Procedură : 2008/2250(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0015/2009

Texte depuse :

A6-0015/2009

Dezbateri :

PV 18/02/2009 - 27

Voturi :

PV 19/02/2009 - 5.7
CRE 19/02/2009 - 5.7
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


RAPORT     
PDF 210kWORD 160k
26 ianuarie 2009
PE 414.292v03-00 A6-0015/2009

referitor la economia socială

(2008/2250(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

Raportoare: Patrizia Toia

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice Și monetare
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la economia socială

(2008/2250(INI))

Parlamentul European,

-   având în vedere articolele 3, 48, 125-130 și 136 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

-   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene(1) și Directiva 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului în legătură cu participarea lucrătorilor(2),

-   având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(3),

-   având în vedere Decizia 2008/618/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(4),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 ianuarie 2008 privind o propunere de raport comun privind protecția socială și incluziunea socială 2008 (COM(2008)0042), documentul însoțitor la Comunicarea Comisiei privind o propunere de raport comun (SEC(2008)0091) și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă 2007/2008, aprobat de Consiliul European de primăvară din 13-14 martie 2008,

-   având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 1994 privind economia alternativă socială(5),

-   având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 1998 privind rolul cooperativelor în creșterea ocupării forței de muncă în rândul femeilor(6),

-   având în vedere Poziția sa din 17 iunie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010) (7),

-   având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(8),

-   având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(9),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2004 privind promovarea societăților cooperative în Europa (COM(2004)0018),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iunie 1997 privind promovarea rolului organizațiilor și fundațiilor de voluntariat în Europa (COM(1997)0241) și Rezoluția Parlamentului din 2 iulie 1998 referitoare la aceasta(10),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2000 privind acțiunile la nivel local pentru ocuparea forței de muncă: o dimensiune locală pentru strategia europeană de ocupare a forței de muncă (COM(2000)0196),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 noiembrie 2001 privind consolidarea dimensiunii locale a strategiei europene de ocupare a forței de muncă (COM(2001)0629) și Rezoluția Parlamentului din 4 iulie 2002 referitoare la aceasta(11),

-   având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European privind economia socială, în special cele privind Economia socială și piața internă(12), Diversificarea economică în țările în curs de aderare – rolul IMM-urilor și al întreprinderilor din domeniul economiei sociale(13) și Abilitatea IMM-urilor și a întreprinderilor din domeniul economiei sociale de a se adapta la schimbările provocate de creșterea economică(14),

-   având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2008 privind contribuția activității de voluntariat la coeziunea economică și socială(15),

-   având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2006 privind un model social european pentru viitor(16),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008)0412),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată „Un angajament reînnoit în favoarea unei Europe sociale: consolidarea metodei deschise de coordonare în materie de protecție socială și de incluziune socială” (COM(2008)0418) și primul raport bienal privind SSIG (SEC(2008)2179/2),,

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6–0015/2009),

A.  întrucât modelul social european s-a constituit în special pe baza unui nivel ridicat de servicii, produse și locuri de muncă generate de economia socială, precum și cu sprijinul capacităților de anticipare și de inovare dezvoltate de promotorii săi;

B.  întrucât economia socială se bazează pe o paradigmă socială care corespunde principiilor fundamentale ale modelului european social și de bunăstare; întrucât economia socială are un rol cheie în prezent în păstrarea și consolidarea acestui model prin reglementarea producției și prin furnizarea de numeroase servicii sociale de interes general;

C.  întrucât, în consecință, modelele de economie socială ar trebui valorificate pentru a atinge obiectivele comune care se vor regăsi în ansamblul politicilor europene în ceea ce privește creșterea economică, angajabilitatea, formarea și serviciile destinate persoanelor;

D.  întrucât bogăția și echilibrul unei societăți provin din diversitatea sa, iar economia socială contribuie activ la aceasta prin ameliorarea și consolidarea modelului social european și prin crearea unui model distinctiv de întreprindere care permite economiei sociale să contribuie la o creștere stabilă și durabilă;

E.  întrucât valorile economiei sociale corespund într-o mare măsură obiectivelor UE de integrare socială și întrucât ar trebui să se creeze o legătură între aceasta și locurile de muncă decente, formarea și reintegrarea profesională;   întrucât economia socială a arătat că poate ameliora considerabil statutul social al persoanelor dezavantajate - lucru demonstrat, de exemplu, de cooperativele de microcredite create de Prof. Mohammed Yunus, laureat al Premiului Nobel, care, facilitând incluziunea financiară, a sporit influența femeilor – și că are o capacitate substanțială de inovare socială, încurajându-i pe cei care se confruntă cu dificultăți să găsească ei înșiși soluții la problemele lor sociale, de exemplu în ceea ce privește reconcilierea vieții profesionale cu cea privată, egalitatea de gen, calitatea vieții de familie și abilitatea de a îngriji copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap;

F.  întrucât economia socială reprezintă 10% din ansamblul întreprinderilor europene, adică 2 milioane de întreprinderi și, respectiv, 6% din totalul locurilor de muncă, și are un potențial ridicat de a genera și a menține locuri de muncă stabile, în mare parte grație faptului, caracteristic, că activitățile sale nu sunt delocalizate;

