RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere

3.4.2009 - (COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD)) - ***I

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară
Raportor: John Bowis
Raportori pentru aviz (*):
Iles Braghetto, Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale
Bernadette Vergnaud, Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor
(*) Comisii asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere

(COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD))

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2008)0414),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0257/2008),

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–   având în vedere articolele 51 şi 35 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi avizele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, Comisiei pentru afaceri juridice şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A6-0233/2009),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Având în vedere că condiţiile pentru a recurge la articolul 95 din tratat ca bază legală sunt îndeplinite, legislatorul Comunităţii se bazează pe aceasta chiar şi când protecţia sănătăţii publice este un factor decisiv în alegerile făcute; în această privinţă, articolul 95 alineatul (3) din tratat prevede, în mod explicit, că, pentru realizarea armonizării, ar trebui garantat un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, luând în considerare, în special, orice evoluţie nouă bazată pe dovezi ştiinţifice.	(2) Având în vedere că condiţiile pentru a recurge la articolul 95 din tratat ca bază legală sunt îndeplinite, legislatorul Comunităţii se bazează pe aceasta chiar şi când protecţia sănătăţii publice este un factor decisiv în alegerile făcute; în această privinţă, articolul 95 alineatul (3) din tratat prevede, în mod explicit, că ar trebui garantat un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, luând în considerare, în special, orice evoluţie nouă bazată pe dovezi ştiinţifice.
Justificare
Scopul prezentei directive ar trebui să fie clarificarea drepturilor pacienţilor şi nu armonizarea organizării sistemului de sănătate. Aceasta ţine de competenţa exclusivă a statelor membre.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Parlamentul European a adoptat, la 9 iunie 2005, cu 554 de voturi pentru şi 12 împotrivă, Rezoluţia referitoare la mobilitatea pacienţilor şi evoluţiile din domeniul asistenţei medicale în Uniunea Europeană1, în care solicita certitudine juridică şi claritate în ceea ce priveşte drepturile şi procedurile pentru pacienţi, cadrele medicale şi statele membre.
	1 JO C 124 E, 25.5.2006, p. 543.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Sistemele de sănătate din Comunitate reprezintă o componentă importantă a nivelurilor ridicate de protecţie socială în Europa, contribuind în acelaşi timp la coeziunea şi justiţia socială, precum şi la dezvoltarea durabilă. Ele fac parte, de asemenea, din cadrul mai larg al serviciilor de interes general.	(4) Sistemele de sănătate din Comunitate reprezintă o componentă importantă a nivelurilor ridicate de protecţie socială în Europa, contribuind în acelaşi timp la coeziunea şi justiţia socială, precum şi la dezvoltarea durabilă.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Prezenta directivă respectă şi nu aduce atingere libertăţii fiecărui stat membru de a decide tipul de asistenţă medicală pe care îl consideră adecvat. Nicio dispoziţie din prezenta directivă nu ar trebui să fie interpretată într-un mod care să submineze alegerile etice fundamentale ale statelor membre.
Justificare
Concerns have been raised that ethically controversial medical "services" like euthanasia, DNA-testing or IVF maybe have to be financed by the Member States even if the relevant service is not allowed, or at least not financed, in the relevant Member States. For services which are clearly illegal, like euthanasia, there should be no doubt, but it may be helpful to clarify this point. In other areas, like DNA-testing, the situation is more complicated because it is not banned in any Member State but the conditions are quite different, for example obligation to do counselling before testing is necessary in one Member State and not in the other.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Curtea de Justiţie a abordat deja unele aspecte legate de asistenţa medicală transfrontalieră, în special cu privire la rambursarea asistenţei medicale acordate într-un stat membru, altul decât cel în care are reşedinţa beneficiarul asistenţei. Având în vedere faptul că asistenţa medicală a fost exclusă din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, este importantă abordarea acestor aspecte prin intermediul unui instrument legal comunitar specific, în vederea aplicării mai generale şi mai eficiente a principiilor stabilite de Curtea de Justiţie, de la caz la caz.	(6) Curtea de Justiţie a abordat deja unele aspecte legate de asistenţa medicală transfrontalieră, în special cu privire la rambursarea asistenţei medicale acordate într-un stat membru, altul decât cel în care are reşedinţa beneficiarul asistenţei. Este importantă abordarea acestor aspecte prin intermediul unui instrument legal comunitar specific, în vederea aplicării mai generale şi mai eficiente a principiilor stabilite de Curtea de Justiţie, de la caz la caz.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistenţe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate şi eficiente în Comunitate şi de a asigura mobilitatea pacienţilor şi libertatea de a furniza asistenţă medicală, precum şi un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii, respectând în acelaşi timp responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătăţii, precum şi organizarea şi furnizarea de asistenţă medicală şi îngrijire medicală, precum şi beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.	(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistenţe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate şi eficiente în Comunitate în ceea ce priveşte mobilitatea pacienţilor, precum şi un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii, respectând în acelaşi timp responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătăţii, precum şi pentru organizarea şi furnizarea de asistenţă medicală, îngrijire medicală şi precum şi beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.
Justificare
Propunerea de directivă este aplicabilă doar mobilităţii pacienţilor, nu şi liberei circulaţii a furnizorilor de servicii.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) Prezenta directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor la asistenţă medicală transfrontalieră se aplică tuturor tipurilor de asistenţă medicală. Astfel cum s-a confirmat de către Curtea de Justiţie, nici natura lor specială şi nici modul lor de organizare sau finanţare nu le situează în afara sferei de aplicare a principiului fundamental al liberei circulaţii. În ceea ce priveşte asistenţa pe termen lung, directiva nu se aplică asistenţei şi sprijinului pentru familii sau persoane care se găsesc, pentru o perioadă lungă de timp, într-o anumită stare de nevoie. Nu se aplică, de exemplu, caselor rezidenţiale, locuinţelor, asistenţei acordate persoanelor în vârstă sau copiilor de către asistenţi sociali, îngrijitori voluntari sau profesionişti, alţii decât cadrele medicale.	(9) Prezenta directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor la asistenţă medicală transfrontalieră se aplică tuturor tipurilor de asistenţă medicală. Astfel cum s-a confirmat de către Curtea de Justiţie, nici natura lor specială şi nici modul lor de organizare sau finanţare nu le situează în afara sferei de aplicare a principiului fundamental al liberei circulaţii. În ceea ce priveşte asistenţa pe termen lung, directiva nu se aplică asistenţei şi sprijinului pentru familii sau persoane care au, pentru o perioadă lungă de timp, anumite nevoi de îngrijire, sprijin sau asistenţă în măsura în care acestea implică tratament specific specializat sau ajutor furnizat de un sistem de securitate socială. Acestea acoperă, în special toate serviciile de asistenţă pe termen lung care sunt considerate necesare pentru a oferi persoanei ce are nevoie de îngrijire o viaţă cât mai împlinită şi mai independentă posibil. Prezenta directivă nu se aplică, de exemplu, caselor rezidenţiale, locuinţelor, asistenţei acordate persoanelor în vârstă sau copiilor de către asistenţi sociali, îngrijitori voluntari sau profesionişti, alţii decât cadrele medicale.
Justificare
Acest amendament are rolul de a clarifica faptul că serviciile din domeniul asistenţei sau îngrijirii sociale, al reabilitării în vederea recuperării capacităţii de muncă şi al îngrijirii pe termen lung nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 9a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(9a) Prezenta directivă nu se aplică în cazul transplanturilor de organe. Având în vedere natura lor specifică, acestea vor fi reglementate de o directivă separată.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) În sensul prezentei directive, conceptul de „asistenţă medicală transfrontalieră” acoperă următoarele modalităţi de furnizare a asistenţei medicale:	(10) În sensul prezentei directive, conceptul de „asistenţă medicală transfrontalieră” acoperă doar recurgerea la asistenţă medicală într-un stat membru altul decât cel în care pacientul este asigurat. Acest aspect se defineşte ca şi „mobilitatea pacienţilor”;
– Utilizarea asistenţei medicale în alt stat membru (şi anume: un pacient care apelează la tratamentul unui furnizor de asistenţă medicală într-un alt stat membru); acest aspect se defineşte ca şi „mobilitatea pacienţilor”;
– Furnizarea transfrontalieră a asistenţei medicală (şi anume: livrarea serviciilor de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altuia); cum ar fi, serviciile de telemedicină, diagnosticarea şi eliberarea de prescripţii de la distanţă, servicii de laborator;
– Prezenţa permanentă a unui furnizor de asistenţă medicală (şi anume: stabilirea unui furnizor de asistenţă medicală într-un alt stat membru); precum şi
– Prezenţa temporară a persoanelor (şi anume: mobilitatea cadrelor medicale, de exemplu, mutarea temporară în statul membru de origine a pacientului pentru furnizarea serviciilor la faţa locului).
Amendamentul  10 Propunere de directivă Considerentul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(11) Astfel cum au consimţit statele membre în cadrul Concluziilor Consiliului privind valorile şi principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană, există o serie de principii de funcţionare comune ale sistemelor de sănătate din întreaga Comunitate. Aceste principii de funcţionare includ calitatea, siguranţa, îngrijirea bazate pe elemente de probă şi pe etică, implicarea pacientului, accesul la justiţie, dreptul fundamental la respectarea vieţii private în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi confidenţialitatea. Pacienţii, personalul medical şi autorităţile responsabile de sistemele de sănătate trebuie să se poată baza pe respectarea acestor principii comune şi pe structurile de punere în aplicare a acestor principii în întreaga Comunitate. Prin urmare, este adecvat a solicita autorităţilor din statele membre, pe teritoriul cărora este acordată asistenţa medicală, asumarea responsabilităţii de a asigura respectarea acestor principii de funcţionare. Este necesară asigurarea încrederii pacienţilor în asistenţa medicală transfrontalieră, condiţie esenţială pentru realizarea mobilităţii pacienţilor şi liberei circulaţii a furnizării de asistenţă medicală în cadrul pieţei interne, precum şi pentru garantarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii.	(11) Astfel cum au consimţit statele membre în cadrul Concluziilor Consiliului privind valorile şi principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană, există o serie de principii de funcţionare comune ale sistemelor de sănătate din întreaga Comunitate. Aceste principii de funcţionare includ calitatea, siguranţa, îngrijirea bazate pe elemente de probă şi pe etică, implicarea pacientului, accesul la justiţie, dreptul fundamental la respectarea vieţii private în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi confidenţialitatea. Pacienţii, personalul medical şi autorităţile responsabile de sistemele de sănătate trebuie să se poată baza pe respectarea acestor principii comune şi pe structurile de punere în aplicare a acestor principii în întreaga Comunitate. Prin urmare, este adecvat a solicita autorităţilor din statele membre, pe teritoriul cărora este acordată asistenţa medicală, asumarea responsabilităţii de a asigura respectarea acestor principii de funcţionare. Este necesară asigurarea încrederii pacienţilor în asistenţa medicală transfrontalieră, condiţie esenţială pentru realizarea mobilităţii pacienţilor, precum şi pentru garantarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii. Având în vedere aceste valori comune, se acceptă totuşi ca statele membre să ia decizii diferite din motive etice cu privire la disponibilitatea anumitor tratamente şi condiţiile concrete de acces. Prezenta directivă nu aduce atingere diversităţii etice.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Considerentul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) Având în vedere că este imposibil să se anticipeze dacă un anumit furnizor de asistenţă medicală va furniza asistenţă medicală unui pacient dintr-un alt stat membru sau unui pacient din acelaşi stat membru, este necesar ca cerinţele privind asigurarea unor servicii medicale în conformitate cu principii comune şi standarde clare de calitate şi siguranţă să fie aplicabile tuturor tipurilor de asistenţă medicală pentru a garanta libertatea de a furniza şi de a beneficia de asistenţă medicală transfrontalieră, fapt ce constituie obiectivul directivei. Autorităţile statelor membre trebuie să respecte valorile fundamentale comune de universalitate, acces la îngrijire de bună calitate, echitate şi solidaritate, recunoscute deja pe scară largă de către instituţiile comunitare şi de către toate statele membre ca valori pe care sistemele de sănătate din Europa le împărtăşesc. Statele membre trebuie să garanteze, de asemenea, respectarea acestor valori în ceea ce priveşte pacienţii şi cetăţenii provenind din alt stat membru, precum şi aplicarea unui tratament echitabil tuturor pacienţilor pe baza nevoilor medicale ale acestora şi nu pe baza afilierii la regimul de securitate socială dintr-un anumit stat membru. În acest fel, statele membre trebuie să respecte principiul libertăţii de circulaţie în cadrul pieţei interne, principiul nediscriminării, printre altele, pe baza naţionalităţii (sau, în cazul persoanelor juridice, pe baza statului membru în care îşi au sediul), principiul necesităţii şi al proporţionalităţii restricţiilor cu privire la libera circulaţie. Cu toate acestea, nicio dispoziţie din prezenta directivă nu solicită furnizorilor de asistenţă medicală să accepte pentru un tratament planificat sau să acorde prioritate pacienţilor provenind din alte state membre în detrimentul altor pacienţi cu nevoi medicale similare, de exemplu prin creşterea timpului de aşteptare pentru tratament.	(12) Având în vedere că este imposibil să se anticipeze dacă un anumit furnizor de asistenţă medicală va furniza asistenţă medicală unui pacient dintr-un alt stat membru sau unui pacient din acelaşi stat membru, este necesar ca cerinţele privind asigurarea unor servicii medicale în conformitate cu principii comune şi standarde clare de calitate şi siguranţă să fie aplicabile tuturor tipurilor de asistenţă medicală pentru a garanta libertatea de a furniza şi de a beneficia de asistenţă medicală transfrontalieră, fapt ce constituie obiectivul directivei. Autorităţile statelor membre trebuie să respecte valorile fundamentale comune de universalitate, acces la îngrijire de bună calitate, echitate şi solidaritate, recunoscute deja pe scară largă de către instituţiile comunitare şi de către toate statele membre ca valori pe care sistemele de sănătate din Europa le împărtăşesc. Statele membre trebuie să garanteze, de asemenea, respectarea acestor valori în ceea ce priveşte pacienţii şi cetăţenii provenind din alt stat membru, precum şi aplicarea unui tratament echitabil tuturor pacienţilor pe baza nevoilor medicale ale acestora şi nu pe baza afilierii la regimul de securitate socială dintr-un anumit stat membru. În acest fel, statele membre trebuie să respecte principiul libertăţii de circulaţie a persoanelor în cadrul pieţei interne, principiul nediscriminării, printre altele, pe baza naţionalităţii, principiul necesităţii şi al proporţionalităţii restricţiilor cu privire la libera circulaţie. Cu toate acestea, nicio dispoziţie din prezenta directivă nu solicită furnizorilor de asistenţă medicală să accepte pentru un tratament planificat sau să acorde prioritate pacienţilor provenind din alte state membre în detrimentul altor pacienţi cu nevoi medicale similare, de exemplu prin creşterea timpului de aşteptare pentru tratament. Pentru a permite pacienţilor să facă alegeri în cunoştinţă de cauză în cazul în care intenţionează să primească asistenţă medicală într-un al stat membru, statele membre garantează că pacienţii primesc, la cerere, informaţiile pertinente referitoare la normele privind sănătatea şi calitatea asistenţei medicale aplicate de statul membru în care se desfăşoară tratamentul, precum şi la caracteristicile asistenţei medicale prestate de către un anumit furnizor de asistenţă medicală. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului şi în formate accesibile pentru persoanele cu handicap.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Considerentul 13a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13a) Statele membre ar trebui să garanteze că, prin aplicarea prezentei directive, pacienţii nu sunt încurajaţi să beneficieze, împotriva dorinţei lor, de tratament în alt stat decât cel în care sunt afiliaţi.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Considerentul 13b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13b) Este, de asemenea, important să fie puse în practică măsuri specifice destinate să le garanteze femeilor condiţii echitabile de acces la sistemele sanitare publice şi la asistenţă specifică, în special la asistenţa ginecologică şi în domeniul sănătăţii reproducerii.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Considerentul 14a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(14a) Ar trebui depuse eforturi sistematice şi continue pentru a garanta faptul că standardele de calitate şi siguranţă sunt îmbunătăţite, în conformitate cu concluziile Consiliului European din 1-2 iunie 2006 privind valorile şi principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană, şi ţinând seama de progresele internaţionale ale medicinei şi de bunele practici medicale recunoscute la nivel general, precum şi de noile tehnologii din domeniul sănătăţii.
Justificare
Sistemele de sănătate din Uniunea Europeană ar trebui să aibă la bază valorile şi principiile comune definite de Consiliul European şi ar trebui să urmărească progresele din domeniul medicinei, tehnologiei şi practicilor.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) Studiile efectuate sugerează că asistenţa medicală are efecte adverse în aproximativ 10% din cazuri. Prin urmare, este esenţială abordarea, prin obligaţii comune clare, a efectelor adverse rezultate în urma asistenţei medicale pentru a evita ca lipsa de încredere în mecanismele menţionate să constituie un obstacol în calea utilizării asistenţei medicale transfrontaliere. Acoperirea prejudiciului în cazul unor efecte adverse şi compensaţiile oferite de sistemele statului în care se realizează tratamentul nu ar trebui să aducă atingere posibilităţii statelor membre de a extinde acoperirea sistemelor lor naţionale asupra pacienţilor cetăţeni ai statului lor care doresc să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru, atunci când tratamentul într-un alt stat este mai potrivit pacientului, în special în cazul pacienţilor pentru care este necesară recurgerea la asistenţă medicală într-un alt stat membru.	(15) Studiile efectuate sugerează că asistenţa medicală are efecte adverse în aproximativ 10% din cazuri. Prin urmare, este esenţial să se garanteze că statele membre în care se desfăşoară tratamentul dispun de sisteme (inclusiv dispoziţii privind asistenţa post-tratament) pentru abordarea presupuselor efecte adverse rezultate în urma asistenţei medicale, astfel cum sunt definite de statul membru în care se desfăşoară tratamentul, pentru a evita ca lipsa de încredere în mecanismele menţionate să constituie un obstacol în calea utilizării asistenţei medicale transfrontaliere. Acoperirea prejudiciului în cazul unor efecte adverse şi compensaţiile oferite de sistemele statului în care se desfăşoară tratamentul nu ar trebui să aducă atingere posibilităţii statelor membre de a extinde acoperirea sistemelor lor naţionale asupra pacienţilor cetăţeni ai statului lor care doresc să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru, atunci când tratamentul într-un alt stat este mai potrivit pacientului, în special în cazul pacienţilor pentru care este necesară recurgerea la asistenţă medicală într-un alt stat membru.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Dreptul la protecţia datelor cu caracter personal reprezintă un drept fundamental recunoscut prin articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Asigurarea continuităţii asistenţei medicale transfrontaliere depinde de transferul de date cu caracter personal privind starea de sănătate a pacienţilor. Aceste date cu caracter personal ar trebui să poată circula liber între statele membre, dar în acelaşi timp ar trebui respectate drepturile fundamentale ale indivizilor. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date stabileşte dreptul persoanelor fizice de a avea acces la datele personale privind starea lor de sănătate, cum ar fi dosarele medicale care conţin diagnostice, rezultate ale examinărilor, evaluări realizate de medicul curant şi orice alt tratament sau intervenţie realizate. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, în cazul asistenţei medicale transfrontaliere reglementate de prezenta directivă.	(17) Dreptul la protecţia datelor cu caracter personal reprezintă un drept fundamental recunoscut prin articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Asigurarea continuităţii asistenţei medicale transfrontaliere depinde de transferul de date cu caracter personal privind starea de sănătate a pacienţilor. Aceste date cu caracter personal ar trebui să poată circula liber între statele membre, dar în acelaşi timp ar trebui respectate drepturile fundamentale ale indivizilor. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date stabileşte dreptul persoanelor fizice de a avea acces la datele personale privind starea lor de sănătate, cum ar fi dosarele medicale care conţin diagnostice, rezultate ale examinărilor, evaluări realizate de medicul curant şi orice alt tratament sau intervenţie realizate. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, în cazul asistenţei medicale transfrontaliere reglementate de prezenta directivă. Pacientul ar trebui să aibă posibilitatea de a opri publicarea acestor date în orice moment şi de a primi confirmarea că datele sale au fost şterse.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Considerentul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Mai multe hotărâri ale Curţii de Justiţie au recunoscut dreptul pacienţilor în calitate de persoane asigurate la rambursarea cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată în alt stat membru în cadrul regimului legal de securitate socială. Curtea de Justiţie a stabilit că dispoziţiile tratatului referitoare la libertatea de a presta servicii cuprinde libertatea beneficiarilor de asistenţă medicală, inclusiv a persoanelor care au nevoie de tratament medical, de a se deplasa în alt stat membru pentru a beneficia acolo de asistenţa medicală. Aceleaşi dispoziţii se aplică beneficiarilor de asistenţă medicală care doresc să primească asistenţă medicală într-un alt stat membru prin intermediul altor mijloace, cum ar fi serviciile de e-sănătate. Legislaţia comunitară nu reduce prerogativele statelor membre în ceea ce priveşte organizarea sistemelor de asistenţă medicală şi de securitate socială ale acestora, însă statele membre trebuie să se conformeze legislaţiei comunitare, în special dispoziţiilor tratatului privind libertatea de a presta servicii, atunci când exercită aceste prerogative. Dispoziţiile respective interzic statelor membre să introducă sau să menţină restricţii nejustificate cu privire la exercitarea libertăţii de a presta servicii în sectorul asistenţei medicale.	(18) Mai multe hotărâri ale Curţii de Justiţie au recunoscut dreptul pacienţilor în calitate de persoane asigurate la rambursarea cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată în alt stat membru în cadrul regimului legal de securitate socială. Curtea de Justiţie a stabilit că dispoziţiile tratatului cuprind libertatea beneficiarilor de asistenţă medicală, inclusiv a persoanelor care au nevoie de tratament medical, de a se deplasa în alt stat membru pentru a beneficia acolo de asistenţa medicală. Legislaţia comunitară nu reduce prerogativele statelor membre în ceea ce priveşte organizarea sistemelor de asistenţă medicală şi de securitate socială ale acestora.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Considerentul 21
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(21) Este adecvat a solicita ca şi pacienţii care se deplasează într-un alt stat membru pentru asistenţă medicală, în alte circumstanţe decât cele prevăzute pentru coordonarea regimurilor de securitate socială stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, să poată beneficia de principiile liberei circulaţii a serviciilor în conformitate cu tratatul şi cu dispoziţiile prezentei directive. Pacienţilor ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru respectivul tip de asistenţă medicală cel puţin la nivelul prevăzut pentru acelaşi tip sau un tip similar de asistenţă medicală pe care l-ar fi primit pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetăţenilor lor şi previne orice efect considerabil asupra finanţării sistemelor naţionale de asistenţă medicală. Statele membre pot, totuşi, prevedea în cadrul legislaţiei naţionale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfăşoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos pentru pacient. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin reţelele europene de referinţă, astfel cum se menţionează la articolul 15 din prezenta directivă.	(21) Pacienţilor ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru asistenţa medicală prestată într-un alt stat membru şi pentru bunurile legate de această asistenţă medicală, cel puţin la nivelul prevăzut pentru acelaşi tip de tratament sau unul la fel de eficient pe care l-ar fi primit sau, respectiv, pentru bunurile pe care le-ar fi achiziţionat pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetăţenilor lor şi previne orice efect considerabil asupra finanţării sistemelor naţionale de asistenţă medicală. Statele membre pot, totuşi, prevedea în cadrul legislaţiei naţionale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfăşoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos pentru pacient. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin reţelele europene de referinţă, astfel cum se menţionează la articolul 15 din prezenta directivă.
