RAPORT referitor la accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001)

20.11.2008 - (2007/2154(INI))

Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Raportor: Marco Cappato

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001)

(2007/2154(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul CE, mai ales articolul 254 referitor la obligaţia de a publica actele legislative şi articolul 255 alineatul (7) referitor la dreptul cetăţenilor şi rezidenţilor UE de a avea acces la documentele Parlamentului, Consiliului şi Comisiei,

–   având în vedere Tratatul CE, mai ales articolul 207 alineatul (3) referitor la obligaţia Consiliului de a preciza în cadrul regulamentului său de procedură condiţiile în care publicul are acces la documentele Consiliului,

–   având în vedere Tratatul CE, mai ales articolul 1 (principiul deschiderii ca unul dintre principiile generale ale Uniunii), articolul 6 (democraţia), articolul 28 alineatul (1) şi articolul 41 alineatul (1) (referitor la aplicarea dreptului de acces în cazul documentelor referitoare la chestiunile de politică externă şi de securitate comună şi al cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală),

–   având în vedere articolul 10 şi articolul 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană care urmează a fi modificat de Tratatul de la Lisabona, şi articolul 15 şi articolul 298 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi mai ales articolul 41(dreptul la o bună administrare) şi articolul 42 (dreptul de acces la documente),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei[1],

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1700/2003 al Consiliului din 22 septembrie 2003 de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice[2],

–   având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) şi a Tribunalului de Primă Instanţă privind accesul la documente, şi mai ales hotărârile recente ale Curţii de Primă Instanţă în cauza Bavarian Lager Co. Ltd c. Comisiei Comunităţilor Europene (cauza T-194/04) şi hotărârea CJCE în cauza Regatul Suediei şi Maurizio Turco c. Consiliul Uniunii Europene (cauzele conexate C-39/05 P şi C-52/05 P „hotărârea CJCE în cauza Turco”),

–   având în vedere activităţile şi documentele realizate de Ombudsmanul european referitoare la chestiunea accesului la documente, precum şi de Autoritatea europeană de protecţie a datelor,

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 20 noiembrie 2002 dintre Parlamentul European şi Consiliu privind accesul Parlamentului European la informaţii sensibile ale Consiliului din domeniul politicii de securitate şi apărare[3];

–   având în vedere propunerea Comisiei de la 30 aprilie 2008, referitoare la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (COM(2008)0229),

–   având în vedere proiectul de convenţie al Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale,

–   având în vedere întrebările sale orale adresate Consiliului şi Comisiei referitoare la implementarea hotărârii CJCE privind cauza Turco,

–   având în vedere rapoartele anuale din 2006 ale Consiliului, Comisiei şi Parlamentului European referitoare la accesul la documente, precum şi articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,

–   având în vedere articolul 45 şi articolul 97 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0459/2008),

A. întrucât democraţiile se bazează pe statul de drept şi sunt obligate să facă publice reglementările care au impact asupra cetăţenilor, ceea ce presupune din partea instituţiilor UE obligaţia de a fi deschise şi transparente, mai ales în ceea ce priveşte procesele decizionale, astfel încât organismele legislative democratice să îşi organizeze reuniunile, dezbaterile şi procesele de vot în public, iar proiectele legislative şi textele aferente să fie, de asemenea, disponibile;

B.  întrucât, în vederea garantării responsabilităţii şi legitimităţii unui sistem politic democratic, cetăţenii au dreptul să cunoască;

- modul în care reprezentanţii lor acţionează, odată aleşi sau numiţi în organismele publice sau atunci când reprezintă statul membru la nivel european sau internaţional (principiul responsabilităţii);

- modul în care funcţionează procesul decizional (inclusiv documentele, amendamentele, programarea, actorii implicaţi, voturile exprimate etc.);

- modul în care sunt alocaţi şi cheltuiţi banii publici, precum şi rezultatele obţinute (principiul trasabilităţii fondurilor),

C. întrucât comunitatea internaţională şi Uniunea Europeană, pe baza experienţei statelor membre, au început treptat să recunoască un adevărat „drept de acces la documente” şi un „drept la informare”, bazate pe principiile democraţiei, caracterului public , transparenţei şi deschiderii”;

