inovarea şi nu permite operatorilor şi producătorilor de echipamente să realizeze economii de scară, împiedicând astfel dezvoltarea unei pieţe interne pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice care folosesc spectrul radio.

(26)    Flexibilitatea în ceea ce priveşte gestionarea spectrului şi accesul la spectru ar trebui să fie sporită prin autorizaţii pentru utilizarea neutră a tehnologiei şi a serviciilor, pentru a permite utilizatorilor spectrului să aleagă cele mai bune tehnologii şi servicii aplicabile în benzi de frecvenţă prezentate ca fiind disponibile pentru serviciile de comunicaţii electronice în registrele naţionale de alocare a frecvenţelor relevante în conformitate cu legislaţia comunitară („principiile neutralităţii tehnologiilor şi serviciilor”). Stabilirea pe cale administrativă a tehnologiilor şi serviciilor ar trebui să se aplice atunci când sunt în joc obiective de interes general şi ar trebui să fie justificată în mod clar şi să facă obiectul unei revizuiri periodice regulate.

(27)    Restricţiile cu privire la principiul neutralităţii tehnologice ar trebui să fie corespunzătoare şi justificate de necesitatea de a se evita interferenţele dăunătoare, de exemplu prin impunerea măştilor de emisie şi a nivelurilor de putere, de a se asigura protecţia sănătăţii publice prin limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice, de a se asigura funcţionarea corespunzătoare a serviciilor prin furnizarea unui nivel adecvat al calităţii tehnice a serviciului, fără a se exclude în mod obligatoriu posibilitatea furnizării mai multor servicii în aceeaşi bandă de frecvenţă, de a se garanta o utilizare în comun adecvată a spectrului, în special în cazul în care utilizarea acestuia face numai obiectul autorizaţiilor generale, de a se garanta utilizarea eficientă a spectrului sau de a se îndeplini un obiectiv de interes general în conformitate cu dreptul comunitar.

(28)    De asemenea, utilizatorii spectrului ar trebui să poată alege în mod liber serviciile pe care doresc să le ofere prin intermediul spectrului sub rezerva măsurilor tranzitorii pentru a respecta drepturile dobândite anterior. Pe de altă parte, măsurile care presupun furnizarea unui serviciu specific pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar, cum ar fi siguranţa vieţii, necesitatea promovării coeziunii sociale, regionale şi teritoriale sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, ar putea fi permise în cazul în care acestea sunt necesare şi proporţionale. De asemenea, aceste obiective ar trebui să cuprindă promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mediatic, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar. Cu excepţia cazurilor în care sunt necesare pentru protecţia vieţii sau, în mod excepţional, pentru îndeplinirea altor obiective de interes general, astfel cum au fost definite de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară, excepţiile nu ar trebui să genereze o utilizare exclusivă pentru anumite servicii, ci mai curând să le acorde prioritate astfel încât alte servicii sau tehnologii să poată coexista în aceeaşi bandă în măsura în care acest lucru este posibil.

(29)    Definirea domeniului de aplicare şi a naturii oricărei excepţii privind promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mediatic este de competenţa statelor membre.

(30)    Întrucât alocarea spectrului pentru tehnologii şi servicii specifice reprezintă o excepţie de la principiul neutralităţii tehnologiilor şi serviciilor şi reduce libertatea de alegere a serviciului furnizat sau a tehnologiei folosite, orice propunere pentru o astfel de alocare ar trebui să fie transparentă şi să facă obiectul unei consultări publice.

(31)    În interesul flexibilităţii şi al eficienţei, autorităţile naţionale de reglementare pot să permită utilizatorilor spectrului să transfere sau să închirieze în mod liber drepturile lor de utilizare către terţi. Acest lucru ar permite ca valoarea spectrului să fie stabilită de către piaţă. Având în vedere competenţa acestora de a asigura utilizarea eficientă a spectrului, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să acţioneze în vederea asigurării faptului că activitatea de comercializare nu conduce la o denaturare a concurenţei în cazul în care spectrul rămâne neutilizat.

(32)    Introducerea neutralităţii tehnologiilor şi serviciilor şi comercializarea drepturilor existente de utilizare a spectrului poate necesita norme tranzitorii, inclusiv măsuri de garantare a unei concurenţe loiale, întrucât noul sistem poate permite anumitor utilizatori de spectru să concureze cu utilizatorii de spectru care şi-au dobândit drepturile de utilizare a spectrului în condiţii mai stricte. În schimb, în cazul în care drepturile au fost acordate în urma unei derogări de la regulile generale sau conform altor criterii decât cele obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, în scopul îndeplinirii unui obiectiv de interes general, situaţia titularilor unor astfel de drepturi nu ar trebui să fie, în mod incorect, în detrimentul noilor concurenţi ai acestora astfel încât să depăşească cerinţele necesare îndeplinirii acestui obiectiv de interes general sau a altora.

(33)    Pentru a promova funcţionarea pieţei interne şi pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor transfrontaliere, Comisiei ar trebui să i se acorde competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare de natură tehnică în domeniul numerotaţiei.

(34)    Licenţele eliberate întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice care le permit accesul pe proprietatea publică sau privată sunt factorii esenţiali pentru crearea reţelelor de comunicaţii electronice sau a noilor elemente de reţea. Complexitatea inutilă şi întârzierile în procedurile de acordare a drepturilor de acces pot reprezenta astfel obstacole importante în calea dezvoltării concurenţei. În consecinţă, ar trebui simplificat modul de dobândire a drepturilor de acces de către întreprinderile autorizate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată coordona dobândirea drepturilor de trecere, punând la dispoziţie informaţii relevante pe paginile lor de internet.

(35)    Este necesară consolidarea competenţelor statelor membre cu privire la titularii de drepturi de acces, pentru a le garanta intrarea sau dezvoltarea unei noi reţele într-un mod echitabil, eficient, responsabil din punct de vedere al mediului şi independent de orice obligaţie impusă unui operator cu putere semnificativă pe piaţă de a acorda acces la reţeaua sa de comunicaţii electronice. Îmbunătăţirea modului de utilizare în comun a infrastructurilor poate ameliora în mod semnificativ concurenţa şi poate reduce costurile totale financiare şi de mediu pentru instalarea infrastructurii de comunicaţii electronice pentru întreprinderi, în special în cazul noilor reţele de acces. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să solicite titularilor de drepturi de instalare a infrastructurii pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată să permită utilizarea în comun a infrastructurii sau proprietăţii în cauză (inclusiv prin colocare fizică) pentru a încuraja investiţiile eficiente în infrastructură şi promovarea inovaţiilor, după o perioadă corespunzătoare de consultare publică, în care toate părţile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi exprima opiniile. Aceste măsuri de coordonare sau de utilizare în comun pot cuprinde reguli de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii sau a proprietăţii şi ar trebui să garanteze o împărţire adecvată a riscurilor între întreprinderile în cauză. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui, în special, să poată impune utilizarea în comun a elementelor de reţea şi a infrastructurii asociate, precum canale, tuburi, piloni, nişe, cutii de distribuţie, antene, turnuri şi alte construcţii de susţinere, clădiri sau intrări în clădiri şi o mai bună coordonare a lucrărilor civile. Autorităţile competente, în special cele locale, ar trebui să stabilească şi proceduri de coordonare adecvate, în cooperare cu autorităţile naţionale de reglementare, cu privire la lucrările publice şi, de asemenea, la alte infrastructuri sau proprietăţi publice corespunzătoare, care pot include proceduri care garantează faptul că părţile interesate dispun de informaţii privind infrastructurile sau proprietăţile publice adecvate, precum şi privind lucrările publice în curs de derulare sau planificate, că sunt informate prompt cu privire la acestea şi că utilizarea în comun este astfel facilitată la maxim.

(36)    Comunicarea fiabilă şi sigură a informaţiilor prin reţelele de comunicaţii electronice este tot mai importantă pentru întreaga economie şi în general pentru societate. Complexitatea sistemului, defecţiunile tehnice sau greşelile umane, accidentele sau atacurile, toate acestea pot avea consecinţe asupra funcţionării şi disponibilităţii infrastructurii fizice care asigură furnizarea de servicii importante cetăţenilor UE, inclusiv servicii de e-guvernare. Prin urmare, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să asigure menţinerea integrităţii şi securităţii reţelelor publice de comunicaţii. Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor (ENISA)(15) ar trebui să contribuie la nivelul sporit de securitate a comunicaţiilor electronice, printre altele, prin furnizarea de consultanţă de specialitate şi promovarea schimbului de cele mai bune practici. Atât ENISA, cât şi autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii atribuţiilor lor, inclusiv de competenţele de a obţine informaţii suficiente pentru a fi în măsură să evalueze nivelul de securitate a reţelelor sau serviciilor, precum şi de a obţine date complete şi certe referitoare la incidentele reale privind securitatea care au avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor sau serviciilor. Având în vedere faptul că asigurarea eficientă a unui nivel adecvat de securitate nu este un exerciţiu singular ci un proces continuu de punere în aplicare, revizuire şi actualizare, furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice ar trebui să adopte măsuri de protejare a integrităţii şi securităţii acestora conform riscurilor evaluate, luând în considerare progresele ştiinţifice de la momentul respectiv din domeniul care priveşte aceste măsuri.

(36a)  Statele membre ar trebui să asigure o perioadă corespunzătoare de consultări publice înainte de adoptarea unor măsuri specifice pentru a garanta că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului iau măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile legate de securitatea reţelelor şi serviciilor sau pentru a asigura integritatea reţelelor lor.

(37)    Atunci când este necesară stabilirea unui acord privind un set comun de cerinţe privind securitatea, trebuie conferită Comisiei competenţa de a adopta măsuri tehnice de executare pentru a realiza un nivel adecvat de securitate a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice de pe piaţa internă. ENISA ar trebui să contribuie la armonizarea măsurilor de securitate tehnice şi organizaţionale corespunzătoare furnizând consultanţă de specialitate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să elaboreze instrucţiuni obligatorii referitoare la măsurile de punere în aplicare de natură tehnică adoptate în temeiul directivei-cadru. Pentru a-şi îndeplini atribuţiile, acestea ar trebui să aibă competenţa de a investiga şi de a impune sancţiuni în cazul nerespectării dispoziţiilor.

(37a)  Pentru a se asigura că nu există niciun fel de denaturare sau restricţionare a concurenţei pe piaţa comunicaţiilor electronice, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi soluţii care să vizeze împiedicarea efectului de pârghie soldat cu transferul puterii semnificative pe piaţă de la o piaţă la o altă piaţă, strâns relaţionată cu aceasta. Ar trebui să fie clar că întreprinderea care deţine o putere semnificativă pe piaţă în cadrul primei pieţe poate fi desemnată ca având o putere semnificativă pe piaţă şi în cadrul celei de-a doua pieţe doar dacă legăturile dintre cele două sunt de aşa natură încât să permită puterii pe piaţă deţinute în cadrul primei pieţe să fie utilizate ca pârghie în cadrul celei de-a doua pieţe şi dacă cea de-a doua piaţă este susceptibilă de reglementare ex-ante în conformitate cu criteriile stabilite în recomandarea privind pieţele relevante de produse şi servicii(16).

(38)    Pentru a oferi operatorilor de pe piaţă siguranţă în ceea ce priveşte condiţiile de reglementare, este necesară stabilirea unui termen pentru analizele de piaţă. Este important să se efectueze periodic analize de piaţă la intervale rezonabile şi adecvate. La stabilirea termenului în cauză ar trebui să se ţină seama dacă piaţa a mai făcut anterior obiectul unei analize şi a fost notificată în mod corespunzător. În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu efectuează analiza de piaţă în termenul specificat, acest lucru poate pune în pericol piaţa internă şi este posibil ca procedurile obişnuite de constatare a nerespectării obligaţiilor de către autoritate să nu producă în timp efectul dorit. Ca alternativă, autoritatea naţională de reglementare în cauză ar trebui să poată solicita asistenţa OAREC pentru a finaliza analiza de piaţă. De exemplu, asistenţa ar putea lua forma unui grup special de intervenţie compus din reprezentanţii altor autorităţi naţionale de reglementare .

(39)    Datorită nivelului ridicat de inovare tehnologică şi a pieţelor deosebit de dinamice din sectorul comunicaţiilor electronice, este necesară adaptarea rapidă a reglementărilor în mod coordonat şi armonizat la nivel comunitar, deoarece experienţa arată faptul că divergenţele cu privire la punerea în aplicare a cadrului de reglementare UE între autorităţile naţionale de reglementare poate crea un obstacol în calea dezvoltării pieţei interne.

(40)    O sarcină importantă care revine OAREC este adoptarea de avize privind litigiile transfrontaliere, acolo unde este cazul. Autorităţile naţionale de reglementare trebuie, prin urmare, să ia în considerare toate avizele OAREC în aceste cazuri.

(41)    Experienţa dobândită în ceea ce priveşte punerea în aplicare a cadrului de reglementare UE indică faptul că dispoziţiile existente care abilitează autorităţile naţionale de reglementare să impună amenzi nu au furnizat un stimulent adecvat pentru respectarea cerinţelor de reglementare. Competenţele de asigurare a aplicării corespunzătoare pot să contribuie la o punere în aplicare în timp util a cadrului de reglementare UE şi, astfel, să îmbunătăţească stabilitatea cadrului juridic, ceea ce reprezintă o condiţie importantă pentru încurajarea investiţiilor. Lipsa competenţelor efective în cazul nerespectării cerinţelor are efect asupra întregului cadru de reglementare. Introducerea unei noi dispoziţii în directiva-cadru privind încălcarea obligaţiilor prevăzute în directiva-cadru şi în directivele speciale ar trebui, prin urmare, să garanteze aplicarea unor principii coerente şi stabile de asigurare a aplicării şi de aplicare de sancţiuni pentru întregul cadru de reglementare UE.

(42)    Cadrul de reglementare UE existent cuprinde anumite dispoziţii pentru facilitarea tranziţiei de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la noul cadru din 2002. Această tranziţie a fost încheiată în toate statele membre, iar măsurile respective ar trebui să fie abrogate întrucât au devenit redundante.

(43)    Atât investiţiile eficiente, cât şi concurenţa ar trebui încurajate în tandem, în vederea sporirii creşterii economice, a inovării şi a opţiunilor pentru consumatori.

(43a)  Concurenţa poate fi încurajată în modul cel mai eficient prin intermediul unui nivel al investiţiilor în infrastructuri noi şi existente eficient din punct de vedere economic, completat de reglementări dacă este necesar în vederea realizării unei concurenţe eficace în sectorul serviciilor cu amănuntul. Un nivel eficient de concurenţă la nivelul infrastructurii reprezintă gradul în care se poate construi o infrastructură de acelaşi tip astfel încât investitorii se pot aştepta să obţină o rentabilitate acceptabilă, în funcţie de estimările rezonabile ale evoluţiei cotelor de piaţă.

(43b)  Atunci când impun obligaţii privind accesul la infrastructurile noi şi modernizate, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să garanteze că condiţiile de acces reflectă circumstanţele legate de decizia de investiţie, luând în considerare, printre altele, costurile de dare în folosinţă, rata estimată de acceptare a noilor produse şi servicii şi preţurile cu amănuntul estimate. În plus, pentru a oferi investitorilor siguranţă în ceea ce priveşte planificarea, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată fixa, dacă este cazul, termeni şi condiţii de acces consecvenţi de-a lungul mai multor perioade de revizuire corespunzătoare. Aceşti termeni şi condiţii pot cuprinde sisteme de tarifare în funcţie de volume sau de durata contractului, în conformitate cu legislaţia comunitară şi cu condiţia ca aceste sisteme să nu aibă efect discriminatoriu. Orice condiţii de acces impuse ar trebui să respecte necesitatea de a menţine concurenţa efectivă în domeniul serviciilor pentru persoane fizice şi juridice.