G.  întrucât întreprinderile din economia socială sunt de regulă întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) care contribuie la un model economic durabil în care persoanele sunt mai importante decât capitalul și întrucât astfel de întreprinderi sunt adesea prezente pe piața unică și trebuie, prin urmare, să garanteze că activitățile lor respectă dispozițiile legislative relevante;

H.  întrucât economia socială s-a dezvoltat din anumite forme de organizare și/sau juridice ale întreprinderilor, cum ar fi cooperativele, societățile mutuale, asociațiile, întreprinderile și organizațiile sociale, fundațiile și alte forme existente în fiecare stat membru; întrucât economia socială cuprinde o gamă de denumiri utilizate în diversele state membre, precum „economie solidară” și „al treilea sector”; întrucât, chiar dacă nu sunt descrise ca făcând parte din „economia socială” în toate statele membre, peste tot în Europa există activități comparabile care au aceleași caracteristici;

I.  întrucât trebuie să se recunoască statutul anumitor forme de organizare care fac parte din economia socială la nivelul UE, ținându-se seama de normele pieței interne pentru a reduce obstacolele birocratice în calea obținerii de finanțare comunitară;

J.  întrucât economia socială acordă prioritate unui model de întreprindere care nu se poate caracteriza nici prin dimensiuni, nici prin sectoarele în care își desfășoară activitatea, ci prin respectarea unor valori comune printre care se numără supremația democrației, a participării actorilor sociali, a persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului; apărarea și aplicarea principiului solidarității și al responsabilității; comuniunea între interesele membrilor utilizatori și interesul general; controlul democratic exercitat de membri; adeziunea voluntară și deschisă; autonomia de gestiune și independența față de autoritățile publice; mobilizarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, pentru furnizarea de servicii membrilor în conformitate cu interesul general;

K.  întrucât, în pofida importanței crescânde a economiei sociale și a organizațiilor care fac parte din ea, economia socială rămâne un sector puțin cunoscut și constituie adesea o țintă a criticilor derivate din abordări tehnice neadecvate; întrucât una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă economia socială în UE și în unele dintre statele membre este invizibilitatea sa instituțională, cauzată de particularitățile sistemelor contabile naționale;

L.  întrucât intergrupul pentru economie socială din cadrul Parlamentului European a desfășurat activități detaliate,

Observații generale

1.   subliniază că economia socială joacă un rol de esențial în economia europeană combinând profitabilitatea cu solidaritatea, creând locuri de muncă de bună calitate, consolidând coeziunea socială, economică și regională, generând capital social, promovând cetățenia activă, solidaritatea și un tip de economie care acordă prioritate oamenilor și sprijinind dezvoltarea durabilă și inovarea socială, tehnologică și de mediu;

2.   consideră importantă economia socială, atât din punct de vedere simbolic, cât și din perspectiva performanței pentru consolidarea democrației industriale și economice;

3.   recunoaște că economia socială nu va putea prospera și nu își va putea fructifica întregul potențial decât dacă beneficiază de condiții politice, legislative și operaționale adecvate, ținând cont în mod adecvat de bogăția diversității instituțiilor din economia socială și de trăsăturile specifice ale acestora;

4.  consideră că întreprinderile din economia socială nu ar trebui să fie supuse aceleiași aplicări a regulilor de concurență ca alte întreprinderi și că acestea au nevoie de un cadru juridic sigur, bazat pe recunoașterea valorilor lor specifice, pentru a-și putea desfășura activitatea în condiții echitabile de concurență cu celelalte întreprinderi;

5.  subliniază faptul că un sistem economic în care întreprinderile din economia socială joacă un rol mai semnificativ ar reduce expunerea la speculații pe piețele financiare în care unele societăți private nu sunt supuse supravegherii acționarilor și organismelor de reglementare;

Recunoașterea conceptului de economie socială

6.  reamintește că diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută în Tratatul CE, precum și prin adoptarea statutului societății cooperative europene;

7.  reamintește că, în mai multe rânduri, Comisia a recunoscut conceptul de economie socială;

8.  invită Comisia să promoveze economia socială în noile sale politici și să apere „abordarea diferită a antreprenoriatului” din cadrul economiei sociale, al cărei motor principal nu este rentabilitatea financiară, ci rentabilitatea socială, astfel încât caracteristicile specifice economiei sociale să fie luate în considerare în mod adecvat la elaborarea cadrelor juridice;

9.  consideră că Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să recunoască economia socială și părțile implicate în aceasta - cooperative, societăți mutuale, asociații și fundații - în legislațiile și politicile lor; sugerează ca aceste măsuri să cuprindă accesul ușor la credite și la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale, precum și o finanțare UE adaptată și stimulente pentru a sprijini mai bine organizațiile din domeniul economiei sociale care operează în sectoarele de pe piață și din afara pieței și care sunt create în scopul utilității sociale;

Recunoașterea juridică: statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale

10. constată că recunoașterea statutelor europene ale asociațiilor, ale societăților mutuale și ale fundațiilor este necesară pentru a garanta că întreprinderile din economia socială beneficiază de un tratament egal în cadrul legislației privind piața internă; consideră că retragerea de către Comisie a propunerilor sale privind un statut al societății mutuale europene(17) și un statut al asociației europene(18) constituie un mare pas înapoi pentru dezvoltarea acestor forme de economie socială în cadrul UE; îndeamnă, prin urmare, Comisia să își revizuiască programul de lucru în consecință;

11. invită Comisia să dea curs raportului de fezabilitate privind statutul fundației europene care va fi publicat înainte de sfârșitul lui 2008 și să inițieze un studiu de impact pentru statutul asociației europene și cel al societății mutuale europene;

12. invită Comisia și statele membre să dezvolte un cadru juridic care să recunoască economia socială ca al treilea sector;

13. invită Comisia să se asigure că societatea privată europeană va fi o formă de societate care poate fi adoptată pentru orice tip de activitate;

14. invită Comisia să instituie norme clare pentru a stabili entitățile care pot funcționa în mod legal ca întreprinderi din economia socială creând bariere legale eficiente pentru a împiedica accesul la acest sistem, astfel încât nicio organizație care nu aparține economiei sociale să nu poată beneficia de finanțare destinată întreprinderilor din economia socială sau de politicile publice concepute să încurajeze întreprinderile din economia socială;

Recunoașterea statistică

15. invită Comisia și statele membre să susțină crearea unor registre statistice naționale pentru întreprinderile din economia socială, să întocmească conturi naționale satelit pe sectoare instituționale și pe sectoare de activitate și să permită includerea acestor date în Eurostat, folosind și competențele disponibile în universități;

16. subliniază faptul că evaluarea economiei sociale este complementară evaluării instituțiilor nonprofit; invită Comisia și statele membre să promoveze utilizarea Ghidului ONU privind instituțiile nonprofit și să elaboreze conturi satelit care să permită îmbunătățirea vizibilității instituțiilor nonprofit și a organizațiilor din economia socială;

Recunoașterea ca partener social

17. susține că diversele componente ale economiei sociale ar trebui să fie recunoscute în dialogul social european sectorial și intersectorial și sugerează că atât Comisia, cât și statele membre ar trebui să încurajeze puternic procesul de includere a actorilor din economia socială în concertările sociale și dialogul civil;

Economia socială ca actor cheie pentru realizarea obiectivelor de la Lisabona

18. atrage atenția asupra faptului că întreprinderile și organizațiile din economia socială contribuie la consolidarea spiritului antreprenorial, facilitează o mai bună funcționare democratică a universului antreprenorial, integrează responsabilitatea socială și promovează integrarea socială activă a categoriilor vulnerabile;

19. subliniază faptul că angajatorii din economia socială constituie agenți importanți de reinserție și salută eforturile acestora de a crea și menține locuri de muncă de înaltă calitate, bune și stabile, precum și de a investi în lucrători; invită Comisia și statele membre să sprijine și să consolideze economia socială în rolul acesteia de bun angajator și să îi respecte statutul special;

20. subliniază faptul că economia socială contribuie la rectificarea a trei dezechilibre majore de pe piața muncii: șomajul, instabilitatea locurilor și muncă și excluderea socială și de pe piața muncii a șomerilor; în plus, constată că economia socială joacă un rol important în îmbunătățirea angajabilității și creează locuri de muncă care nu sunt, în mod normal, delocalizate, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

21. consideră că sprijinul acordat de stat întreprinderilor din economia socială ar trebui interpretat ca o investiție reală în crearea unor rețele de solidaritate care pot să consolideze rolul comunităților și autorităților locale în elaborarea politicilor sociale;

22. consideră că problemele sociale necesită reflecție, dar că, în circumstanțele actuale, este nevoie într-o mai mare măsură de acțiune; consideră că cele mai multe probleme sociale ar trebui soluționate la nivel local, pentru a soluționa situații și probleme practice; consideră că, pentru a fi eficiente, astfel de acțiuni necesită norme stricte de coordonare, ceea ce implică o cooperare strânsă între autoritățile publice și întreprinderile din economia socială;

23. constată că, prin faptul că sunt puternic ancorate la nivel local, întreprinderile din economia socială permit crearea unor legături între cetățeni și organele lor de reprezentare regionale, naționale și europene și sunt astfel în măsură să contribuie la o guvernanță europeană eficace din punctul de vedere al coeziunii sociale; apreciază eforturile pe care întreprinderile și organizațiile din economia socială le depun pentru a se regrupa în cadrul unor platforme de coordonare la nivelul Uniunii Europene;

24. subliniază faptul că economia socială are un rol cheie în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona de creștere durabilă și ocupare completă a forței de muncă, deoarece contracarează numeroasele dezechilibre de pe piața muncii, în special prin sprijinirea ocupării forței de muncă feminine, creează și oferă servicii de asistență comunitară (cum ar fi servicii sociale, medicale și de asigurări sociale) și creează și menține configurația economică a societății, contribuind astfel la dezvoltarea locală și la coeziunea socială;