Justificare
O parte din amendament a fost inclus în raport fără a fi supus la vot, în temeiul articolului 47.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Considerentul 24
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(24) Pacientul ar trebui, în orice caz, să nu aibă un câştig financiar în urma asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru, iar suportarea costurilor ar trebui, prin urmare, limitată la costurile efective ale asistenţei medicale primite.	(24) Pacientul ar trebui, în orice caz, să nu aibă un câştig financiar în urma asistenţei medicale acordate sau a bunurilor achiziţionate într-un alt stat membru. Suportarea costurilor ar trebui, prin urmare, limitată doar la costurile efective. Statele membre pot hotărî să acopere şi alte costuri aferente, cum ar fi tratamentul terapeutic, cu condiţia ca totalul acestor costuri să nu depăşească cuantumul ce ar fi trebuit achitat în statele membre de afiliere.
Justificare
O parte din amendament a fost inclus în raport fără a fi supus la vot, în temeiul articolului 47. Această directivă nu se aplică doar furnizării de servicii, ci şi achiziţionării de bunuri în contextul asistenţei medicale transfrontaliere. De asemenea, amendamentul formulează mai bine considerentul.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Considerentul 25
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(25) Prezenta directivă nu vizează instituirea dreptului la rambursarea costului tratamentului efectuat într-un alt stat membru, în cazul în care un astfel de tratament nu se numără printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru de afiliere al pacientului. De asemenea, prezenta directivă nu împiedică statele membre să îşi extindă regimurile de prestaţii de boală în natură la asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru în conformitate cu dispoziţiile acestuia.	(25) Prezenta directivă nu vizează instituirea dreptului la rambursarea costului tratamentului efectuat sau a costului bunurilor achiziţionate într-un alt stat membru, în cazul în care un astfel de tratament sau astfel de bunuri nu se numără printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru de afiliere al pacientului. De asemenea, prezenta directivă nu împiedică statele membre să îşi extindă regimurile de prestaţii de boală în natură la asistenţa medicală acordată şi bunurile furnizate într-un alt stat membru în conformitate cu dispoziţiile acestuia. Prezenta directivă recunoaşte faptul că dreptul de a beneficia de tratament nu este întotdeauna stabilit de statele membre la nivel naţional şi că statele membre îşi pot organiza sistemele de asistenţă medicală şi de securitate socială astfel încât să prevadă stabilirea, la nivel regional sau local, a dreptului de a beneficia de tratament.
Justificare
O parte din amendament a fost inclus în raport fără a fi supus la vot, în temeiul articolului 47. Această directivă nu se aplică doar furnizării de servicii, ci şi achiziţionării de bunuri în contextul asistenţei medicale transfrontaliere. De asemenea, amendamentul formulează mai bine considerentul.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Considerentul 25a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(25a) În cazul în care sunt disponibile mai multe metode de tratament al unei afecţiuni sau vătămări corporale, pacientul ar trebui să aibă dreptul la rambursare pentru toate metodele de tratament care au fost încercate şi testate în măsură suficientă de către oamenii de ştiinţă din domeniul medicinal la nivel internaţional, chiar şi atunci când acestea nu sunt disponibile în statul membru de afiliere al pacientului.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Considerentul 27
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(27) Prezenta directivă prevede, de asemenea, dreptul pacientului de a primi orice medicament autorizat în vederea comercializării în statul membru în care asistenţa medicală este acordată, chiar dacă medicamentul respectiv nu este autorizat în vederea comercializării în statul membru de afiliere, în cazul în care medicamentul respectiv este indispensabil pentru un tratament eficient efectuat într-un alt stat membru.	(27) Prezenta directivă prevede, de asemenea, dreptul pacientului de a primi orice medicament sau dispozitiv medical autorizat în vederea comercializării în statul membru în care asistenţa medicală este acordată în statul membru în care tratamentul se desfăşoară, chiar dacă medicamentul sau dispozitivul medical respectiv nu este autorizat în vederea comercializării în statul membru de afiliere, în cazul în care medicamentul respectiv este indispensabil pentru pacient pentru respectivul tratament specific eficient efectuat într-un alt stat membru.
Justificare
Inclus în raport fără a fi supus la vot, în temeiul articolului 47. Din motive de certitudine juridică şi având în vedere efectele practice ale furnizării de medicamente, prezenta directivă nu ar trebui să se îndepărteze de la principiul prevăzut de articolul 6 din Directiva 2001/83/CE, conform căruia niciun medicament nu poate fi introdus pe piaţă într-un stat membru fără o autorizaţie de introducere pe piaţă eliberată de autorităţile competente din statul membru respectiv.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Considerentul 30
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(30) Nu există o definiţie a ceea ce reprezintă asistenţa medicală spitalicească în cadrul diferitelor sisteme de sănătate din cadrul Comunităţii şi, prin urmare, diferite interpretări ar putea constitui un obstacol în calea libertăţii pacienţilor de a beneficia de asistenţă medicală. Pentru a depăşi acest obstacol, este necesară o definiţie comunitară a asistenţei medicale spitaliceşti. Asistenţa medicală spitalicească reprezintă, în general, asistenţa medicală care necesită petrecerea nopţii în spital. Cu toate acestea, poate fi adecvată includerea şi altor tipuri de asistenţă medicală în cadrul aceluiaşi regim de asistenţă medicală spitalicească, în cazul în care respectiva asistenţă medicală necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat şi costisitor (de exemplu, scanere de înaltă tehnologie utilizate pentru diagnosticare) sau în cazul în care asistenţa medicală implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populaţie (de exemplu, tratamentul bolilor infecţioase grave). O listă actualizată în permanenţă a acestor tratamente este definită în mod specific de către Comisie prin procedura de comitologie.	(30) Nu există o definiţie a ceea ce reprezintă asistenţa medicală spitalicească în cadrul diferitelor sisteme de sănătate din cadrul Comunităţii şi, prin urmare, diferite interpretări ar putea constitui un obstacol în calea libertăţii pacienţilor de a beneficia de asistenţă medicală. Pentru a depăşi acest obstacol, este necesară o definiţie comunitară a asistenţei medicale spitaliceşti. Asistenţa medicală spitalicească reprezintă, în general, asistenţa medicală care necesită petrecerea nopţii în spital. Cu toate acestea, poate fi adecvată includerea şi altor tipuri de asistenţă medicală în cadrul aceluiaşi regim de asistenţă medicală spitalicească, în cazul în care respectiva asistenţă medicală necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat şi costisitor (de exemplu, scanere de înaltă tehnologie utilizate pentru diagnosticare) sau în cazul în care asistenţa medicală implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populaţie (de exemplu, tratamentul bolilor infecţioase grave).
Justificare
Diferenţele existente între statele membre în ceea ce priveşte dreptul de a beneficia de tratament şi practicile clinice înseamnă că, în practică, existenţa la nivelul UE a unei liste unice a tratamentelor pentru care se poate solicita o autorizare prealabilă nu ar face decât să deruteze pacienţii.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Considerentul 32
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(32) În cazul în care un stat membru decide instituirea unui sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenţei medicale spitaliceşti sau ale asistenţei medicale specializate acordate într-un alt stat membru în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, costurile unei astfel de asistenţe acordate într-un alt stat membru ar trebui, de asemenea, să fie rambursate de către statul membru de afiliere până la nivelul costurilor pe care le-ar fi acoperit în cazul în care aceeaşi asistenţă medicală sau una similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a se depăşi costurile efective ale asistenţei medicale primite. Cu toate acestea, în cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, autorizarea şi prestaţiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menţionat ar trebui acordate. Aceasta se aplică în special în situaţiile în care autorizaţia se acordă în urma reexaminării administrative sau judiciare a cererii şi în care persoana vizată a beneficiat de tratament într-un alt stat membru. În acest caz, articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezenta directivă nu se aplică. Astfel se respectă jurisprudenţa Curţii de Justiţie care a precizat că pacienţii care au primit un refuz al autorizării, declarat ulterior nefondat, au dreptul la rambursarea integrală a costului tratamentului obţinut într-un alt stat membru, conform dispoziţiilor legislaţiei statului membru în care se desfăşoară tratamentul.	(32) În cazul în care un stat membru decide instituirea unui sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenţei medicale spitaliceşti sau ale asistenţei medicale specializate acordate într-un alt stat membru în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, costurile unei astfel de asistenţe acordate într-un alt stat membru ar trebui, de asemenea, să fie rambursate de către statul membru de afiliere până la nivelul costurilor pe care le-ar fi acoperit în cazul în care acelaşi tratament sau un tratament la fel de eficient pentru pacient ar fi fost acordat în statul membru de afiliere, fără a se depăşi costurile efective ale asistenţei medicale primite. Cu toate acestea, în cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, autorizarea şi prestaţiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menţionat ar trebui acordate. Aceasta se aplică în special în situaţiile în care autorizaţia se acordă în urma reexaminării administrative sau judiciare a cererii şi în care persoana vizată a beneficiat de tratament într-un alt stat membru. În acest caz, articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezenta directivă nu se aplică. Astfel se respectă jurisprudenţa Curţii de Justiţie care a precizat că pacienţii care au primit un refuz al autorizării, declarat ulterior nefondat, au dreptul la rambursarea integrală a costului tratamentului obţinut într-un alt stat membru, conform dispoziţiilor legislaţiei statului membru în care se desfăşoară tratamentul.
Justificare
Jurisprudenţa CEJ nu include referirea la „sau asistenţă medicală similară”. Din motive de certitudine juridică şi coerenţă cu normele privind coordonarea sistemelor de asigurări sociale, noţiunea „sau similar” ar trebui să fie înlocuită cu noţiunea „sau la fel de eficient pentru pacient”. Acest lucru este în conformitate cu interpretarea CEJ a noţiunii de „tratament” din articolul 22 din Regulamentul 1408/71 (noul articol 20 din Regulamentul 883/2004) (a se vedea de exemplu cauza C-372/04, Watts, punctul 61).
Amendamentul  25 Propunere de directivă Considerentul 32a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(32a) Autorizarea prealabilă se refuză numai în cadrul unei proceduri corecte şi transparente. Normele stabilite de statele membre pentru depunerea unei cereri de autorizare, precum şi motivele posibile de refuz ar trebui să fie comunicate în prealabil. Refuzul de acordare a autorizării ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar şi să fie proporţional cu obiectivele privind crearea unui sistem de autorizare prealabilă.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Considerentul 33
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(33) Procedurile referitoare la asistenţa medicală transfrontalieră instituite de către statele membre ar trebui să acorde pacienţilor garanţii de obiectivitate, nediscriminare şi transparenţă, astfel încât să asigure adoptarea deciziilor de către autorităţile naţionale în timp util şi cu o deosebită atenţie acordată atât principiilor generale, cât şi circumstanţelor proprii fiecărui caz în parte. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul rambursării efective a costurilor asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru după revenirea pacientului în statul membru de reşedinţă. Este adecvat ca pacienţii să primească o decizie privind asistenţa medicală transfrontalieră în termen de 15 zile calendaristice. Cu toate acestea, perioada menţionată ar trebui să fie mai scurtă în cazul în care caracterul urgent al tratamentului o impune. În orice caz, procedurile de recunoaştere şi normele privind prestarea de servicii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, nu ar trebui să fie afectate de aceste norme generale.	(33) Procedurile referitoare la asistenţa medicală transfrontalieră instituite de către statele membre ar trebui să acorde pacienţilor garanţii de obiectivitate, nediscriminare şi transparenţă, astfel încât să asigure adoptarea deciziilor de către autorităţile naţionale în timp util şi cu o deosebită atenţie acordată atât principiilor generale, cât şi circumstanţelor proprii fiecărui caz în parte. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul rambursării efective a costurilor asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru după revenirea pacientului în statul membru de reşedinţă. Pacienţii ar trebui în mod normal să primească o decizie privind asistenţa medicală transfrontalieră în termen de 15 zile calendaristice. Cu toate acestea, perioada menţionată ar trebui să fie mai scurtă în cazul în care caracterul urgent al tratamentului o impune. În orice caz, procedurile de recunoaştere şi normele privind prestarea de servicii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, nu ar trebui să fie afectate de aceste norme generale.
Justificare
Există un grup demografic restrâns dar totuşi considerabil, ai cărui membri se deplasează permanent între mai multe state membre. Prin urmare, aceste persoane ar trebui să aibă dreptul la asistenţă nespitalicească, precum convalescenţa, îngrijirea de tip rezidenţial etc., cu singura condiţie să fie asigurate pentru acelaşi pachet de servicii în statul membru de afiliere.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Considerentul 34
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(34) Pentru ca pacienţii să îşi poată exercita drepturile la asistenţă medicală transfrontalieră este necesar să existe informaţii adecvate cu privire la aspectele esenţiale ale asistenţei medicale transfrontaliere. Cel mai eficient mecanism de furnizare a unor astfel de informaţii este crearea de puncte de contact centrale în fiecare stat membru, la care pacienţii să aibă acces şi care să ofere informaţii privind asistenţa medicală transfrontalieră, luând în considerare contextul sistemului de sănătate din statul membru respectiv. Având în vedere faptul că aspectele privind asistenţa medicală transfrontalieră vor necesita, de asemenea, colaborarea dintre autorităţile diferitelor state membre, aceste puncte de contact centrale ar trebui să formeze o reţea prin intermediul căreia să se abordeze eficient astfel de aspecte. Punctele de contact ar trebui să coopereze între ele şi să le permită pacienţilor să facă alegeri în cunoştinţă de cauză cu privire la asistenţa medicală transfrontalieră. Acestea ar trebui să furnizeze, de asemenea, informaţii privind opţiunile disponibile în cazul unor probleme legate de asistenţa medicală transfrontalieră, în special informaţii privind sistemele extrajudiciare pentru soluţionarea disputelor transfrontaliere.	(34) Pentru ca pacienţii să îşi poată exercita drepturile la asistenţă medicală transfrontalieră este necesar să existe informaţii adecvate cu privire la aspectele esenţiale ale asistenţei medicale transfrontaliere. Cel mai eficient mecanism de furnizare a unor astfel de informaţii este crearea de puncte de contact centrale în fiecare stat membru, la care pacienţii să aibă acces şi care să ofere informaţii privind asistenţa medicală transfrontalieră, luând în considerare contextul sistemului de sănătate din statul membru respectiv. Având în vedere faptul că aspectele privind asistenţa medicală transfrontalieră vor necesita, de asemenea, colaborarea dintre autorităţile diferitelor state membre, aceste puncte de contact centrale ar trebui să formeze o reţea prin intermediul căreia să se abordeze eficient astfel de aspecte. Punctele de contact ar trebui să coopereze între ele şi să le permită pacienţilor să facă alegeri în cunoştinţă de cauză cu privire la asistenţa medicală transfrontalieră. Acestea ar trebui să furnizeze, de asemenea, informaţii privind opţiunile disponibile în cazul unor probleme legate de asistenţa medicală transfrontalieră, în special informaţii privind sistemele extrajudiciare pentru soluţionarea disputelor transfrontaliere. La elaborarea modalităţilor de furnizare a informaţiilor cu privire la asistenţa medicală transfrontalieră, statele membre ar trebui să ia în considerare necesitatea de a furniza informaţii în formate accesibile, precum şi sursele potenţiale de asistenţă suplimentară pentru pacienţii vulnerabili, persoanele cu handicap şi persoanele cu nevoi complexe.
Justificare
Este esenţial ca informaţiile cu privire la asistenţa medicală transfrontalieră să fie disponibile în formate accesibile.
Amendamentul  28 Propunere de directivă Considerentul 35
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(35) În cazul în care un pacient beneficiază de asistenţă medicală într-un stat membru care nu este ţara în care este asigurat, este esenţial pentru pacient să ştie în avans ce norme sunt aplicabile. Un nivel echivalent de claritate este necesar în cazul în care furnizorii de asistenţă medicală se deplasează temporar într-un alt stat membru pentru a-şi oferi serviciile medicale sau când asistenţa medicală este acordată transfrontalier. În cazurile respective, normele aplicabile asistenţei medicale sunt cele prevăzute de legislaţia statului membru în care se desfăşoară tratamentul, în conformitate cu principiile generale definite la articolul 5, având în vedere că, în conformitate cu articolul 152 alineatul (5) din tratat, organizarea şi furnizarea de servicii medicale şi asistenţă medicală ţine de responsabilitatea statelor membre. Aceasta îl va ajuta pe pacient să facă o alegere în cunoştinţă de cauză şi va evita interpretările eronate şi neînţelegerile. De asemenea, va stabili un nivel de încredere ridicat între pacient şi furnizorul de asistenţă medicală.	(35) În cazul în care un pacient beneficiază de asistenţă medicală într-un stat membru care nu este ţara în care este asigurat, este esenţial pentru pacient să ştie în avans ce norme sunt aplicabile. Un nivel echivalent de claritate este necesar în cazul în care asistenţa medicală este acordată transfrontalier, cum ar fi cazul telemedicinei. În cazurile respective, normele aplicabile asistenţei medicale sunt cele prevăzute de legislaţia statului membru în care se desfăşoară tratamentul, în conformitate cu principiile generale definite la articolul 5, având în vedere că, în conformitate cu articolul 152 alineatul (5) din tratat, organizarea şi furnizarea de servicii medicale şi asistenţă medicală ţine de responsabilitatea statelor membre. Aceasta îl va ajuta pe pacient să facă o alegere în cunoştinţă de cauză şi va evita interpretările eronate şi neînţelegerile. De asemenea, va stabili un nivel de încredere ridicat între pacient şi furnizorul de asistenţă medicală.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Considerentul 36
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(36) Statele membre ar trebui să hotărască forma acestor puncte de contact naţionale, precum şi numărul lor. Punctele de contact naţionale pot fi, de asemenea, incluse în sau dezvoltate pe baza activităţilor centrelor de informare existente, cu condiţia de a se indica clar faptul că acestea sunt şi puncte de contact naţionale pentru asistenţa medicală transfrontalieră. Punctele de contact naţionale ar trebui să dispună de mijloacele adecvate pentru a furniza informaţii privind principalele aspecte ale asistenţei medicale transfrontaliere şi pentru a oferi asistenţă practică pacienţilor, dacă este cazul. Comisia ar trebui să conlucreze cu statele membre pentru a facilita cooperarea privind punctele de contact naţionale pentru asistenţa medicală transfrontalieră, inclusiv pentru a face disponibile la nivel comunitar informaţiile relevante, prin intermediul portalului european dedicat sănătăţii, de exemplu. Existenţa unor puncte de contact naţionale nu ar trebui să împiedice statele membre să înfiinţeze alte puncte de contact la nivel regional sau local, care să reflecte organizarea specifică a sistemului lor de asistenţă medicală.	(36) Statele membre ar trebui să hotărască forma acestor puncte de contact naţionale, precum şi numărul lor. Punctele de contact naţionale pot fi, de asemenea, incluse în sau dezvoltate pe baza activităţilor centrelor de informare existente, cu condiţia de a se indica clar faptul că acestea sunt şi puncte de contact naţionale pentru asistenţa medicală transfrontalieră. Punctele de contact naţionale ar trebui să dispună de mijloacele adecvate pentru a furniza informaţii privind principalele aspecte ale asistenţei medicale transfrontaliere şi pentru a oferi asistenţă practică pacienţilor, dacă este cazul. Statele membre ar trebui să asigure participarea la aceste activităţi a organismelor care reprezintă cadrele medicale. Existenţa unor puncte de contact naţionale nu ar trebui să împiedice statele membre să înfiinţeze alte puncte de contact la nivel regional sau local, care să reflecte organizarea specifică a sistemului lor de asistenţă medicală. Punctele naţionale de contact ar trebui să fie în măsură să ofere pacienţilor informaţii pertinente privind asistenţa medicală transfrontalieră şi să le acorde ajutor. Acesta nu ar trebui să includă consultanţa juridică.
Amendamentul  30 Propunere de directivă Considerentul 37
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(37) Exploatarea potenţialului pieţei interne pentru asistenţa medicală transfrontalieră necesită cooperarea dintre furnizori, beneficiari şi autorităţile de reglementare din diferitele state membre, la nivel naţional, regional sau local, pentru a asigura o asistenţă medicală transfrontalieră sigură, de înaltă calitate şi eficientă. Acest lucru este valabil, în special, în cazul cooperării în regiunile de graniţă, unde furnizarea transfrontalieră de servicii ar putea reprezenta cea mai eficientă modalitate de organizare a serviciilor medicale pentru populaţia locală, însă unde o astfel de furnizare transfrontalieră care să aibă un caracter durabil necesită cooperarea dintre sistemele de sănătate ale diferitelor state membre. Această cooperare ar putea privi planificarea în comun, recunoaşterea reciprocă sau adaptarea procedurilor sau standardelor, interoperabilitatea sistemelor naţionale de tehnologie de informare şi comunicare, precum şi mecanismele practice de asigurare a continuităţii asistenţei medicale sau de facilitare concretă a furnizării transfrontaliere de asistenţă medicală de către cadre medicale în regim temporar sau ocazional. Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale prevede că libertatea de a presta servicii într-un alt stat membru în regim temporar sau ocazional, inclusiv servicii furnizate de cadre medicale, nu trebuie, sub rezerva unor dispoziţii specifice ale legislaţiei comunitare, să fie restricţionată datorită vreunui motiv privind calificările profesionale. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispoziţiilor menţionate din Directiva 2005/36/CE.	(37) Pentru a se asigura o asistenţă medicală transfrontalieră sigură, de înaltă calitate şi eficientă, este necesară cooperarea dintre furnizori, beneficiari şi autorităţile de reglementare din diferitele state membre, la nivel naţional, regional sau local. Acest lucru este valabil, în special, în cazul cooperării în regiunile de graniţă, unde furnizarea transfrontalieră de asistenţă medicală ar putea reprezenta cea mai eficientă modalitate de organizare a asistenţei medicale pentru populaţia locală, însă unde o astfel de furnizare transfrontalieră care să aibă un caracter durabil necesită cooperarea dintre sistemele de sănătate ale diferitelor state membre. Această cooperare ar putea privi planificarea în comun, recunoaşterea reciprocă sau adaptarea procedurilor sau standardelor, interoperabilitatea sistemelor naţionale de tehnologie de informare şi comunicare, precum şi mecanismele practice de asigurare a continuităţii asistenţei medicale sau de facilitare concretă a furnizării transfrontaliere de asistenţă medicală de către cadre medicale în regim temporar sau ocazional.
Justificare
Întrucât sfera de aplicare a prezentei directive o constituie toate tipurile de asistenţă medicală, este iluzorie menţionarea unei pieţe interne a asistenţei medicale transfrontaliere.
Fragmentul respectiv este inclus într-un nou considerent 37a în vederea unei formulări mai precise.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Considerentul 39
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(39) În cazul în care medicamentele sunt autorizate în statul membru de reşedinţă al pacientului în conformitate cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman şi sunt prescrise într-un alt stat membru unei persoane denumite pacient, ar trebui să fie posibil, în principiu, ca astfel de prescripţii să fie recunoscute din punct de vedere medical şi utilizate în statul membru de reşedinţă al pacientului. Înlăturarea obstacolelor normative şi administrative din calea unei astfel de recunoaşteri nu aduce atingere necesităţii de a avea acordul adecvat al medicului curant al pacientului sau acordul farmacistului, în fiecare caz în parte, dacă acest lucru este justificat de protejarea sănătăţii umane şi este necesar şi proporţionat în raport cu acel obiectiv. Această recunoaştere medicală nu ar trebui să aducă atingere, de asemenea, deciziei statului membru de afiliere cu privire la includerea unor astfel de medicamente în cadrul prestaţiilor prevăzute de sistemul de securitate socială de afiliere. Punerea în aplicare a principiului de recunoaştere va fi facilitată prin adoptarea măsurilor necesare pentru protejarea siguranţei pacientului şi pentru evitarea utilizării greşite sau confuziei cu privire la medicamente.	(39) În cazul în care medicamentele sunt autorizate în statul membru de reşedinţă al pacientului în conformitate cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, inclusiv viitoarea legislaţie referitoare la medicamentele contrafăcute (Directiva XXXX/XX/CE) şi la farmacovigilenţă (Directiva ZZZZ/ZZ/CE), şi sunt prescrise într-un alt stat membru unei persoane denumite pacient, ar trebui să fie posibil, în principiu, ca astfel de prescripţii să fie recunoscute din punct de vedere medical sau în farmacii şi utilizate în statul membru de reşedinţă al pacientului. Înlăturarea obstacolelor normative şi administrative din calea unei astfel de recunoaşteri nu aduce atingere necesităţii de a avea acordul adecvat al medicului curant al pacientului sau acordul farmacistului, în fiecare caz în parte, dacă acest lucru este justificat de protejarea sănătăţii umane şi este necesar şi proporţionat în raport cu acel obiectiv. Această recunoaştere medicală nu ar trebui să aducă atingere, de asemenea, deciziei statului membru de afiliere cu privire la includerea unor astfel de medicamente în cadrul prestaţiilor prevăzute de sistemul de securitate socială de afiliere şi nici valabilităţii normelor naţionale privind preţurile şi plăţile. Punerea în aplicare a principiului de recunoaştere va fi facilitată prin adoptarea măsurilor necesare pentru protejarea siguranţei pacientului şi pentru evitarea utilizării greşite sau confuziei cu privire la medicamente.