(43c) Atunci când evaluează proporţionalitatea obligaţiilor şi condiţiilor care urmează să se fie impuse, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să ia în considerare condiţiile concurenţiale diferite existente în diferitele zone din cadrul statelor membre.

(43d)  Atunci când propun soluţii la problema preţurilor de control, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să încerce să asigure investitorului un randament echitabil în cazul unui proiect nou de investiţii anume. În special, ar putea exista riscuri asociate cu proiectele de investiţii specifice noilor reţele de acces care sprijină produse pentru care cererea este nesigură în momentul în care este făcută investiţia.

(43e)   Orice decizie a Comisiei în temeiul articolului 19 alineatul (1) din directiva-cadru ar trebui limitată la principii, măsuri şi metodologii de reglementare. Pentru a înlătura orice dubii, aceasta nu ar trebui să prevadă elemente care ar trebui să reflecte în mod normal caracteristicile naţionale şi nu ar trebui să interzică măsuri alternative, fiind posibil ca acestea să aibă acelaşi efect. O astfel de decizie ar trebui să fie proporţională şi nu ar trebui să aibă vreun efect asupra deciziilor luate de autorităţile naţionale de reglementare care nu creează un obstacol în calea pieţei interne.

(44)    Anexa I la directiva-cadru a identificat lista pieţelor care urmează să fie incluse în Recomandarea privind pieţele relevante de produse şi servicii susceptibile a fi supuse unei reglementări ex-ante. Această anexă ar trebui abrogată deoarece scopul acesteia de a servi drept punct de plecare pentru formularea versiunii iniţiale a Recomandării privind pieţele relevante de produse şi servicii a fost îndeplinit.

(45)    Este posibil ca pentru întreprinderile nou intrate să nu fie viabil din punct de vedere economic să duplice, parţial sau în totalitate, reţeaua locală de acces a operatorilor de pe piaţă, într-un timp rezonabil. În acest context, acordarea accesului degrupat la bucla sau la sub-bucla locală a operatorilor care deţin o putere semnificativă pe piaţă poate facilita intrarea pe piaţă şi creşterea concurenţei pe pieţele cu amănuntul de acces în bandă largă. În condiţiile în care accesul neîngrădit la bucla sau sub-bucla locală nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic, se pot aplica obligaţii relevante pentru furnizarea de acces la reţea care este virtual sau care nu este fizic şi care oferă o funcţionalitate echivalentă.

(46)    Scopul separării funcţionale, prin care operatorului integrat pe verticală i se solicită să înfiinţeze două entităţi comerciale separate din punct de vedere operaţional, este de a garanta furnizarea de produse de acces echivalente către toţi operatorii din aval, inclusiv către propriile unităţi din aval ale operatorului integrat pe verticală. Separarea funcţională are capacitatea de a îmbunătăţi concurenţa pe numeroase pieţe relevante prin reducerea semnificativă a tendinţelor discriminatorii şi prin facilitarea verificării şi asigurării respectării obligaţiilor în materie de nediscriminare. În cazuri excepţionale, separarea funcţională poate fi justificată ca măsură corectivă atunci când eforturile în privinţa asigurării efective a nediscriminării pe mai multe dintre pieţele în cauză continuă să eşueze sau atunci când există şanse reduse sau nule pentru existenţa unei concurenţe în ceea ce priveşte infrastructura într-un termen rezonabil după ce s-a recurs la una sau mai multe măsuri corective considerate anterior ca fiind adecvate. Cu toate acestea, este foarte important să se asigure că odată cu impunerea separării funcţionale întreprinderea în cauză este în continuare motivată să investească în propria reţea şi că această măsură nu atrage nici un efect potenţial negativ asupra bunăstării consumatorilor. Impunerea separării funcţionale necesită o analiză coordonată a diferitelor pieţe relevante asociate reţelei de acces, în conformitate cu procedura analizei de piaţă prevăzute la articolul 16 din directiva-cadru. În momentul efectuării analizei pieţei şi al stabilirii detaliilor acestei măsuri corective, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să acorde o atenţie specială produselor care urmează să fie gestionate de către entităţile comerciale separate, luând în considerare dimensiunea reţelei desfăşurate şi nivelul progresului tehnologic, care pot afecta substituibilitatea la nivelul serviciilor la puncte fixe şi fără fir. Pentru a evita denaturarea concurenţei pe piaţa internă, Comisia ar trebui să aprobe în prealabil propunerile pentru separarea funcţională.

(47)    Punerea în aplicare a separării funcţionale nu ar trebui să împiedice mecanismele de coordonare adecvate dintre diferitele entităţi comerciale separate, cu scopul de a garanta protecţia drepturilor de supraveghere economică şi a gestionării ale societăţii-mamă.

(48)    Integrarea continuă a pieţei interne a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice necesită o mai bună coordonare a aplicării reglementărilor ex ante, astfel cum este prevăzut în cadrul comunitar de reglementare pentru comunicaţiile electronice.

(49)    În cazul în care o întreprindere integrată pe verticală alege să îşi transfere o parte substanţială a activelor reţelei locale de acces sau totalitatea acestora către o entitate separată din punct de vedere juridic deţinută de altcineva sau prin crearea unei entităţi comerciale separate pentru furnizarea produselor de acces, autoritatea naţională de reglementare ar trebui să evalueze efectul tranzacţiei planificate asupra tuturor obligaţiilor de reglementare existente impuse operatorului integrat pe verticală, pentru a asigura compatibilitatea oricăror noi acorduri cu Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). Autoritatea naţională de reglementare în cauză ar trebui să efectueze o nouă analiză a pieţelor pe care operează entitatea separată şi să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii în consecinţă. În acest scop, autoritatea naţională de reglementare ar trebui să poată solicita informaţii de la întreprinderea în cauză.

(50)    Cu toate că, în anumite circumstanţe, o autoritate naţională de reglementare poate să impună obligaţii operatorilor care nu au o putere semnificativă pe piaţă în scopul îndeplinirii unor obiective precum conectivitatea cap la cap sau interoperabilitatea serviciilor, este totuşi necesară garantarea faptului că aceste obligaţii se impun în conformitate cu cadrul de reglementare UE şi în special cu procedurile de notificare.

(51)    Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare în scopul adaptării condiţiilor de acces la serviciile de radio şi televiziune digitale menţionate în anexa I la evoluţia tehnologică şi cea a pieţei. De asemenea, acelaşi lucru se aplică în cazul listei minime de elemente de la anexa II care trebuie să fie făcută publică pentru a îndeplini obligaţia de transparenţă.

(52)    Facilitarea accesului la resursele de frecvenţe radio pentru operatorii de pe piaţă va contribui la îndepărtarea obstacolelor care stau în calea intrării pe piaţă. Mai mult, progresul tehnologic reduce riscul interferenţelor dăunătoare în anumite benzi de frecvenţă, reducând astfel necesitatea drepturilor individuale de utilizare. Condiţiile de utilizare a spectrului pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice ar trebui în mod normal să fie stabilite în autorizaţiile generale, în afara cazului în care drepturile individuale sunt necesare, având în vedere utilizarea spectrului, pentru protecţia împotriva interferenţelor dăunătoare, pentru asigurarea calităţii tehnice a serviciului, pentru garantarea utilizării eficiente a spectrului sau pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general. Deciziile cu privire la necesitatea drepturilor individuale ar trebui să fie luate într-o manieră transparentă şi proporţională.

(53)    Introducerea cerinţelor neutralităţii tehnologice şi a serviciilor pentru acordarea drepturilor de utilizare, precum şi posibilitatea tot mai mare de a transfera drepturi între întreprinderi ar trebui să sporească libertatea şi mijloacele de furnizare de servicii de comunicaţii pentru public, facilitând astfel, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de interes general. Cu toate acestea, anumite obligaţii de interes general impuse radiodifuzorilor pentru furnizarea de servicii media audiovizuale pot impune aplicarea de criterii specifice pentru acordarea drepturilor de utilizare în cazurile în care pare a fi esenţial pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general prevăzut de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară. Procedurile asociate realizării obiectivelor de interes general trebuie să fie, în toate circumstanţele, transparente, obiective, proporţionale şi nediscriminatorii.

(54)    Având în vedere impactul restrictiv asupra accesului liber la frecvenţele radio, valabilitatea unui drept individual de utilizare care nu poate fi comercializat ar trebui să fie limitată în timp. În cazul în care drepturile de utilizare cuprind dispoziţii privind reînnoirea valabilităţii acestora, autorităţile naţionale competente ar trebui mai întâi să efectueze o reexaminare, inclusiv o consultare publică, ţinând cont de evoluţiile din domeniul tehnologic, al pieţei şi al zonelor de acoperire. Având în vedere caracterul limitat al spectrului, drepturile individuale acordate întreprinderilor ar trebui să fie reexaminate cu regularitate. În efectuarea acestei reexaminări, autorităţile naţionale competente ar trebui să păstreze echilibrul între interesele titularilor de drepturi şi necesitatea de a promova introducerea comercializării spectrului precum şi utilizarea mai flexibilă a spectrului prin autorizaţii generale, atunci când acest lucru este posibil.

(54a)  Modificările minore aduse drepturilor şi obligaţiilor sunt cuprinse în amendamentele care sunt în principal administrative şi care nu aduc modificări importante autorizaţiilor generale şi drepturilor individuale de utilizare şi care, prin urmare, nu pot aduce avantaje comparative celorlalte întreprinderi.

(55)    Autorităţile naţionale competente ar trebui să aibă competenţa de a asigura utilizarea efectivă a spectrului şi, în cazul în care resursele de spectru rămân nefolosite, să adopte măsuri pentru prevenirea tezaurizării anticoncurenţiale a spectrului, care poate împiedica noile intrări pe piaţă.

(56)    Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată lua măsuri eficiente pentru a monitoriza şi asigura respectarea condiţiilor privind autorizarea generală sau drepturile de utilizare şi să aibă competenţa de a impune sancţiuni financiare sau administrative efective în cazul în care aceste condiţii sunt încălcate.

(57)    Condiţiile care pot însoţi autorizaţiile ar trebui să cuprindă condiţii specifice care reglementează accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap şi necesitatea ca autorităţile publice şi serviciile de urgenţă să comunice între ele şi cu publicul general înaintea, în timpul şi în urma dezastrelor majore. De asemenea, având în vedere importanţa inovării tehnologice, statele membre ar trebui să poată emite autorizaţii de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, supuse unor restricţii şi condiţii specifice justificate în mod strict de natura experimentală a acestor drepturi.

(58)    Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul degrupat la bucla locală s-a dovedit a fi eficient în faza iniţială a deschiderii pieţei. Directiva-cadru solicită Comisiei să monitorizeze tranziţia de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la cadrul din 2002 şi să aducă propuneri de abrogare a respectivului regulament la o dată adecvată. Conform cadrului din 2002, autorităţile naţionale de reglementare au sarcina de a analiza piaţa pentru accesul angro degrupat şi nelimitat la buclele şi sub-buclele metalice cu scopul de a furniza servicii în bandă largă şi servicii vocale după cum prevede Recomandarea privind pieţele relevante de servicii şi produse. Întrucât toate statele membre au analizat această piaţă cel puţin o dată, iar obligaţiile corespunzătoare în temeiul cadrului din 2002 au fost respectate, Regulamentul nr. 2887/2000 a devenit nenecesar şi ar trebui, în consecinţă, abrogat.

(59)    Măsurile necesare punerii în aplicare a directivelor privind cadrul, accesul şi autorizarea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(17).

(60)    În special, Comisia ar trebui împuternicită să adopte recomandări şi/sau măsuri de punere în aplicare privind notificările menţionate la articolul 7 din directiva-cadru; armonizarea în domeniul spectrului şi al numerotaţiei, precum şi în chestiuni legate de securitatea reţelelor şi serviciilor; identificarea pieţelor relevante de produse şi servicii; identificarea pieţelor transnaţionale; punerea în aplicare a standardelor; aplicarea armonizată a dispoziţiilor cadrului de reglementare. De asemenea, ar trebui conferite competenţe Comisiei de adoptare a măsurilor de punere în aplicare pentru actualizarea anexelor I şi II la directiva privind accesul în funcţie de evoluţiile pieţei şi de evoluţiile tehnologice. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale din directivele în cauză, printre altele prin completarea acestora cu elemente noi neesenţiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1Modificări la Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)

Directiva 2002/21/CE se modifică după cum urmează:

(1)         Articolul 1 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)  Prezenta directivă stabileşte un cadru armonizat pentru reglementarea serviciilor de comunicaţii electronice, a reţelelor de comunicaţii electronice, a infrastructurilor şi a serviciilor asociate, precum şi a anumitor aspecte privind echipamentele terminale menite să faciliteze accesul utilizatorilor cu handicap. Directiva prevede atribuţii ale autorităţilor naţionale de reglementare şi stabileşte o serie de proceduri care să asigure o aplicare armonizată a cadrului de reglementare pe teritoriul Comunităţii. ▌

(2)         Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)    Litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)   „reţea de comunicaţii electronice” înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse, inclusiv elemente de reţea care nu sunt active, care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv reţele de satelit, reţele terestre fixe (cu comutare de circuite sau de pachete, inclusiv internet) şi mobile, sisteme care utilizează reţeaua electrică, atât timp cât servesc la transmiterea semnalelor, reţelele utilizate pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune şi reţelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;”

(b)    Litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:

„(b)   „pieţe transnaţionale” înseamnă pieţele identificate în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) care au ca sferă de cuprindere întreaga Comunitate sau o parte semnificativă a acesteia care acoperă mai mult de un stat membru;”

(c)    Litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d)   „reţea publică de comunicaţii” înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice puse la dispoziţia publicului, care asigură transferul de informaţii între punctele de terminale ale reţelei;”

(d)    Se introduce următoarea literă:

„(da) „punct terminal al reţelei (NTP)” înseamnă punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o reţea publică de comunicaţii; în cazul reţelelor care utilizează comutarea sau rutarea, NTP este identificat printr-o adresă specifică în reţea, care poate fi asociată numărului sau numelui abonatului;”

(e)    Litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:

„(e)   „infrastructură asociată” înseamnă acele servicii asociate, infrastructuri fizice şi alte instalaţii sau elemente asociate unei reţele de comunicaţii electronice şi/sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit şi/sau asigură furnizarea de servicii prin intermediul respectivei reţele şi/sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potenţial şi cuprind inter alia clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile şi alte construcţii de susţinere, canalele, tuburile, pilonii, nişele şi cutiile de distribuţie;”

(f)     Se introduce următoarea literă:

„(ea) „servicii asociate” înseamnă acele servicii asociate unei reţele de comunicaţii electronice şi/sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit şi/sau asigură furnizarea de servicii prin intermediul respectivei reţele şi/sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potenţial şi cuprind inter alia conversia numerelor sau sistemele cu o funcţie echivalentă, sistemele de acces condiţionat şi ghidurile de programe electronice, precum şi alte servicii, precum serviciile de identificare, localizare şi prezenţă.”

(g)    Litera (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(l)    „directive speciale” înseamnă Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) şi Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)*;

_____________________

*          JO L 201, 31.7.2002, p. 37.”;

(h)    Se adaugă următoarele litere:

„(q)   „alocarea spectrului” înseamnă desemnarea unei anumite benzi de frecvenţă pentru utilizarea de unul sau mai multe tipuri de servicii de radiocomunicaţii, după caz, în condiţii specifice;

(r)     „interferenţe dăunătoare” înseamnă interferenţele care pun în pericol funcţionarea unui serviciu de radionavigaţie sau a altor servicii de siguranţă sau care denaturează, blochează sau întrerup în mod grav şi repetat funcţionarea unui serviciu de radio(comunicaţii care operează în conformitate cu reglementările internaţionale, comunitare şi naţionale aplicabile;

(s)     „apel” înseamnă o conexiune stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicaţii electronice accesibil publicului care permite realizarea unei comunicaţii vocale bidirecţionale.”