25. consideră că Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri pentru instituirea unui cadru pentru agenda economiei sociale, deoarece acest lucru ar consolida competitivitatea și capacitatea de inovare la nivel local și la nivelul UE, dată fiind abilitatea economiei sociale de a genera stabilitate într-un context de economii predominant ciclice, prin redistribuirea și reinvestirea profiturilor la nivel local, dacă este cazul, prin promovarea unei culturi antreprenoriale, prin corelarea activităților economice cu necesitățile pe plan local, prin sprijinirea activităților aflate în pericol (cum ar fi meșteșugurile) și prin generarea de capital social;

26. invită autoritățile competente și operatorii din acest sector să analizeze și să consolideze rolul femeilor în economia socială, atât în termeni cantitativi, având în vedere rata ridicată de ocupare a femeilor în toate activitățile sectorului, inclusiv asociațiile și voluntariatul, cât și în ceea ce privește calitatea și aspectele organizatorice ale muncii și furnizării de servicii; își exprimă preocuparea cu privire la problema persistentă a integrării verticale, chiar și în cadrul economiei sociale, care limitează participarea femeilor la procesul decizional;

27. invită guvernele și autoritățile locale ale statelor membre, precum și operatorii din acest sector să încurajeze și să sprijine eventualele sinergii care ar putea fi generate în sectorul serviciilor de părțile implicate în economia socială și de utilizatorii acesteia, prin lărgirea domeniului de participare, consultare și responsabilitate comună;

28. invită Comisia să țină seama de realitățile economiei sociale la revizuirea politicii privind ajutorul de stat, având în vedere faptul că micile întreprinderi și organizațiile care își desfășoară activitatea la nivel local se confruntă cu dificultăți importante în ceea ce privește accesul la finanțare, în special în cursul crizei economice și financiare actuale; de asemenea, invită Comisia să nu obstrucționeze legislația națională privind societățile comerciale și dispozițiile fiscale, cum ar fi cele aplicabile cooperativelor din sectorul bancar și din sectorul distribuției, care operează pe baza principiilor reciprocității, democrației corporative, transmiterii patrimoniului între generații, indivizibilității rezervelor, solidarității, eticii muncii și eticii comerciale;

29. evidențiază faptul că o parte dintre întreprinderile din economia socială sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici care s-ar putea să nu dispună de resursele necesare pentru a acționa pe piața internă și pentru a participa la programele naționale și europene și propune să se creeze acțiuni de sprijin și instrumente specifice care să le permită să contribuie într-o mai mare măsură la creșterea economică durabilă a UE, precum și să faciliteze, în cazul unei crize comerciale, posibilitatea de a transforma întreprinderile în societăți deținute de angajați;

30. invită Comisia și statele membre să dezvolte programe adresate întreprinderilor sociale existente și potențiale care să ofere sprijin financiar, informații, consultanță și formare și să simplifice procesul de constituire (inclusiv prin reducerea cerințelor privind capitalul inițial al societăților comerciale), pentru a le ajuta să facă față unei economii din ce în ce mai globalizate, afectate în prezent de o criză financiară;

31. subliniază faptul că întreprinderile din economia socială se confruntă cu mai multe dificultăți decât companiile mari, de exemplu în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale, obținerea de finanțare și accesul la noi tehnologii și la informații;

32. atrage atenția asupra importanței economiei sociale în ceea ce privește serviciile de interes general; atrage atenția asupra valorii adăugate create de rețelele integrate de tip public-privat, precum și asupra riscului de exploatare, care se manifestă, de exemplu, prin externalizarea având ca scop reducerea costurilor pentru autoritățile publice, nu în ultimul rând prin utilizarea de contribuții sub formă de muncă voluntară;

33. îndeamnă Comisia să își continue activitățile de comunicare și de clarificare cu părțile interesate, să susțină statele membre în ceea ce privește serviciile de interes general și serviciile sociale de interes general și să utilizeze metoda grupării indicatorilor;

Mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor

34. solicită Comisiei să se asigure că la elaborarea politicilor europene sunt luate în considerare caracteristicile economiei sociale (obiective, valori și metode de lucru) și în special, să includă economia socială în politicile și strategiile sale din domeniul social, economic și în materie de dezvoltare a întreprinderilor, în special în cadrul „Small Business Act”; solicită ca, atunci când este afectată economia socială, să se realizeze evaluări de impact și ca interesele economiei sociale să fie respectate și să li se acorde prioritate; în plus, îndeamnă Comisia să reanalizeze posibilitatea reinstituirii unui serviciu intersectorial pentru economia socială, care să creeze legătura dintre direcțiile generale pertinente;

35. solicită Comisiei să se asigure că Observatorul pentru IMM-urile europene include în mod sistematic întreprinderile din economia socială în anchetele sale și să facă recomandări privind măsuri de asistență pentru funcționarea și dezvoltarea acestora; invită, de asemenea, Comisia să ia măsurile necesare pentru a permite întreprinderilor din economia socială să își creeze legături în rețeaua europeană de sprijin e-afaceri și să fie promovate în cadrul acestei rețele;