Amendamentul  32 Propunere de directivă Considerentul 41a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(41a) Interoperabilitatea soluţiilor în materie de e-sănătate ar trebui realizată în conformitate cu reglementările naţionale privind furnizarea de servicii de sănătate adoptate în scopul protejării pacientului, inclusiv în conformitate cu legislaţia privind farmaciile pe internet, în special interdicţiile introduse la nivel naţional privind comandarea prin poştă a medicamentelor eliberate numai pe bază de prescripţie în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie şi cu Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2007 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă1.
	1 JO L 144, 4.6.1997, p. 19.
Justificare
Având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (hotărârea din 11 decembrie 2003, C-322/01, Deutscher Apothekerverband) şi articolul 14 din Directiva privind vânzările la distanţă (97/7/CE), ar trebui precizat că prezenta directivă nu aduce atingere admisibilităţii interdicţiilor privind comandarea prin poştă a produselor medicamentoase eliberate numai pe bază de prescripţie din cauza pericolului pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Considerentul 43
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(43) Progresul continuu al medicinii şi al tehnologiei în domeniul sănătăţii prezintă atât oportunităţi, cât şi provocări pentru sistemele de sănătate ale statelor membre. Cooperarea cu privire la evaluarea noilor tehnologii medicale poate ajuta statele membre datorită economiilor la scară europeană, evitând suprapunerea eforturilor, şi poate oferi o mai bună bază pentru utilizarea optimă a noilor tehnologii în vederea asigurării unei asistenţe medicale sigure, de înaltă calitate şi eficiente. Aceasta va contribui, de asemenea, la optimizarea pieţei interne sporind la maximum viteza şi amploarea răspândirii inovaţiilor din medicină şi a tehnologiilor medicale. Această cooperare necesită structuri de durată care să implice toate autorităţile relevante ale tuturor statelor membre şi care să dezvolte proiectele pilot existente.	(43) Progresul continuu al medicinii şi al tehnologiei în domeniul sănătăţii prezintă atât oportunităţi, cât şi provocări pentru sistemele de sănătate ale statelor membre. Cu toate acestea, evaluarea tehnologiilor medicale, precum şi posibilitatea de restricţionare a accesului la noile tehnologii prin anumite decizii ale unor organisme administrative ridică un anumit număr de probleme sociale fundamentale, cu privire la care trebuie să-şi aducă contribuţia o gamă largă de actori interesaţi şi în privinţa cărora este necesară instituirea unui model de guvernanţă viabil. Prin urmare, orice formă de cooperare trebuie să includă nu numai autorităţile competente din toate statele membre, ci şi toţi actorii interesaţi, inclusiv cadrele medicale, reprezentanţii pacienţilor şi sectorul industrial. În plus, cooperarea ar trebui să se bazeze pe principii viabile de bună administrare, precum transparenţa, deschiderea, obiectivitatea şi imparţialitatea procedurilor.
Justificare
Schimbul de informaţii între organismele de evaluare a tehnologiilor medicale presupune şi necesită punerea în aplicare a unor principii de bună practică (precum buna administrare, transparenţa şi participarea părţilor interesate) în cadrul evaluărilor realizate de statele membre. Evaluarea tehnologiilor medicale trebuie, prin urmare, să respecte criteriile de deschidere şi de obiectivitate şi trebuie să aibă la bază dialogul şi participarea părţilor interesate, inclusiv pacienţii şi reprezentanţii sectorului industrial.
Amendamentul  34 Propunere de directivă Considerentul 45
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(45) În mod special, Comisiei ar trebui să i se confere competenţa de a adopta următoarele măsuri: o listă de tratamente, altele decât cele care necesită şedere peste noapte în spital, care să facă obiectul aceluiaşi regim ca şi asistenţa medicală spitalicească; măsuri însoţitoare de excludere a categoriilor specifice de medicamente sau substanţe de la recunoaşterea prescripţiilor emise într-un alt stat membru, prevăzute în prezenta directivă; o listă de criterii şi condiţii specifice care trebuie îndeplinite de reţelele europene de referinţă; procedura de înfiinţare a reţelelor europene de referinţă. Deoarece măsurile respective au un caracter general şi vizează modificarea unor elemente neesenţiale din prezenta directivă sau completarea acesteia prin adăugarea unor noi elemente neesenţiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.	eliminat
Justificare
Acest amendament corespunde amendamentului la articolul 8 şi articolul 15, propus de acelaşi autor.
Amendamentul  35 Propunere de directivă Considerentul 46a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(46a) Statul membru de afiliere şi statul membru în care se desfăşoară tratamentul ar trebui să asigure, prin cooperare bilaterală prealabilă şi prin consultarea pacientului, disponibilitatea asistenţei posttratament şi a sprijinului în oricare dintre cele două state membre în urma tratamentului medical autorizat şi disponibilitatea unor informaţii clare pentru pacienţi cu privire la opţiunile şi costurile perioadei posttratament. Pentru aceasta, statele membre ar trebui să adopte măsuri pentru a garanta că :
	(a) datele necesare privind asistenţa medicală şi socială sunt transferate ţinând seama în mod corespunzător de confidenţialitatea pacientului; iar
	(b) cadrele medicale şi cele din domeniul asistenţei sociale din ambele state se pot consulta pentru a asigura pacientului un tratament şi o perioadă posttratament de cea mai înaltă calitate (inclusiv sprijin social).
Amendamentul  36 Propunere de directivă Considerentul 46b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(46b) Prin facilitarea liberei circulaţii a pacienţilor pe teritoriul Uniunii Europene, este posibil ca prezenta directivă să genereze concurenţă între furnizorii de asistenţă medicală. Această concurenţă poate contribui la ameliorarea calităţii asistenţei medicale pentru toţi beneficiarii şi la instituirea unor centre de excelenţă.
Justificare
Atunci când directiva va produce efectul menţionat, aceasta va avea o contribuţie pozitivă asupra sistemelor de sănătate din statele membre, dar este necesară o monitorizare atentă pentru a verifica rezultatele directivei.
Amendamentul  37 Propunere de directivă Articolul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă stabileşte un cadru general pentru furnizarea unei asistenţe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate şi eficiente.	Prezenta directivă instituie norme privind accesul la asistenţă medicală sigură şi de înaltă calitate într-un alt stat membru şi creează mecanisme de cooperare în domeniul asistenţei medicale între statele membre, respectând în acelaşi timp pe deplin competenţele naţionale în ceea ce priveşte organizarea şi furnizarea de asistenţă medicală.
	La aplicarea prezentei directive, statele membre ţin cont de principiul unei îngrijiri de bună calitate şi al echităţii.
Amendamentul  38 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistenţă medicală fără a ţine seama de modul de organizare, de furnizare şi de finanţare a acesteia şi nici de caracterul public sau privat al său.	Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistenţă medicală transfrontalieră fără a ţine seama de modul de organizare, de furnizare şi de finanţare a acesteia şi nici de caracterul public sau privat al său. Aceasta nu aduce atingere cadrului existent privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 şi în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 care îi succede acestuia.
	Prezenta directivă nu se aplică în cazul serviciilor de sănătate orientate în special către domeniul asistenţei medicale de lungă durată, inclusiv servicii oferite pe o perioadă prelungită, menite să ofere sprijin persoanelor care necesită asistenţă pentru efectuarea activităţilor zilnice de rutină.
	De asemenea, prezenta directivă nu se aplică nici în cazul transplantului de organe.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – literele –aa şi -ab (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-aa) Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale;
	(-ab) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă;
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera ga (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ga) Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind stabilirea standardelor de calitate şi securitate pentru recoltarea, controlul, prelucrarea, stocarea şi distribuirea sângelui uman şi a componentelor sanguine şi de modificare a Directivei 2001/83/CE;
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera gb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gb) Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate şi securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi a celulelor umane;
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera gc (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gc) Directiva 92/49/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea generală directă în afară de asigurarea de viaţă, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei;
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care sunt respectate condiţiile de acordare a autorizaţiei de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispoziţiile regulamentului respectiv, iar dispoziţiile de la articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată doreşte să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru în alte circumstanţe, se aplică articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezenta directivă, iar articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condiţiile de acordare a autorizaţiei stabilite la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, se acordă autorizaţia şi prestaţiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menţionat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezenta directivă nu se aplică.	(2) În cazul în care sunt respectate condiţiile de acordare a autorizaţiei de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispoziţiile regulamentului respectiv, iar dispoziţiile de la articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată doreşte să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru în alte circumstanţe, inclusiv atunci când condiţiile pentru acordarea autorizaţiei în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1408 şi, de la data punerii sale în aplicare, a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, sunt îndeplinite însă autorizaţia nu este acordată, se aplică articolele 6, 7, 8 şi 9 din prezenta directivă, iar articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu se aplică.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul în care dispoziţiile prezentei directive intră în contradicţie cu o dispoziţie a unui alt act comunitar care reglementează aspecte specifice ale asistenţei medicale, dispoziţia acestui din urmă act comunitar prevalează şi se aplică situaţiilor specifice în cauză. Actele comunitare menţionate includ:	eliminat
(a) Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale;
(b) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă;
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 4 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) „asistenţă medicală” reprezintă un serviciu medical furnizat de către sau sub supravegherea unui cadru medical în exerciţiul profesiei sale şi fără a ţine seama de modul de organizare, de furnizare şi de finanţare al acestuia la nivel naţional şi nici de caracterul său public sau privat;	(a) „asistenţă medicală” reprezintă serviciile medicale sau bunurile, precum produsele farmaceutice şi dispozitivele medicale furnizate sau prescrise pacienţilor de către cadrele medicale pentru evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate sau pentru prevenirea îmbolnăvirii, fără a ţine seama de modul de organizare, de furnizare şi de finanţare al acestora la nivel naţional şi nici de caracterul public sau privat al asistenţei;
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 4 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „asistenţă medicală transfrontalieră” reprezintă asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistenţă medicală îşi are reşedinţa, sediul sau este înregistrat;	(b) „asistenţă medicală transfrontalieră” reprezintă asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat;
Amendamentul  47 Propunere de directivă Articolul 4 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) „recurgerea la asistenţă medicală într-un alt stat membru” reprezintă asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat;	eliminat
Amendamentul  48 Propunere de directivă Articolul 4 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) „cadru medical” reprezintă orice doctor în medicină, asistent medical generalist, medic dentist, moaşă sau farmacist în sensul Directivei 2005/36/CE sau orice altă persoană care exercită activităţi în sectorul asistenţei medicale restrânse la o profesie reglementată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;	(d) „cadru medical” reprezintă orice medic practician, asistent medical generalist, medic dentist, moaşă sau farmacist în sensul Directivei 2005/36/CE sau orice altă persoană care exercită activităţi în sectorul asistenţei medicale restrânse la o profesie reglementată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE sau o persoană care desfăşoară în mod legal activităţi de asistenţă medicală în statul membru în care se desfăşoară tratamentul;
Justificare
Din motive evidente, pare mai adecvat termenul „medic practician”, având în vedere că doctoratul în medicină nu este o cerinţă necesară pentru exercitarea unei activităţi de asistenţă medicală de către profesioniştii din sectorul sănătăţii.
Amendamentul  49 Propunere de directivă Articolul 4 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
e) „furnizor de asistenţă medicală” reprezintă orice persoană fizică sau juridică care furnizează în mod legal asistenţă medicală pe teritoriul unui stat membru;	e) „furnizor de asistenţă medicală” reprezintă orice cadru medical conform definiţiei de la litera (d) de mai sus sau o persoană juridică care furnizează în mod legal asistenţă medicală pe teritoriul unui stat membru;
Amendamentul  50 Propunere de directivă Articolul 4 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) „pacient ” reprezintă orice persoană fizică care primeşte sau intenţionează să primească asistenţă medicală într-un stat membru;	(f) „pacient” reprezintă orice persoană fizică care primeşte sau face demersuri ca să primească asistenţă medicală într-un stat membru;
Amendamentul  51 Propunere de directivă Articolul 4 – litera g
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(g) „persoană asigurată” reprezintă:	(g) „persoană asigurată” reprezintă o persoană care este asigurată în conformitate cu dispoziţiile definiţiei de la articolul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, sau astfel cum este definit în condiţiile poliţei de asigurare ale sistemelor private de asigurări de sănătate;
(i) până la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004: o persoană care este asigurată în conformitate cu dispoziţiile articolelor 1, 2 şi 4 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.
(ii) de la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004: o persoană care este asigurată în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
Justificare
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 intră în vigoare la 1 ianuarie 2009.
Amendamentul  52 Propunere de directivă Articolul 4 – litera h
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(h) „stat membru de afiliere” reprezintă statul membru în care pacientul este asigurat;	(h) „stat membru de afiliere” reprezintă statul membru în care pacientul este asigurat sau statul membru de rezidenţă al pacientului, în cazul în care aceste state nu coincid;
Justificare
În acord cu dispoziţiile Regulamentului 883/2004.
Amendamentul  53 Propunere de directivă Articolul 4 – litera ha (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ha) în cazul în care, în urma punerii în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi, respectiv, a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, organismul de asigurări de sănătate din statul membru de reşedinţă al pacientului este responsabil de acordarea beneficiilor în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv, atunci acel stat membru este considerat statul membru de afiliere în sensul prezentei directive;
Amendamentul  54 Propunere de directivă Articolul 4 – litera ia (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ia) „dispozitiv medical” reprezintă dispozitivul medical astfel cum este definit în Directiva 93/42/CEE, în Directiva 90/385/CEE sau în Directiva 98/79/CE;
Justificare
Achiziţionarea bunurilor legate de asistenţa medicală a făcut, între altele, obiectul hotărârii Decker (dispozitivul medical pentru care se aplica acest caz fiind ochelarii) şi ar trebui, prin urmare, introdusă într-o directivă menită să codifice hotărârile Kohll şi Decker.
Amendamentul  55 Propunere de directivă Articolul 4 – litera ib (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ib) „bunuri utilizate în cadrul asistenţei medicale” reprezintă bunuri utilizate pentru a menţine sau a ameliora starea de sănătate a unei persoane, cum ar fi, de exemplu, dispozitivele medicale şi medicamentele;
Justificare
Achiziţionarea bunurilor legate de asistenţa medicală a făcut, între altele, obiectul hotărârii Decker (dispozitivul medical pentru care se aplica acest caz fiind ochelarii) şi ar trebui, prin urmare, introdusă într-o directivă menită să codifice hotărârile Kohll şi Decker.
Amendamentul  56 Propunere de directivă Articolul 4 – litera ka (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ka) „tehnologie din domeniul sănătăţii” reprezintă un produs medical sau un dispozitiv medical sau procedurile medicale şi chirurgicale, precum şi măsurile pentru prevenirea, diagnosticarea sau tratamentul bolilor utilizate în asistenţa medicală;
Justificare
Această definiţie suplimentară este necesară deoarece articolele 5 şi 17 se referă la tehnologiile din domeniul sănătăţii.
Amendamentul  57 Propunere de directivă Articolul 4 – litera l
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(l) „efecte adverse” reprezintă urmări negative sau vătămări rezultate în urma asistenţei medicale.	(l) „efectele adverse” sunt definite în asistenţa medicală transfrontalieră prin referire la cadrul juridic existent din statul membru în care se desfăşoară tratamentul, accepţiunea acestei sintagme putând varia de la un stat membru la altul;
Amendamentul  58 Propunere de directivă Articolul 4 – litera la (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(la) „dosarul medical al pacientului” sau „antecedentele medicale” reprezintă ansamblul de documente care conţin date, evaluări şi informaţii de orice tip privind situaţia şi evoluţia medicală a unui pacient de-a lungul procesului de asistenţă medicală.
Justificare
Deoarece expresia este utilizată în întreaga propunere de directivă, este necesar să se includă o definiţie.
Amendamentul  59 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatele 1 şi 1a (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre în care se desfăşoară tratamentul sunt responsabile de organizarea şi acordarea asistenţei medicale. În acest context şi ţinând seama de principiile universalităţii, accesului la îngrijire de bună calitate, echităţii şi solidarităţii, acestea definesc standarde clare de calitate şi siguranţă referitoare la asistenţa medicală acordată pe teritoriul lor şi se asigură că:	(1) Statele membre în care se desfăşoară tratamentul sunt responsabile de organizarea şi acordarea asistenţei medicale. În acest context şi ţinând seama de principiile universalităţii, accesului la îngrijire de bună calitate, echităţii şi solidarităţii, acestea definesc standarde clare de calitate referitoare la asistenţa medicală acordată pe teritoriul lor şi asigură respectarea legislaţie comunitare existente în materie de norme de siguranţă; de asemenea, se asigură că:
(a) există mecanisme pentru a garanta faptul că furnizorii de asistenţă medicală au capacitatea de a respecta standardele menţionate, ţinând seama de medicina internaţională şi de bunele practici medicale general recunoscute;	(a) în cazul în care asistenţa medicală este acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat, acest serviciu este furnizat în conformitate cu legislaţia statului membru în care se desfăşoară tratamentul;
(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistenţă medicală este monitorizată periodic şi se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ţinând seama de progresul medicinii şi al tehnologiei în domeniul sănătăţii;	(b) asistenţa medicală menţionată la litera (a) este acordată în conformitate cu normele şi orientările privind calitatea stabilite de statul membru în care se desfăşoară tratamentul;
	(ba) punctul de contact naţional al statului membru în care se desfăşoară tratamentul furnizează informaţii pacienţilor şi furnizorilor de asistenţă medicală din alte state membre, folosindu-se, printre altele, mijloace electronice, cu privire la standardele şi orientările referitoare la calitate, inclusiv privind dispoziţiile legate de supraveghere, precum şi cu privire la disponibilitate, calitate şi siguranţă, opţiuni de tratament, tarife, posibile rezultate ale asistenţei medicale acordate, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap şi detalii privind înregistrarea furnizorului de asistenţă medicală şi detalii privind asigurarea acestuia sau orice alte mijloace de protecţie personală sau colectivă cu privire la răspunderea civilă profesională;
(c) furnizorii de asistenţă medicală oferă toate informaţiile relevante pentru a le permite pacienţilor să ia hotărâri în cunoştinţă de cauză, în special informaţii cu privire la disponibilitatea, costurile şi rezultatele asistenţei medicale acordate, precum şi detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecţie personală sau colectivă în ceea ce priveşte răspunderea civilă profesională;	(c) furnizorii de asistenţă medicală oferă toate informaţiile relevante pentru a le permite pacienţilor să ia hotărâri în cunoştinţă de cauză;
(d) pacienţii au posibilitatea de a înainta plângeri şi li se garantează despăgubiri şi compensaţii în cazul unor efecte adverse ale asistenţei medicale pe care o primesc;	(d) pacienţii au posibilitatea de a înainta plângeri şi dreptul de a solicita despăgubiri şi compensaţii în cazul unor efecte adverse ale asistenţei medicale pe care o primesc; de asemenea, se instituie mecanisme care să garanteze acordarea de despăgubiri;
(e) există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională sau o garanţie sau un acord similar, echivalente sau asemănătore în ceea ce priveşte scopul lor, adecvate naturii şi importanţei riscului tratamentului furnizat pe teritoriul statelor membre;	(e) există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională sau o garanţie sau un acord similar, adecvate naturii şi importanţei riscului tratamentului furnizat pe teritoriul statelor membre;
(f) dreptul fundamental la protecţia vieţii private în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal este respectat în conformitate cu măsurile naţionale de punere în aplicare a dispoziţiilor comunitare privind protecţia datelor personale, în special Directivele 95/46/CE şi 2002/58/CE;	(f) dreptul fundamental la protecţia vieţii private în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal este respectat în conformitate cu măsurile naţionale de punere în aplicare a dispoziţiilor comunitare privind protecţia datelor personale, în special Directivele 95/46/CE şi 2002/58/CE;
(g) pacienţii din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanţii statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecţia împotriva discriminării prevăzută conform legislaţiei comunitare şi legislaţiei naţionale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul.	(g) pacienţii din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanţii statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecţia împotriva discriminării prevăzută conform legislaţiei comunitare şi legislaţiei naţionale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul. Cu toate acestea, prezenta directivă nu impune furnizorilor de asistenţă medicală dintr-un stat membru să furnizeze servicii medicale unei persoane asigurate dintr-un alt stat membru sau să acorde o mai mare prioritate furnizării acestor servicii unei persoane asigurate din alt stat membru în detrimentul unei persoane cu nevoi medicale similare care este asigurată în statul membru în care se desfăşoară tratamentul;
	(ga) pacienţii care au beneficiat de tratament au dreptul la înregistrarea, în formă scrisă sau electronică, atât a tratamentului respectiv, cât şi a oricăror recomandări medicale privind continuitatea tratamentului.
	(1a) Autorităţile publice din statul membru în care se desfăşoară tratamentul monitorizează regulat accesibilitatea, calitatea şi situaţia financiară a sistemelor lor de sănătate pe baza datelor culese în temeiul articolului 18 din prezenta directivă.
Amendamentul  60 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1b şi 1c (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1b) Pentru a garanta în cea mai mare măsură siguranţa pacienţilor, statul membru în care se desfăşoară tratamentul şi statul membru de afiliere se asigură că:
	(a) pacienţii au posibilitatea de a înainta plângeri, în special unui mediator european care va trata plângerile pacienţilor referitoare la autorizarea prealabilă, şi li se garantează despăgubiri şi compensaţii în cazul unor efecte adverse ale asistenţei medicale pe care o primesc;
	(b) standardele de calitate şi siguranţă ale statului membru în care se desfăşoară tratamentul sunt făcute publice într-un limbaj şi un format care să fie clare şi accesibile pentru cetăţeni;
	(c) există dreptul la continuitatea asistenţei medicale, în special prin transmiterea mai departe a datelor medicale relevante privind pacientul, cu respectarea dispoziţiilor alineatului (1) litera (e) şi în conformitate cu articolul 13, iar pacienţii care au primit tratament au dreptul la un raport scris sau electronic privind tratamentul respectiv şi privind orice aviz medical pentru continuitatea îngrijirii lor medicale;