(3)         Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare îşi exercită competenţele în mod imparţial, transparent şi în timp util. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare deţin resurse umane şi financiare suficiente pentru îndeplinirea atribuţiilor care le sunt încredinţate.”

(b)    se introduc următoarele alineate:

„(3a) Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la alineatele (4) şi (5), autorităţile naţionale de reglementare responsabile de reglementarea ex-ante a pieţei sau de soluţionarea litigiilor dintre întreprinderi în conformitate cu articolul 20 sau 21 din prezenta directivă acţionează independent şi nu solicită şi nici nu primesc instrucţiuni de la un alt organism în legătură cu îndeplinirea acestor sarcini care le revin în temeiul normelor de drept intern care pun în aplicare normele comunitare. Acest lucru nu exclude supravegherea în conformitate cu dreptul constituţional naţional . Numai organismele de soluţionare a căilor de atac, instituite în conformitate cu articolul 4 au competenţa de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de către autorităţile naţionale de reglementare. Statele membre se asigură că conducătorul unei autorităţi naţionale de reglementare menţionate la primul paragraf sau, după caz, membrii organului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul autorităţii sau înlocuitorul acestuia/înlocuitorii acestora nu poate/pot fi demis/demişi decât în cazul în care nu mai satisfac(e) condiţiile necesare îndeplinirii sarcinilor sale/lor, precizate în prealabil în dreptul intern. Decizia de demitere a conducătorului autorităţii naţionale de reglementare sau, după caz, a membrilor organului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul acesteia se face publică la momentul demiterii. Conducătorul demis al autorităţii naţionale de reglementare sau, după caz, membrii demişi ai organului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul acesteia, primeşte/primesc o expunere a motivelor care se publică şi are/au dreptul de a solicita publicarea acesteia, în cazul în care aceasta nu ar avea loc în lipsa solicitării sale/lor.

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare menţionate la primul paragraf beneficiază de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice. Statele membre se asigură, de asemenea, că autorităţile naţionale de reglementare beneficiază de resurse financiare şi umane adecvate, astfel încât să poată participa în mod activ la Organismul autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC)*.

(3b)  Statele membre se asigură că obiectivele OAREC privind promovarea unei coordonări şi coerenţe sporite la nivelul reglementării sunt sprijinite în mod activ de respectivele autorităţi naţionale de reglementare.

(3c)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare ţin seama în cea mai mare măsură de avizele şi poziţiile comune adoptate de OAREC la adoptarea propriilor decizii pentru pieţele lor interne.

______________________________

*       Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din…de înfiinţare a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice]”;

(4)         Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că există, la nivel naţional, mecanisme eficiente prin care orice utilizator sau orice întreprindere care furnizează reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice şi care este afectată de o decizie a unei autorităţi naţionale de reglementare are dreptul de a ataca decizia în faţa unui organism de soluţionare a căilor de atac independent de părţile implicate. Acest organism, care poate fi o instanţă judecătorească, dispune de competenţele necesare pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficient. Statele membre se asigură că fondul cauzei este luat în considerare în mod corespunzător şi că există un mecanism de contestare efectiv.

         Până la soluţionarea căii de atac, decizia autorităţii naţionale de reglementare se aplică, cu excepţia cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern.”

(b)    Se adaugă următorul alineat:

„(3)   Statele membre culeg informaţii referitoare la subiectul de interes general privind căile de atac, numărul căilor de atac, la durata procedurilor aferente căilor de atac şi la numărul deciziilor de stabilire a măsurilor provizorii. Statele membre furnizează aceste informaţii Comisiei şi OAREC, la solicitarea motivată a oricăreia dintre acestea.”

(5)    Articolul 5 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)  Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile, inclusiv informaţiile financiare, necesare autorităţilor naţionale de reglementare pentru a garanta conformitatea cu dispoziţiile stabilite sau deciziile adoptate în conformitate cu prezenta directivă şi cu directivele speciale. În special, autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita acestor întreprinderi ║ să ofere informaţii cu privire la viitoarea dezvoltare a reţelei şi a serviciilor care ar putea avea un impact asupra serviciilor furnizate angro puse la dispoziţia concurenţilor. Întreprinderilor cu putere semnificativă pe pieţele angro li se poate solicita, de asemenea, să prezinte date contabile privind pieţele cu amănuntul care sunt asociate pieţelor angro respective.

Întreprinderile furnizează aceste informaţii rapid şi la cerere, respectând termenele şi nivelul de detaliere solicitat de autoritatea naţională de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea naţională de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care aceasta o are de îndeplinit. Autoritatea naţională de reglementare prezintă motivele care justifică cererea sa de informaţii şi prelucrează informaţiile în conformitate cu alineatul (3).”

(6)         Articolele 6 şi 7 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 6

Mecanismul de consultare şi de transparenţă

Cu excepţia cazurilor care intră sub incidenţa articolului 7 alineatul (9), a articolului 20 sau a articolului 21, statele membre se asigură că, atunci când autorităţile naţionale de reglementare intenţionează să adopte măsuri în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor speciale, sau când intenţionează să instituie restricţii în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4), care au un impact major asupra pieţei relevante, acestea dau ocazia părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile cu privire la proiectul de măsură într-un termen rezonabil.

Autorităţile naţionale de reglementare publică procedurile lor naţionale de consultare.

Statele membre asigură înfiinţarea unui singur punct de informare care să permită accesul la toate consultările în curs.

Rezultatele procedurii de consultare se fac publice de către autorităţile naţionale de reglementare, cu excepţia cazului în care este vorba de informaţii confidenţiale în sensul normelor comunitare şi de drept intern privind secretele comerciale.

Articolul 7Consolidarea pieţei interne de comunicaţii electronice

(1)    La îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta directivă şi în directivele speciale, autorităţile naţionale de reglementare ţin seama în cea mai mare măsură de obiectivele prevăzute la articolul 8, inclusiv în măsura în care acestea sunt în legătură cu funcţionarea pieţei interne.

(2)    Autorităţile naţionale de reglementare contribuie la dezvoltarea pieţei interne cooperând între ele şi cu Comisia şi cu OAREC într-un mod transparent, pentru a asigura aplicarea coerentă, în toate statele membre, a dispoziţiilor prezentei directive şi ale directivelor speciale. În acest scop, statele membre cooperează, în special, cu Comisia şi cu OAREC pentru a identifica tipurile de instrumente şi de măsuri corective cele mai adecvate pentru abordarea unor situaţii specifice de pe piaţă.

(3)    Sub rezerva unor dispoziţii contrare prevăzute în recomandări sau în orientările adoptate în temeiul articolului 7a, după încheierea consultării menţionate la articolul 6, în cazurile în care o autoritate naţională de reglementare intenţionează să ia o măsură care:

(a)    intră sub incidenţa articolelor 15 sau 16 din prezenta directivă sau a articolului 5 sau 8 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi

(b)    ar afecta comerţul între statele membre,

aceasta pune proiectul de măsură, precum şi motivele pe care stau la baza acesteia la dispoziţia Comisiei, OAREC şi, în acelaşi timp, a autorităţilor naţionale de reglementare din alte state membre, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) şi informează Comisia, OAREC şi alte autorităţi naţionale de reglementare cu privire la aceasta. Autorităţile naţionale de reglementare, OAREC şi Comisia pot prezenta observaţii autorităţii naţionale de reglementare în cauză în termen de o lună. Acest termen nu poate fi prelungit.

(4)    Atunci când o măsură prevăzută la alineatul (3) are ca scop:

(a)    să definească o piaţă relevantă diferită de cele definite în recomandarea adoptată în conformitate cu articolul 15 alineatul (1); sau

(b)    să decidă dacă consideră sau nu o întreprindere ca având, individual sau împreună cu alte întreprinderi, o putere semnificativă pe piaţă, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), (4) sau (5), ▌

şi ar afecta comerţul dintre statele membre, iar Comisia a indicat autorităţii naţionale de reglementare că estimează faptul că proiectul de măsură ar crea o barieră în calea pieţei unice sau că are rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu dreptul comunitar şi în special cu obiectivele prevăzute la articolul 8, proiectul de măsură nu poate fi adoptat timp de încă două luni. Acest termen nu poate fi prelungit. Comisia informează celelalte autorităţi naţionale de reglementare cu privire la rezervele sale în acest caz.

(5)    În termenul de două luni menţionat la alineatul (4), Comisia poate:

(a)    să ia o decizie ▌ prin care să solicite autorităţii naţionale de reglementare în cauză retragerea proiectului de măsură şi/sau

(b)    să ia decizia de a renunţa la rezervele formulate în legătură cu un proiect de măsură menţionat la alineatul (4).

Comisia ţine seama, în cea mai mare măsură posibilă, de avizul OAREC înainte de a emite o decizie ▌. Decizia ▌ este însoţită de o analiză detaliată şi obiectivă privind motivele pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură.

(6)    În situaţia în care Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu alineatul (5) prin care solicită autorităţii naţionale de reglementare retragerea unui proiect de măsură, autoritatea naţională de reglementare modifică sau retrage proiectul de măsură, în termen de şase luni de la data deciziei Comisiei. În cazul în care proiectul de măsură este modificat, autoritatea naţională de reglementare întreprinde o consultare publică în conformitate cu procedurile menţionate la articolul 6 şi notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat în conformitate cu dispoziţiile alineatului (3).

(7)    Autoritatea naţională de reglementare în cauză ţine seama în cea mai mare măsură posibilă de observaţiile formulate de alte autorităţi naţionale de reglementare, de OAREC şi de Comisie şi poate, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (4) şi la alineatul (5) litera (a), să adopte proiectul de măsură final şi, în acest caz, comunică proiectul Comisiei.

        ▌

(8)    Autoritatea naţională de reglementare comunică Comisiei şi OAREC toate măsurile finale adoptate care intră sub incidenţa articolului 7 alineatul (3) literele (a) şi (b).

(9)    În împrejurări excepţionale, atunci când o autoritate naţională de reglementare consideră că trebuie acţionat de urgenţă, prin derogare de la procedura prevăzută la alineatele (3) şi (4), pentru a salvgarda concurenţa şi a proteja interesele utilizatorilor, aceasta poate adopta de îndată măsuri proporţionale şi provizorii. Aceasta comunică fără întârziere aceste măsuri, motivate corespunzător, Comisiei, celorlalte autorităţi naţionale de reglementare şi OAREC. Decizia autorităţii naţionale de reglementare de a face aceste măsuri permanente sau de a prelungi perioada lor de aplicare trebuie să respecte dispoziţiile alineatelor (3) şi (4).”

(7)         Se introduc următoarele articole:

„Articolul -7a

Procedura pentru aplicarea consecventă a măsurilor corective

(1)    În cazul în care o măsură prevăzută la articolul (7) alineatul (3) se referă la impunerea, modificarea sau retragerea obligaţiei impuse unui operator în conformitate cu articolul 16 coroborat cu articolele 5, 9 şi 13 din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) şi cu articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal), Comisia poate, în cadrul perioadei de o lună menţionate la articolul 7 alineatul (3), să notifice autoritatea naţională de reglementare în cauză şi OAREC cu privire la motivele pentru care consideră că proiectul de măsură ar crea un obstacol în calea pieţei interne sau la îndoielile sale serioase referitoare la compatibilitatea acestuia cu legislaţia comunitară. Într-un astfel de caz, proiectul de măsură nu se adoptă în mai puţin de trei luni de la notificarea Comisiei.

În absenţa unei astfel de notificări, autoritatea naţională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ţinând seama de orice observaţii făcute de Comisie, de OAREC sau de alte autorităţi naţionale de reglementare.

(2)    În perioada de trei luni menţionată la alineatul (1), Comisia, OAREC şi autoritatea naţională de reglementare în cauză cooperează îndeaproape în scopul identificării măsurii celei mai potrivite şi eficiente în lumina obiectivelor stabilite la articolul 8, acordând atenţia cuvenită opiniilor participanţilor la piaţă şi necesităţii de a asigura dezvoltarea unei practici reglementare consecvente.

(3)    În termen de şase săptămâni de la începutul perioadei de trei luni menţionate la alineatul (1), OAREC emite, cu majoritatea membrilor săi, un aviz privind notificarea Comisiei la care se face referire la respectivul alineat, indicând dacă consideră că proiectul de măsură trebuie modificat sau retras şi prezentând, după caz, propuneri specifice în acest sens. Avizul se motivează şi se face public.

(4)    În cazul în care OAREC împărtăşeşte îndoielile serioase ale Comisiei, acesta cooperează îndeaproape cu autoritatea naţională de reglementare în cauză în scopul identificării măsurii celei mai potrivite şi eficiente. În perioada de trei luni menţionată la alineatul (1), autoritatea naţională de reglementare poate:

(a)  modifica sau retrage proiectul de măsură, ţinând seama în cea mai mare măsură de notificarea Comisei menţionată la alineatul (1) şi de avizul şi consultanţa OAREC;

(b)  menţine proiectul său de măsură.

(5)    În cazul în care OAREC nu împărtăşeşte îndoielile serioase ale Comisei sau nu emite un aviz, sau autoritatea naţională de reglementare modifică sau îşi menţine proiectul de măsură în temeiul alineatului 4, Comisia poate, în termen de o lună de la sfârşitul perioadei de trei luni menţionată la alineatul 1 şi ţinând seama în cea mai mare măsură de eventualul aviz al OAREC:

(a)  emite o recomandare prin care îi solicită autorităţii naţionale de reglementare în cauză să modifice sau să retragă proiectul de măsură şi să-şi justifice recomandările, în special în cazul în care OAREC nu împărtăşeşte îndoielile serioase ale Comisei şi să prezinte propuneri specifice în acest scop;

(b)  lua decizia de renunţare la rezervele formulate în temeiul alineatului (1);

(6)    În termen de o lună de la emiterea de către Comisie a recomandării în conformitate cu alineatul (5) litera (a) sau de la renunţarea la rezervele formulate în temeiul alineatului (5) litera (b), autoritatea naţională de reglementare în cauză comunică OAREC şi Comisiei măsura finală adoptată.

Această perioadă poate fi prelungită astfel încât să le permită autorităţilor naţionale de reglementare să întreprindă o consultare publică în conformitate cu procedurile menţionate la articolul 6.

(7)    în cazul în care autoritatea naţională de reglementare decide să nu modifice proiectul de măsură pe baza recomandărilor emise în temeiul alineatului (5) litera aceasta prezintă o explicaţie motivată;

(8)    Autoritatea naţională de reglementare poate retrage proiectul de măsură propus în orice etapă a procedurii.

Articolul 7a

Dispoziţii de punere în aplicare

(1)    După consultarea publică şi consultarea autorităţilor naţionale de reglementare şi ţinând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, Comisia poate adopta recomandări şi/sau orientări în legătură cu articolul 7 prin care să se definească forma, conţinutul şi nivelul de detaliu al notificărilor solicitate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), cazurile în care nu este necesară notificarea, precum şi calcularea termenelor.

(2)    Măsurile menţionate la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 22 alineatul (2).”

(8)         Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)    La alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

„Fără a aduce atingere articolului 9 privind frecvenţele radio, statele membre ţin seama în cea mai mare măsură de faptul că este de dorit ca reglementările adoptate să fie neutre din punct de vedere tehnologic şi se asigură că, în realizarea atribuţiilor de reglementare specificate în prezenta directivă şi în directivele speciale, în special cele destinate să garanteze concurenţa efectivă, autorităţile naţionale de reglementare procedează în mod similar.”

(b)    La alineatul (2), literele (a) şi (b) şi (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)   asigurându-se că utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, utilizatorii în vârstă şi utilizatorii cu nevoi sociale speciale obţin beneficii maxime în ceea ce priveşte opţiunile, tariful şi calitatea;”

(b)    asigurându-se că nu există niciun fel de denaturare sau restricţie a concurenţei în sectorul comunicaţiilor electronice, inclusiv în ceea ce priveşte livrarea conţinutului;”;

(c)    la alineatul (2), litera (c) se elimină .