36. invită statele membre să sprijine organizațiile mici și mijlocii din economia socială care doresc să își reducă dependența de subvenții și să își sporească durabilitatea;

37. solicită Comisiei să invite participanții la economia socială să se alăture forumurilor permanente de dialog și să participe la lucrările grupurilor de experți la nivel înalt care ar putea viza economia socială și să coopereze cu acestea; invită Comisia să contribuie la consolidarea structurilor de reprezentare ale economiei sociale la nivel regional, național și comunitar și să creeze un cadru legal pentru promovarea parteneriatului activ dintre autoritățile locale și întreprinderile din economia socială;

38. invită Comisia să promoveze dialogul dintre agențiile publice și reprezentanții din economia socială la nivel național și comunitar și să stimuleze astfel înțelegerea reciprocă și să promoveze bunele practici;

39. solicită Comisiei să sprijine grupul european de reflecție privind băncile cooperatiste constituit prin asocierea acestui sector sau alte servicii financiare care ar putea fi de interes pentru organizațiile din economia socială, grup care să analizeze modul în care aceste entități specifice economiei sociale și-au desfășurat activitatea la nivelul UE până în prezent – în special în cursul actualei crize financiare și de credit mondiale – și modul în care acestea vor evita riscuri viitoare de acest fel;

40. solicită Comisiei să examineze reactivarea liniei bugetare specifice economiei sociale;

41. solicită să se instituie programe care să promoveze experimentarea de noi modele economice și sociale și să se inițieze programe-cadru de cercetare, incluzând aspectele economiei sociale în cererile de propuneri din cel de-al 7-lea Program cadru, să se aibă în vedere utilizarea unui „multiplicator” aplicat datelor din statisticile oficiale și să se introducă instrumente pentru măsurarea creșterii economice din punct de vedere calitativ și cantitativ;

42. solicită Comisiei și statelor membre să integreze o dimensiune de „economie socială” în elaborarea politicilor comunitare și naționale și în programele europene destinate întreprinderilor din domeniul cercetării, al inovării, al finanțării, al dezvoltării regionale și al cooperării pentru dezvoltare, să susțină crearea de programe de formare în materie de economie socială pentru administratorii europeni, naționali și locali și să asigure accesul întreprinderilor din economia socială la programe și acțiuni de dezvoltare și relații externe;

43. îndeamnă statele membre să prevadă proiecte de formare, în domeniul învățământului superior, universitar și al formării profesionale, care să vizeze sensibilizarea cu privire la economia socială și la inițiativele antreprenoriale fondate pe valorile acesteia;

44. invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea competențelor și a profesionalismului în acest sector pentru a crește rolul economiei sociale în cadrul integrării pe piața muncii;

45. invită Comisia să elaboreze un cadru juridic european care să permită crearea și menținerea unor parteneriate teritoriale între sectorul economiei sociale și autoritățile locale și să stabilească criterii pentru recunoașterea și consolidarea economiei sociale, facilitarea dezvoltării locale durabile și promovarea interesului general;

46. invită Comisia să creeze condiții care să faciliteze investițiile în economia socială, în special prin fonduri de investiți, acordarea de împrumuturi garantate și sub formă de subvenții;

47. solicită Comisiei să reevalueze:

- Comunicarea sa privind cooperativele și societatea cooperativă europeană, conform prevederilor din aceste texte;

- Comunicarea sa din 1997 privind promovarea rolului asociațiilor și fundațiilor în Europa;

o

o        o

48. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și Comitetului pentru protecție socială.

(1)

     JO L 207, 18.8.2003, p. 1.

(2)

     JO L 207, 18.8.2003, p. 25.

(3)

     JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

(4)

     JO L 198, 26.7.2008, p. 47.

(5)

     JO C 205, 25.7.1994, p. 481.

(6)

     JO C 313, 12.10.1998, p. 234.

(7)

      Texte adoptate, Ρ6_ΤΑ (2008)0286

(8)

   JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.

(9)

   Texte adoptate, Ρ6_ΤΑ (2008)0467.

(10)

  JO C 226, 20.7.1998, p. 66.

(11)

  JO C 271E, 12.11.2003, p. 593.

(12)

  JO C 117, 26.4.2000, p. 52.

(13)

  JO C 112, 30.4.2004, p. 105.

(14)

  JO C 120, 20.5.2005, p. 10.

(15)

  Texte adoptate, Ρ6_ΤΑ (2008)0131.

(16)

JO C 305E, 14.12.2006, p. 141.

(17)

JO C 99, 21.4.1992, p. 40.

(18)

JO C 99, 21.4.1992, p. 1.


EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Economia socială joacă rolul de actor economic și social. Întreprinderile din economia socială se caracterizează printr-o formă diferită de cea a întreprinderilor de capital. Acestea sunt întreprinderi private, independente de autoritățile publice, care răspund necesităților și cererilor membrilor lor și interesului general. Capacitatea economiei sociale de a aduce răspunsuri inovatoare nevoilor sociale apărute în cursul istoriei i-a acordat acesteia o importanță crescândă.