	(d) în cazul unor complicaţii survenite în urma furnizării asistenţei medicale într-un alt stat membru sau în cazul în care se dovedeşte necesară o monitorizare medicală specială, statul membru de afiliere garantează acordarea unei asistenţe medicale echivalente cu cea primită pe teritoriul său;
	(e) statele membre se informează reciproc fără întârziere şi într-un mod proactiv cu privire la furnizorii de asistenţă medicală sau cadrele medicale împotriva cărora se iau măsuri de reglementare în ceea ce priveşte înregistrarea sau dreptul lor de practică;
	(1c) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru atingerea unui nivel comun de siguranţă a datelor medicale la nivel naţional, ţinând seama de standardele tehnice existente în domeniu.
	* JO C 146, 22.6.2006, p. 1.
Amendamentul  61 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Orice măsuri adoptate de statele membre, în momentul punerii în aplicare a prezentului articol, respectă dispoziţiile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi ale Directivei 2000/31/CE privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic.	eliminat
Justificare
Aceste trimiteri au fost mutate de la articolul 3.
Amendamentul  62 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Pornind de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii, Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează orientări pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în măsura în care aceste acţiuni sunt necesare pentru a facilita furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră.	(3) Pornind de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii, Comisia, în cooperare cu statele membre, poate elabora orientări pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în măsura în care aceste acţiuni sunt necesare pentru a facilita furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră.
Justificare
Problema stabilirii de norme de calitate şi siguranţă ar trebui abordată exclusiv în contextul legislaţiei aplicabile. Acest lucru va alinia mai strict propunerea la principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, precum şi la principiul respectării competenţelor pe care le au statele membre în domeniul sănătăţii. În schimb, statele membre ar trebui să pună la dispoziţia pacienţilor şi furnizorilor de asistenţă medicală informaţii cu privire la normele şi orientările de pe teritoriul lor privind calitatea şi siguranţa.
Amendamentul  63 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) În sensul prezentului articol, statele membre dispun de un mecanism transparent pentru calcularea costurilor care urmează să fie imputate pentru asistenţa medicală furnizată. Acest mecanism de calcul se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, şi se aplică la nivelul administrativ corespunzător în cazul în care statul membru în care se desfăşoară tratamentul are un sistem de asistenţă medicală descentralizat.
Amendamentul  64 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Având în vedere importanţa majoră, în special pentru pacienţi, a protejării calităţii şi siguranţei asistenţei medicale transfrontaliere, organizaţiile implicate în elaborarea standardelor şi orientărilor menţionate la alineatele (1) şi (3) includ cel puţin organizaţii de pacienţi (în special cele de natură transfrontalieră).
Amendamentul  65 Propunere de directivă Articolul 6 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 6	Articolul 6
Asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru	Responsabilităţile autorităţilor statului membru de afiliere
Justificare
Prezentul amendament are ca scop armonizarea titlului articolului 6 cu cel al articolului 5. Întrucât în cadrul propunerii există o problemă generalizată privind titlurile articolelor, care nu reflectă conţinutul articolului, este necesară revizuirea generală a titlurilor.
Amendamentul  66 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Sub rezerva dispoziţiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 şi 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistenţă medicală sau care intenţionează să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistenţe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăşte care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.	(1) Sub rezerva dispoziţiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 şi 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistenţă medicală sau care intenţionează să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul, inclusiv de regulamentele administrative, de orientările şi de codurile de conduită ale profesiilor medicale. Fără a aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi, de la data aplicării sale, Regulamentului (CE) nr. 883/2004, statul membru de afiliere rambursează costurile către statul membru în care se desfăşoară tratamentul sau către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistenţe medicale de eficacitate identică pe teritoriul său. În cazul în care un stat membru de afiliere respinge rambursarea unui tratament de acest tip, atunci statul membru respectiv trebuie să ofere o justificare de ordin medical pentru decizia luată. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăşte care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.
	Pacienţii afectaţi de boli rare ar trebui să aibă dreptul să beneficieze de asistenţă medicală în alt stat membru şi să obţină rambursare, chiar dacă un astfel de tratament nu se numără printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru de afiliere.
Amendamentul  67 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Un cetăţean al unui stat membru poate să fie afiliat la un sistem de asigurări de sănătate al unui alt stat membru decât cel de rezidenţă dacă plăteşte contribuţii către sistemul respectiv.
Justificare
Pentru a veni în sprijinul cetăţenilor care se află în alte state membre decât statul de rezidenţă, este important ca aceştia să aibă acces la sistemul de asigurări de sănătate dintr-un alt stat membru decât cel de rezidenţă.
Amendamentul  68 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatele 2 şi 2a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Costurile asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistenţă medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăşi costurile efective ale asistenţei medicale primite.	(2) Costurile asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate sau plătite direct de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul aceleiaşi afecţiuni medicale în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute la alineatul (1) în statul membru de afiliere, fără a depăşi costurile efective ale asistenţei medicale primite. Statele membre pot hotărî să acopere şi alte costuri conexe, cum ar fi costurile de tratament terapeutic, cazare şi de călătorie.
	(2a) Costurile suplimentare suportate de persoanele cu handicap la primirea asistenţei medicale într-un alt stat membru din cauza prezenţei unuia sau a mai multor handicapuri se rambursează de către statul membru de afiliere în conformitate cu legislaţia naţională, cu condiţia existenţei unui număr suficient de documente care să ateste aceste costuri.
Amendamentul  69 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care doreşte să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru aceleaşi condiţii, criterii de eligibilitate şi formalităţi normative şi administrative cu privire la asistenţa medicală şi la rambursarea costurilor asistenţei medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistenţe medicale identice sau similare pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertăţii de circulaţie a persoanelor.	(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care doreşte să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru aceleaşi condiţii, criterii de eligibilitate şi formalităţi normative şi administrative, care pot fi stabilite la nivel local, naţional sau regional, cu privire la asistenţa medicală şi la suportarea costurilor asistenţei medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării asistenţei medicale respective pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertăţii de circulaţie a pacienţilor şi a bunurilor, cum ar fi a produselor farmaceutice şi a echipamentelor medicale, şi în măsura în care sunt cunoscute dinainte. Acestea pot include o cerinţă ca persoana asigurată să fie evaluată, cu privire la aplicarea condiţiilor, criteriilor sau formalităţilor respective, de către un cadru medical sau de către administratori din domeniul asistenţei medicale care furnizează servicii sistemului legal de securitate socială din statul membru de afiliere, în cazurile în care o astfel de evaluare ar fi necesară pentru a permite accesul la servicii medicale în statul membru de afiliere.
Amendamentul  70 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistenţa medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeaşi asistenţă medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.	(4) În sensul prezentului articol, statele membre dispun de un mecanism transparent pentru calcularea costurilor care urmează a fi suportate de către regimul legal de securitate socială sau de alt sistem legal public pentru asistenţa medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care asistenţa medicală respectivă ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere. Mecanismul se aplică la nivelul administrativ corespunzător în cazul în care statul membru de afiliere are un sistem de asistenţă medicală descentralizat.
Amendamentul  71 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Pacienţilor care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistenţă medicală sau celor care intenţionează să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naţionale de punere în aplicare a dispoziţiilor comunitare privind protecţia datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE şi 2002/58/CE.	(5) Pacienţilor care beneficiază de asistenţă medicală într-un alt stat membru decât statul membru de afiliere sau celor care intenţionează să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naţionale de punere în aplicare a dispoziţiilor comunitare privind protecţia datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE şi 2002/58/CE. Dacă dosarele medicale sunt păstrate în format electronic, pacienţii au dreptul garantat de a obţine o copie a acestor dosare sau dreptul de acces la distanţă la dosarele respective. Datele se transmit doar cu acordul expres, exprimat în scris, al pacientului sau al familiei acestuia.
Justificare
Parte din amendamentul incorporat în raport fără votare, în temeiul articolului 47 din Regulamentul de procedură.
Amendamentul  72 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 5 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Dispoziţiile prezentului capitol nu împiedică încheierea unor acorduri contractuale transfrontaliere pentru asistenţa medicală planificată.
Justificare
Este important să se clarifice că aceste dispoziţii nu împiedică încheierea de acorduri contractuale transfrontaliere pentru asistenţa medicală planificată. În cazul acestor aranjamente contractuale, părţile contractante respectă regulile de coordonare a sistemelor de securitate socială sau aplică norme şi tarife specifice stabilite prin negocieri între părţile contractuale.
Amendamentul  73 Propunere de directivă Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statul membru de afiliere nu supune autorizării prealabile rambursarea costurilor asistenţei medicale în afara mediului spitalicesc acordate într-un alt stat membru, în condiţiile în care costurile asistenţei respective ar fi suportate de către regimul de securitate socială al statului de afiliere, în cazul în care aceasta ar fi acordată pe teritoriul său.	Statul membru de afiliere nu supune autorizării prealabile rambursarea costurilor asistenţei medicale în afara mediului spitalicesc acordate într-un alt stat membru sau cumpărarea în alt stat membru de bunuri legate de asistenţa medicală, în condiţiile în care costurile asistenţei sau bunurilor respective ar fi suportate de către regimul de securitate socială al statului de afiliere, în cazul în care aceasta ar fi acordată sau acestea ar fi cumpărate pe teritoriul său.
Justificare
Achiziţionarea bunurilor legate de asistenţa medicală (de exemplu echipamentul medical) a făcut, între altele, obiectul hotărârii Decker (dispozitivul medical pentru care se aplica acest caz fiind ochelarii), şi ar trebui, prin urmare, introdusă într-o directivă menită să codifice hotărârile Kohll şi Decker.
Amendamentul  74 Propunere de directivă Articolul 8 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Asistenţa medicală spitalicească şi specializată	Asistenţa medicală spitalicească
Amendamentul  75 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatele 1 şi 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În vederea rambursării costurilor asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistenţa medicală spitalicească reprezintă:	(1) În vederea rambursării costurilor asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, definiţia asistenţei medicale spitaliceşti, stabilită de statul membru de afiliere, se limitează la:
(a) asistenţa medicală care necesită şederea pacientului pentru cel puţin o noapte în spital.	(a) asistenţa medicală care necesită şederea pacientului pentru cel puţin o noapte în spital; sau
(b) asistenţa medicală, inclusă într-o listă specifică, care nu necesită şederea pacientului pentru cel puţin o noapte în spital. Lista respectivă este limitată la:	(b) asistenţa medicală cu un înalt grad de specializare şi/sau care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unor echipamente medicale foarte costisitoare; sau
- asistenţa medicală care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat şi costisitor; sau	(ba) asistenţa medicală care implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populaţie.
- asistenţa medicală care implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populaţie.
(2) Lista respectivă este stabilită şi poate fi actualizată periodic de către Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesenţiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 19 alineatul (3).
Amendamentul  76 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către regimul său de securitate socială a costurilor asistenţei medicale spitaliceşti acordate într-un alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:	(3) Statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către regimul său de securitate socială a costurilor asistenţei medicale spitaliceşti acordate într-un alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a) dacă asistenţa medicală ar fi fost acordată pe teritoriul său, ar fi fost rambursată de sistemul de securitate socială al statului membru; precum şi	(a) dacă asistenţa medicală ar fi fost acordată pe teritoriul său, ar fi fost rambursată de sistemul de securitate socială al statului membru; precum şi
(b) scopul sistemului este să abordeze fluxul de pacienţi rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol şi să-l împiedice să submineze în mod grav sau să poată submina în mod grav:	(b) absenţa autorizării prealabile ar putea să submineze în mod grav sau probabil ar submina:
(i) echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; şi/sau	(i) echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; şi/sau
(ii) planificarea şi raţionalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistenţă medicală şi irosirea resurselor logistice şi financiare, menţinerea unui serviciu medical şi spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacităţii de tratare sau de competenţă medicală pe teritoriul statului membru în cauză.	(ii) planificarea şi raţionalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistenţă medicală şi irosirea resurselor logistice şi financiare, menţinerea unui serviciu medical şi spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacităţii de tratare sau de competenţă medicală pe teritoriul statului membru în cauză.
	Acest sistem nu aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi, de la data aplicării sale, Regulamentului (CE) nr. 883/2004.
Amendamentul  77 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar şi proporţional pentru a evita un astfel de impact şi nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.	(4) Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar şi proporţional, se bazează pe criterii clare şi transparente şi nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nici un obstacol în calea liberei circulaţii a pacienţilor.
Amendamentul  78 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Atunci când s-a cerut şi s-a acordat autorizarea prealabilă, statul membru de afiliere se asigură că pacientul va trebui să plătească în avans doar costurile pe care ar fi trebuit să le plătească în avans dacă asistenţa în cauză i-ar fi fost asigurată de sistemul de sănătate al statului său de afiliere. Statele membre ar trebui să transfere fonduri direct între finanţatori şi furnizorii de servicii de sănătate în cazul oricăror alte costuri.
Justificare
Incorporat în raport fără votare, în temeiul articolului 47 din Regulamentul de procedură.
Amendamentul  79 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4b) Sistemele de depunere a solicitărilor de autorizare prealabilă trebuie să fie disponibile la nivel local/regional şi trebuie să fie accesibile pacienţilor şi transparente faţă de aceştia. Normele privind depunerea cererii de autorizare prealabilă şi refuzarea acesteia trebuie să fie disponibile înainte de depunerea cererii, astfel încât aceasta din urmă să poată fi făcută într-un mod echitabil şi transparent.
Justificare
Incorporat în raport fără votare, în temeiul articolului 47 din Regulamentul de procedură.
Amendamentul  80 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4c) Pacienţilor care doresc să beneficieze de asistenţă medicală într-un alt stat membru li se garantează dreptul de a solicita autorizarea prealabilă în statul membru de afiliere.
Justificare
Incorporat în raport fără votare, în temeiul articolului 47 din Regulamentul de procedură. Cu scopul de a oferi tuturor dreptul la asistenţă medicală transfrontalieră şi de a da pacienţilor posibilitatea de a şti sigur dacă costurile le vor fi rambursate sau nu, este important să li se ofere pacienţilor dreptul de a solicita autorizarea prealabilă în statul membru de afiliere. Un sistem care nu prevede dreptul de a solicita autorizarea prealabilă ar duce la o mare incertitudine economică în rândul pacienţilor. Această incertitudine ar face ca dreptul la asistenţă medicală transfrontalieră să fie mai puţin atractiv pentru cei cu un venit scăzut şi prin urmare nu ar fi accesibil în mod egal tuturor.
Amendamentul  81 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Statul membru în cauză pune la dispoziţia publicului toate informaţiile relevante privind sistemele de autorizare prealabilă introduse în temeiul dispoziţiilor de la alineatul (3).	(5) Statul membru în cauză pune la dispoziţia publicului toate informaţiile relevante privind sistemele de autorizare prealabilă introduse în temeiul dispoziţiilor de la alineatul (3), inclusiv privind căile de atac în cazul refuzului de acordare a autorizaţiei.
Amendamentul  82 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) În cazul oricărei cereri de autorizare depuse de o persoană asigurată în vederea primirii de asistenţă medicală în alt stat membru, statul membru de afiliere verifică dacă au fost îndeplinite condiţiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi, dacă acestea sunt îndeplinite, acordă autorizaţia prealabilă în conformitate cu regulamentul în cauză.
Justificare
Noul alineat (5), în conformitate cu amendamentul care elimină alineatul (2) al prezentului articol. Propunerea de directivă este în contradicţie cu normele în vigoare privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Suprapunerea directivei cu regulamentele duce la crearea a două sisteme paralele în cazul asistenţei medicale transfrontaliere, care lasă pacienţilor posibilitatea de a opta pentru unul dintre aceste sisteme. În acest fel, propunerea creează incertitudine juridică.
Amendamentul  83 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5b) Pacienţii care suferă de boli rare nu sunt supuşi obligaţiei de a obţine autorizarea prealabilă.
Justificare
În contextul insuficienţei cunoştinţelor la nivel mondial şi a expertizei la nivel naţional, ar trebui recunoscut dreptul pacienţilor care suferă de boli rare, atât diagnosticate, cât şi nediagnosticate, de a alege locul în care să beneficieze de asistenţă medicală fără a fi obligaţi să solicite o autorizare prealabilă. De asemenea, ar trebui recunoscut dreptul acestora de a beneficia de plata integrală şi directă de către ţara de origine către ţara în care primesc îngrijiri pentru asistenţa medicală care le este acordată, adesea contra unor costuri ridicate, chiar şi - mai ales - în cazul în care asistenţa de care au nevoie nu este disponibilă în ţara de afiliere, acesta fiind adesea unul dintre motivele pentru care au nevoie să se deplaseze în străinătate.
Amendamentul  84 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Aceste sisteme procedurale sunt uşor accesibile şi capabile să asigure prelucrarea solicitărilor în mod obiectiv şi imparţial, în termene stabilite şi făcute publice în prealabil de către statele membre.	(2) Aceste sisteme procedurale sunt uşor accesibile şi capabile să asigure prelucrarea solicitărilor în mod obiectiv şi imparţial, în termene rezonabile stabilite şi făcute publice în prealabil de către statele membre.
Amendamentul  85 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statele membre specifică în avans şi în mod transparent criteriile de refuzare a autorizării prealabile menţionate la articolul 8 alineatul (3).	eliminat
Amendamentul  86 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Statele membre de afiliere garantează că pacienţilor care au primit autorizarea prealabilă de a beneficia de asistenţă medicală în străinătate nu li se va cere să efectueze plăţi în avans sau complementare către sistemele şi/sau furnizorii de asistenţă medicală din statul membru în care se desfăşoară tratamentul decât în măsura în care aceste plăţi ar fi necesare în statul membru de afiliere.
Justificare
Statele membre au obligaţia de a facilita mobilitatea pacienţilor în cazurile în care aceasta se impune şi de a garanta accesul egal la asistenţă medicală în străinătate. Prin urmare, aceştia trebuie să elimine orice obstacole de ordin practic care împiedică pacienţii să recurgă la asistenţă medicală în străinătate, cum ar fi necesitatea de a efectua plăţi în avans sau plăţi complementare către sistemele sau furnizorii de asistenţă medicală din statul membru în care se desfăşoară tratamentul.
Amendamentul  87 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În stabilirea termenelor pentru procesarea solicitărilor de a recurge la asistenţă medicală într-un alt stat membru, statele membre iau în considerare:	(4) Pentru stabilirea termenelor pentru procesarea solicitărilor de a recurge la asistenţă medicală într-un alt stat membru şi atunci când examinează aceste solicitări, statele membre iau în considerare:
(a) starea patologică specifică,	(a) starea patologică specifică,
	(aa) circumstanţele individuale,
(b) gradul durerii pacientului,	(b) gradul durerii pacientului,
(c) natura invalidităţii pacientului,	(c) natura invalidităţii pacientului,
(d) capacitatea pacientului de a desfăşura o activitatea profesională.	(d) capacitatea pacientului de a desfăşura o activitatea profesională.
Amendamentul  88 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Sistemele de depunere a solicitărilor de autorizare prealabilă sunt puse la dispoziţie la nivelul adecvat al administraţiei serviciilor sanitare ale statului membru şi trebuie să fie accesibile pacienţilor şi transparente faţă de aceştia. Normele privind depunerea cererii de autorizare prealabilă şi refuzarea acesteia trebuie să fie disponibile înainte de depunerea cererii, astfel încât aceasta din urmă să poată fi făcută într-un mod echitabil şi transparent.
Justificare
Este important să se garanteze accesibilitatea sistemelor de depunere a solicitărilor de autorizare prealabilă.
Amendamentul  89 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Statele membre garantează faptul că toate deciziile administrative privind recurgerea la asistenţă medicală într-un alt stat membru sunt supuse reexaminării administrative şi pot fi, de asemenea, contestate în justiţie, incluzând prevederea de măsuri provizorii.	(5) Statele membre garantează faptul că toate deciziile administrative sau medicale privind recurgerea la asistenţă medicală într-un alt stat membru sunt supuse de la caz la caz, unui aviz medical sau unei reexaminări administrative şi pot fi, de asemenea, contestate în justiţie, incluzând prevederea de măsuri provizorii.
Amendamentul  90 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia efectuează un studiu de fezabilitate privind înfiinţarea unei case de compensaţii pentru a facilita rambursarea costurilor în temeiul prezentei directive între diverse state, sisteme de asistenţă medicală şi zone monetare, raportează Parlamentului European şi Consiliului constatările respective şi, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă.
Amendamentul  91 Propunere de directivă Articolul 9a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 9a
	Notificarea prealabilă
	Statele membre pot oferi pacienţilor un sistem facultativ de notificare prealabilă, în cadrul căruia pacientul primeşte, în schimbul unei astfel de notificări, o confirmare scrisă a sumei maxime care va fi plătită. Această confirmare scrisă poate fi depusă ulterior la spitalul în care se desfăşoară tratamentul, rambursarea urmând astfel să fie efectuată direct spitalului respectiv de către statul membru de afiliere.
Amendamentul  92 Propunere de directivă Articolul 9b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 9b
	Mediatorul european al pacienţilor
	Comisia prezintă o propunere legislativă de a institui un mediator european al pacienţilor în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive. Mediatorul european al pacienţilor analizează şi, dacă este cazul, mediază în cazul plângerilor depuse de pacienţi cu privire la o autorizaţie prealabilă, rambursarea costurilor sau la un eventual prejudiciu. Mediatorul european al pacienţilor poate interveni doar după epuizarea tuturor opţiunilor în materie de plângeri din statul membru în cauză.
Amendamentul  93 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatele 1 şi 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare de informaţii la cerere către pacienţi referitoare la beneficierea de asistenţă medicală într-un alt stat membru, precum şi la termenii şi condiţiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenţei medicale primite în alt stat membru.	(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme uşor accesibile, inclusiv prin mijloace electronice, de furnizare promptă de informaţii la cerere către pacienţi, referitoare la beneficierea de asistenţă medicală într-un alt stat membru, precum şi la termenii şi condiţiile aplicabile, care includ informaţii privind drepturile pacienţilor, procedurile de evaluare a drepturilor respective şi sistemele de recurs şi compensare în cazul în care pacientului i se refuză drepturile în cauză, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenţei medicale primite în alt stat membru. Aceste informaţii sunt publicate în formate accesibile pentru persoanele cu handicap. Statele membre consultă părţile interesate, inclusiv organizaţiile de pacienţi, pentru a garanta claritatea şi accesibilitatea informaţiilor. În informaţiile privind asistenţa medicală transfrontalieră se face o distincţie clară între drepturile de care beneficiază pacienţii în temeiul prezentei directive şi drepturile ce derivă din regulamentele privind coordonarea sistemelor de securitate socială menţionate la articolul 3 alineatul (1) litera (f).