(d)    la alineatul (3), litera (c) se elimină .

(e)    La alineatul (3), litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d)   cooperând reciproc, cu Comisia şi cu OAREC pentru a asigura elaborarea unor practici de reglementare coerente şi aplicarea coerentă a prezentei directive şi a directivelor speciale.”

(f)     La alineatul (4), litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:

„(e)   abordând necesităţile unor grupuri sociale specifice, în special ale persoanelor cu handicap, ale persoanelor în vârstă şi ale utilizatorilor cu nevoi sociale specifice;”

(fa)   la alineatul (4) se adaugă literele (g) şi (h):

„(g)  promovând capacitatea utilizatorilor finali de a accesa şi distribui orice informaţii sau utiliza aplicaţii şi servicii la alegerea acestora;

(h)    respectând principiul conform căruia nu se poate impune nici o restricţie drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale utilizatorilor finali, în lipsa unei decizii prealabile din partea autorităţilor judiciare, în special în conformitate cu articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la libertatea de exprimare şi de informare, cu excepţia situaţiilor în care este ameninţată securitatea publică, când decizia poate fi ulterioară;”

(g)    Se adaugă următorul alineat:

„(5)   În scopul îndeplinirii obiectivelor de politică menţionate la alineatele (2), (3) şi (4), autorităţile naţionale de reglementare aplică principii de reglementare obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, între altele prin:

(a)    promovarea previzibilităţii reglementării prin asigurarea unei abordări reglementare consecvente pe perioade de examinare adecvate;

(b)    asigurarea faptului că, în împrejurări similare, nu există discriminare în privinţa tratamentului acordat întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice;

(c)    garantarea concurenţei în folosul consumatorilor şi promovarea, după caz, a unei concurenţe bazate pe infrastructură;

(d)    promovarea investiţiilor eficiente şi a inovaţiilor în infrastructuri noi şi consolidate, inclusiv prin garantarea faptului că orice obligaţie de acordare a accesului ia în considerare în mod adecvat riscurile asumate de investitori, permiţând diferite acorduri de cooperare între investitori şi părţile interesate de acces în scopul diversificării riscului pentru investiţii, garantând în acelaşi timp concurenţa pe piaţă şi principiul nediscriminării;

(e)    luarea în considerare a multiplelor condiţii care influenţează concurenţa şi consumatorii din diversele zone geografice ale unui stat membru;

(f)     impunerea unor obligaţii reglementare ex-ante doar în cazurile în care nu există concurenţă efectivă şi durabilă şi reducerea sau eliminarea acestora imediat ce există concurenţă efectivă”;

(9)         Se introduce următorul articol:

„Articolul 8aPlanificarea strategică şi coordonarea politicii privind spectrul de frecvenţe radio ▌

(1)    Statele membre cooperează între ele şi cu Comisia cu privire la planificarea strategică, coordonarea şi armonizarea utilizării spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană. În acest scop, acestea ţin seama, inter alia, de aspectele economice, de siguranţă, de sănătate, de interes public, de libertate de exprimare, culturale, ştiinţifice, sociale şi tehnice ale politicilor UE, precum şi de diferitele interese ale comunităţilor de utilizatori ai spectrului de frecvenţe radio, în scopul optimizării utilizării acestuia şi a evitării interferenţelor dăunătoare.

(2)    Cooperând între ele şi cu Comisia, promovează coordonarea abordărilor politice în materie de spectru de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană şi, atunci când este cazul, promovează condiţii armonizate privind disponibilitatea şi utilizarea eficientă a spectrului de frecvenţe radio necesare pentru crearea şi funcţionarea pieţei interne în domeniul comunicaţiilor electronice.

(3)    Comisia, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio (RSPG), instituit prin Decizia nr. 622/2002/CE a Comisiei din 26 iulie 2002*, poate înainta Parlamentului European şi Consiliului propuneri legislative pentru stabilirea programelor multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio. Programul defineşte orientările politice şi obiectivele pentru planificarea strategică şi armonizarea utilizării spectrului radio în conformitate cu prevederile prezentei directive şi ale directivelor speciale.

(4)    Ori de câte ori este necesar pentru asigurarea coordonării eficiente a intereselor Comunităţii Europene în cadrul organizaţiilor internaţionale competente în materie de spectru de frecvenţe radio, ▌ Comisia, ţinând în cea mai mare măsură seama de avizul ▌ RSPG ▌, poate propune Parlamentului European şi Consiliului obiective politice comune.

__________________

*  JO L 198, 27.7.2002, p. 49.”;

(10)       Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 9Gestionarea frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice

(1)    Ţinând seama în mod corespunzător de faptul că frecvenţele radio reprezintă un bun public cu o importantă valoare socială, culturală şi economică, statele membre asigură gestionarea eficientă a frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul lor în conformitate cu articolele 8 şi 8a. Acestea se asigură că alocarea spectrului utilizat pentru serviciile de comunicaţii electronice şi emiterea autorizaţiilor generale sau acordarea drepturilor individuale de utilizare a acestor frecvenţe radio de către autorităţile naţionale competente se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale.

La aplicarea acestor articole, statele membre respectă acordurile internaţionale relevante, inclusiv reglementările privind radiocomunicaţiile ale UIT, şi pot ţine seama de consideraţiile de politică publică.

(2)    Statele membre promovează armonizarea utilizării frecvenţelor radio în Comunitate, ţinând cont de necesitatea de a asigura utilizarea efectivă şi eficientă a acestora şi în folosul consumatorilor, prin realizarea unor economii de scară şi a interoperabilităţii serviciilor. Astfel, statele membre acţionează în conformitate cu articolul 8a din prezenta directivă şi cu Decizia nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul de frecvenţe radio).

(3)    Cu excepţia unor dispoziţii contrare în al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologii utilizate pentru serviciile de comunicaţii electronice pot fi folosite în benzile de frecvenţă radio declarate disponibile de către statele membre pentru serviciile de comunicaţii electronice ▌ în planul lor naţional de alocare a frecvenţelor, în conformitate cu legislaţia comunitară.

Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricţii proporţionale şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte tipurile de tehnologii de acces fără fir sau de reţele de comunicaţii radio utilizate pentru servicii de comunicaţii electronice, atunci când acest lucru este necesar pentru:

(a)    evitarea interferenţelor dăunătoare,

(b)    protejarea sănătăţii publice împotriva câmpurilor electromagnetice,

(c)    asigurarea calităţii tehnice a serviciului,

(d)    asigurarea maximizării utilizării în comun a frecvenţelor radio,

(e)    garantarea utilizării eficiente a spectrului, sau

(f)     asigurarea îndeplinirii unui obiectiv de interes general în conformitate cu alineatul (4).

(4)    Cu excepţia unor dispoziţii contrare în al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologii utilizate pentru serviciile de comunicaţii electronice pot fi folosite în benzile de frecvenţă radio declarate disponibile de către statele membre pentru serviciile de comunicaţii electronice ▌ în planul lor naţional de alocare a frecvenţelor, în conformitate cu legislaţia comunitară. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricţii proporţionale şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte tipurile de servicii de comunicaţii electronice care urmează să fie furnizate, inclusiv, dacă este cazul, pentru a îndeplini o cerinţă în conformitate cu reglementările privind radiocomunicaţiile ale UIT.

Măsurile care impun furnizarea unui serviciu de comunicaţii electronice într-o bandă specifică, disponibilă pentru serviciile de comunicaţii electronice, se motivează, în scopul de a garanta îndeplinirea obiectivului de interes general definit de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar, ca de exemplu, dar nelimitându-se la acestea:

(a)    siguranţa vieţii,

(b)    promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale,

(c)    evitarea utilizării ineficiente a frecvenţelor radio sau

(d)    promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mediatic, de exemplu prin furnizarea serviciilor de radio şi televiziune.

O măsură care interzice furnizarea oricărui alt serviciu de comunicaţii electronice într-o bandă specifică poate fi prevăzută numai atunci când aceasta este justificată de necesitatea protejării serviciilor de siguranţă a vieţii. De asemenea, statele membre pot extinde, în mod excepţional, această măsură în scopul îndeplinirii altor obiective de interes general, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară.

(5)    Statele membre revizuiesc periodic necesitatea restricţiilor menţionate la alineatele (3) şi (4) şi fac publice rezultatele acestor revizuiri.

(6)    Alineatele (3) şi (4) se aplică spectrului alocat pentru servicii de comunicaţii electronice, autorizaţiilor generale şi drepturilor individuale de utilizare a frecvenţelor radio acordate după ...*.

Alocările spectrului, autorizaţiile generale şi drepturile individuale de utilizare care existau la data * fac obiectul articolului 9a.

(7)    Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din directivele speciale şi ţinând seama de circumstanţele naţionale relevante, statele membre pot stabili norme în scopul prevenirii tezaurizării spectrului, în special prin impunerea unor termene stricte pentru exploatarea efectivă a drepturilor de utilizare de către deţinătorul drepturilor şi prin aplicarea de sancţiuni, inclusiv sancţiuni financiare sau retragerea drepturilor de utilizare în cazul nerespectării acestor termene. Aceste norme se stabilesc şi se aplică într-un mod proporţional, nediscriminatoriu şi transparent.

_______________________

*       Data transpunerii Directivei 2009/.../CE de modificare a Directivei 2002/21/CE.”;

(11)       Se introduc următoarele articole:

„Articolul 9aRevizuirea restricţiilor impuse drepturilor existente

(1)    Pentru o perioadă de cinci ani care începe la *, statele membre le pot permite titularilor drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio acordate înainte de această dată şi care rămân valide pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la această dată pot depune o solicitare la autoritatea naţională competentă în vederea unei reexaminări a restricţiilor impuse drepturilor lor în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4).

Înainte de adoptarea unei decizii, autoritatea naţională de reglementare competentă notifică titularului dreptului reexaminarea restricţiilor, indicând sfera dreptului după reexaminare şi acordându-i un termen rezonabil pentru a-şi retrage solicitarea.

În cazul în care titularul dreptului îşi retrage solicitarea, dreptul acestuia nu se modifică până la expirarea valabilităţii acestuia sau până la sfârşitul perioadei de cinci ani, luându-se în considerare termenul care se împlineşte primul.

(2)    La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionate la alineatul (1), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că articolul (9) alineatele (3) şi (4) se aplică tuturor autorizaţiilor generale sau drepturilor individuale de utilizare rămase în vigoare şi alocărilor de spectru radio utilizate pentru servicii de comunicaţii electronice în vigoare la data *.

(3)    La aplicarea prezentului articol, statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a promova o concurenţă loială.

(4)    Măsurile adoptate în aplicarea prezentului articol nu reprezintă acordarea de noi drepturi de utilizare şi, în consecinţă, nu fac obiectul dispoziţiilor relevante ale articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea).

Articolul 9bTransferul sau închirierea de drepturi individuale de utilizare a frecvenţelor radio

(1)    Statele membre se asigură că întreprinderile pot transfera sau închiria către alte întreprinderi, în conformitate cu condiţiile presupuse de drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi cu procedurile naţionale, drepturi individuale de utilizare a frecvenţelor radio în benzile pentru care această posibilitate este prevăzută în măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 3.

Pentru alte benzi, statele membre pot, de asemenea, prevedea posibilitatea ca întreprinderile să transfere sau să închirieze drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio către alte întreprinderi, în conformitate cu procedurile naţionale.

Condiţiile aferente drepturilor individuale de utilizare a frecvenţelor radio se aplică în continuare în urma transferului sau a închirierii, dacă autoritatea naţională competentă nu stabileşte dispoziţii contrare.

Statele membre pot decide că dispoziţiile de la alineatul (1) nu se aplică în cazurile în care întreprinderea a obţinut dreptul individual de utilizare a frecvenţelor radio gratuit.

(2)    Statele membre se asigură că intenţia unei întreprinderi de a transfera drepturile de utilizare a frecvenţelor radio, precum şi transferul efectiv al acestora, se notifică în conformitate cu procedurile naţionale autorităţii naţionale competente responsabile cu acordarea drepturilor individuale de utilizare şi sunt făcute publice. În cazul în care utilizarea frecvenţelor radio a fost armonizată prin aplicarea Deciziei nr. 676/2002/CE (decizia privind spectrul de frecvenţe radio) sau alte măsuri comunitare, orice astfel de transfer se conformează utilizării astfel armonizate.

(2a)  Comisia poate adopta măsuri corespunzătoare de implementare pentru a identifica benzile pentru care drepturile de utilizare pot fi transferate sau închiriate între întreprinderi. Aceste măsuri nu acoperă frecvenţele utilizate pentru emisie.

Aceste măsuri tehnice de punere în aplicare, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3).

______________________________

*       Data transpunerii Directivei 2009/.../CE de modificare a Directivei 2002/21/CE.”;

(12)       Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare controlează acordarea drepturilor de utilizare aferente tuturor resurselor naţionale de numerotaţie, precum şi gestionarea planurilor naţionale de numerotaţie. Statele membre se asigură că pentru toate serviciile de comunicaţii electronice accesibile publicului există numere şi serii de numere adecvate. Autorităţile naţionale de reglementare stabilesc proceduri obiective, transparente şi nediscriminatorii de acordare a drepturilor de utilizare pentru resursele naţionale de numerotaţie.

(2)    Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că procedurile şi planurile naţionale de numerotaţie se aplică în aşa fel încât să se asigure acordarea unui tratament egal tuturor furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului. În special, statele membre se asigură că o întreprindere căreia i s-a acordat dreptul de utilizare pentru o serie de numere nu face nicio discriminare faţă de alţi furnizori de servicii de comunicaţii electronice în ceea ce priveşte secvenţele de numere utilizate pentru a da acces la serviciile lor.”;

(b)    Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„(4)   Statele membre sprijină armonizarea unor numere sau serii de numere specifice în cadrul Comunităţii atunci când acest lucru promovează funcţionarea pieţei interne şi dezvoltarea serviciilor paneuropene. Comisia poate să ia măsuri de natură tehnică de punere în aplicare adecvate în această privinţă.

Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3).”

(13)       Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)    La alineatul (1), al doilea paragraf, prima liniuţă se înlocuieşte cu următorul text:

„– acţionează pe baza unor proceduri simple, eficiente, transparente şi disponibile publicului, aplicate fără discriminare şi fără întârziere şi, în orice caz, ia decizia în termen de şase luni de la data cererii, cu excepţia cazurilor de expropriere, şi ”;

(b)    Alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2)   Statele membre se asigură că, atunci când autorităţile publice centrale sau locale deţin proprietatea sau controlul asupra unor întreprinderi care operează reţele publice de comunicaţii electronice şi/sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului, există o separare structurală efectivă între funcţia de acordare a drepturilor prevăzută la alineatul (1) şi activităţile aferente proprietăţii sau controlului.”;

(14)       Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 12Colocarea şi utilizarea în comun a elementelor de reţea şi a infrastructurilor asociate de către furnizorii de reţele de comunicaţii electronice

(1)    Atunci când o întreprindere care furnizează reţele de comunicaţii electronice are dreptul conform dreptului intern de a instala infrastructuri pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată, sau poate profita de o procedură de expropriere sau de utilizare a proprietăţii, autorităţile naţionale de reglementare pot impune, ţinând pe deplin cont de principiul proporţionalităţii, utilizarea în comun a acestor infrastructuri sau a acestei proprietăţi, inclusiv ▌ a clădirilor, a intrărilor în clădiri, a cablajului clădirilor, a pilonilor, a antenelor, a turnurilor şi a altor construcţii de susţinere, a canalelor, a tuburilor, a nişelor şi a cutiilor de distribuţie ▌.