D. întrucât datele cantitative conţinute în rapoartele anuale referitore la aplicarea de către instituţiile UE a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 reflectă faptul că accesul la documente s-a acordat într-un număr mare de cazuri (cu o scădere generală a numărului şi ratei de refuz), în timp ce motivele invocate pentru refuz sunt diferite de la o instituţie UE la alta (primul dintre acestea fiind protecţia procesului decizional), precum şi faptul că în ceea ce priveşte documentele sensibile, Comisia şi Parlamentul nu au inclus asemenea documente în registrele lor, iar Consiliul a înregistrat 79 de documente sensibile dintr-un total de 409 de documente în registrul său; întrucât în urma analizei cantitative rezultă clar că o serie de dispoziţii ale acelui regulament au dat naştere la interpretări divergente în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare corectă, ceea ce a condus la sesizări ale cetăţenilor la Ombudsmanul European şi la CJCE;

E.  întrucât Consiliul, introduce numărul de referinţă interinstituţional numai într-un număr limitat de documente, ceea ce contravine articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, făcând astfel dificilă asocierea documentului respectiv cu o procedură, ceea ce conduce totodată, şi clasifică, pe de altă parte, documentele fie în categoria „documente interne", fie în categoria „documente diplomatice”, anulând astfel dreptul de acces al cetăţenilor la documente;

F.  întrucât, în conformitate cu Considerentul 6 al Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, trebuie acordat accesul la documentele rezultate în urma procedurii puterilor delegate (comitologia) şi întrucât nouă zecimi din legislaţia produsă este adoptată în baza aceleaşi proceduri şi, în consecinţă, trebuie garantat pe deplin un control adecvat, transparent şi democratic al Parlamentului în acel cadru,

G. întrucât Internetul a devenit principalul mijloc de consultare a documentelor UE pentru cetăţeni, iar numărul documentelor făcute disponibile on-line de către instituţiile UE a crescut, ceea ce creează necesitatea de a îmbunătăţi şi mai mult caracterul accesibil al paginilor de internet al instituţiilor şi documentelor UE, interconectarea lor şi crearea la nivelul UE a unui singur portal de acces pentru toate documentele, procedurile şi instituţiile;

H. întrucât instituţiile UE ar trebui în prezent să întreprindă măsuri suplimentare pentru realizarea unei mai mari transparenţe, deschideri şi democraţii, optând pentru un act legislativ UE referitor la libertatea de informare, deoarece au fost aduse în atenţia publicului o serie de deficienţe în cadrul aplicării Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, şi întrucât instituţiile UE trebuie să analizeze şi să aplice urgent hotărârile recente, iar Comisia a făcut publică propunerea sa de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001,

1.  subliniază că hotărârea de referinţă a CJCE în cauza Turco afirmă în concluzii că: „Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 impune, în principiu, obligaţia de a face public avizul Serviciului juridic al Consiliului referitor la procesul legislativ”[4] şi că în această hotărâre, Curtea a ajuns la următoarele concluzii:

- dreptul de acces al publicului la documentele instituţiilor UE derivă din caracterul democratic al acestor instituţii, după cum prevede referirea 4 şi articolul 1 al Regulamentului (CE) 1049/2001,

- excepţiile menţionate în acest regulament (cum ar fi protecţia procesului decizional) trebuie interpretate într-o manieră strictă şi echilibrată faţă de interesul public major pentru dezvăluirea conţinutului, deoarece acesta este legat de democraţie, participarea mai activă a cetăţenilor în procesul decizional, legitimitatea administraţiei, eficienţa şi responsabilitatea în faţa cetăţenilor[5],

- aceste concluzii sunt şi mai importante atunci când instituţiile acţionează în calitatea lor legislativă[6],

- deschiderea manifestată cu privire la opiniile diferite asupra unui act (şi a legalităţii acestuia) „contribuie la creşterea legitimităţii instituţiilor în ochii cetăţenilor europeni şi la o încredere mai mare în acestea, prin faptul că divergenţele ivite între diferite puncte de vedere pot fi dezbătute în mod deschis”[7],

- instituţiile trebuie să ofere detalii cu privire la motivele refuzului[8];