(2) Informaţiile menţionate la alineatul (1) sunt uşor accesibile, inclusiv prin mijloace electronice, şi se referă la drepturile pacienţilor, procedurile de a beneficia de aceste drepturi, precum şi la sistemele de recurs şi de acces la justiţie în cazul în care pacientul este privat de aceste drepturi.
Amendamentul  94 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statul membru în care sunt înregistrate cadrele medicale şi furnizorii de servicii medicale asigură accesul uşor, prin mijloace electronice, atât la informaţiile menţionate la alineatul (1), cât şi la informaţiile referitoare la aceştia şi includ numele, numărul de înregistrare şi adresa cabinetului cadrului medical, precum şi eventualele restricţii care le sunt impuse în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii lor profesionale.
Justificare
In the interests of patients availing of cross-border services, there is also a need for greater transparency of health professional and health service regulation. Public registers of health professionals and health service providers should be available in Member states so that patients can easily identify prescribers, professionals and other treatment providers and if necessary to verify and validate the professional standing of the health professionals providing care. The international evidence illustrates that the most practical way for patients to have access to information on their current or prospective healthcare providers is via the publication of public registers of such practitioners. Such registers should now be available via the Internet and should allow the patient to access the relevant data by searching either via the name or via the registration number of the healthcare provider (or indeed by searching via geographical area). The relevant data that should be in the public domain should be, at a minimum, the name, registration number and practice address of the healthcare professional, the date of their first registration on that register, the expiry date of their current registration, and any conditions or restrictions on their practice or suspensions should this be the case. Healthcare professionals, who are not registered, be it for voluntary reasons or if struck off for whatever reason, should not appear on such register.
Amendamentul  95 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), Comisia poate elabora un format comunitar standard pentru informarea prealabilă menţionată la alineatul (1).	eliminat
Justificare
Informaţiile referitoare la asistenţa transfrontalieră ar trebui să ia în considerare deosebirile existente în modul în care sunt gestionate şi organizate sistemele sanitare în diferitele state membre. Prin urmare, un format comunitar standard s-ar putea dovedi neproductiv.
Amendamentul  96 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care asistenţa medicală este acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistenţă medicală îşi are domiciliul, este înregistrat sau stabilit, un astfel de serviciu de asistenţă medicală este furnizat în conformitate cu legislaţia statului membru în care se desfăşoară tratamentul, conform articolului 5.	(1) În cazul în care asistenţa medicală este acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat, un astfel de serviciu de asistenţă medicală este furnizat în conformitate cu legislaţia statului membru în care se desfăşoară tratamentul, conform articolului 5.
Justificare
Se intenţionează ca directiva propusă să includă numai cooperarea transfrontalieră şi cazurile de mobilitate a pacienţilor, adică utilizarea asistenţei medicale în altă ţară de către pacienţi individuali. Referirea la alte modalităţi de furnizare a asistenţei medicale ar trebui, prin urmare, eliminată.
Amendamentul  97 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre desemnează puncte de contact naţionale pentru asistenţa medicală transfrontalieră şi comunică Comisiei denumirile şi coordonatele de contact ale acestora.	(1) Statele membre desemnează puncte de contact naţionale pentru asistenţa medicală transfrontalieră şi comunică Comisiei denumirile şi coordonatele de contact ale acestora. Statele membre se asigură că punctele de contact naţionale includ organizaţiile de pacienţi, fondurile de asigurări de sănătate şi furnizorii de asistenţă medicală. Punctele de contact naţionale ar trebui înfiinţate în mod eficient şi transparent.
	Informaţiile privind existenţa acestora se difuzează pe teritoriul statelor membre, astfel încât pacienţii să aibă acces uşor la informaţii.
Amendamentul  98 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Punctele de contact naţionale pentru serviciile de asistenţă medicală transfrontalieră pot fi integrate în centrele de informare existente din statele membre.
Justificare
Considerentul 36 subliniază clar că punctele de contact naţionale pot fi integrate în structurile deja existente în statele membre. Acest fapt ar trebui precizat cu claritate în dispoziţiile prezentei directivei. Această soluţie permite evitarea impunerii unor sarcini administrative suplimentare pentru statele membre la punerea în aplicare a directivei.
Amendamentul  99 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Punctul de contact naţional din statul membru de afiliere, în strânsă cooperare cu alte autorităţi naţionale competente şi cu puncte de contact naţionale din alte state membre, în special cu cel din statul membru în care se desfăşoară tratamentul, precum şi în cooperare cu Comisia, desfăşoară următoarele activităţi:	(2) Punctul de contact naţional din statul membru de afiliere furnizează şi difuzează pacienţilor şi cadrelor medicale informaţii, dacă este cazul pe un site internet, privind posibilităţile de a beneficia de asistenţă medicală într-un alt stat membru şi privind termenii şi condiţiile aplicabile, în special informaţii privind drepturile pacienţilor în materie de asistenţă medicală transfrontalieră în conformitate cu articolul 6. Punctul de contact naţional ajută pacienţii care apelează să îşi protejeze drepturile şi să solicite despăgubiri adecvate în cazul în care sunt victime ale unor prejudicii provocate în urma folosirii asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru.
(a) furnizează şi difuzează pacienţilor informaţii privind drepturile acestora în materie de asistenţă medicală transfrontalieră, garanţiile de calitate şi siguranţă, protecţia datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor şi mijloacele de recurs disponibile în ceea ce priveşte asistenţa medicală acordată într-un alt stat membru, precum şi informaţii privind termenii şi condiţiile aplicabile;
(b) ajută pacienţii să îşi protejeze drepturile şi să recurgă la mijloacele de recurs adecvate în cazul în care sunt victime ale efectelor adverse ale asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru; punctele de contact naţionale informează pacienţii în special cu privire la opţiunile de care dispun pentru a soluţiona orice litigiu, îi ajută să identifice mecanismul adecvat de soluţionare extrajudiciară a fiecărui caz în parte şi îi asistă în demersul de monitorizare a litigiului, dacă este cazul;	(2a) Punctul de contact naţional din statul membru în care se desfăşoară tratamentul furnizează şi diseminează informaţii pacienţilor, dacă este cazul pe un site web, cu privire la chestiunile menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (ba) şi cu privire la protecţia datelor personale, accesibilitatea instituţiilor de asistenţă medicală pentru persoanele cu handicap, procedurile referitoare la plângeri şi mijloacele de compensare disponibile pentru asistenţa medicală primită în statul membru în care se desfăşoară tratamentul. Punctul de contact naţional informează pacienţii şi cadrele medicale, dacă este cazul, în special cu privire la modalităţile prin care se reglementează cadrele medicale şi furnizorii de servicii şi mijloacele prin care se pot întreprinde acţiuni de reglementare, opţiunile de care dispun pentru a soluţiona orice litigiu, şi îi ajută să identifice mecanismul adecvat de soluţionare extrajudiciară a fiecărui caz în parte.
(c) colectează informaţii detaliate cu privire la organismele naţionale de soluţionare extrajudiciară a litigiilor şi facilitează cooperarea cu aceste organisme;
(d) facilitează elaborarea unui mecanism internaţional de soluţionare extrajudiciară a litigiilor legate de asistenţa medicală transfrontalieră;
	(2b) Punctul de contact naţional dintr-un stat membru cooperează îndeaproape cu alte autorităţi competente, cu punctele de contact naţionale din alte state membre, cu organizaţiile de pacienţi şi cu Comisia.
	(2c) Punctele naţionale de contact furnizează informaţiile menţionate la alineatele (2) şi (2a) în formate uşor accesibile pentru persoanele cu handicap.
Amendamentul  100 Propunere de directivă Articolul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre îşi acordă asistenţa reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive.	(1) Statele membre îşi acordă asistenţa reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive.
(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenţei medicale transfrontaliere la nivel regional şi local, precum şi cooperarea în materie de tehnologia de informare şi comunicare, asistenţă medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc şi alte forme de cooperare transfrontalieră.	(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenţei medicale transfrontaliere la nivel regional şi local, precum şi cooperarea în materie de tehnologia de informare şi comunicare, asistenţă medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc şi alte forme de cooperare transfrontalieră.
	(2a) Statele membre, în special ţările învecinate, pot încheia acorduri între ele privind continuarea sau viitoarea dezvoltare potenţială a acordurilor de cooperare.
	(2b) Statele membre garantează că registrele în care sunt enumerate cadrele medicale pot fi consultate de autorităţile competente ale celorlalte state membre.
	(2c) Statele membre fac schimb de informaţii privind constatările de natură disciplinară şi penală referitoare la cadrele medicale.
Amendamentul  101 Propunere de directivă Articolul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care un medicament este autorizat pentru a fi introdus pe piaţă pe teritoriul statelor membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE, statele membre asigură faptul că prescripţiile eliberate unui pacient de către o persoană autorizată într-un alt stat membru pot fi utilizate pe teritoriul acestora, precum şi faptul că orice restricţii cu privire la recunoaşterea prescripţiilor individuale sunt interzise, cu excepţia cazului în care acestea:	(1) În cazul în care un medicament este autorizat pentru a fi introdus pe piaţă pe teritoriul statelor membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE, statele membre asigură faptul că prescripţiile eliberate unui pacient de către o persoană autorizată într-un alt stat membru pentru medicamentul respectiv pot fi utilizate pe teritoriul acestora, precum şi faptul că orice restricţii cu privire la recunoaşterea prescripţiilor individuale sunt interzise, cu excepţia cazului în care acestea:
(a) se limitează la ceea ce este necesar şi proporţional pentru protejarea sănătăţii umane şi sunt nediscriminatorii sau	(a) se limitează la ceea ce este necesar şi proporţional pentru protejarea sănătăţii umane şi sunt nediscriminatorii sau
(b) se bazează pe îndoieli legitime şi justificate legate de autenticitatea sau conţinutul prescripţiei.	(b) se bazează pe îndoieli legitime şi justificate legate de autenticitatea sau conţinutul prescripţiei sau de statutul persoanei care eliberează prescripţia.
	Recunoaşterea unei astfel de prescripţii nu afectează:
	(i) normele naţionale care se aplică prescrierii şi eliberării medicamentului, inclusiv substituirii generice;
	(ii) normele naţionale care se aplică rambursării prescripţiilor comunitare transfrontaliere;
	(iii) nicio îndatorire profesională sau etică ce impune farmacistului să refuze să elibereze medicamentul care face obiectul unei prescripţii eliberate în statul membru de afiliere.
(2) Pentru a facilita punerea în aplicare a alineatului (1), Comisia adoptă:	(2) Pentru a facilita punerea în aplicare a alineatului (1), Comisia adoptă:
(a) măsuri care să permită farmaciştilor sau altor cadre medicale să verifice autenticitatea prescripţiilor şi dacă acestea au fost eliberate într-un alt stat membru de către o persoană autorizată prin crearea unui model comunitar de prescripţie şi prin susţinerea interoperabilităţii ePrescripţiilor;	(a) măsuri care să permită farmaciştilor sau altor cadre medicale să verifice autenticitatea prescripţiilor şi dacă acestea au fost eliberate într-un alt stat membru de către o persoană autorizată prin crearea unui model comunitar de prescripţie şi prin susţinerea interoperabilităţii ePrescripţiilor;
(b) măsuri care să asigure faptul că medicamentele prescrise într-un stat membru şi preparate într-un alt stat membru sunt corect identificate, iar informaţiile privind produsul furnizate pacienţilor sunt uşor de înţeles;	(b) măsuri care să asigure faptul că medicamentele prescrise într-un stat membru şi eliberate într-un alt stat membru sunt corect identificate, iar informaţiile privind produsul furnizate pacienţilor sunt uşor de înţeles, clarificând inclusiv diversele denumiri folosite pentru acelaşi produs medicamentos;
	(ba) măsuri care să asigure, dacă este necesar, contactul dintre persoana care eliberează prescripţia şi cea care eliberează medicamentul pentru a asigura înţelegerea completă a tratamentului, asigurând, în acelaşi timp, confidenţialitatea datelor pacientului;
(c) măsuri pentru a exclude categorii specifice de medicamente de la recunoaşterea prescripţiilor prevăzută la prezentul articol, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja sănătatea publică.
	(2a) În cazul în care o prescripţie este emisă în statul membru în care se desfăşoară tratamentul pentru produse medicamentoase care, în mod normal, nu se eliberează pe bază de prescripţie în statul membru de afiliere, ţine de competenţa statului membru de afiliere să hotărască dacă să emită o autorizaţie în mod excepţional sau să pună la dispoziţie un produs medicamentos alternativ, considerat a fi la fel de eficient.
(3) Măsurile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b) sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 19 alineatul (2). Măsurile menţionate la alineatul (2) litera (c), care vizează modificarea elementelor neesenţiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 19 alineatul (3).	(3) Măsurile menţionate la alineatul (2) literele (a), (b) şi (ba) sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 19 alineatul (2).
Amendamentul  102 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre facilitează crearea de reţele europene de referinţă ale furnizorilor de asistenţă medicală. Aceste reţele sunt deschise în permanenţă pentru a primi noi furnizori de asistenţă medicală care doresc să participe, cu condiţia ca furnizorii de asistenţă medicală respectivi să îndeplinească toate cerinţele şi criteriile necesare.	(1) Statele membre facilitează crearea de reţele europene de referinţă ale furnizorilor de asistenţă medicală, în special în domeniul bolilor rare, care se bazează pe experienţa cooperării în domeniul sănătăţii acumulată în cadrul grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT). Aceste reţele sunt deschise în permanenţă pentru a primi noi furnizori de asistenţă medicală care doresc să participe, cu condiţia ca furnizorii de asistenţă medicală respectivi să îndeplinească toate cerinţele şi criteriile necesare.
Justificare
GECT sunt înfiinţate recent, recunoscute la nivel comunitar în Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006, şi sunt un important punct de referinţă pentru activităţile regionale la nivel macro.
Amendamentul  103 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) contribuie la cumularea cunoştinţelor privind prevenirea bolilor şi tratamentul afecţiunilor majore cel mai des întâlnite;
Justificare
Cooperarea cu reţelele europene de referinţă nu trebuie să se limiteze la afecţiunile rare.
Amendamentul  104 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2 – litera fa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fa) implementarea unor instrumente care să permită utilizarea optimă a resurselor existente în materie de asistenţă medicală în caz de accidente grave, în special în zonele transfrontaliere.
Justificare
Accidentele grave care necesită acordarea de îngrijiri medicale de urgenţă trebuie luate în considerare de către reţelele europene de referinţă.
Amendamentul  105 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Comisia adoptă:	(3) Comisia, în colaborare cu experţii şi părţile interesate relevante, adoptă:
Justificare
În cadrul procesului de înfiinţare a reţelelor europene de referinţă, consultarea cu părţile interesate va fi esenţială pentru elaborarea unei liste corecte şi corespunzătoare de criterii, astfel încât funcţionarea acestora să fie asigurată.
Amendamentul  106 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera a - partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) o listă de criterii şi condiţii specifice pe care reţelele europene de referinţă trebuie să le îndeplinească, inclusiv condiţiile şi criteriile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de asistenţă medicală care doresc să facă parte din reţelele europene de referinţă, cu scopul de a garanta, în special, faptul că reţelele europene de referinţă:	(a) o listă de criterii şi condiţii specifice pe care reţelele europene de referinţă trebuie să le îndeplinească, incluzând, de asemenea, lista grupurilor de boli rare ce urmează a fi acoperite şi condiţiile şi criteriile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de asistenţă medicală care doresc să facă parte din reţelele europene de referinţă, cu scopul de a garanta, în special, faptul că reţelele europene de referinţă:
Amendamentul  107 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera a – punctul ixa (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ixa) au legături corespunzătoare şi eficiente cu furnizorii de soluţii tehnologice.
Amendamentul  108 Propunere de directivă Articolul 15a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 15a
	Zonele de testare
	Comisia, în cooperare cu statele membre, poate desemna regiuni de graniţă ca zone de testare unde iniţiativele inovatoare privind asistenţa medicală transfrontalieră pot fi testate, analizate şi evaluate.
Amendamentul  109 Propunere de directivă Articolul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile specifice necesare pentru realizarea interoperabilităţii sistemelor de tehnologia informaţiei şi comunicare din domeniul asistenţei medicale, aplicabile atunci când statele membre decid să le introducă. Aceste măsuri reflectă evoluţiile tehnologiilor din domeniul sănătăţii şi din medicină şi respectă dreptul fundamental la protecţia datelor personale în conformitate cu legislaţia aplicabilă. Măsurile specifică în special standardele şi terminologia necesare pentru interoperabilitatea sistemelor relevante de tehnologia informaţiei şi comunicare în vederea asigurării unei furnizări sigure, de înaltă calitate şi eficiente de servicii medicale transfrontaliere.	În conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile specifice necesare pentru realizarea interoperabilităţii sistemelor de tehnologia informaţiei şi comunicare din domeniul asistenţei medicale, aplicabile atunci când statele membre decid să le introducă. Aceste măsuri respectă legislaţia aplicabilă privind protecţia datelor cu caracter personal din fiecare stat membru, reflectă, de asemenea, evoluţiile tehnologiilor din domeniul sănătăţii şi din medicină, inclusiv telemedicina şi telepsihiatria, şi respectă dreptul fundamental la protecţia datelor personale. Măsurile specifică în special standardele şi terminologia necesare pentru interoperabilitatea sistemelor relevante de tehnologia informaţiei şi comunicare în vederea asigurării unei furnizări sigure, de înaltă calitate şi eficiente de servicii medicale transfrontaliere.
Amendamentul  110 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Statele membre se asigură că utilizarea e-sănătăţii şi a altor servicii de telemedicină:
	(a) aderă la aceleaşi standarde profesionale de calitate şi siguranţă medicală ca şi cele în vigoare pentru prestarea de asistenţă medicală neelectronică;
	(b) oferă protecţie adecvată pacienţilor, în special prin introducerea unor cerinţe corespunzătoare de reglementare pentru cadrele medicale, similare cu cele utilizate pentru prestarea de asistenţă medicală neelectronică.
Justificare
Această nouă tehnologie nu numai că poate duce la progres, dar ar putea, de asemenea, conduce la utilizarea greşită a tehnologiilor informatice şi din domeniul comunicaţiilor în asistenţa medicală, prezentând potenţiale riscuri asociate pentru pacienţi. Din acest motiv, acestor servicii trebuie să li se aplice acelaşi nivel de garanţie, în termeni de calitate şi siguranţă, ca şi actelor medicale „standard”.
Amendamentul  111 Propunere de directivă Articolul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Cooperarea privind gestionarea noilor tehnologii medicale	Cooperarea privind gestionarea noilor tehnologii medicale
(1) Statele membre facilitează dezvoltarea şi funcţionarea unei reţele care să facă legătura între autorităţile sau organismele naţionale responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale.	(1) Comisia, în consultare cu Parlamentul European, facilitează constituirea unei reţele care să facă legătura între autorităţile sau organismele naţionale responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale. Această reţea se bazează pe principiile bunei guvernanţe, inclusiv transparenţa, obiectivitatea, caracterul echitabil al procedurilor şi participarea deplină şi la scară largă a părţilor interesate din toate grupurile vizate, cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţională împiedică participarea uneia sau a mai multor grupuri.
(2) Obiectivele reţelei de evaluare a tehnologiilor medicale sunt:	(2) Obiectivele reţelei de evaluare a tehnologiilor medicale sunt:
(a) sprijinirea cooperării dintre autorităţile sau organismele naţionale;	(a) sprijinirea cooperării dintre autorităţile sau organismele naţionale;
	(aa) identificarea unor metode durabile pentru stabilirea unui echilibru între obiectivele privind accesul la medicamente, recompensarea inovaţiilor şi gestionarea bugetelor din domeniul sănătăţii;
(b) sprijinirea furnizării în timp util de informaţii obiective, fiabile, transparente şi transferabile privind eficienţa pe termen scurt şi pe termen lung a tehnologiilor medicale şi favorizarea schimbului eficient al acestor informaţii între autorităţile sau organismele naţionale.	(b) sprijinirea furnizării în timp util de informaţii obiective, fiabile, transparente şi transferabile privind eficienţa pe termen scurt şi pe termen lung a tehnologiilor medicale şi favorizarea schimbului eficient al acestor informaţii între autorităţile sau organismele naţionale.
	(ba) analizarea naturii şi tipului de date cu care se poate face schimb de informaţii;
(3) Statele membre desemnează autorităţile sau organismele implicate în reţea, astfel cum se menţionează la alineatul (1), şi comunică Comisiei denumirile şi coordonatele de contact ale autorităţilor sau organismelor respective.	(3) Statele membre desemnează autorităţile sau organismele implicate în reţea, astfel cum se menţionează la alineatul (1), şi comunică Comisiei denumirile şi coordonatele de contact ale autorităţilor sau organismelor respective.
(4) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înfiinţarea şi gestionarea acestei reţele şi specifică natura şi tipul informaţiilor care urmează a fi schimbate.	(4) În conformitate cu procedura menţionată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înfiinţarea, gestionarea şi funcţionarea transparentă a acestei reţele.
Amendamentul  112 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre culeg date statistice şi alte date suplimentare necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistenţă medicală, costurile şi rezultatele. Acestea colectează astfel de date în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistenţa medicală, în conformitate cu legislaţia naţională şi cea comunitară privind elaborarea de statistici şi protecţia datelor cu caracter personal.	(1) Statele membre culeg date statistice necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistenţă medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistenţă medicală, costurile şi rezultatele. Acestea colectează astfel de date în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistenţa medicală, în conformitate cu legislaţia naţională şi cea comunitară privind elaborarea de statistici şi protecţia datelor cu caracter personal şi în special cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE.
Justificare
Articolul 8 alineatul (4) din Directiva 95/46 stabileşte cerinţe specifice privind utilizarea ulterioară a datelor medicale.
Amendamentul  113 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Comisia este asistată de un comitet compus din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei.	(1) Comisia este asistată de un comitet compus din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei. În acest proces, Comisia asigură consultarea, în mod corespunzător, a experţilor din grupurile relevante de pacienţi şi cadre medicale, în special în contextul aplicării prezentei directive, şi prezintă un raport motivat privind aceste consultări.
Justificare
Aplicarea prezentei directive poate fi realizată doar prin implicarea tuturor părţilor relevante. De aceea, ar trebui instituit un mecanism corespunzător de consultare pentru a asista acest comitet de asistenţă medicală transfrontalieră.
Amendamentul  114 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, ţinând seama de dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.	(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, ţinând seama de dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni. Autoritatea europeană pentru protecţia datelor poate fi consultată în cazul în care măsurile de aplicare privesc procesarea datelor personale.
Justificare
Aşa cum se recomandă în avizul AEPD, este important ca AEPD să fie consultată în privinţa acestor subiecte.
Amendamentul  115 Propunere de directivă Articolul 20 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În termen de cinci ani de la data menţionată la articolul 22 alineatul (1), Comisia întocmeşte un raport privind aplicarea prezentei directive, pe care îl înaintează Parlamentului European şi Consiliului.	În termen de cinci ani de la data menţionată la articolul 22 alineatul (1), Comisia întocmeşte un raport privind aplicarea prezentei directive, care include date statistice referitoare la fluxurile de pacienţi, înspre şi dinspre statele membre, determinate de prezenta directivă, pe care îl înaintează Parlamentului European şi Consiliului.