(2)    Statele membre pot solicita titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1) să utilizeze în comun infrastructura sau proprietatea (inclusiv colocarea fizică) sau pot lua măsuri de facilitare a coordonării lucrărilor publice pentru a proteja mediul, sănătatea publică, siguranţa publică sau pentru a îndeplini obiectivele de urbanism şi amenajarea teritoriului şi numai după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în care toate părţile interesate au posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere. Aceste proceduri de coordonare și utilizare în comun pot cuprinde norme de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii și a proprietății.

(2a)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale dispun de competenţele necesare pentru a solicita titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1), după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în cursul căreia toate părţile interesate au posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, să impună obligaţii privind utilizarea în comun a cablajelor din interiorul clădirii sau până la primul punct de concentrare sau de distribuţie, în cazul în care acesta este situat în afara clădirii, titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1) sau proprietarilor cablajelor respective, dacă acest lucru se justifică prin faptul că duplicarea infrastructurii în cauză ar fi ineficientă din punct de vedere economic sau imposibil de realizat fizic. Aceste acorduri de utilizare în comun sau de coordonare pot include norme privind repartizarea costurilor legate de partajarea infrastructurii sau a proprietăţii, după caz, adaptate la risc.

(3)    Statele membre se asigură că autorităţile naţionale competente pot solicita întreprinderilor să ofere informaţiile necesare, dacă acestea sunt solicitate de autorităţile competente, pentru a permite autorităţilor în cauză, în colaborare cu autorităţile naţionale de reglementare, să stabilească un inventar detaliat al naturii, disponibilităţii şi localizării geografice a infrastructurilor menţionate la alineatul (1) şi să le pună la dispoziţia părţilor interesate.

(4)    Măsurile luate de către autoritatea naţională de reglementare în temeiul prezentului articol sunt obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Dacă este cazul, aceste măsuri sunt executate în coordonare cu autorităţile locale.”;

(15)       Se introduce următorul capitol:

„Capitolul IIIaSECURITATEA ŞI INTEGRITATEA REŢELELOR ŞI SERVICIILOR

Articolul 13aSecuritate şi integritate

(1)    Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului iau măsurile tehnice şi organizatorice corespunzătoare pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile privind securitatea reţelelor şi serviciilor. Ţinând seama de progresele ştiinţifice de la momentul respectiv din domeniu, aceste măsuri trebuie să garanteze un nivel de securitate adecvat riscului existent. În special, trebuie luate măsuri pentru a preveni şi limita impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor şi asupra reţelelor interconectate.

(2)    Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii iau toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea reţelelor proprii, astfel încât să asigure continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor reţele.

(3)    Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului notifică autorităţii naţionale de reglementare competente orice încălcare a normelor de securitate sau pierdere a integrităţii care au avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor sau a serviciilor.

După caz, autoritatea naţională de reglementare în cauză informează autorităţile naţionale de reglementare din celelalte state şi Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei (ENISA) . Autoritatea naţională de reglementare respectivă poate informa publicul sau poate solicita întreprinderilor să facă acest lucru, în cazul în care consideră că dezvăluirea încălcării serveşte interesului public.

O dată pe an, autoritatea naţională de reglementare în cauză prezintă Comisiei şi ENISA un raport de sinteză privind notificările primite şi măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat.

(4)    Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul ENISA, poate să adopte măsuri corespunzătoare de natură tehnică de punere în aplicare cu scopul de a armoniza măsurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3), inclusiv măsurile care definesc circumstanţele, formatul şi procedurile aplicabile în cazul cerinţelor de notificare. Respectivele măsuri de natură tehnică de punere în aplicare se vor baza pe cât posibil pe standarde europene şi internaţionale şi nu împiedică statele membre să adopte cerinţe suplimentare în vederea urmăririi obiectivelor prevăzute la alineatele (1) şi (2).

Aceste măsuri de punere în aplicare, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3).

Articolul 13bPunerea în aplicare şi asigurarea respectării

(1)    Statele membre se asigură că, pentru a pune în aplicare articolul 13a, autorităţile naţionale de reglementare competente au competenţa de a emite instrucţiuni obligatorii, inclusiv în legătură cu termenele de implementare, pentru întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului ║.

(2)    Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare competente au competenţa de a cere întreprinderilor care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului:

(a)    să furnizeze informaţiile necesare evaluării securităţii şi/sau integrităţii serviciilor şi reţelelor acestora, inclusiv a politicilor de securitate documentate; și

(b)    să solicite unui organism independent calificat sau unei autorităţi naţionale competente să efectueze un audit de securitate şi să pună la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare rezultatele acestuia. Costul auditului este suportat de întreprindere.

(3)    Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare au toate competenţele necesare pentru a investiga cazurile de nerespectare, precum şi efectele asupra securităţii şi integrităţii reţelelor.

(4)    Prezentele dispoziţii nu aduc atingere articolului 3 din prezenta directivă.”;

(16)  La articolul 14, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   Atunci când o întreprindere are putere semnificativă pe o anumită piaţă (prima piaţă), ea poate fi, de asemenea, desemnată ca având putere semnificativă pe o altă piaţă strâns legată de prima (a doua piaţă), în cazul în care legăturile dintre cele două pieţe sunt de aşa natură încât să permită utilizarea puterii de pe prima piaţă ca pârghie pe a doua piaţă, consolidând astfel puterea pe piaţă a întreprinderii. În consecinţă, măsurile corective având rolul de a preveni utilizarea unei asemenea pârghii pot fi aplicate pe a doua piaţă în temeiul articolelor 9, 10, 11 şi 13 din Directiva 2002/19/CE („directiva privind accesul”), iar în cazul în care astfel de măsuri corective se dovedesc insuficiente, pot fi impuse măsuri corective în temeiul articolului 17 din Directiva 2002/22/CE („directiva privind serviciul universal”).”;

(17)       Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)    Titlul se înlocuieşte cu următorul text:

„Procedura de identificare şi definire a pieţelor”;

(b)    Primul paragraf de la alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   După o consultare publică, inclusiv cu autorităţile naţionale de reglementare şi ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2), o recomandare privind pieţele relevante de produse şi servicii („recomandarea”). Recomandarea identifică pieţele de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii de reglementare prevăzute în directivele speciale, fără a aduce atingere pieţelor care pot fi definite, în anumite situaţii, în temeiul dreptului concurenţei. Comisia defineşte pieţele în conformitate cu principiile dreptului concurenţei.”;

(c)    Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   Autorităţile naţionale de reglementare, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de recomandare şi de orientări, definesc pieţele relevante corespunzătoare circumstanţelor naţionale, în special pieţele geografice relevante de pe teritoriul lor, în conformitate cu principiile dreptului concurenţei. Autorităţile naţionale de reglementare urmează procedurile menţionate la articolele 6 şi 7 înainte de a defini pieţele care diferă de cele identificate în recomandare.”

(d)    Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„(4)   După consultarea inclusiv a autorităţilor naţionale de reglementare, Comisia poate, ţinând cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, să adopte o decizie de identificare a pieţelor transnaţionale, acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (3).”;

(18)       Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţelor relevante, ţinând seama de pieţele identificate în recomandare şi luând în considerare în cea mai mare măsură posibilă orientările. Statele membre se asigură că analiza este efectuată, după caz, în colaborare cu autorităţile naţionale din domeniul concurenţei.

(2)    În cazul în care, în temeiul alineatelor (3) sau (4) din prezentul articol, al articolului 17 din Directiva 2002/22/CE („directiva privind serviciul universal”) sau în temeiul articolului 8 din Directiva 2002/19/CE („directiva privind accesul”), autorităţii naţionale de reglementare i se solicită să se pronunţe asupra impunerii, menţinerii, modificării sau retragerii unor obligaţii impuse unor întreprinderi, aceasta stabileşte pe baza analizei pieţei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol dacă există concurenţă efectivă pe piaţa relevantă.”;

(b)    Alineatele (4), (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)   În cazul în care o autoritate naţională de reglementare stabileşte că pe o piaţă relevantă nu există concurenţă efectivă, aceasta identifică întreprinderile care individual sau împreună deţin o putere semnificativă pe piaţa respectivă în conformitate cu articolul 14 şi impune acestora obligaţii de reglementare corespunzătoare specifice menţionate la alineatul (2) din prezentul articol sau menţine ori modifică obligaţiile deja existente.

(5)    În cazul pieţelor transnaţionale identificate în decizia menţionată la articolul 15 alineatul (4), autorităţile naţionale de reglementare competente efectuează împreună analiza pieţei, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de orientări, şi decid de comun acord asupra oricărei impuneri, menţineri, modificări sau retrageri de obligaţii de reglementare în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol.

(6)    Măsurile adoptate în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (3) şi (4) fac obiectul procedurilor menţionate la articolele 6 şi 7. Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţei relevante şi notifică proiectul de măsură corespunzător, în conformitate cu articolul 7:

(a)    în termen de trei ani de la adoptarea unei măsuri anterioare privind piaţa respectivă. Cu toate acestea, în mod excepţional, perioada poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de până la trei ani, atunci când autoritatea naţională de reglementare a notificat Comisiei o propunere de prelungire, motivată corespunzător, iar Comisia nu a ridicat obiecţii în termen de o lună de la notificarea prelungirii;

(b)    în termen de doi ani de la adoptarea unei recomandări revizuite privind pieţele relevante, pentru pieţele care nu au fost notificate anterior Comisiei, sau;

(c)    în termen de doi ani de la aderare, pentru statele membre care au aderat de curând la Uniune.”;

(c)    Se adaugă următorul alineat:

„(7)   În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu şi-a finalizat analiza unei pieţe relevante identificate în recomandare în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (6), OAREC acordă, la cerere, asistenţă autorităţii naţionale de reglementare în cauză, pentru finalizarea analizei pieţei specifice şi a obligaţiilor specifice care urmează a fi impuse. Pe baza acestei asistenţe, autoritatea naţională de reglementare în cauză notifică Comisiei proiectul de măsură, în termen de şase luni, în conformitate cu articolul 7.”;

(19)       Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)    La prima frază de la alineatul (1) a doua frază, cuvintele „standarde” se înlocuiesc cu „standarde neobligatorii”;

(b)    La alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

„În absenţa unor astfel de standarde şi/sau specificaţii, statele membre încurajează punerea în aplicare a standardelor sau recomandărilor internaţionale adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU), Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi Telecomunicaţiilor (CEAPT), Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) şi Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC).”;

(c)    Alineatele (4) şi (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)   Atunci când Comisia intenţionează să facă obligatorie punerea în aplicare a unor standarde şi/sau specificaţii, aceasta publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi invită toate părţile în cauză să-şi facă publice observaţiile. Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare corespunzătoare şi face obligatorie punerea în aplicare a standardelor aplicabile, prin referire la acestea ca standarde obligatorii în lista de standarde şi/sau de specificaţii publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)    Atunci când Comisia consideră că standardele şi/sau specificaţiile menţionate la alineatul (1) nu mai contribuie la furnizarea unor servicii armonizate de comunicaţii electronice, nu mai corespund nevoilor consumatorilor sau reprezintă o barieră în calea dezvoltării tehnologice, le elimină de pe lista de standarde şi/sau specificaţii menţionată la alineatul (1), acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2).”;

(d)    La alineatul (6), cuvintele „acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (3), le elimină din lista de standarde şi/sau specificaţii menţionate la alineatul (1)” se înlocuiesc cu cuvintele „ia măsurile de punere în aplicare corespunzătoare şi elimină standardele şi/sau specificaţiile respective din lista de standarde şi/sau specificaţii menţionată la alineatul (1).”;

(e)    Se introduce următorul alineat:

„(6a) Măsurile de punere în aplicare destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, menţionate la alineatele (4) şi (6), se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3).”;

(20)       Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)    La alineatul (1) se adaugă următoarea literă (c):

„(c)   furnizorii de servicii şi echipamente de televiziune digitală să coopereze în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de televiziune care să asigure interoperabilitatea pentru utilizatorii finali cu handicap.”;

(b)    Alineatul (3) se elimină.

(21)       Articolul 19 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 19Procedurile de armonizare

(1)    Fără a aduce atingere articolului 9 din prezenta directivă şi articolelor 6 şi 8 din Directiva 2002/20/CE („Directiva privind autorizarea”), în situaţia în care Comisia consideră că divergenţele în punerea în aplicare de către autorităţile naţionale de reglementare a sarcinilor de reglementare, prevăzute de prezenta directivă şi de directivele speciale, pot crea un obstacol în calea pieţei interne, Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, ▌ emite o recomandare sau o decizie privind aplicarea armonizată a dispoziţiilor din prezenta directivă şi din directivele speciale cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 8.

(2)    Atunci când Comisia emite o recomandare în temeiul alineatului (1), aceasta urmează procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2).

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare ţin cont în cea mai mare măsură posibilă de aceste recomandări în îndeplinirea sarcinilor lor. Atunci când o autoritate naţională de reglementare alege să nu dea curs unei recomandări, aceasta informează Comisia, prezentând motivele pentru poziţia sa.

(2a) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (1) nu pot cuprinde decât identificarea unei metode armonizate şi coordonate în scopul abordării următoarelor aspecte:

(a)       implementarea neconsecventă de către autorităţile de reglementare a abordărilor generale de reglementare cu ocazia reglementării pieţelor de comunicaţii electronice prin aplicarea articolelor 15 şi 16, creând o barieră în calea pieţei interne. Astfel de decizii nu se referă la notificările specifice emise de autorităţile naţionale de reglementare în conformitate cu articolul -7a;

Într-o astfel de situaţie, Comisia propune un proiect de decizie numai:

- minimum doi ani de la adoptarea unei recomandări a Comisiei pe aceeaşi temă şi;

- ţinând cont în cel mai înalt grad de avizul OAREC referitor la caz înainte de adoptarea unei astfel de decizii, aviz care va fi trimis de OAREC în termen de 3 luni de la solicitarea Comisiei;

(b)       numerotarea, inclusiv seriile de numere, portabilitatea numerelor şi a identificatorilor, sistemele de conversie a numerelor şi a adreselor şi accesul la serviciile de urgenţă 112;

(2b) Decizia menţionată la alineatul (1), destinată să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3).

(3)    OAREC poate, din proprie iniţiativă, să consilieze Comisia cu privire la oportunitatea adoptării unei măsuri în temeiul alineatului (1).”;

(22)       Articolul 20 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)  În cazul unui litigiu apărut în legătură cu obligaţiile existente în temeiul prezentei directive sau al directivelor speciale între întreprinderi care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice, într-un stat membru, sau între astfel de întreprinderi şi alte întreprinderi din statul membru care beneficiază de obligaţii privind accesul şi/sau interconectarea născute în temeiul prezentei directive sau al directivelor speciale, autoritatea naţională de reglementare în cauză ia, la cererea oricăreia dintre părţi şi fără a aduce atingere alineatului (2), o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul în cel mai scurt termen şi în orice caz în termen de patru luni, cu excepţia situaţiei în care există împrejurări excepţionale. Statul membru în cauză cere tuturor părţilor să coopereze pe deplin cu autoritatea naţională de reglementare.”;

(23)       Articolul 21 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 21Soluţionarea litigiilor transfrontaliere

(1)    În cazul unui litigiu transfrontalier apărut, în domeniul care intră sub incidenţa prezentei directive sau a directivelor speciale, între părţi din state membre diferite, şi atunci când litigiul este de competenţa autorităţilor naţionale de reglementare din mai multe state membre, se aplică dispoziţiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4).

(2)    Oricare dintre părţi poate sesiza autorităţile naţionale de reglementare în cauză cu litigiul respectiv. Autorităţile naţionale de reglementare competente îşi coordonează eforturile şi au dreptul să consulte OAREC pentru a soluţiona litigiul în mod corespunzător, în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 8.