- se poate aplica excepţia numai pentru perioada pentru care se justifică protecţia pe baza conţinutului documentului[9];

2.  subliniază că hotărârea CJCE în cauza Turco consolidează în cadrul UE principiul prin care instituţiile democratice au datoria de a asigura caracterul public al activităţilor lor, al documentelor şi deciziilor, ceea ce reprezintă o condiţie a legalităţii lor, a legitimităţii şi a responsabilităţii, în temeiul articolului 6 al Tratatului UE şi al articolelor 254 şi 255 al Tratatului CE, şi prin urmare, trebuie publicate documentele şi, în orice caz, acestea trebuie să fie accesibile, iar excepţiile relative la acest principiu trebuie să fie limitate şi de strictă interpretare;

3.  invită de urgenţă toate instituţiile UE să aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 din perspectiva jurisprudenţei recente, mai ales a hotărârii CJCE în cauza Turco, cu toate implicaţiile aferente, mai ales în procedurile legislative (publicarea avizelor Serviciului juridic, interpretarea strictă a excepţiilor, obligaţia de a oferi amănunte referitore la motivele refuzului etc.) şi invită, de asemenea, Consiliul să îşi revizuiască normele, să asigure publicitatea tuturor dezbaterilor, documentelor şi informaţiilor, inclusiv componenţa delegaţiilor statelor membre în Consiliu şi în grupurile de lucru şi grupurile de experţi, să întocmească o transcriere a reuniunilor sale publice, deoarece şi în acest caz se aplică concluziile CJCE cu privire la faptul că deschiderea necesară interesului public primează în faţa protecţiei procesului decizional – opiniile diferite asupra unui act legislativ conferind o mai mare legitimitate instituţiilor;

4.  invită instituţiile UE să definească norme comune referitoare la modul de desfăşurare al procedurilor administrative şi la modul de depunere, secretizare, desecretizare, înregistrare şi diseminare al documentelor în interiorul şi în afara instituţiilor UE, neuitând faptul că principiul transparenţei este indisociabil de principiul bunei administrări aşa cum a fost proclamat de Parlamentul European, de Consiliul şi de Comisie în articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; din aceeaşi perspectivă, Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 354/83 al Consiliului din 1 februarie 1983 privind deschiderea către public a arhivelor istorice ale Comunității Economice Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice[10] ar trebui unificat ca parte a revizuirii Regulamentului 1049/2001 astfel încât să includă definiţiile normelor comune privind arhivele live, mixte şi istorice pentru a evita diferenţele existente între practicile instituţiilor UE şi cele ale statelor membre;

5.  este de opinie că Parlamentul trebuie să fie un exemplu în privinţa principiilor caracterului public, al transparenţei şi al deschiderii în UE şi că, înaintea alegerilor parlamentare din 2009, trebuie să lanseze un plan extraordinar de acţiune, de exemplu în cadrul iniţiativei e-Parlament care să garanteze că vor fi disponibile mai multe informaţii şi într-o manieră mai accesibilă, cu privire la:

–   activităţile deputaţilor europeni, participarea şi prezenţa acestora la lucrările parlamentare, în termeni absoluţi, relativi şi procentuali, aspecte care să fie disponibile şi accesibile cetăţenilor şi prin intermediul criteriilor de căutare[11],

–              activităţile în plen, în comisii, în delegaţii sau în cadrul organelor interne ale Parlamentului: ar trebui îmbunătăţit Observatorul legislativ prin includerea referinţelor şi trimiterilor la toate documentele relevante[12]; lucrările comisiilor şi delegaţiilor trebuie transmise şi, de asemenea, înregistrate, pe pagina de internet a Parlamentului, după cum sunt transmise lucrările din plen, şi trebuie făcute accesibile şi puse la dispoziţia cetăţenilor prin intermediul criteriilor de căutare; organele interne (cum ar fi Conferinţa preşedinţilor, Biroul, Chestorii, Grupul de lucru privind reforma parlamentară etc.) ar trebui să promoveze şi să asigure cel mai ridicat nivel de transparenţă a lucrărilor în privinţa altor membri şi cetăţeni, făcând disponibile toate documentele lor;