EXPUNERE DE MOTIVE

“Jamais poete n’a interpreté la nature aussi librement qu’un juriste la realité” Jean Giraudoux

(Niciun poet nu a interpretat natura atât de liber precum interpretează juristul realitatea.)

Raţiune şi sensibilitate

Avocaţi sau politicieni. În decursul ultimilor zece ani, după hotărârea din 1998 a Curţii Europene de Justiţie (CEJ) în cauza Kohll şi Dekker, juriştii europeni s-au ocupat de stabilirea politicii privind mobilitatea pacienţilor, întrucât politicienii europeni nu au reuşit să facă acest lucru. Dacă nu întreprindem nimic, Curtea va continua să interpreteze tratatele în cazurile în care sunt vizate drepturile pacienţilor. Aceasta va asigura claritatea pe care noi, politicienii, nu am reuşit să o asigurăm. Dacă ne mulţumim să lăsăm elaborarea politicilor în seama juriştilor, atunci noi nu mai trebuie să facem nimic – bineînţeles, cu excepţia faptului că va mai trebui să achităm facturile imprevizibile ce vor apărea ca rezultat. Dar dacă noi considerăm că ţine de datoria noastră, în calitate de politicieni aleşi, să oferim certitudine juridică şi politică, atunci ar trebui să ne punem pe treabă fără întârziere. Alegătorilor noştri le place ideea mobilităţii pacienţilor ca opţiune; însă ei doresc şi se aşteaptă la o gestionare corespunzătoare a acesteia şi doresc şi se aşteaptă la îndrumări competente în ceea ce priveşte politicile şi procedurile în cauză.

Mult aşteptata propunere a Comisiei, care urmează votului majorităţii covârşitoare a Parlamentului în favoarea raportului nostru din 2005 privind mobilitatea pacienţilor (A6-0129/2005), este binevenită, inclusiv dispoziţiile sale inovatoare care depăşesc hotărârile CEJ privind reţelele europene de referinţă pentru boli rare. Cu toate acestea, rămân câteva domenii incerte pe care prezentul raport încearcă să le clarifice şi să le abordeze.

Oportunităţi pentru pacienţi. Trebuie să spunem foarte clar că propunerea în cauză constituie o oportunitate pentru pacienţi. Ea este centrată pe pacient; aspectele privind mobilitatea personalului medical şi a serviciilor medicale vor fi abordate ulterior. Tot ulterior, din păcate, va fi abordată şi propunerea de o necesitate stringentă privind siguranţa pacienţilor. Propunerea examinată, după cum se specifică, nu modifică şi nici nu aduce atingere sistemului de securitate socială, care rămâne valabil, deşi poate că am avea nevoie de mai multe clarificări cu privire la situaţiile în care devine aplicabilă fiecare dintre aceste două opţiuni. Ar trebui să spunem la fel de clar că aceasta este o oportunitate pentru pacienţi, având la bază nevoile, nu mijloacele, precum şi alegerea în cunoştinţă de cauză, nu din obligaţie.

Hotărârile Curţii. De asemenea, este cert faptul că nu abordăm problema de la zero; nu este momentul potrivit pentru iniţiative legislative absolut noi. Tratatele au oferit CEJ baza juridică pentru hotărârile sale, iar Curtea a elaborat, în consecinţă, varianta sa de proiect pentru politica din domeniu. Curtea a pus în mişcare un proces care are potenţialul de a conferi pacienţilor noi puteri şi de a îmbunătăţi sănătatea cetăţenilor europeni. În interpretarea originală a CEJ s-a confirmat faptul că pacienţii, în cazul cărora tratamentul nu este asigurat într-un termen rezonabil, au dreptul să se deplaseze într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratament, iar cheltuielile respective să fie suportate de finanţatorul sectorului de sănătate din ţara de origine, atâta timp cât sunt îndeplinite două condiţii: tratamentul trebuie să fie, în mod normal, disponibil în ţara de origine, iar costul trebuie să fie comparabil. Într-o serie de hotărâri, CEJ a stabilit că pacientului nu trebuie să i se ceară o autorizare prealabilă pentru tratamentul nespitalicesc sau pentru alte ajutoare medicale, cum ar fi ochelarii şi tratamentul ortodontic. Cu toate acestea, rămâne deschisă posibilitatea unei anumite forme de autorizare sau notificare prealabilă în cazul tratamentului spitalicesc, dacă ţara de origine („statul membru de afiliere”) poate demonstra că, fără acest lucru, ar fi afectată gestionarea asistenţei medicale în cazul altor pacienţi. Hotărârile nu vizau procesul de autorizare ci, mai degrabă, utilizarea nejustificată a acestuia în vederea refuzării sau împiedicării persoanelor de a se deplasa în alt stat membru pentru a beneficia de tratament. Din acest motiv, am urmărit înfiinţarea unui sistem de autorizare prealabilă cu un grad minim de stricteţe, în ceea ce priveşte pacienţii, dar şi a unui sistem raţional de avertizare prealabilă cu privire la costurile excepţionale, în ceea ce priveşte administratorii serviciilor de asistenţă medicală.

Nevoi, nu mijloace. Atunci când afirmăm că politica ar trebui să se refere la pacienţii cu nevoi, şi nu la cei cu mijloace, ar trebui să clarificăm faptul că nu ne dorim să vedem pacienţi care trebuie să călătorească în străinătate, fiind nevoiţi să plătească în avans din bani proprii costurile adesea ridicate ale tratamentului spitalicesc. Ar trebuim să construim un sistem de rambursare directă din partea finanţatorului din statul de origine către spitalul gazdă, fie prin intermediul unei case centrale de compensare care să gestioneze complicaţiile generate de natura transfrontalieră, de sistemele monetare diferite şi de sistemele de asistenţă medicală diferite (Beveridge/Bismark), fie prin intermediul unui sistem de notificare prealabilă facultativă, urmată de confirmarea în scris a sumei maxime care urmează să fie plătită. Această confirmare scrisă poate fi depusă ulterior la spitalul în care se acordă tratamentul, rambursarea urmând astfel să fie efectuată direct spitalului respectiv de către statul membru de afiliere.