Orice obligaţii impuse unei întreprinderi de către autorităţile naţionale de reglementare în soluţionarea unui litigiu respectă dispoziţiile prezentei directive şi ale directivelor speciale.

Oricare dintre autorităţile naţionale de reglementare care este competentă într-un astfel de litigiu poate cere OAREC să adopte un aviz cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse în conformitate cu dispoziţiile directivei-cadru şi/sau ale directivelor speciale pentru soluţionarea litigiului.

În cazul în care o astfel de cerere a fost adresată OAREC, orice autoritate naţională de reglementare competentă cu privire la orice aspect al litigiului aşteaptă avizul OAREC înainte să iniţieze măsuri de soluţionare a litigiului. Aceasta nu împiedică autorităţile naţionale de reglementare să ia măsuri urgente în caz de necesitate.

Orice obligaţii impuse unei întreprinderi de către autoritatea naţională de reglementare în cadrul soluţionării unui litigiu respectă dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor speciale şi ţin cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul adoptat de OAREC.

(3)    Statele Membre pot să prevadă ca autorităţile naţionale de reglementare competente să refuze de comun acord soluţionarea unui litigiu, atunci când există alte mecanisme disponibile, inclusiv medierea, care ar putea contribui la soluţionarea litigiului în timp util, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8.

Autorităţile naţionale de reglementare informează în cel mai scurt termen părţile cu privire la acest fapt. În cazul în care în termen de patru luni litigiul nu a fost soluţionat şi în cazul în care partea care se consideră prejudiciată nu a sesizat nicio instanţă şi dacă oricare dintre părţi cere acest lucru, autorităţile naţionale de reglementare îşi coordonează eforturile pentru a soluţiona litigiul, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 şi ţinând cont în cea mai mare măsură posibilă de orice aviz emis de OAREC.

(4)    Procedura prevăzută la alineatul (2) nu împiedică niciuna dintre părţi să introducă o acţiune în faţa unei instanţe.”;

(24)       Se introduce următorul articol:

„Articolul 21aSancţiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi al directivelor speciale şi iau toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie adecvate, efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la...* şi notifică fără întârziere orice modificări ulterioare ale acestora.

____________________

*      Termenul pentru transpunerea Directivei 2009/.../CE [de modificare a Directivei 202/21/CE].”;

(25)       Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din aceasta.”;

(b)    Alineatul (4) se elimină.

(26)       Articolul 27 se elimină.

(27)       Anexa I se elimină;

(28)       Anexa II se înlocuieşte cu următorul text:

„ANEXA IICriteriile de care trebuie să ţină seama autorităţile naţionale de reglementare pentru a evalua dacă două sau mai multe întreprinderi au o poziţie dominantă colectivă în sensul articolului 14 alineatul (2) al doilea paragraf.

Două sau mai multe întreprinderi pot avea o poziţie dominantă colectivă în sensul articolului 14, atunci când, chiar în lipsa oricărei legături structurale sau de altă natură între ele, acestea operează pe o piaţă caracterizată prin lipsa concurenţei efective şi în care nicio întreprindere nu deţine în mod individual o putere semnificativă pe piaţă. În conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind poziţia dominantă colectivă ▌, probabilitatea ca această situaţie să apară există atunci când piaţa este concentrată şi prezintă un număr de caracteristici specifice, dintre care următoarele pot fi cele mai relevante în contextul comunicaţiilor electronice:

 elasticitate scăzută a cererii

 cote de piaţă similare

 obstacole ridicate la intrarea pe piaţă, de ordin juridic sau economic

 integrare pe verticală cu refuzul colectiv de furnizare

 absenţa puterii de contracarare a cumpărătorilor

 absenţa concurenţei potenţiale.

Lista prezentată anterior este exemplificativă şi nu exhaustivă, iar criteriile nu sunt cumulative. Această listă este mai degrabă o ilustrare a tipurilor de criterii care ar putea fi utilizate pentru a susţine afirmaţiile privind existenţa unei poziţii dominante colective.”

Articolul 2Modificări aduse Directivei 2002/19/CE (directiva privind accesul)

Directiva 2002/19/CE se modifică după cum urmează:

(1)         Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)    Litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)   „acces” înseamnă punerea la dispoziţia altei întreprinderi a instalaţiilor şi/sau a serviciilor, în conformitate cu condiţiile definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice, inclusiv atunci când sunt folosite pentru transmiterea de servicii ale societăţii informaţionale sau de servicii de difuzare de programe radio şi de televiziune. Sunt incluse, inter alia: accesul la elementele reţelei şi la infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aici sunt incluse, în special, accesul la bucla locală şi la instalaţiile şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală); accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, canale şi piloni; accesul la sistemele de software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; accesul la sisteme de informaţii sau baze de date pentru precomenzi, aprovizionare, comenzi, cereri de întreţinere şi reparaţii şi facturare; accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente; accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; accesul la sistemele de acces condiţionat pentru serviciile de televiziune digitală şi accesul la serviciile de reţele virtuale.”;

(b)    Litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:

„(e)   „«buclă locală» înseamnă circuitul fizic care leagă punctul terminal al reţelei de un comutator de distribuţie sau de elementul echivalent din reţeaua publică fixă de comunicaţii electronice.”;

(2)         Articolul 4 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)  Operatorii reţelelor publice de comunicaţii au dreptul şi, la cererea altor întreprinderi autorizate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), obligaţia de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului, în vederea asigurării furnizării şi interoperabilităţii serviciilor pe întreg teritoriul Comunităţii. Operatorii oferă acces şi interconectare altor întreprinderi în condiţii care sunt conforme cu obligaţiile impuse de autoritatea naţională de reglementare în temeiul articolelor 5-8.

(3)         Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)    Primul paragraf de la alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:

„(1)   În vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), autorităţile naţionale de reglementare încurajează şi, după caz, asigură, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, accesul şi interconectarea adecvată, precum şi interoperabilitatea serviciilor, exercitându-şi responsabilităţile într-un mod care să promoveze eficienţa, concurenţa durabilă, investiţiile eficiente şi inovarea şi care să permită obţinerea de beneficii maxime de către utilizatorii finali.”;

(aa) la alineatul (1), se introduce litera (ab):

„(ab) în situaţii justificate şi în măsura în care acest lucru este necesar, obligaţii impuse întreprinderilor care controlează accesul către utilizatorii finali să-şi facă serviciile interoperabile”;

(b)    Alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2)   Obligaţiile şi condiţiile impuse în temeiul alineatului (1) sunt obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii şi se pun în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 6, 7 şi -7a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”

(c)    Alineatul (3) se elimină.

(d)    Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   În ceea ce priveşte accesul şi interconectarea menţionate la alineatul (1), statele membre se asigură că autoritatea naţională de reglementare are competenţa de a interveni din proprie iniţiativă, atunci când o astfel de acţiune este justificată, pentru a garanta respectarea obiectivelor de politică prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive şi cu procedurile menţionate la articolele 6 şi 7, 20 şi 21 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”;

(4)         Articolul 6 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2)  Având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru modificarea anexei I. Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3).”;

(5)         Articolul 7 se elimină.

(6)         Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)    La alineatul (1), cuvintele „articolele 9-13” se înlocuiesc cu cuvintele „articolele 9-13a”;

(b)    Alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)     Primul paragraf se modifică după cum urmează:

 la prima liniuţă, cuvintele „articolul 5 alineatele (1) şi (2) şi articolul 6” se înlocuiesc cu „articolul 5 alineatul (1) şi articolul 6”;

 la a doua liniuţă, textul „Directiva 97/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor*” se înlocuieşte cu textul „Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)**.

_____________________

*       JO L 24, 30.1.1998, p. 1.

**      JO L 201, 31.7.2002, p. 37.”;

(ii)     Al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

„În situaţii excepţionale, în cazul în care o autoritate naţională de reglementare intenţionează să impună operatorilor cu o putere semnificativă pe piaţă obligaţii privind accesul sau interconectarea, altele decât cele stabilite la articolele 9-13 din prezenta directivă, aceasta prezintă Comisiei o cerere. Comisia ţine cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC)*. Comisia, hotărând în conformitate cu articolul 14 alineatul (2), adoptă o decizie care autorizează sau interzice autorităţii naţionale de reglementare să ia astfel de măsuri.

______________________________

*       Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din…de înfiinţare a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice]”;

(7)         Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   Autorităţile naţionale de reglementare pot, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, impune obligaţii de transparenţă privind interconectarea şi/sau accesul care să îi oblige pe operatori să publice informaţiile specificate, cum ar fi informaţiile contabile, specificaţiile tehnice, caracteristicile reţelei, modalităţile şi condiţiile de furnizare şi utilizare, inclusiv restricţiile de acces la servicii şi aplicaţii în cazul în care condiţiile respective sunt permise de statele membre, în conformitate cu legislaţia comunitară, şi preţurile.

(b)    Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care un operator are obligaţii în temeiul articolului 12 privind accesul la nivel angro la infrastructura reţelei ▌, autorităţile naţionale de reglementare asigură publicarea unei oferte de referinţă care cuprinde cel puţin elementele prevăzute în anexa II.”;

(c)    Alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

„(5)   Comisia poate adopta modificările necesare aduse la anexa II în vederea adaptării acesteia la evoluţia tehnologică şi a pieţei. Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesențiale din prezenta directivă, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3). La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului alineat, Comisia poate fi asistată de OAREC.”;

(8)         Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)    La alineatul (1), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)   să acorde terţilor acces la anumite elemente ale reţelei şi/sau ale infrastructurii , inclusiv acces la elementele de reţea care nu sunt active şi/sau acces degrupat la bucla locală, să permită inter alia selectarea şi/sau preselectarea operatorului şi/sau oferta de revânzare a liniilor de abonaţi;”;

(b)    La alineatul (1), litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:

„(f)    să furnizeze colocare sau alte forme de utilizare în comun a infrastructurilor ▌;”;

(c)    La alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

„(j)    să furnizeze acces la serviciile asociate precum serviciul de identificare, localizare şi prezenţă.”;

(d)    La alineatul (2), partea introductivă şi litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Atunci când autorităţile naţionale de reglementare analizează obligaţiile menţionate la alineatul (1), mai ales atunci când evaluează în ce mod aceste obligaţii ar fi impuse în mod proporţional cu obiectivele stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), ele iau în considerare, în special, următorii factori:

(a)    viabilitatea tehnică şi economică a utilizării sau a instalării unor instalaţii alternative, având în vedere ritmul actual de dezvoltare a pieţei şi ţinând seama de natura şi tipul interconectării şi/sau accesului în cauză, inclusiv viabilitatea altor produse de acces din amonte, cum ar fi accesul la canale;”;

(e)    la alineatul (2), literele (d) şi (e) se înlocuiesc cu următorul text:

„(c)  investiţia iniţială a proprietarului infrastructurii, având în vedere orice investiţie publică făcută şi riscurile aferente investiţiei;

(d)    necesitatea de salvgardare a concurenţei pe termen lung, acordând o atenţie deosebită unei concurenţe eficiente din punct de vedere economic la nivelul infrastructurii;”;

(f)     Se adaugă următorul alineat (3):

„(3)   Atunci când impun unui operator obligaţii de furnizare a accesului în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, autorităţile naţionale de reglementare pot stabili condiţii tehnice sau operaţionale care trebuie îndeplinite de către furnizor şi/sau de către beneficiarii accesului în cauză, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura operarea în condiţii normale a reţelei. Obligaţiile referitoare la respectarea standardelor sau a specificaţiilor tehnice specifice sunt în conformitate cu standardele şi specificaţiile prevăzute în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”;

(9)         Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   O autoritate naţională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul tarifelor, inclusiv obligaţii privind fundamentarea tarifelor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind evidenţa contabilă a costurilor, pentru furnizarea anumitor forme de interconectare şi/sau acces, în situaţii în care o analiză de piaţă indică lipsa unei concurenţe efective, ceea ce înseamnă că operatorul în cauză poate menţine tarifele la un nivel excesiv de ridicat sau poate comprima preţurile (price squeeze) în detrimentul utilizatorilor finali. Pentru a încuraja investiţiile efectuate de operator, inclusiv în reţele de generaţie viitoare, autorităţile naţionale de reglementare iau în considerare investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ţinând seama de orice riscuri specifice unui nou proiect de investiţie în reţea.”;

(10)       Se adaugă următoarele articole:

„Articolul 13aSepararea funcţională

(1)    Atunci când autoritatea naţională de reglementare ajunge la concluzia că obligaţiile corespunzătoare impuse în temeiul articolelor 9-13 nu au condus la realizarea unei concurenţe efective şi că există în continuare probleme importante şi persistente legate de concurenţă şi/sau eşecul mecanismelor pieţei, identificate în legătură cu furnizarea la nivel angro a anumitor pieţe de produse de acces , aceasta poate, ca măsură excepţională, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 alineatul (3) al doilea paragraf, impune întreprinderilor integrate pe verticală obligaţia de a plasa activităţile aferente furnizării la nivel angro a produselor relevante de acces într-o entitate comercială care funcţionează independent.

Respectiva entitate comercială furnizează produse şi servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor entităţi comerciale din cadrul societăţii-mamă, respectând aceleaşi termene şi condiţii, inclusiv cele referitoare la nivelurile tarifelor şi serviciilor, şi prin intermediul aceloraşi sisteme şi procese.

(2)    Atunci când o autoritate naţională de reglementare intenţionează să impună obligaţia separării funcţionale, aceasta înaintează propunerea Comisiei, care cuprinde:

(a)    elemente de probă care să justifice concluziile autorităţii naţionale de reglementare, astfel cum se menţionează în alineatul (1);

(b)    o evaluare motivată care să demonstreze că nu există sau există foarte puţine şanse de a avea o concurenţă efectivă şi durabilă la nivelul infrastructurii într-un interval rezonabil de timp;

(c)    o analiză a impactului preconizat asupra autorităţii de reglementare, asupra întreprinderii, în special asupra mâinii de lucru a întreprinderii separate şi asupra sectorului comunicaţiilor electronice ca întreg şi asupra stimulentelor pentru investiţii într-un sector ca întreg, în special în ceea ce priveşte necesitatea asigurării coeziunii sociale şi teritoriale, precum şi impactul asupra altor părţi interesate, inclusiv, în special impactul preconizat asupra concurenţei şi orice efecte potenţiale pe care aceasta le-ar antrena pentru consumatori;

(ca)  o analiză a motivelor care justifică faptul că această obligaţie ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a pune în aplicare măsurile corective menite să remedieze problemele privind concurenţa sau deficienţele de piaţă identificate;

(3)    Proiectul de măsură cuprinde următoarele elemente:

(a)    natura şi nivelul exact de separare, menţionând în special statutul juridic al entităţii comerciale separate;

(b)    identificarea activelor entităţii comerciale separate şi a produselor sau serviciilor care urmează să fie furnizate de respectiva entitate;

(c)    forma de conducere aleasă pentru a asigura independenţa personalului angajat de către entitatea comercială separată şi structura de acordare a stimulentelor corespunzătoare;

(d)    normele pentru garantarea respectării obligaţiilor;

(e)    normele pentru garantarea transparenţei procedurilor operaţionale, în special faţă de celelalte părţi interesate;

(f)     un program de monitorizare pentru garantarea respectării obligaţiilor, inclusiv publicarea unui raport anual.

(4)    Ca urmare a deciziei Comisiei privind proiectul de măsură adoptat în conformitate cu articolul 8 alineatul (3), autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau retrage obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(5)    O întreprindere asupra căreia s-a impus separarea funcţională poate face obiectul oricărora dintre obligaţiile identificate la articolele 9-13 pe orice piaţă specifică pe care a fost desemnată ca având o putere semnificativă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau oricăror alte obligaţii autorizate de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (3).