Economia socială cuprinde cooperativele, societățile mutuale, asociațiile și fundațiile, precum și alte întreprinderi și organizații care împărtășesc caracteristicile fondatoare ale economiei sociale. Lipsa de vizibilitate a economiei sociale rezultă din faptul că nu sunt întotdeauna luate în considerare caracteristicile specifice acestui model antreprenorial.

Definiția economiei sociale

Întreprinderile din economia socială se definesc prin caracteristici și valori comune:

- supremația persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului;

- aplicarea principiului solidarității și al responsabilității;

- comuniunea între interesele membrilor utilizatori și interesul general;

- controlul democratic exercitat de membri;

- adeziunea voluntară și deschisă;

- autonomia de gestiune și independența față de puterile publice;

- mobilizarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, pentru furnizarea de servicii membrilor și pentru interesul general.

Cu toate acestea, economia socială este puțin reprezentată pe plan instituțional, nefiind recunoscută sau susținută prea mult nici la nivel european. Economia socială cuprinde denumirile utilizate în diferite țări de „economie solidară”, „al treilea sector”, „platformă” sau „al treilea sistem”, putând fi considerate activități aparținând economiei sociale cele care au aceleași caracteristici în toată Europa.

Recomandările prezentului raport

1. O abordare europeană a economiei sociale: recunoașterea conceptului

Diversitatea nu trebuie totuși să împiedice crearea unei abordări cu adevărat europene a economiei sociale. Aceste lucru include definirea rolului pe care îl poate juca economia socială în contextul instituțional al UE.

Economia socială contribuie la realizarea a patru obiective majore ale politicii de ocupare a forței de muncă a UE: îmbunătățirea „angajabilității” populației active; promovarea spiritului antreprenorial, în special prin crearea de locuri de muncă la nivel local; îmbunătățirea capacității de adaptare a întreprinderilor și a lucrătorilor acestora printr-o modernizare a organizării muncii; consolidarea politicii privind egalitatea de șanse, în special prin dezvoltarea de politici publice care permit concilierea vieții familiale cu viața profesională. Întreprinderile din economia socială pot aduce un plus de valoare societală fundamentală prin participarea la dezvoltarea economică a societății europene, prin facilitarea unei mai bune funcționări democratice a universului antreprenorial prin intermediul unei participări a utilizatorilor/membrilor și a salariaților și prin punerea în aplicare a conceptelor de responsabilitate socială a întreprinderilor și a serviciilor de proximitate.

Această contribuție a economiei sociale la politica de ocupare a forței de muncă nu se limitează doar la integrarea profesională propriu-zisă. Locurile de muncă pe care aceasta le creează le furnizează salariaților garanții sociale, dreptul la formare, posibilități de a progresa pe plan profesional și oportunități de incluziune adaptate naturii activităților.

În consecință, este important să corelăm economia socială cu obiectivele de coeziune socială și de cetățenie activă, având în vedere că legăturile sale pe plan local și funcționarea sa favorizează participarea activă. Activitățile economiei sociale vizează crearea de rețelele sociale, cu atât mai importante cu cât acestea se înscriu într-un univers în care fenomenele de izolare și de excludere se multiplică.

2. Un statut juridic clar: recunoașterea juridică

Definiția conceptuală a economiei sociale trebuie să fie însoțită de o recunoaștere juridică a componentelor sale. Cea de-a doua recomandare a prezentului raport vizează crearea unor statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale.

Cu toate că sunt de cele mai multe ori considerate ca fiind egale celor de capital, întreprinderile din economia socială sunt dezavantajate de numărul insuficient de instrumente juridice care să le permită să acționeze la un nivel pan-european, ceea ce le constrânge să facă față unei concurențe neloiale. Statutele europene ar putea permite remedierea lipsei de vizibilitate a acestor forme de întreprinderi la elaborarea de texte juridice europene și internaționale.

3. Recunoașterea statistică

O a treia recomandare a prezentului raport insistă asupra necesității de a intensifica eforturile statistice legate de economia socială și de locurile de muncă pe care le creează și de a promova o mai bună înțelegere a diversității experiențelor naționale în ceea ce privește economia socială. Aceste eforturi ar putea fi susținute prin crearea unui registru statistic al întreprinderilor din economia socială în fiecare stat membru al Uniunii Europene, prin întocmirea de conturi satelit ale întreprinderilor economiei sociale pe sectoare instituționale și pe sectoare de activitate în fiecare stat membru și introducerea datelor în cauză în sistemul european de statistici EUROSTAT. Metoda grupării indicatorilor elaborată deja constă în stabilirea unei liste orientative de criterii a căror respectare de către operațiunea sau organizația în cauză este verificată, permițând astfel restabilirea unei anumite imparțialități între operatorii economiei sociale și operatorii „clasici”.

4. Economia socială și dialogul social

Recunoașterea economiei sociale ca partener specific în cadrul dialogului social la nivel european constituie o provocare de mare anvergură. Economia socială începe să devină un actor economic și social major. Recunoașterea formală a componentelor economiei sociale în dialogul social european intersectorial face astfel obiectul celei de-a patra recomandări a prezentului raport.