Pachete. Se pune problema dacă hotărârea CEJ privind costurile presupune că un stat membru de afiliere poate fi responsabil doar pentru costul real al tratamentului. Un pachet de tratament, care include servicii suplimentare precum convalescenţa sau fizioterapia, ar putea fi oferit la un cost total mai mic decât cel plătit pentru simplul tratament realizat acasă. Dacă astfel de pachete aduc beneficii medicale suplimentare pacientului, de exemplu prin diminuarea probabilităţii ca boala să recidiveze, atunci ele ar fi binevenite, atât timp cât întregul pachet nu depăşeşte costul care ar fi fost plătit pentru tratamentul oferit în ţara de origine. Statele membre ar trebui să fie cât se poate de flexibile în această privinţă.

„Brokerii din domeniul medical”. Este probabil că vom asista la o creştere a numărului „brokerilor din domeniul medical”, care vizează consilierea independentă a pacienţilor cu privire la pachetele de tratament şi asistenţă medicală, la fel cum un broker din domeniul asigurărilor studiază piaţa în numele clientului său pentru a găsi cele mai bune soluţii care corespund necesităţilor acestuia. Bineînţeles, fiecare stat membru trebuie să îşi stabilească propria politică în domeniu şi fiecare stat membru va trebui să decidă, de asemenea, dacă rolul sau formarea brokerului din domeniul medical trebuie să fie reglementată sau dacă se autoreglementează într-un fel sau altul.

Completarea sumei. De asemenea, este probabil ca, în anumite ţări, opţiunea de a se deplasa în străinătate să fie posibilă doar dacă pacientul este pregătit să completeze suma pe care o plăteşte ţara de origine. Nu este nimic, în mod intrinsec, în neregulă cu acest lucru. Nu este nimic diferit de situaţia în care pacienţii plătesc pentru un pat confortabil într-un spital local sau în care părinţii plătesc taxe de şcolarizare suplimentare pentru copilul lor. Dar aceasta ar fi doar o opţiune. Pacientul nu ar trebui forţat să plătească mai mult şi niciun spital nu ar trebui să solicite taxe mai mari pentru pacienţii străini, în comparaţie cu cei naţionali, pentru acelaşi tratament.

Cifre. Se preconizează că această cale nu va fi aleasă de un număr mare de pacienţi. Majoritatea persoanelor preferă să beneficieze de tratament cât mai aproape de casă, astfel încât să poată fi vizitaţi de prieteni şi de rude. Dacă este necesar, aceştia se vor deplasa pe teritoriul ţării de origine – nu în ultimul rând din cauza limbii. Dacă decid să se deplaseze în străinătate, probabil că vor opta iniţial pentru acordurile care au fost deja bine stabilite la nivel bilateral şi trilateral între statele membre, regiuni şi oraşe. Cu toate acestea, dacă doresc o mai mare flexibilitate – poate din cauza rudelor sau a prietenilor care trăiesc în altă parte a Uniunii Europene, la care pot sta pentru perioada de refacere de după tratament, sau datorită faptului că au auzit de o echipă foarte bună de medici sau de un alt furnizor de servicii de asistenţă medicală – atunci aceştia pot opta pentru asistenţa medicală transfrontalieră în cauză.

Bineînţeles, dacă un stat membru doreşte să evite utilizarea de către cetăţenii săi a acestei noi oportunităţi şi, odată cu aceasta, scurgerea din ţară a resurselor, acesta va ridica standardele de asistenţă medicală şi va reduce timpii de aşteptare, astfel încât niciun individ să nu simtă nevoia de a merge în altă parte. Dacă un stat membru atrage pacienţi din străinătate – poate datorită tarifelor mai mici pentru serviciile de asistenţă medicală şi tratament – acesta va atrage resurse, care pot fi investite din nou în domeniul medical spre beneficiul tuturor pacienţilor. Peste cinci ani ar trebui să analizăm experienţa privind fluxurile de ieşire şi cele de intrare pentru a vedea impactul produs şi dacă trebuie să relaxăm sau să înăsprim politica în cauză.

Informarea. Informarea va fi esenţială şi fiecare stat membru va trebui să înfiinţeze centre de informare (puncte de contact naţionale), în care pacientul şi consilierii medicali ai acestuia pot afla ce este disponibil, dacă se aplică anumite criterii de eligibilitate, ce proceduri sunt necesare, ce proceduri de contestaţie şi de atac sunt în vigoare şi ce ajutor poate fi obţinut cu privire la costurile de călătorie. Chestiunea delicată privind standardele de asistenţă medicală este, de asemenea, relevantă în acest context. Cu siguranţă, dacă un stat membru este de acord, în mod explicit sau implicit prin acceptarea hotărârilor CEJ, ca cetăţenii săi să meargă în străinătate pentru a beneficia de tratament, acesta este responsabil de îngrijirea lor. Cu siguranţă, statul respectiv va dori să dispună de asigurări reciproce privind siguranţa pacienţilor. Calitatea scăzută a serviciilor de asistenţă medicală poate determina unul dintre riscurile pentru siguranţa pacientului. Statele membre sunt responsabile de prestarea serviciilor de asistenţă medicală şi nimeni nu sugerează că Uniunea Europeană ar trebui să prescrie standarde în acest sens. Ceea ce statul membru în care are loc tratamentul poate face şi ar trebui să facă este să garanteze descrierea publică a acestor standarde. Datoria statului membru de afiliere este de garanta că cetăţenii săi au acces la informaţii, astfel încât pacienţii şi consilierii lor medicali să ştie la ce standarde să se aştepte, dacă aleg să meargă în altă ţară. Nici mai mult, nici mai puţin.

Prescripţiile. O problemă ridicată de propunere se referă la recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor. Cu siguranţă, ar fi de dorit ca o farmacie din ţara de origine să recunoască şi să onoreze o prescripţie emisă de un doctor din altă ţară. Acest lucru ar necesita accesul la un registru al medicilor calificaţi şi care au dreptul de a emite prescripţii. Cu toate acestea, problema este mai profundă. În general, este ştiut faptul că statele membre sunt cele care decid ce medicamente să fie disponibile pe bază de prescripţie. În consecinţă, dacă pacientul merge în străinătate şi i se prescrie o serie de medicamente care nu sunt disponibile în ţara de origine, pacientul va trebuie fie să se descurce cu ceea ce este efectiv disponibil, fie să se întoarcă în ţara în care are loc tratamentul – sau, cu riscurile de rigoare, să le obţină prin intermediul internetului. Se pare că ar fi preferabil ca statele membre să accepte, pe baza unei liste suplimentare a medicamentelor eliberate pe bază de prescripţie, medicamentele prescrise pentru tratament în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Aceasta reprezintă o problemă ce ţine de competenţa statelor membre, dar care ar putea genera provocări viitoare pentru CEJ dacă nu este gestionată cu grijă şi în mod raţional.

Raţiune şi sensibilitate. Pe scurt, aceasta este esenţa raportului: raţiune şi sensibilitate; o nouă oportunitate pentru pacienţi; o oportunitate unde Uniunea Europeană poate susţine că a oferit avantaje cetăţenilor săi; claritate şi certitudine juridică; nu soluţionarea inegalităţilor privind asistenţa medicală pe teritoriul Europei sau în statele membre – aceasta este o chestiune care trebuie redirecţionată către ministerele statelor membre în cauză –, ci echitate şi oportunităţi egale; flexibilitate şi nu birocraţie; dorinţa de a aborda chestiuni în spiritul „cum să procedăm?” şi nu în spiritul „de ce nu ar trebui să...?”. Un lucru este deja clar: tot mai mulţi cetăţeni devin conştienţi de iminenţa acestei oportunităţi politice. Este posibil ca în final să nu utilizeze această oportunitate, dar şi-o doresc. Provocarea noastră în cadrul celor trei instituţii este de a o pune în practică cât mai curând posibil.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND BAZA JURIDICĂ

13.2.2009

Dlui. Miroslav Ouzký

Preşedinte

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară

BRUXELLES

Obiectul:         Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (COM(2008)414).

Stimate Domnule Preşedinte,

Prin scrisoarea din 29 ianuarie 2009, preşedintele Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a consultat comisia în temeiul articolului 35 din regulamentul de procedură cu privire la temeiul juridic al propunerii menţionate mai sus.

Comisia a examinat chestiunea de mai sus în cursul reuniunii sale din 12 februarie 2009.

În cadrul Comisiei pentru mediu au fost depuse mai multe amendamente pentru schimbarea temeiului juridic al propunerii, în sensul ca acesta să nu mai fie constituit din articolul 95 din Tratatul CE, ci din articolul 152; articolele 16 şi 152; articolele 42, 152 şi 308; articolele 137 şi 152 sau articolele 95 şi 152.

Această chestiune poate fi analizată după cum urmează, având la bază principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii de Justiţie.

După cum este cunoscut, fiecare act legislativ comunitar trebuie să aibă un temei juridic în baza căruia sunt stabilite competenţele atribuite Comunităţii şi se indică tipul de act care poate fi adoptat şi procedura corespunzătoare.

În avizul nr. 2/00 din 6 decembrie 2001[1] privind alegerea temeiului juridic în vederea încheierii unui acord internaţional (în speţă, Protocolul de la Cartagina), Curtea de Justiţie a statuat în mod clar următoarele:

„Alegerea temeiului juridic adecvat este de o importanţă constituţională. Întrucât Comunitatea deţine numai competenţe atribuite, aceasta trebuie să stabilească o legătură între protocol şi o dispoziţie din tratat prin care este împuternicită să aprobe un astfel de act. Prin alegerea unui temei juridic greşit există riscul ca actul în baza căruia a fost încheiat acordul să fie anulat şi, astfel, consimţământul dat de Comunitate prin acordul semnat să fie viciat. Acesta este cazul în special atunci când Tratatul nu conferă Comunităţii competenţe suficiente pentru a ratifica acordul în ansamblul său, situaţie în care este necesar să fie examinată repartizarea competenţelor între Comunitate şi statele membre cu privire la încheierea unui acord cu statele nemembre sau atunci când temeiul juridic adecvat al actului prin care se încheie tratatul prevede o procedură legislativă diferită faţă de cea urmată de fapt de către instituţiile comunitare.” (subliniere introdusă)

Pe de o parte, Curtea subliniază „importanţa constituţională” a alegerii temeiului juridic, dat fiind faptul că ordinea juridică comunitară nu are un caracter general, ci este guvernată de principiul de atribuire a competenţelor. Pe de altă parte, Curtea încearcă să atragă atenţia asupra problemelor care apar atunci când nu există niciun temei juridic care să justifice acţiunea Comunităţii (caz în care nu există „competenţă suficientă”) sau când schimbarea temeiului juridic duce la schimbarea procedurii de adoptare. Un exemplu elocvent în acest sens este avizul avocatului general Jacobs din 15 noiembrie 2001 în cauza C-314/99 Regatul Țărilor de Jos c. Comisie[2], unde schimbarea temeiului juridic ar fi însemnat ca actul să fie adoptat după o altă procedură decât cea folosită. În speţă, după cum a subliniat, de asemenea, Serviciul juridic al Parlamentului în cauza British American Tobacco[3], o eroare cu privire la temeiul juridic constituie mai mult decât un viciu pur formal atunci când are drept consecinţă adoptarea actului printr-o procedură neregulamentară care poate conduce la anularea acestuia, aducând atingere actului în substanţa sa, transformându-l într-un act ilegal.

Conform Curţii de Justiţie, alegerea temeiului juridic nu este subiectivă, ci „trebuie să se bazeze pe factori obiectivi, susceptibili de a fi revizuiţi din punct de vedere juridic”[4], cum ar fi obiectul şi cuprinsul actului în cauză[5]. De asemenea, factorul decisiv ar trebui să fie obiectul principal al actului[6].

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie, un articol cu caracter general din tratat constituie un temei juridic suficient, chiar dacă măsura în cauză încearcă, în subsidiar, să atingă un obiectiv urmărit de un articol cu caracter specific din tratat[7].

Cu toate acestea, dacă s-ar adopta opinia conform căreia cele două obiective sunt indisolubil legate, fără ca unul să fie subsidiar şi indirect faţă de celălalt, s-ar putea considera că pot fi folosite ambele temeiuri juridice[8].

Pe scurt, Curtea s-a exprimat în favoarea unui singur temei juridic, cu excepţia cazului în care un anumit instrument are două obiective de acelaşi rang.

În speţă, temeiul juridic ales de Comisie este articolul 95 din Tratatul CE[9].

Comisia justifică alegerea temeiului juridic într-o discuţie detaliată cu privire la aspectele generale de natură juridică ale propunerii. Comisia îşi propune să stabilească un cadrul legislativ general pentru asistenţa medicală transfrontalieră, care constă în (1) principii comune pentru toate sistemele de sănătate din UE, (2) un cadru specific pentru asistenţa medicală transfrontalieră şi (3) formele de cooperare europeană în domeniul asistenţei medicale. În ultimă instanţă, obiectivul prezentei propuneri este de „a stabili un cadru general pentru furnizarea asistenţei medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate şi eficiente în Uniunea Europeană şi de a asigura libera circulaţie a serviciilor medicale, precum şi un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii, respectând în acelaşi timp responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte organizarea şi furnizarea de servicii medicale şi asistenţă medicală”.

În ceea ce priveşte temeiul juridic, au fost depuse mai multe amendamente. Acestea sunt analizate în cele ce urmează.

Mai întâi, trebuie analizat articolul 152, care a fost propus singur sau coroborat cu alte articole.

(a) Articolul 152[10] ca temei juridic unic:

Deşi articolul se referă la sănătatea publică, domeniul de aplicare al actelor care pot fi adoptate în temeiul acestuia este limitat. În timp ce alineatul (1) acordă Comunităţii competenţa de a acţiona „pentru îmbunătăţirea sănătăţii publice şi prevenirea bolilor şi afecţiunilor umane, precum şi a cauzelor de pericol pentru sănătatea umană”, se menţionează cu claritate că această competenţă este complementară politicilor naţionale. Competenţa este definită în continuare în următorii termeni: „Această acţiune cuprinde, de asemenea, combaterea marilor epidemii, favorizând cercetarea cauzelor, a transmiterii şi prevenirii acestora, precum şi informarea şi educaţia în materie de sănătate. Comunitatea completează acţiunea statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale drogurilor asupra sănătăţii, inclusiv prin informare şi prevenire.” Articolul 152 (2) se referă la cooperarea dintre statele membre în aceste domenii, sprijinind acţiunile acestora şi coordonarea dintre politicile şi programele naţionale, în timp ce articolul 153 alineatul (3) vizează consolidarea cooperării cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul sănătăţii publice.

Singura competenţă legislativă care implică procedura de codecizie este cea prevăzută la articolul 152 alineatul (4), care prevede că, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor menţionate, se pot adopta măsuri care instituie standarde ridicate de calitate şi de securitate a organelor şi substanţelor de origine umană, a sângelui şi a derivatelor acestuia şi măsuri în domeniile veterinar şi fitosanitar, având în mod direct ca obiectiv protecţia sănătăţii publice, precum şi acţiuni de încurajare privind protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi normelor administrative ale statelor membre. În continuare se precizează că Consiliul poate adopta recomandări.

Printre actele adoptate în ultimii ani având ca temei juridic articolul 152 se numără stabilirea unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (COD/2008/0110); introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor (COD/2008/0050); interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor beta-agoniste în creșterea animalelor (COD/2007/012), şi stabilirea procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor reziduurilor substanțelor farmacologic active în alimentele de origine animală (COD/2007/0064), pentru a da numai câteva exemple tipice.

Propunerea de directivă referitoare la drepturile pacienţilor are drept scop stabilirea unui cadru legislativ general cu privire la asistenţa medicală transfrontalieră şi are foarte mică legătură sau chiar niciuna cu îmbunătăţirea sănătăţii publice, prevenirea bolilor umane şi profesionale, precum şi evitarea surselor de pericol pentru sănătatea umană, vizând modul în care ar trebui să fie organizată şi să funcţioneze asistenţa. Prin urmare, articolul 152 nu poate fi temei juridic unic. Incompatibilitatea dintre obiectul propunerii de directivă şi articolul 152 este subliniată de faptul că articolul respectiv exclude orice armonizare a actelor cu putere de lege şi normelor administrative din statele membre atunci când este vorba de acţiunile de încurajare care vizează protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane, singurul aspect al articolului 152 care are legătură, chiar dacă una extrem de fragilă, cu obiectul propunerii Comisiei.

Întrebarea care se pune este dacă adoptarea amendamentelor în cadrul Comisiei pentru mediu ar fi de natură să deplaseze centrul de greutate al propunerii de directivă, astfel încât considerarea articolului 152 ca temei juridic unic să se justifice. Chiar dacă nu se poate prevedea câte amendamente dintre cele 700 prezentate în comisie vor fi adoptate, se pare că niciunul nu va avea acest efect.

Prin urmare, articolul 152 poate fi înlăturat ca temei juridic unic.

(b) Temeiuri juridice combinate

Articolul 95 coroborat cu articolul 152

Întrucât a fost identificată o singură legătură fragilă, dacă există una, între propunerea de directivă şi competenţa legislativă conferită de articolul 152 (acţiuni care „au în vedere îmbunătăţirea sănătăţii publice şi prevenirea bolilor şi afecţiunilor umane, precum şi a cauzelor de pericol pentru sănătatea umană”), nu se poate afirma că instrumentul propus conţine două obiective indisolubil legate, fără ca unul să fie subsidiar şi indirect faţă de celălalt. Cu toate acestea, trebuie subliniat că prezenta analiză are la bază propunerea Comisiei. O altă analiză privind temeiul juridic ar putea fi necesară dacă amendamentele adoptate prin vot în cadrul comisiei ar modifica substanţial obiectivul şi conţinutul propunerii.

În consecinţă, considerăm că temeiul juridic nu poate fi articolul 95 coroborat cu articolul 152.

Articolul 152 coroborat cu articolul 16[11]

Articolul 16 nu prevede nici o competenţă. Acest articol are un caracter pur declarativ şi de interpretare. Prin urmare, dacă articolul 152 nu poate servi singur drept temei juridic, coroborarea acestuia cu articolul 16 nu va aduce nici o modificare.

În consecinţă, considerăm că temeiul juridic nu poate fi articolul 152 coroborat cu articolul 16.

Articolele 42, 152 şi 308

În ceea ce priveşte articolul 42[12], o jurisprudenţă constantă indică faptul că alegerea temeiului juridic trebuie să fie determinată de elemente obiective susceptibile de a fi supuse unui control jurisdicţional[13] cu privire la scopul şi conţinutul actului respectiv[14]. În plus, factorul decisiv ar trebui să îl constituie obiectul principal al actului[15].

Este evident faptul că centrul de greutate al propunerii nu îl constituie securitatea socială a lucrătorilor migranţi, expunerea de motive precizează în mod explicit că mecanismele prevăzute de acest instrument constituie o alternativă la cele prevăzute de Regulamentul nr. 1408/71[16]pentru lucrătorii migranţi. Pacienţii care primesc îngrijiri medicale transfrontaliere în temeiul prezentei directivă vor fi rambursaţi de sistemele naţionale de sănătate, orice diferenţă de sumă fiind plătită de către pacienţi. În timp ce lucrătorii migranţi pot beneficia de sistemul creat prin directivă, acest sistem nu îi vizează exclusiv pe aceştia, întrucât sfera de aplicare a directivei este mai generală („pacientul” este definit la articolul 4 litera (f) ca „orice persoană fizică care primeşte sau intenţionează să primească asistenţă medicală într-un stat membru).

Din cele de mai sus rezultă că articolul 152 nu poate fi considerat temei juridic.

În ceea ce priveşte articolul 308[17], Curtea de Justiţie a statuat că articolul 308 din Tratatul CE poate constitui un temei juridic adecvat numai în cazul în care niciun alt articol din tratat nu acordă Comunităţii competenţele necesare[18]. Astfel, înainte de a alege această dispoziţie drept temei juridic, legiuitorul comunitar ar trebui să stabilească dacă nicio altă dispoziţie din tratat nu conferă competenţele necesare pentru măsura propusă. Este evident că nu ne aflăm în acest caz. Mai mult decât atât, pare dificil de imaginat situaţia în care articolul 308 ar putea fi folosit drept temei legal coroborat cu alte articole din tratat.