–   indemnizaţiile şi cheltuielile deputaţilor, în conformitate cu poziţia adoptată de Ombudsmanul european referitoare la faptul că accesul la informaţii trebuie aplicat şi acestui tip de informaţii[13] , precum şi tuturor declaraţiilor de interese financiare ale tuturor deputaţilor şi că acest tip de informaţii trebuie să fie disponibile în toate limbile oficial ale UE,

şi invită statele membre, parlamentele naţionale şi alte organisme alese să procedeze în acest fel, înfiinţând un registru al parlamentelor şi al activităţilor parlamentare;

6.  îndeamnă Comisia să dea curs recomandării Ombudsmanului european (Plângerea 3208/2006/GG) referitoare la registrul Comisiei în ceea ce priveşte obligaţia sa de a „include, în temeiul articolului 3 litera (a), trimiteri la toate documentele aflate în posesia sa în registrul prevăzut la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, în cazul în care aceste lucruri nu au fost încă realizate”;

7.  consideră că ar fi mai uşor de consultat documentele şi informaţiile dacă documentele ar fi depuse, înregistrate şi reutilizate de către alte instituţii legislative în conformitate cu un set de standarde comune (de exemplu pentru referinţele la versiuni diferite ale aceluiaşi document, amendamentele sale, anexele şi corrigenda)[14] prin utilizarea de procesoare de texte cu sursă deschisă, un multilingvism şi tehnologii eficiente care să le permită persoanelor cu dizabilităţi să aibă acces la informaţii şi documente, după cum a recomandat Comisia statelor membre în comunicarea privind soluţiile interoperabile pentru administraţia publică europeană (ISA) (COM (2008)0583) , după cum este prevăzut în Directiva 2003/98/CE a Parlamentului european şi a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public[15]);

8.  consideră că accesul la informaţii referitoare la instituţiile UE rămâne încă pentru cetăţenii obişnuiţi un demers presărat cu obstacole, datorită lipsei unei politici interinstituţionale eficiente şi orientate către cetăţeni în ceea ce priveşte transparenţa şi comunicarea; consideră că indiferent de punctul de acces, cetăţenii UE trebuie să poată urmări o anumită procedură administrativă sau legislativă şi accesa toate documentele referitoare la aceasta[16]; după cum s-a solicitat încă din 2001, trebuie definită o foaie de parcurs pentru a îmbunătăţi, simplifica şi completa registrele şi paginile web ale instituţiilor UE şi pentru a le face interoperabile; instituţiile UE care şi-au propus să conducă elaborarea de tehnici de e-guvernare trebuie să fie capabile şi să dorească să creeze un veritabil motor de căutare interinstituţional care să ofere publicului un acces la documente şi informaţii mai uşor de utilizat;

9.  îşi exprimă regretul profund pentru că, în pofida prevederilor din articolul 12 al Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, multe documente legislative pregătitoare nu sunt încă înregistrate (cum ar fi „documentele interne”, dezbătute în cea mai mare în cadrul grupurilor de lucru instituite de Coreper 1, la Consiliu) iar atunci când sunt înregistrate nu au codul interinstituţional, astfel încât este imposibil să fie reunite într-o referinţă comună interinstituţională, ca parte a unui proiect pilot interinstituţional „Transparenţa în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie ” (Trans-Jai), lansat încă din 2004 pentru procedurile legislative pentru spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (SLSJ); ia act de noul termen (2010) anunţat în plen de către vicepreşedintele Wallström şi consideră, în consecinţă, că acest termen nu va fi din nou respectat dacă instituţiile UE nu pun imediat la dispoziţie un ofiţer de legătură care să introducă codul interinstituţional atunci când lipseşte din documentele originale; situaţia prezentă reprezintă nu numai o pierdere de timp şi bani publici, ci şi o modalitate de a ţine cetăţenii la distanţă de activităţile legislative în cazul domeniilor foarte sensibile cum ar fi SLSJ; îndeamnă Comisia să anticipeze intrarea în vigoare a unui asemenea instrument pentru începutul următoarei legislaturi parlamentare;