Articolul 13bSepararea voluntară a unei întreprinderi integrate

pe verticală

(1)    Întreprinderile care au fost desemnate ca având o putere semnificativă pe piaţă pe una sau mai multe pieţe relevante în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) informează autoritatea naţională de reglementare în prealabil şi cu celeritate, pentru a permite autorităţii naţionale de reglementare să evalueze efectul tranzacţiei avute în vedere, când intenţionează să îşi transfere activele reţelei locale de acces sau o parte importantă a acestora unei entităţi separate din punct de vedere juridic deţinute de altcineva, sau dacă intenţionează să înfiinţeze o entitate comercială separată pentru a le asigura tuturor furnizorilor cu amănuntul, inclusiv propriilor sale unităţi de vânzare cu amănuntul, furnizarea de produse de acces echivalente.

Întreprinderile informează, de asemenea, autoritatea naţională de reglementare cu privire la orice schimbare a intenţiilor lor, precum şi cu privire la rezultatul final al procesului de separare.

(2)    Autoritatea naţională de reglementare evaluează efectul tranzacţiei planificate asupra obligaţiilor reglementare existente în temeiul Directivei 2002/21/CE (directiva-cadru).

În acest scop, autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau retrage obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(3)    Entitatea comercială separată din punct de vedere juridic şi/sau operaţional poate face obiectul obligaţiilor identificate la articolele 9-13 pe orice piaţă specifică pe care a fost desemnată ca având putere semnificativă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror alte obligaţii autorizate de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (3).”;

(11)       Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8.”;

(b)    Alineatul (4) se elimină.

(12)       Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)    Titlul se înlocuieşte cu următorul text:

Lista minimă a elementelor care trebuie inclusă într-o ofertă de referinţă pentru accesul la nivel angro la infrastructura reţelei, inclusiv accesul degrupat partajat sau total la bucla locală la un punct fix, care trebuie publicată de către operatorii notificaţi cu o putere semnificativă pe piaţă;”

(b)    Definiţia (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)   „sub-buclă locală” înseamnă o buclă locală parţială care conectează punctul terminal al reţelei cu un punct de concentrare sau un punct de acces intermediar specificat din reţeaua publică fixă de comunicaţii electronice;”

(c)    Definiţia (c) se înlocuieşte cu următorul text:

„(c)   „acces degrupat complet la bucla locală” înseamnă furnizarea către un beneficiar a accesului la bucla locală sau la sub-bucla locală a operatorului cu o putere semnificativă pe piaţă, acces care permite utilizarea întregii capacităţi a infrastructurii de reţea;

(d)    Definiţia (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d)   „acces partajat la bucla locală” înseamnă furnizarea către un beneficiar a accesului la bucla locală sau la sub-bucla locală a operatorului cu o putere semnificativă pe piaţă, acces care permite utilizarea unei părţi specifice a capacităţii infrastructurii de reţea, precum o parte a frecvenţei sau a echivalentului;”

(e)    În partea A, punctele 1, 2 şi 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Elemente de reţea la care se oferă acces, care includ în special următoarele elemente, împreună cu infrastructurile asociate corespunzătoare:

(a)    accesul degrupat la bucle locale (total şi partajat);

(b)    accesul degrupat la sub-bucle locale (total şi partajat), inclusiv, atunci când este relevant, acces la elemente de reţea care nu sunt active în scopul lansării reţelelor backhaul;

(c)    atunci când este relevant, accesul la canale care permite ieşirea reţelelor de acces.

(2)    Informaţii privind amplasarea punctelor de acces fizice, inclusiv cutiile de distribuţie situate la nivelul străzilor şi repartitoarele, disponibilitatea buclelor, sub-buclelor şi backhaul locale, în anumite părţi ale reţelei de acces şi, atunci când este relevant, informaţii privind locaţiile canalelor şi disponibilitatea în cadrul canalelor;

(3)    Condiţii tehnice privind accesul la bucla şi sub-bucla locală, şi utilizarea acestora, inclusiv caracteristici tehnice ale perechii de fire răsucite şi/sau fibră optică şi/sau un echivalent, repartitoarele de cablaj şi infrastructuri asociate şi, atunci când este relevant, condiţii tehnice privind accesul la canale;”

(f)     În partea B, punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   Informaţii privind amplasamentele relevante existente sau amplasamentele echipamentelor şi actualizarea prevăzută a acestora ale operatorului cu o putere semnificativă pe piaţă*.

________________________________

*          Disponibilitatea acestor informaţii poate fi limitată la sfera părţilor interesate, în vederea evitării riscului de a se aduce atingere ordinii publice.”;

Articolul 3Modificări ale Directivei 2002/20/CE (directiva privind autorizarea)

Directiva 2002/20/CE se modifică după cum urmează:

(1)         Articolul 2 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„(2)  Următoarea definiţie se aplică, de asemenea:

„autorizaţie generală” înseamnă un cadru juridic instituit de un stat membru care asigură drepturi privind furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi stabileşte obligaţii specifice sectorului, care se pot aplica tuturor sau anumitor tipuri de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în conformitate cu prezenta directivă.”;

(1a)       La articolul 3 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Întreprinderile care oferă servicii de comunicaţii electronice transfrontaliere către întreprinderi situate în mai multe state membre nu necesită mai mult de o singură notificare pentru fiecare stat membru în cauză.”

(2)         Articolul 5 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 5Drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi a numerelor

(1)    Statele membre facilitează utilizarea frecvenţelor radio în cadrul autorizaţiilor generale. Dacă este necesar, statele membre pot acorda drepturi individuale de utilizare pentru:

 evitarea interferenţelor dăunătoare;

 asigurarea calităţii tehnice a serviciului;

 garantarea utilizării eficiente a spectrului; sau

 îndeplinirea altor obiective de interes general, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară.

(2)    Atunci când este necesar să se acorde drepturi individuale de utilizare pentru frecvenţe radio şi numere, statele membre acordă aceste drepturi, la cerere, oricărei întreprinderi care furnizează reţele sau servicii în baza autorizaţiei generale menţionate la articolul 3, sub rezerva dispoziţiilor articolelor 6, 7 şi 11 alineatul (1) litera (c) din prezenta directivă şi a oricăror alte norme care garantează utilizarea eficientă a resurselor în cauză în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Fără a aduce atingere criteriilor specifice şi procedurilor adoptate de statele membre pentru acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio furnizorilor de servicii de difuzare de programe radio sau de televiziune în vederea îndeplinirii obiectivelor de interes general în conformitate cu legislaţia comunitară, drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi a numerelor se acordă prin intermediul unor proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale şi, în cazul frecvenţelor radio, conforme cu dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). O excepţie de la cerinţa procedurilor deschise s-ar putea aplica în cazurile în care este necesar să se acorde furnizorilor de servicii de difuzare de programe radio sau de televiziune drepturi individuale de utilizare a frecvenţelor radio în vederea atingerii unui obiectiv de interes general, astfel cum este definit de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară.

Atunci când acordă drepturi de utilizare, statele membre precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate de către titularul drepturilor şi în ce condiţii. În cazul frecvenţelor radio, aceste dispoziţii sunt în conformitate cu dispoziţiile articolelor 9 şi 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

În cazul în care statele membre acordă drepturi de utilizare pentru o perioadă limitată de timp, durata este adecvată pentru serviciul vizat, având în vedere obiectivul urmărit, luând în considerare în mod corespunzător necesitatea acordării unei perioade adecvate de amortizare a investiţiei.

În cazul în care dreptul individual de utilizare a frecvenţelor radio este acordat pentru o perioadă mai mare sau egală cu zece ani şi ▌ nu poate fi transferat sau închiriat între întreprinderi, astfel cum este permis în conformitate cu articolul 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), face obiectul unei evaluări de către autoritatea naţională competentă a aplicării şi conformităţii cu criteriile de acordare a drepturilor individuale pe durata licenţei de la alineatul (1), în special atunci când există o cerere justificată din partea titularului dreptului. În cazul în care criteriile în cauză nu mai sunt aplicabile, dreptul individual de utilizare se preschimbă într-o autorizaţie generală de utilizare a frecvenţelor radio, sub rezerva unui preaviz şi după scurgerea unei perioade rezonabile, sau se transformă într-un drept care poate fi transferat sau închiriat între întreprinderi în conformitate cu articolul 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(3)    Deciziile privind acordarea de drepturi de utilizare sunt adoptate, comunicate şi făcute publice cât mai repede posibil după primirea cererii complete de către autoritatea naţională de reglementare, în termen de trei săptămâni, în cazul numerelor care au fost alocate în scopuri specifice în cadrul planului naţional de numerotaţie, şi în termen de şase săptămâni, în cazul frecvenţelor radio care au fost alocate în planul naţional de frecvenţe pentru a fi utilizate de serviciile de comunicaţii electronice. Cel de-al doilea termen nu aduce atingere niciunui acord internaţional aplicabil referitor la utilizarea spectrului radio sau a poziţiilor orbitale.

(4)    Atunci când, după consultarea părţilor interesate în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), s-a hotărât că drepturile de utilizare a numerelor cu valoare economică excepţională se acordă prin proceduri de selecţie competitive sau comparative, statele membre pot prelungi perioada maximă de trei săptămâni cu încă o perioadă maximă de trei săptămâni.

În cazul procedurilor de selecţie competitive şi comparative pentru frecvenţele radio se aplică dispoziţiile articolului 7.

(5)    Statele membre nu limitează numărul drepturilor de utilizare care se acordă, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru garantarea utilizării eficiente a frecvenţelor radio în conformitate cu articolul 7.

(6)    Autorităţile naţionale competente se asigură că frecvenţele radio sunt utilizate efectiv şi eficient, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) şi articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Acestea se asigură că niciunul dintre transferuri sau niciuna dintre acumulările de drepturi de utilizare a frecvenţelor radio nu distorsionează concurenţa. În aceste scopuri, statele membre pot adopta măsuri corespunzătoare, cum ar fi mandatarea vânzării sau a închirierii drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio.”;

(3)         Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   Autorizaţia generală pentru furnizarea de reţele sau servicii de comunicaţii electronice şi drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi drepturile de utilizare a numerelor poate să facă obiectul numai al condiţiilor enumerate în anexa I. Aceste condiţii sunt nediscriminatorii, proporţionale şi transparente şi, în cazul drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio, sunt în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”;

(b)    La alineatul (2), cuvintele „articolele 16, 17, 18 şi 19 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)”;

(c)    La alineatul (3), cuvântul „anexă” se înlocuieşte cu cuvântul „anexa I”;

(4)         Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)     Fraza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)   Atunci când un stat membru analizează posibilitatea de a limita numărul de drepturi de utilizare pe care le acordă pentru frecvenţele radio sau de a prelungi valabilitatea drepturilor existente în alte condiţii decât cele precizate de drepturile respective, acesta trebuie printre altele:”;

(ii)     litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:

„(c)   să publice şi să motiveze toate deciziile privind limitarea acordării drepturilor de utilizare sau reînnoirea drepturilor de utilizare;”;

(b)    Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„(3)   Atunci când acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio trebuie limitată, statele membre acordă astfel de drepturi în funcţie de criterii de selecţie care trebuie să fie obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Toate aceste criterii de selecţie trebuie să ia în considerare în mod corespunzător îndeplinirea obiectivelor articolului 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) şi a cerinţelor articolului 9 din respectiva directivă.”;

(c)    La alineatul (5), cuvintele „articolul 9” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 9b”;

(5)         Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)    Alineatele (1), (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează şi supraveghează respectarea condiţiilor din autorizaţia generală, a condiţiilor aferente drepturilor de utilizare individuale, precum şi a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolul 11.

         Autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita întreprinderilor care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice cărora li se aplică autorizaţia generală sau deţin drepturi de utilizare de frecvenţe radio sau de numere să furnizeze toate informaţiile necesare pentru a verifica respectarea condiţiilor din autorizaţia generală, a condiţiilor aferente drepturilor de utilizare, sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolul 11.

(2)    Atunci când o autoritate naţională de reglementare constată că o întreprindere nu respectă una sau mai multe condiţii din autorizaţia generală, condiţii aferente drepturilor de utilizare sau obligaţiile specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), aceasta notifică întreprinderea cu privire la acest lucru şi îi oferă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere într-un termen rezonabil.

(3)    Autoritatea respectivă are competenţa de a solicita încetarea încălcării menţionate la alineatul (2) fie imediat, fie într-un termen rezonabil şi adoptă măsuri corespunzătoare şi proporţionale pentru a garanta respectarea condiţiilor.

         În acest sens, statele membre împuternicesc autorităţile competente să impună:

(a)    sancţiuni financiare disuasive, după caz, care pot include sancţiuni periodice cu efect retroactiv; și

(b)    ordine de încetare sau de întârziere a furnizării unui serviciu sau a mai multor servicii care, dacă ar continua, ar provoca daune semnificative concurenţei, în aşteptarea conformării cu obligaţiile de acces impuse în urma unei analize de piaţă în temeiul articolului 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Măsurile şi motivele care stau la baza acestora sunt comunicate fără întârziere întreprinderii în cauză şi stabilesc un termen rezonabil pentru ca întreprinderea în cauză să respecte măsurile.”;

(b)    Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:

„(4)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (2) şi (3), statele membre acordă autorităţii competente competenţa de a impune sancţiuni financiare, după caz, întreprinderilor care nu respectă obligaţia de a furniza informaţii în conformitate cu obligaţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a) sau (b) din prezenta directivă şi la articolul 9 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) într-un termen rezonabil stabilit de autoritatea naţională de reglementare.”;

(c)    Alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:

„(5)   În cazul unor încălcări grave sau repetate ale condiţiilor din autorizaţia generală, ale condiţiilor aferente drepturilor de utilizare sau ale obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în cazul în care măsurile destinate să garanteze respectarea condiţiilor şi menţionate la alineatul (3) din prezentul articol au eşuat, autorităţile naţionale de reglementare pot împiedica o întreprindere să îşi continue activitatea de furnizare a reţelelor sau serviciilor de comunicaţii electronice sau pot îi suspenda sau retrage drepturile de utilizare. Sancţiunile şi penalităţile, care sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare, se pot aplica pentru a acoperi perioada oricărei încălcări, chiar dacă încălcarea a fost ulterior remediată.”;

(d)    Alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

„(6)   Fără a lua în considerare dispoziţiile alineatelor (2), (3) şi (5), în cazul în care autoritatea competentă are dovada încălcării condiţiilor din autorizaţia generală, a condiţiilor aferente drepturilor de utilizare sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2) care reprezintă o ameninţare gravă şi imediată la adresa securităţii, siguranţei sau sănătăţii publice sau care poate determina probleme economice sau operaţionale grave pentru alţi furnizori sau utilizatori de reţele sau servicii de comunicaţii electronice sau alţi utilizatori ai spectrului radio, aceasta poate adopta de îndată măsuri provizorii pentru a remedia situaţia înainte de adoptarea unei decizii finale. Întreprinderii în cauză i se oferă ulterior posibilitatea rezonabilă de a-şi exprima opinia şi de a propune soluţii. După caz, autoritatea competentă poate confirma măsurile provizorii, care au o valabilitate de cel mult trei luni, dar care pot fi extinse pentru încă o perioadă de maxim trei luni în cazul în care procedura de asigurare a aplicării acestora nu au fost finalizată.”;

(6)         Articolul 11 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)    Litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:

„(a)   verificarea sistematică sau a fiecărui caz în parte a respectării condiţiilor 1 şi 2 din partea A, a condiţiilor 2 şi 6 din partea B şi a condiţiilor 2 şi 7 din partea C din anexa I, precum şi a respectării obligaţiilor menţionate la articolul 6 alineatul (2);”;

(b)    La litera (b), cuvântul „anexa” se înlocuieşte cu cuvântul „anexa I”;

(c)    Se adaugă următoarele litere:

„(g)   garantarea utilizării eficiente şi asigurarea gestionării eficiente a frecvenţelor radio;

(h)    evaluarea evoluţiilor viitoare ale reţelei sau ale serviciilor, care ar putea avea impact asupra serviciilor angro puse la dispoziţia concurenţilor.”;

(d)    Al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:

„Informaţiile menţionate la primul paragraf literele (a), (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) nu pot fi solicitate înainte de accesul pe piaţă sau ca şi condiţie pentru accesul pe piaţă.”;

(7)         Articolul 14 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 14Modificarea drepturilor şi obligaţiilor

(1)    Statele membre se asigură că drepturile, condiţiile şi procedurile privind autorizaţiile generale şi drepturile de utilizare sau drepturile de instalare a infrastructurii pot fi modificate numai în cazuri justificate în mod obiectiv şi într-o măsură rezonabilă, luând în considerare, după caz, condiţiile specifice aplicabile drepturilor transferabile de utilizare a frecvenţelor radio. Cu excepţia cazurilor în care modificările propuse sunt minore şi au fost convenite cu deţinătorul drepturilor sau al autorizaţiei generale, intenţia de a efectua astfel de modificări se notifică în mod corespunzător, iar părţile interesate, inclusiv utilizatorii şi consumatorii, dispun de un termen suficient pentru a-şi exprima opiniile cu privire la modificările propuse, termen care nu poate fi decât în cazuri excepţionale mai mic de patru săptămâni.