5. Economia socială și piețele

Diferitele întreprinderi și organizații care fac parte din economia socială se confruntă cu provocarea integrării unor procese de producție eficiente și a obiectivelor de bunăstare socială în acțiunile lor. Actorii economiei sociale trebuie încurajați pentru a crea strategii care să fie în conformitate cu noile exigențe ale piețelor din ce în ce mai competitive și care să le permită consolidarea misiunii lor de a recunoaște bunăstarea membrilor lor, de a răspunde necesităților de interes general și de a consolida coeziunea socială.

Printre aceste strategii concurențiale, crearea unor rețelele și alianțe de întreprinderi trebuie să ocupe un loc important, la fel ca cercetarea mijloacelor specifice de finanțare a întreprinderilor, inovarea în ceea ce privește produsele și procesele sau stimularea politicilor de formare și dezvoltare a cunoștințelor despre economia socială.

6. Schimbul de experiență la nivel local, național și european

Economia socială se înscrie de cele mai multe ori într-o dinamică locală și teritorială. O serie de organizații dintre cele mai inovatoare sunt de talie mică și operează la nivel local. Există astfel riscul ca experiența acestora să nu fie difuzată decât dificil sau lent. De aceea este important să se aloce resursele adecvate pentru finanțarea schimburilor de experiență și ca acestea din urmă să fie coordonate pentru a constitui fonduri de inovare socioeconomică care să poată sprijini proiectele cele mai inovatoare ale economiei sociale.

7. Economia socială și modelul social european

Statele membre și Comisia Europeană trebuie să își asume mai multe angajamente concrete pentru ca economia socială să nu mai reprezinte doar un simplu instrument eficient pentru atingerea obiectivelor specifice ale politicii publice. Economia socială constituie astfel un obiectiv în sine, indispensabil pentru consolidarea valorilor asociate modelului social european. Prin urmare, organizațiile care reprezintă economia socială trebuie să fie autorizate și încurajate să prezinte propuneri în ceea ce privește politica socială.

8. Evaluarea rezultatelor

Ultima recomandare a prezentului raport se axează pe promovarea unui program de cercetare la nivel european care să permită examinarea ansamblului de activități care aparțin economiei sociale și care nu sunt imputabile altor servicii ale sectorului privat sau ale autorităților publice. Este important ca organismele economiei sociale să nu fie evaluate doar pe baza unor indicatori atât de stricți precum „numărul de persoane angajate” și „gradul de autofinanțare atins”și să se utilizeze metoda grupării indicatorilor.

Interesul crescând pentru economia socială pleacă de la conștientizarea obstacolelor cu care se confruntă întreprinderile din sectorul privat tradițional și din sectorul public în a răspunde anumitor provocări actuale precum șomajul, dar și calitatea și cantitatea serviciilor de interes colectiv.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice Și monetare (4.12.2008)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la economia socială

(2008/2250(INI))

Raportoare pentru aviz: Donata Gottardi

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază rolul economiei sociale în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona de creștere durabilă și ocupare completă a forței de muncă, deoarece abordează nenumăratele dezechilibre de pe piața muncii, în special prin sprijinirea ocupării forței de muncă feminine, creează și oferă servicii de asistență socială și de proximitate (cum ar fi serviciile sociale, medicale și de asigurări sociale) și creează și menține configurația socială și economică contribuind la dezvoltarea locală și la coeziunea socială;

2.  consideră că economia socială, având în vedere semnificația și rezultatele obținute de aceasta, este un mijloc important de consolidare a democrației industriale și economice;

3.  consideră că Uniunea Europeană ar trebui să ia măsuri pentru instituirea unui cadru pentru agenda economiei sociale, deoarece acest lucru ar consolida competitivitatea și capacitatea de inovare la nivel local și la nivelul UE, dată fiind abilitatea economiei sociale de a genera stabilitate într-un context de economii predominant ciclice, prin redistribuirea și reinvestirea profiturilor la nivel local, dacă este cazul, prin promovarea unei culturi antreprenoriale, prin corelarea activităților economice cu necesitățile pe plan local, prin sprijinirea activităților aflate în pericol (cum ar fi meșteșugurile) și prin generarea de capital social;

4.  subliniază importanța economiei sociale în ceea ce privește serviciile de interes general și evidențiază valoarea adăugată produsă ca urmare a creării de rețele integrate de tip privat-public, dar și riscurile ca acestea să fie folosite ca pretext pentru externalizare cu scopul de a reduce costurile suportate de autoritățile publice, inclusiv prin recurgerea la servicii furnizate de sectorul de voluntariat;

5.  invită Comisia să integreze economia socială în celelalte politici și strategii ale sale concepute pentru dezvoltarea socială, economică și antreprenorială, în special în contextul Small Business Act, deoarece structurile economiei sociale care oferă activități socioeconomice pot interesa în mod special întreprinderile mici și mijlocii și serviciile de interes general; prin urmare, invită Comisia să reanalizeze posibilitatea reinstituirii unei unități pentru economia socială;