10. consideră că instituţiile UE trebuie să înfiinţeze un singur registru / portal de informaţii şi documente, care să le permită cetăţenilor să urmărească o procedură specifică şi să acceseze toate documentele referitoare la aceasta[17]; acest plan ar urma să conţină mai multe măsuri, pornind de la simplificarea şi completarea registrelor şi paginilor de internet ale acestora şi interconectarea lor între instituţiile UE, până la integrarea acestora într-un singur portal UE; solicită crearea unui buletin interinstituţional zilnic care să colecteze informaţii şi documente referitoare la activităţile şi agendele legislative şi nelegislative ale UE, după cum a fost planificat în cazul proiectului Trans-JAI - proiect care are la bază un acord interinstituţional din 2004 şi care, din păcate, nu este încă operaţional – înaintea următoarei legislaturi parlamentare;

11. solicită instituţiilor UE să se asigure că, măcar înaintea următoarei legislaturi parlamentare:

- toate documentele pregătitoare indică referinţa procedurii legislative,

- toate ordinele de zi şi rezultatele procedurilor Consiliului şi ale organismelor însărcinate cu pregătirea actelor indică în mod clar documentele de bază şi sunt înregistrate şi publicate în timp util în registrul Consiliului (inclusiv aşa-numitele „documente interne”),

- explică în mod clar cetăţenilor europeni, într-o manieră corectă şi transparentă, organigramele instituţiilor lor, indicând dimensiunile fiecărei unităţi interne, fluxul de muncă intern şi termenele limită orientative pentru dosarul de care se ocupă, serviciile cărora cetăţenii li se pot adresa pentru a obţine ajutor, informaţii sau soluţii administrative;

–   toate propunerile legislative să fie însoţite de o evaluare a impactului disponibilă public;

12. solicită instituţiilor UE să asigure îmbunătăţirea transparenţei în cadrul procedurilor de comitologie, precum şi în acordurile după prima lectură negociate între instituţiile UE în cadrul procedurii de codecizie (aşa-numitele „trialoguri”), să se asigure că acordurile interinstituţionale respectă în totalitate obligaţiile referitoare la caracterul public, transparenţa şi deschiderea procedurilor legislative, care implică o adunare parlamentară care are obligaţia statutară de a organiza şedinţele în public şi de a publica documentele analizate;

13. subliniază faptul că trebuie revizuite procedurile existente pentru legislaţia „delegată” (aşa-numitele acte legislative de comitologie,) care reprezintă nouă zecimi din actele cu caracter obligatoriu adoptate anual de către instituţiile UE, şi trebuie aplicate astfel încât să se asigure garantarea principiilor democratice ale transparenţei, publicarea membrilor, lucrărilor şi voturilor din comisiile de comitologie, precum şi accesul imediat al parlamentarilor naţionali şi europeni, dar şi a cetăţenilor, la documentele din registrul comitologiei, de îndată ce acestea sunt trimise membrilor comisiilor de comitologie (după cum a promis fostul Comisar Barnier); consideră că o trebuie aplicată o transparenţă mai mare mai ales proiectelor de regulamente, iar Parlamentul ar trebui să organizeze prelucrarea unor asemenea propuneri într-un mod cât se poate de deschis şi de transparent, evitând astfel situaţiile opace de tipul celor care au apărut în cazul regulamentelor privind securitatea transportului aerian legate de lichidele şi scanerele corporale;

14. consideră că principiul cooperării loiale între instituţiile UE presupune obligaţia instituţiilor, mai ales atunci când lucrează la dosarele legislative sau la tratatele internaţionale (de exemplu cooperarea UE-SUA în domeniul JAI, PNR şi protecţia datelor) sau la procedurile de numire (de exemplu numirea directorului Agenţiei Uniunii Europene pentru drepturile fundamentale) să-şi comunice reciproc documentele şi informaţiile cele mai importante, chiar dacă sunt sensibile sau confidenţiale, consideră, de asemenea, că practicile curente ar trebui îmbunătăţite de urgenţă;