(2)    Statele membre nu limitează şi nu retrag drepturile de instalare a infrastructurii sau drepturile de utilizare a frecvenţelor radio înainte de expirarea perioadei pentru care acestea au fost acordate, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este justificat şi, după caz, în conformitate cu anexa I şi dispoziţiile de drept intern aplicabile în materie de compensare pentru retragerea drepturilor.”;

(8)         Articolul 15 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1)  Statele membre se asigură că toate informaţiile relevante privind drepturile, condiţiile, procedurile, taxele, redevenţele şi deciziile cu privire la autorizaţiile generale, drepturile de utilizare şi drepturile de instalare a infrastructurii sunt publicate şi actualizate în mod corespunzător, astfel încât toate părţile interesate să aibă un acces facil la acestea.”;

(9)         La articolul 17, alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Fără a aduce atingere articolului 9a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), statele membre asigură conformitatea autorizaţiilor generale şi a drepturilor individuale de utilizare deja existente la 31 decembrie 2009 cu articolele 5, 6, 7 şi cu anexa I la prezenta directivă cel târziu în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(2)    În cazurile în care aplicarea alineatului (1) are drept efect reducerea drepturilor sau extinderea autorizaţiilor generale şi a drepturilor individuale de utilizare deja existente, statele membre pot extinde validitatea acelor autorizaţii şi drepturi până la 30 septembrie 2012 cel târziu, în condiţiile în care drepturile altor întreprinderi supuse dreptului comunitar nu sunt afectate de această extindere. Statele membre notifică Comisiei aceste prelungiri şi motivele care au stat la baza acestora.”;

(10)       Anexa se modifică după cum se prevede în anexa la prezenta directivă;

Articolul 4Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 se abrogă.

Articolul 5Transpunere

(1)         Statele membre adoptă şi publică până la …(18)* actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii.

Statele membre aplică măsurile respective de la ….(19)**.

Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)         Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziţii legale naţionale adoptate în domeniul aflat sub incidenţa prezentei directive.

Articolul 6Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                     Pentru Consiliu

Preşedintele                                                  Preşedintele

ANEXĂ

Anexa la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea) se modifică după cum urmează:

1.          Primul alineat se înlocuieşte cu titlul următor:

„Condiţiile enumerate în prezenta anexă prevăd lista maximă de condiţii care pot însoţi autorizaţiile generale (partea A), drepturile de utilizare a frecvenţelor radio (partea B) şi drepturile de utilizare a numerelor (partea C), în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) şi articolul 11 alineatul (1) litera (a), în limitele permise în temeiul articolelor 5, 6, 7, 8 şi 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”;

2.          Partea A se modifică după cum urmează:

(a)    Punctul 4 se înlocuieşte cu următorul text:

„4.    Accesibilitatea numerelor din planul naţional de numerotaţie pentru utilizatorii finali, a numerelor din Spaţiul european de numerotaţie telefonică, a numerelor internaţionale gratuite şi, atunci când este posibil din punct de vedere tehnic şi economic, a numerelor din planurile de numerotaţie ale altor state membre şi condiţiile în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal).”

(b)    Punctul 7 se înlocuieşte cu următorul text:

„7.    Protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private specifică sectorului de comunicaţii electronice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)*

______________________

*       JO L 201, 31.7.2002, p. 37.”;

(c)    Punctul 8 se înlocuieşte cu următorul text:

„8.    Normele de protecţie a consumatorului specifice sectorului de comunicaţii electronice, inclusiv condiţiile, în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) şi condiţiile privind accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap, în conformitate cu articolul 7 din respectiva directivă.”

(d)    La punctul 11, cuvintele „Directiva 97/66/CE” se înlocuiesc cu „Directiva 2002/58/CE”.

(e)    Se adaugă următorul punct:

„11a. Condiţiile de utilizare pentru comunicatele autorităţilor publice către publicul larg pentru avertizarea acestuia în caz de ameninţări iminente şi pentru limitarea consecinţelor catastrofelor majore.”

(f)     Punctul 12 se înlocuieşte cu următorul text:

„12.  Condiţiile de utilizare în caz de catastrofe majore sau urgenţe naţionale în vederea asigurării comunicaţiilor dintre serviciile de urgenţă şi autorităţi.”

(g)    Punctul 16 se înlocuieşte cu următorul text:

„16.  Siguranţa reţelelor publice în caz de acces neautorizat, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice).

(h)    Se adaugă următorul punct:

„19. Obligaţii de transparenţă ale întreprinderilor furnizoare de reţele de comunicaţii publice care oferă servicii de comunicaţii electronice puse la dispoziţia publicului, în vederea asigurării conectivităţii între utilizatorii finali, în conformitate cu obiectivele şi principiile enunţate la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (Directiva cadru), aducerea la cunoştinţă a oricăror condiţii care limitează accesul la servicii şi aplicaţii şi/sau utilizarea acestora, în cazul în care astfel de condiţii sunt acceptate de statele membre, în conformitate cu legislaţia comunitară şi, acolo unde este necesar şi proporţional, accesul autorităţilor naţionale de reglementare la informaţiile necesare pentru verificarea corectitudinii unei astfel de aduceri la cunoştinţă.”

3.      Partea B se modifică după cum urmează:

(a)    Punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

„1.    Obligaţia de a furniza un serviciu sau de a utiliza un tip de tehnologie pentru care au fost acordate drepturi de utilizare a frecvenţelor, inclusiv, după caz, cerinţe de acoperire şi de calitate.”

(b)    Punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:

„2.    Utilizarea eficientă şi efectivă a frecvenţelor, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”

(c)    Se adaugă punctul următor:

„9.    Obligaţiile specifice utilizării experimentale a frecvenţelor radio.”;

4.     În partea C, punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:

„1.    Desemnarea serviciului pentru care se foloseşte numărul, inclusiv orice cerinţă privind furnizarea serviciului în cauză şi, în vederea evitării oricărui dubiu, principiile de tarifare şi preţurile maximale care se pot aplica în seria de numere respectivă în vederea asigurării protecţiei consumatorului în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).”.

(1)

Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0449.

(2)

* Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. Corecturile şi adaptările tehnice realizate de către servicii: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive; textul eliminat este marcat prin simbolul ║.

(3)

             JO C 224, 30.8.2008, p. 50.

(4)

             JO C 257, 9.10.2008, p. 51.

(5)

             Avizul Parlamentului European din 24 septembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 16 februarie 2009 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Poziţia Parlamentului European din xx mai 2009.

(6)

             JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

(7)

             JO L 108, 24.4.2002, p. 7.

(8)

             JO L 108, 24.4.2002, p. 21.

(9)

             JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

(10)

             JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

(11)

+             JO: de introdus numărul, data şi referinţele de publicare ale regulamentului respectiv.

(12)

       JO C 151, 29.6.2006, p. 15.

.

(13)

            JO L 108, 24.4.2002, p. 1.

(14)

           JO L 198, 27.7.2002, p. 49.

(15)

            Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 77, 13.3.2004, p. 1).

(16)

           Recomandarea Comisiei din 11 februarie 2003 privind pieţele relevante de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice susceptibile de a fi supuse unor reglementări ex ante în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (JO L 114, 8.5.2003, p. 45).

(17)

            JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(18)

*              JO:

(19)

**            JO:


EXPUNERE DE MOTIVE

Revizuirea cadrului de reglementare reprezintă o oportunitate de reconsolidare a poziției de lider a Europei în domeniul comunicațiilor prin puncte fixe și fără fir, de accelerare a dezvoltării unor servicii inovatoare și cu o mare valoare adăugată și de obținere a unei acoperiri integrale a internetului de bandă largă(1).

Vremurile dificile pe care le trăim fac apel, mai mult ca oricând, la o reformă a procesului de reglementare care să urmărească îndeplinirea următoarelor obiective: o concurență puternică, investiții și inovații sporite, beneficii pentru consumatori și o coeziune socială crescută, într-o piață unică unitară și funcțională a comunicațiilor electronice.

Atingerea acestor obiective presupune ca demersul legislativ să îndeplinească trei criterii principale: eficiență economică, certitudine juridică și predictibilitate normativă, precum și echilibru instituțional.

Până acum, doar câteva aspecte politice au putut fi abordate în cadrul discuțiilor tripartite. Raportoarea a încercat să propună în cadrul acestora compromisuri practice pentru a ajunge la un acord cu Consiliul și pentru a încheia procedura legislativă în a doua lectură. În plus, raportoarea a anunțat o serie de modificări la procedura de „coreglementare” referitoare la măsurile corective, pentru a răspunde la anumite îndoieli cu privire la echilibrul instituțional.

În căutarea unui compromis

Gestionarea spectrului de frecvențe

Recomandările din a doua lectură nu se îndepărtează de la ceea ce ar trebui să constituie baza acordului dintre Parlament și Consiliu: statele membre rețin principala responsabilitate pentru gestionarea spectrului de frecvențe. Cu toate acestea, se fac eforturi pentru creșterea coordonării și, acolo unde este necesar, pentru a permite adoptarea unor măsuri de armonizare.

În primul rând, în ceea ce privește programele politicii din domeniul spectrului de frecvențe radio, raportoarea precizează, de asemenea, faptul că acestea definesc orientările politice pentru planificarea strategică, coordonarea și armonizarea utilizării spectrului de frecvențe radio în Comunitate, răspunzând în acest fel la criticile conform cărora Parlamentul urmărește să gestioneze la nivel micro problemele de spectru. În al doilea rând, se deplasează măsurile de armonizare prevăzute la articolul 9c la prezentul articol, ceea ce permite, sub rezerva acordului Parlamentului European și al Consiliului, prin programele politice din domeniul spectrului de frecvențe radio, aplicarea în viitor a măsurilor de armonizare în acest domeniu, în conformitate cu procedura de reglementare cu control. Eliminarea corespunzătoare a articolului 9c (măsuri de armonizare a gestionării frecvențelor radio) este acceptată ca parte a acestui compromis.

În paralel, se restabilește Comisia pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, până în momentul în care Parlamentul va obține garanții adecvate din partea Comisiei cu privire la dezvoltarea corespunzătoare a Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) astfel încât acesta să îndeplinească funcțiile prevăzute în programele politicii din domeniul spectrului de frecvențe radio.

În ceea ce privește mențiunile referitoare la UIT, amendamentele respective urmăresc să se ajungă la un compromis între Consiliu și Parlament prin clarificarea faptului că statele membre pot face derogare de la aplicarea principiului neutralității serviciului în vederea îndeplinirii unei cerințe prevăzute de reglementările în materie de radiocomunicații ale UIT (de exemplu, pentru a se evita problemele de interferență cu țările învecinate). Consecvența măsurilor adoptate în conformitate cu prezentul articol și organizațiile internaționale implicate în gestionarea spectrului de frecvențe este subliniată încă o dată printr-un considerent.

Trimiterea la planurile naționale privind frecvențele este abandonată în favoarea menționării anumitor restricții stabilite de statele membre, fapt care, în realitate, le oferă o marjă de manevră mai mare.

Formularea de la articolul 5 (directiva privind autorizarea) a fost revizuită în încercarea de a găsi un echilibru între dorința de flexibilitate, prin autorizațiile generale, și pragmatismul absolut, prin autorizațiile individuale, care, în practică, au constituit norma până în prezent.

„Co-reglementarea”

Raportoarea susține filozofia generală a propunerii din primă lectură a Parlamentului în ceea ce privește articolele 7 și -7a (procesul constructiv, rezultatele obligatorii), acceptând în același timp critica privind aspectele juridice (în particular, potențiala incompatibilitate cu principiul Meroni). Această nouă propunere se întemeiază pe propunerea revizuită a Comisiei, dar presupune utilizarea procedurii comitologiei atunci când Comisia și OARET nu sunt de acord una cu cealaltă. De asemenea, sunt subliniate o serie de elemente legate de aplicabilitate (timpul adecvat pentru retrimiterea notificării etc.)

Puncte-cheie neabordate încă și restabilite de raportoare

A fost reluat textul din primă lectură al Parlamentului care se referă la punctele-cheie rămase nediscutate în cadrul reuniunilor tripartite. Acesta vizează în particular rețelele ANG, separarea funcțională, armonizarea (fără legătură cu spectrul de frecvențe) și aspectele legate de conținut/„neutralitate”.

(1)

Consiliul European din 11-12 decembrie a solicitat, ca parte a Planului european de redresare economică, stimulente de reglementare pentru dezvoltarea internetului de mare viteză, inclusiv în zonele deservite necorespunzător și a celor care implică costuri ridicate, pe care piața nu reușește să le acopere.


PROCEDURĂ

Titlu

Reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice

Referinţe

16496/1/2008 – C6-0066/2009 – 2007/0247(COD)

Data primei lecturi a PE - Numărul P

24.9.2008                     T6-0449/2008

Propunerea Comisiei

COM(2007)0697 - C6-0427/2007

Propunerea modificată a Comisiei

COM(2008)0724

Data anunţului în plen al primirii poziţiei comune

19.2.2009

Comisia competentă în fond             

        Data anunţului în plen

ITRE

19.2.2009

Raportor(i)           

        Data numirii

Catherine Trautmann

18.12.2007

 

 

Examinare în comisie

17.2.2009

9.3.2009

30.3.2009

 

Data adoptării

21.4.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

2

1

Membri titulari prezenţi la votul final

Jan Březina, Jerzy Buzek, Giles Chichester, Dragoş Florin David, Pilar del Castillo Vera, Den Dover, Lena Ek, Nicole Fontaine, Norbert Glante, Fiona Hall, David Hammerstein, Rebecca Harms, Erna Hennicot-Schoepges, Romana Jordan Cizelj, Anne Laperrouze, Pia Elda Locatelli, Eugenijus Maldeikis, Eluned Morgan, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Atanas Paparizov, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Anni Podimata, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Herbert Reul, Paul Rübig, Catherine Trautmann, Claude Turmes, Nikolaos Vakalis, Adina-Ioana Vălean, Dominique Vlasto

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Alexander Alvaro, Ivo Belet, Göran Färm, Françoise Grossetête, Malcolm Harbour, Gunnar Hökmark, Erika Mann, Vittorio Prodi, Hannes Swoboda, Silvia-Adriana Ţicău, Vladimir Urutchev, Lambert van Nistelrooij

Membri supleanţi (articolul 178 alineatul (2)) prezenţi la votul final

Bernard Lehideux, Zita Pleštinská, Carl Schlyter

Data depunerii

23.4.2009

Ultima actualizare: 27 aprilie 2009Notă juridică