6.  invită autoritățile competente și operatorii din acest sector să analizeze și să consolideze rolul femeilor în economia socială, atât în termeni cantitativi, având în vedere rata ridicată de ocupare a femeilor în toate activitățile sectorului, inclusiv asociațiile și voluntariatul, cât și în ceea ce privește calitatea și aspectele organizatorice ale muncii și furnizării de servicii; își exprimă preocuparea cu privire la problema persistentă a integrării verticale, chiar și în cadrul economiei sociale, care limitează participarea femeilor la procesul decizional;

7.  invită guvernele și autoritățile locale ale statelor membre, precum și operatorii din acest sector să încurajeze și să sprijine eventualele sinergii care ar putea fi generate în sectorul serviciilor de părțile implicate în economia socială și de utilizatorii acesteia, prin lărgirea domeniului de participare, consultare și responsabilitate comună;

8.  îndeamnă statele membre să prevadă proiecte de formare, în domeniul învățământului superior, universitar și al formării profesionale, care să vizeze sensibilizarea cu privire la economia socială și la inițiativele antreprenoriale fondate pe valorile acesteia;

9   consideră că Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să recunoască economia socială și părțile implicate în aceasta - cooperative, societăți mutuale, asociații și fundații - în legislațiile și politicile lor; sugerează ca aceste măsuri să cuprindă accesul ușor la credit și la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute europene pentru asociații, fundații și societăți mutuale, precum și o finanțare UE adaptată și stimulente pentru a sprijini mai bine organizațiile din domeniul economiei sociale care operează în sectoarele de pe piață și din afara pieței și care sunt create în scopul utilității sociale;

10. consideră că eliminarea de pe ordinea de zi a Comisiei a propunerilor care vizau crearea unui statut al asociațiilor mutuale europene și a unui statut al asociațiilor europene a reprezentat o piedică serioasă în calea dezvoltării acestor forme de întreprinderi europene în Uniunea Europeană și, prin urmare, îndeamnă Comisia să își revizuiască ordinea de zi;

11. solicită Comisiei să creeze un grup european de reflecție privind băncile cooperatiste și alte organizații ale economiei sociale din sectorul serviciilor financiare, cu scopul de a realiza un studiu care să analizeze modul în care aceste entități specifice economiei sociale și-au desfășurat activitatea la nivelul UE până în prezent – în special în cursul actualelor crize financiare și de credit mondiale – și modul în care acestea vor evita riscuri viitoare în acest sens;

12. invită Comisia să țină seama de realitățile economiei sociale la revizuirea politicii privind ajutorul de stat, având în vedere faptul că micile întreprinderi și organizațiile care își desfășoară activitatea la nivel local se confruntă cu dificultăți importante în ceea ce privește accesul la finanțare, în special în cursul crizei economice și financiare actuale; de asemenea, invită Comisia să nu obstrucționeze legislația națională privind societățile comerciale și dispozițiile fiscale, cum ar fi cele destinate cooperativelor din sectorul bancar și din sectorul marii distribuții, care operează pe baza principiilor mutualității, democrației corporative, transmiterii patrimoniului între generații, indivizibilității rezervelor, solidarității, eticii muncii și eticii comerciale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

2.12.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

0

4

Membri titulari prezenți la votul final

Mariela Velichkova Baeva, Paolo Bartolozzi, Zsolt László Becsey, Sebastian Valentin Bodu, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Manuel António dos Santos, Christian Ehler, Jonathan Evans, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Robert Goebbels, Donata Gottardi, Louis Grech, Othmar Karas, Wolf Klinz, Astrid Lulling, Gay Mitchell, Sirpa Pietikäinen, John Purvis, Peter Skinner, Margarita Starkevičiūtė, Ivo Strejček, Sahra Wagenknecht

Membri supleanți prezenți la votul final

Harald Ettl


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

21.1.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

45

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Andersson, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Jean Louis Cottigny, Jan Cremers, Harald Ettl, Richard Falbr, Carlo Fatuzzo, Ilda Figueiredo, Joel Hasse Ferreira, Roger Helmer, Stephen Hughes, Ona Juknevičienė, Jean Lambert, Raymond Langendries, Bernard Lehideux, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Maria Matsouka, Elisabeth Morin, Juan Andrés Naranjo Escobar, Csaba Őry, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Pier Antonio Panzeri, Rovana Plumb, Bilyana Ilieva Raeva, Elisabeth Schroedter, José Albino Silva Peneda, Kathy Sinnott, Jean Spautz, Ewa Tomaszewska, Anne Van Lancker, Gabriele Zimmer

Membri supleanți prezenți la votul final

Françoise Castex, Gabriela Crețu, Richard Howitt, Rumiana Jeleva, Magda Kósáné Kovács, Sepp Kusstatscher, Csaba Sógor, Patrizia Toia, Evangelia Tzampazi, Anja Weisgerber

Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final

Adrian Manole

Ultima actualizare: 5 februarie 2009Notă juridică