15. apreciază pozitiv eforturile Ombudsmanului european în vederea asigurării unei mai mari transparenţe din partea instituţiilor europene şi împărtăşeşte opiniile exprimate de Autoritatea europeană pentru protecţia datelor referitoare la echilibrul dintre protecţia datelor şi dreptul la viaţă privată prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele comunitare și la libera circulație a acestor date[18] şi Regulamentul (CE) nr. 1049/2001; solicită Ombudsmanului european întocmirea unui raport referitor la accesul la documente pentru Parlamentul nou ales, care să se ocupe de chestiunile discutate în acest raport;

16. invită instituţiile UE şi statele membre să promoveze o cultură administrativă comună a transparenţei, bazată pe principiile reliefate în articolul 41 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin jurisprudenţa CJCE, recomandările Ombudsmanului european şi a celor mai bune practici din statele membre; consideră că, după cum este cazul responsabililor pentru protecţia datelor, fiecare directorat general din cadrul instituţiilor UE trebuie să se asigure că documentele sunt depuse, înregistrate, secretizate, desecretizate şi diseminate ţinându-se seama de principiul bunei administraţii, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 şi regulamentele de procedură ale instituţiilor UE respective;

17. solicită lansarea unui an european al transparenţei şi promovarea unei campanii europene pentru transparenţă în 2009 cu ocazia alegerilor europene, astfel încât cetăţenii să-şi cunoască drepturile de acces la documentele UE , precum şi standardele referitoare la caracterul public, deschidere şi transparenţă, de asemenea, şi în statele membre;

18. consideră că transparenţa la nivel UE trebuie să fie reflectată de către statele membre când transpun legislaţia UE în legislaţia naţională şi invită parlamentele naţionale şi Conferinţa organelor specializate în afaceri comunitare şi europene ale parlamentelor din Uniunea Europeană să examineze propunerile conţinute în această rezoluţie şi să promoveze registrul UE al activităţilor parlamentelor şi parlamentarilor, fapt care ar pute contribui la asigurarea şi la creşterea cooperării reciproce şi a consultării între UE, Parlament şi parlamentele naţionale, bazându-se totodată pe cele mai bune practici în ceea ce priveşte transparenţa e-Parlamentului şi e-guvernării;

19. invită partidele politice şi grupurile politice parlamentare să promoveze transparenţa şi deschiderea pe plan intern şi în parlamente, de exemplu prin difuzarea reuniunilor şi publicarea programelor şi documentelor pe internet;

20. ia act de îngrijorarea exprimată cu privire la proiectul Consiliului Europei de Convenţie cu privire la accesul la documentele oficiale de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în avizul nr. 270 (2008) şi solicită statelor membre să includă în proiectul convenţiei cel puţin amendamentele formulate de către membrii acelei Adunări;

21. invită Consiliul European şi CJCE (acesta în măsura în care este vorba de sarcinile sale administrative), cele două instituţii fiind singurele care nu aplică încă documentelor Regulamentul CE nr.1049/2001) să reflecteze şi să ia măsurile adecvate în vederea remedierii situaţiei;

22. invită instituţiile europene să depună eforturi în vederea unei ambiţioase legi europene privind libertatea de informare, pe baza propunerii curente revizuite a Regulamentului (CE) no 1049/2001;

23. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Ombudsmanului european, Autorităţii europene de protecţie a datelor şi Consiliului Europei.

• [1]  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
• [2]  JO L 243, 27.9.2003, p. 1.
• [3]  JO C 298, 30.11.2002, p. 1.
• [4]  Punctul 68 din hotărârea CJCE în cauza Turco.
• [5]  Documentului care poate fi protejat printr-o excepţie (de exemplu un „aviz legal”) ar trebui să i se examineze conţinutul în vederea stabilirii exacte a părţii care este protejată prin excepţie; riscurile asociate dezvăluirii trebuie să fie „ predictibile raţional şi nu pur ipotetice”; se va realiza un echilibru între un asemenea risc şi „interesul public ca documentul să fie accesibil din perspectiva avantajelor oferite de o [...] deschidere mai mare, care să permită cetăţenilor să participe mai activ în procesul decizional şi garantează faptul că administraţia are o legitimitate mai mare, este mai eficientă şi mai responsabilă în faţa cetăţenilor, într-un sistem democratic”.
• [6]  Deoarece „posibilitatea ca cetăţenii să fie informaţi cu privire la consideraţiile care stau la baza acţiunii legislative reprezintă o precondiţie pentru exercitarea efectivă a drepturilor lor democratice” (punctul 46 din Hotărârea CJCE în cauza Turco) şi deoarece interesul public major, subliniat în Regulamentul 1049/2001, ca „dezvăluirea documentelor…atunci când sunt dezbătute iniţiativele legislative, conduce la o mai mare transparenţă şi deschidere a procesului legislativ şi consolidează dreptul democratic la cetăţenilor europeni”( punctul 67 din Hotărârea CEJ în cauza Turco).
• [7]  Punctul 59 din hotărârea CJCE în cauza Turco.
• [8]  Punctul 69 din hotărârea CJCE în cauza Turco.
• [9]  Punctul 70 din hotărârea CJCE în cauza Turco.
• [10]  JO L 43, 15.2.1983, p. 1.
• [11]  Cum ar fi: câte zile a fost prezent deputatul în PE şi unde a semnat şi /sau votat, precum şi cum s-a desfăşurat votarea, în plen sau in comisie; la care reuniuni ale organismelor instituţionale a participat, în plen şi /sau comisie şi/ sau delegaţie etc.; informaţiile ar trebui să fie disponibile şi prin intermediul criteriilor de căutare, cum ar fi numele deputatului/ plen / comisie/ delegaţii /voturi/prezenţă/ zi / lună/ an / legislatură etc., iar linkurile către această pagina de internet trebuie să fie incluse în pagina de internet a deputatului, precum şi în alte pagini relevante; paginile de internet ale deputaţilor trebuie să includă aceste informaţii alături de numele asistenţilor, avizele făcute, amendamentele din comisie şi din plen aduse rapoartelor sau altor acte, explicaţii cu privire la vot, intervenţii audio-video, declaraţii scrise, inclusiv lista semnatarilor etc.
• [12]  Procedurile şi documentele din comisii, cum ar fi primele rapoarte şi amendamentele, avizele de la alte comisii, avizele Serviciului juridic, amendamentele depuse în plen, voturile, scrisorile interinstituţionale, mai ales cele referitore la procedurile legislative, la nivel de comisie şi la nivelul reuniunilor în plen etc..
• [13]  Propunere de recomandare a Ombudsmanului european către Parlamentul European ca urmare a Plângerii 3643/20057 (GK)WP.
• [14]  Ceea ce nu se întâmplă în momentul de faţă la Comisie, Parlamentul şi Comisia având practici diferite.
• [15]  JO L 345, 31.12.2003, p. 90.
• [16]  Cum ar fi propunerile originale, procesele verbale ale reuniunilor, rapoartele, amendamentele, voturile, rezultatele voturilor, dezbaterile, textul în vigoare, punerea în aplicare în statele membre, rapoarte de evaluare etc..
• [17]  Cum ar fi propunerile originale, procesele verbale ale reuniunilor, rapoartele, amendamentele, voturile, rezultatele voturilor, dezbaterile, textul în vigoare, implementarea în statele membre, rapoarte de evaluare etc..
• [18]  JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	17.11.2008
Rezultatul votului final	+: –: 0:	43 0 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Alexander Alvaro, Catherine Boursier, Emine Bozkurt, Kathalijne Maria Buitenweg, Maddalena Calia, Giusto Catania, Jean-Marie Cavada, Fabio Ciani, Carlos Coelho, Elly de Groen-Kouwenhoven, Panayiotis Demetriou, Gérard Deprez, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Claudio Fava, Armando França, Kinga Gál, Patrick Gaubert, Jeanine Hennis-Plasschaert, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Stavros Lambrinidis, Roselyne Lefrançois, Baroness Sarah Ludford, Javier Moreno Sánchez, Maria Grazia Pagano, Martine Roure, Inger Segelström, Vladimir Urutchev, Ioannis Varvitsiotis, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Marco Cappato, Carlo Casini, Elisabetta Gardini, Monica Giuntini, Genowefa Grabowska, Luis Herrero-Tejedor, Sophia in ‘t Veld, Ona Juknevičienė, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jörg Leichtfried, Nicolae Vlad Popa, Luca Romagnoli, Stefano Zappalà
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Inés Ayala Sender