În ultimul rând, ar trebui observat că cele trei temeiuri juridice (art. 42, 152 şi 308) sunt incompatibile întrucât prevăd proceduri şi un vot majoritar în Consiliu incompatibile reciproc.

Prin urmare, trebuie respinsă ideea unui temei juridic care constă din articolele 42, 152 şi 308.

Articolele 137 şi 152

Articolul 137[19] trebuie considerat coroborat cu articolul 136, care prevede următoarele:

“Comunitatea şi statele membre, conştiente de drepturile sociale fundamentale precum cele enunţate în Carta socială europeană semnată la Torino la 18 octombrie 1961 şi în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor adoptată în 1989, au ca obiective promovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, permiţând armonizarea acestora în condiţii de progres, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil al ocupării forţei de muncă şi combaterea marginalizării.

În acest scop, Comunitatea şi statele membre pun în aplicare măsuri care ţin seama de diversitatea practicilor naţionale, în special în domeniul relaţiilor convenţionale, precum şi de necesitatea de a menţine competitivitatea economiei Comunităţii.

Acestea apreciază că o asemenea de evoluţie va rezulta atât din funcţionarea pieţei comune, care va favoriza armonizarea sistemelor sociale, cât şi din procedurile prevăzute de prezentul tratat şi din apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative.

Având în vedere faptul că propunerea de directivă vizează „drepturile pacienţilor”, fără ca aceştia să fie în mod obligatoriu lucrători („pacientul” fiind definit la articolul 4 litera (f) din propunerea de directivă ca „orice persoană fizică care primeşte sau intenţionează să primească asistenţă medicală într-un stat membru”), şi ţinând seama de faptul că, în conformitate cu preambulul, propunerea de directivă acoperă următoarele modalităţi de furnizare a asistenţei medicale: – Utilizarea asistenţei medicale în alt stat membru (şi anume: un pacient care apelează la tratamentul unui furnizor de asistenţă medicală într-un alt stat membru); acest aspect este definit ca „mobilitatea pacienţilor”; – Furnizarea transfrontalieră a asistenţei medicale (şi anume: livrarea serviciilor de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altuia); cum ar fi, serviciile de telemedicină, diagnosticarea şi eliberarea de prescripţii de la distanţă, servicii de laborator; – Prezenţa permanentă a unui furnizor de asistenţă medicală (şi anume: stabilirea unui furnizor de asistenţă medicală într-un alt stat membru); precum şi – Prezenţa temporară a persoanelor (şi anume: mobilitatea cadrelor medicale, de exemplu, mutarea temporară în statul membru de origine a pacientului pentru furnizarea serviciilor la faţa locului)” nu intră în sfera de aplicare a articolului 136, care promovează ocuparea forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă, permiţând armonizarea acestora în condiţii de progres, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil de ocupare a forţei de muncă şi combaterea marginalizării.

Având în vedere că articolul 152 a fost eliminat ca bază juridică, acesta nu poate fi coroborat cu articolul 137, neputând fi folosit ca temei juridic al propunerii de directivă.

Concluzii

Articolul 95 constituie singurul temei juridic posibil. Cu toate acestea, trebuie subliniat că prezenta analiză are la bază propunerea Comisiei. O altă analiză privind temeiul juridic ar putea fi necesară dacă amendamentele adoptate prin vot în comisie ar modifica substanţial obiectivul şi conţinutul propunerii.

În cadrul şedinţei din 12 februarie 2009, Comisia pentru afaceri juridice a decis în consecinţă, cu 8 voturi pentru, 5 împotrivă şi o abţinere[20], să recomande ca articolul 95 din Tratatul CE să constituie temeiul juridic al propunerii de directivă.

Vă asigur, domnule Preşedinte, de înalta mea consideraţie.

Giuseppe Gargani

• [1] [2001] Culegere I-9713.
  Online: http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=en&newform=newform&jurcdj=jurcdj&docav=docav&alldocnorec=alldocnorec&docnoj=docnoj&docnoor=docnoor&typeord=ALL&docnodecision=docnodecision&allcommjo=allcommjo&affint=affint&affclose=affclose&numaff=2%2F00&ddatefs=&mdatefs=&ydatefs=&ddatefe=&mdatefe=&ydatefe=&nomusuel=&domaine=&mots=&resmax=100&Submit=Submit
• [2]  Culegere 2002 I-05521.
  Online: http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?val=353903:cs&lang=it&list=449394:cs,335881:cs,250906:cs,353903:cs,250621:cs,250591:cs,250603:cs,242077:cs,242014:cs,234659:cs,&pos=4&page=1&nbl=26&pgs=10&hwords=base%20giuridica~&checktexte=checkbox&visu=#texte
• [3]  Cauza C-491/2001 The Queen c. Secretary of State for Health, ex parte British American Tobacco (Investments) Ltd și Imperial Tobacco Ltd. [2002] Culegere I-11453.
  Online:
  http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?val=353903:cs&lang=it&list=449394:cs,335881:cs,250906:cs,353903:cs,250621:cs,250591:cs,250603:cs,242077:cs,242014:cs,234659:cs,&pos=4&page=1&nbl=26&pgs=10&hwords=base%20giuridica~&checktexte=checkbox&visu=#texte
• [4]  Cauza 45/86 Comisia c. Consiliu [1987] Culegere 1439, punctul 5.
• [5]  Cauza C-300/89 Comisia c. Consiliu [1991] Culegere I-287, punctul 10.
• [6]  Cauza C-377/98 Regatul Ţărilor de Jos c. Parlamentul European şi Consiliu [2001] Culegere I-7079, punctul 27.
• [7]  Cauza C-377/98 Regatul Ţărilor de Jos c. Parlamentul European şi Consiliu [2001] Culegere I-7079, punctele 27-28. Cauza C-491/01 British American Tobacco (Investments) şi Imperial Tobacco [2002] Culegere I-11453, punctele 93-94.
• [8]  Cauza C-165/87 Comisia c. Consiliu [1988] Culegere 5545, punctul 11.
• [9]  Articolul 95
  1. Prin derogare de la articolul 94 şi cu excepţia cazului în care prezentul tratat dispune altfel, dispoziţiile următoare se aplică în vederea realizării obiectivelor enunţate la articolul 14. Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea şi funcţionarea pieţei comune.
  2. Alineatul (1) nu se aplică dispoziţiilor fiscale, celor privind libera circulaţie a persoanelor şi celor privind drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.
  3. În formularea propunerilor prevăzute la alineatul (1) în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor, Comisia porneşte de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecţie, ţinând seama în special de orice evoluţie nouă, întemeiată pe fapte ştiinţifice. În cadrul atribuţiilor ce le revin, Parlamentul European şi Consiliul depun eforturi, de asemenea, pentru realizarea acestui obiectiv.
  4. În cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, un stat membru consideră necesară menţinerea dispoziţiilor de drept intern justificate de cerinţele importante prevăzute la articolul 30 sau referitoare la protecţia mediului ambiant ori a mediului de lucru, acesta adresează Comisiei o notificare, indicând motivele menţinerii acestor dispoziţii.
  5. De asemenea, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, un stat membru consideră necesară introducerea unor dispoziţii de drept intern întemeiate pe dovezi ştiinţifice noi referitoare la protecţia mediului ambiant ori a mediului de lucru, din cauza unei probleme specifice statului membru respectiv, apărute după adoptarea măsurii de armonizare, acesta adresează Comisiei o notificare privind măsurile avute în vedere şi motivele adoptării acestora.
  6. În termen de şase luni de la notificările prevăzute la alineatele (4) şi (5), Comisia aprobă sau respinge dispoziţiile respective de drept intern, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau de restricţie disimulată în comerţul dintre statele membre şi dacă acestea constituie sau nu un obstacol în funcţionarea pieţei interne.
  În lipsa unei decizii a Comisiei adoptate în acest termen, dispoziţiile de drept intern prevăzute la alineatele (4) şi (5) se consideră aprobate.
  În cazul în care complexitatea problemei justifică acest lucru şi dacă nu există nici un pericol pentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că termenul prevăzut de prezentul alineat poate fi prorogat cu un nou termen de până la şase luni.
  7. În cazul în care, în temeiul alineatului (6), un stat membru este autorizat să menţină sau să introducă dispoziţii de drept intern care derogă de la o măsură de armonizare, Comisia examinează de îndată dacă este oportun să propună o adaptare a acestei măsuri.
  8. În cazul în care un stat membru invocă o problemă specială de sănătate publică într-un domeniu care a făcut în prealabil obiectul măsurilor de armonizare, acesta informează Comisia, care analizează de îndată dacă este necesar să propună Consiliului măsuri adecvate.
  9. Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele 226 şi 227, Comisia şi orice stat membru pot sesiza direct Curtea de Justiţie în cazul în care consideră că un alt stat membru exercită abuziv prerogativele conferite de prezentul articol.
  10. Măsurile de armonizare prevăzute anterior includ, atunci când este cazul, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte, din unul sau mai multe dintre motivele fără caracter economic prevăzute la articolul 30, măsuri provizorii care fac obiectul unei proceduri comunitare de control. (subliniere introdusă)
• [10]  Articolul 152 prevede următoarele:
  1. În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Comunităţii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.
  Acţiunea Comunităţii, care completează politicile naţionale, are în vedere îmbunătăţirea sănătăţii publice şi prevenirea bolilor şi afecţiunilor umane, precum şi a cauzelor de pericol pentru sănătatea umană. Această acţiune cuprinde, de asemenea, combaterea marilor epidemii, favorizând cercetarea cauzelor, a transmiterii şi prevenirii acestora, precum şi informarea şi educaţia în materie de sănătate.
  Comunitatea completează acţiunea statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale drogurilor asupra sănătăţii, inclusiv prin informare şi prevenire.
  2. Comunitatea încurajează cooperarea între statele membre în domeniile care intră sub incidenţa prezentului articol şi, în cazul în care este necesar, sprijină acţiunea acestora.
  Statele membre îşi coordonează, în cooperare cu Comisia, politicile şi programele în domeniile menţionate la alineatul (1). Comisia poate adopta, în strâns contact cu statele membre, orice iniţiativă utilă promovării acestei coordonări.
  3. Comunitatea şi statele membre favorizează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul sănătăţii publice.
  4. Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 şi după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, contribuie la realizarea obiectivelor menţionate de prezentul articol prin adoptarea de:
  (a) de măsuri care instituie standarde ridicate de calitate şi de securitate a organelor şi substanţelor de origine umană, a sângelui şi a derivatelor acestuia; aceste măsuri nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să stabilească măsuri de protecţie mai stricte;
  (b) prin derogare de la prevederile articolului 37, măsuri în domeniile veterinar şi fitosanitar, având în mod direct ca obiectiv protecţia sănătăţii publice;
  (c) acţiuni de încurajare privind protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.
  Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate adopta, de asemenea, recomandări în scopurile enunţate de prezentul articol.
  5. Acţiunea Comunităţii în domeniul sănătăţii publice respectă pe deplin responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte organizarea şi prestarea serviciilor de sănătate şi de îngrijire medicală. În special, măsurile menţionate la alineatul (4) litera (a) nu aduc atingere dispoziţiilor de drept intern privind donarea de organe şi de sânge sau utilizării acestora în scopuri medicale.
• [11]  Articolul 16 din Tratatul CE prevede următoarele:
  Articolul 16
  Fără a aduce atingere articolelor 73, 86 şi 87 şi având în vedere locul ocupat de serviciile de interes economic general în cadrul valorilor comune ale Uniunii, precum şi rolul pe care îl au acestea în promovarea coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii, Comunitatea şi statele membre, fiecare în limita competenţelor care le revin şi în limita domeniului de aplicare a prezentului tratat, se asigură de funcţionarea serviciilor respective pe baza principiilor şi în condiţiile care să le permită îndeplinirea misiunilor lor.
• [12]  Articolul 42
  Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251, adoptă, în domeniul securităţii sociale, măsurile necesare pentru instituirea liberei circulaţii a lucrătorilor, în special prin instituirea unui sistem care să asigure lucrătorilor migranţi şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora dreptul la:
  (a) cumulul tuturor perioadelor luate în considerare de către diferitele legislaţii interne, în vederea dobândirii şi păstrării dreptului la prestaţii, precum şi pentru calcularea acestora;
  (b) plata prestaţiilor pentru persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre.
  Consiliul hotărăşte în unanimitate pe parcursul întregii proceduri prevăzute la articolul 251.
• [13]  Cauza 45/86 Comisia c. Consiliu [1987] Culegere 1439, punctul 5.
• [14]  Cauza C-300/89 Comisia c. Consiliu [1991] Culegere I-287, punctul 10 şi Cauza C-42/97 Parlamentul European c. Consiliu [1999] Culegere I-869, punctul 36.
• [15]  Cauza C-377/98 Regatul Ţărilor de Jos c. Parlamentul European şi Consiliu [2001] Culegere I-7079, punctul 27.
• [16]  JO L 149, 05.07.1971.
• [17]  Articolul 308
  În cazul în care, în cursul funcţionării pieţei comune, o acţiune a Comunităţii apare ca necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele Comunităţii, fără ca prezentul tratat să fi prevăzut atribuţiile de a acţiona necesare în acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Adunării, adoptă dispoziţiile corespunzătoare.
• [18]  Cauza 45/86 Comisia c. Consiliu [1987] Culegere 1493, punctul 13.
• [19]  Articolul 137
  1. În vederea realizării obiectivelor menţionate la articolul 136, Comunitatea susţine şi completează acţiunea statelor membre în domeniile următoare:
  (a) îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor;
  (b) condiţiile de muncă;
  (c) securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor;
  (d) protecţia lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;
  (e) informarea şi consultarea lucrătorilor;
  (f) reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi angajatorilor, inclusiv administrarea comună, sub rezerva alineatului (5);
  (g) condiţiile încadrării în muncă a resortisanţilor ţărilor terţe stabiliţi legal pe teritoriul Comunităţii;
  (h) integrarea persoanelor excluse de pe piaţa muncii, fără a aduce atingere articolului 150;
  (i) egalitatea dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte şansele pe piaţa forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă;
  (j) lupta împotriva marginalizării sociale;
  (k) modernizarea sistemelor de protecţie socială, fără a aduce atingere literei (c).
  2. În acest scop, Consiliul:
  (a) pot adopta măsuri menite să încurajeze cooperarea între statele membre prin iniţiative destinate să sporească cunoştinţele, să dezvolte schimburile de informaţii şi a celor mai bune practici, să promoveze abordările novatoare şi să evalueze experienţele dobândite, cu excluderea oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative;
  (b) pot adopta în domeniile menţionate la alineatul (1) literele (a)-(i), prin intermediul directivelor, recomandări minime aplicabile treptat, ţinând seama de condiţiile şi de reglementările tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Aceste directive evită impunerea constrângerilor administrative, financiare şi juridice susceptibile să frâneze crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
  Consiliul hotărăşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, cu excepţia domeniilor menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (f) şi (g) din prezentul articol, în privinţa cărora Consiliul hotărăşte în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a comitetelor menţionate. Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate decide ca procedura legislativă ordinară să se aplice alineatului (1) literele (d), (f) şi (g).
  3. Un stat membru poate încredinţa partenerilor sociali, la cererea lor comună, punerea în aplicare a directivelor adoptate în conformitate cu alineatul (2).
  În acest caz, statul membru se asigură că, cel târziu la data la care o directivă trebuie transpusă în conformitate cu articolul 249, partenerii sociali au stabilit de comun acord dispoziţiile necesare, statul membru în cauză fiind obligat să adopte orice dispoziţii necesare care îi permit să fie în orice moment în măsură să garanteze rezultatele impuse de directiva respectivă.
  4. Dispoziţiile adoptate în temeiul prezentului articol:
  — nu aduc atingere dreptului recunoscut al statelor membre de a-şi defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială şi nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrul financiar;
  — nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să adopte măsuri de protecţie mai stricte, compatibile cu tratatele.
  5. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică remuneraţiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevă şi nici dreptului la lock-out.
• [20]  La votul final au fost prezenţi: Alin Lucian Antochi (preşedinte în exerciţiu), Rainer Wieland (vicepreşedinte), Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (vicepreşedinte), Francesco Enrico Speroni (vicepreşedinte), Monica Frassoni (raportor), Sharon Bowles, Brian Crowley, Kurt Lechner, Klaus-Heiner Lehne, Alain Lipietz, Manuel Medina Ortega, Georgios Papastamkos, Aloyzas Sakalas, Jaroslav Zvěřina.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ŞI AFACERI SOCIALE (4.3.2009)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

(COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD))

Raportor (*): Iles Braghetto

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Pe baza articolului 95 din tratat, directiva propune instituirea unui cadru comunitar pentru asistența medicală transfrontalieră, care să includă definiții juridice și dispoziții generale. Directiva prezintă, de asemenea, coerența cu celelalte politici comunitare. Directiva propusă se aplică furnizării de asistență medicală, indiferent de modul de organizare, prestare sau finanțare.

În ansamblu, comisia EMPL sprijină obiectivul directivei propuse. Aceasta subliniază faptul că, pentru a garanta cetățenilor dreptul de a alege în cunoștință de cauză, este foarte important să se ofere informații clare și să se asigure un cadru transparent pentru furnizarea asistenței medicale transfrontaliere pe teritoriul UE. Mai mult, asistența acordată ar trebui să fie sigură și de bună calitate.

Având în vedere faptul că pacienții trebuie să achite ei înșiși, în avans, costul tratamentului, procedurile de rambursare a costurilor trebuie să fie clare și transparente.

Comisia EMPL a acordat atenție în mod deosebit următoarelor aspecte, în conformitate cu atribuțiile sale:

Regulamente pentru coordonarea regimurilor de securitate socială

Obiectivul directivei nu este de a modifica cadrul existent de coordonare a regimurilor de securitate socială, iar acest cadru va rămâne în vigoare acoperind toate principiile generale pe care se bazează regulamentele privind coordonarea regimurilor de securitate socială. Comisia EMPL sprijină această abordare, dar consideră că nu se justifică propunerea, pentru rambursarea costurilor, a unor norme diferite față de regulamentul privind coordonarea regimurilor de securitate socială. Principala cauză de îngrijorare este că va fi necesar un nou sistem administrativ, dând astfel naștere unei accentuări inutile și nedorite a birocrației și unor norme lipsite de claritate. Prin urmare, comisia EMPL propune ca pentru rambursarea costurilor să se aplice norme identice cu cele prevăzute în regulament.

Cadru pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale

Propunerea se aplică, de asemenea, fără să aducă atingere cadrului de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale existent, stabilit prin Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale. Comisia EMPL sprijină pe deplin acest lucru.

Egalitatea între rase

Comisia EMPL subliniază faptul că accesul egal pentru toți ar trebui să fie unul dintre obiectivele principale ale prezentei directive.

Informarea

Avizul subliniază importanța generală a furnizării unor informații utile și clare pacienților în ceea ce privește calitatea asistenței medicale (inclusiv a unor informații privind spitalele). Este subliniată, de asemenea, importanța cunoașterii specializărilor și rezultatelor furnizorilor de asistență medicală; acest lucru este necesar pentru a putea decide în cunoștință de cauză care este spitalul cel mai adecvat pentru un anumit pacient și pentru a putea stabili o listă a centrelor de excelență din Europa.

Evaluare

În ceea ce privește culegerea de date și monitorizarea (articolul 18), comisia subliniază faptul că prin culegerea de date ar trebui să se evalueze dacă directiva îndeplinește obiectivul ameliorării calității asistenței medicale în general și, în special, dacă aceasta sprijină principiul accesului egal pentru toți. În cadrul rapoartelor menționate la articolul 20, acesta ar trebui să fie unul dintre obiectivele principale.

Definiții

Atât definiția termenului „asistență medicală”, cât și cea a termenului „cadru medical” sunt lipsite de claritate și conduc la contradicții și/sau la ambiguitate. Prin urmare, s-a introdus definiția termenului „prestații în natură”, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

În ceea ce privește definițiile, comisia EMPL solicită, în considerente, Comisiei și statelor membre să aibă în vedere impactul pozitiv al curelor termale asupra convalescenței și asupra menținerii sănătății.

De asemenea, în considerente s-a acordat atenție accesului egal la „centrele europene de referință”.

Observații generale

· Rolul decisiv pe care îl au serviciile medicale și cele sociale de interes general în cadrul modelului social european. Prin urmare, invită Comisia și statele membre să recunoască acest rol atunci când aplică legislația privind piața internă și concurența; subliniază faptul că finanțarea acestor servicii este insuficientă, mai ales în anumite state membre din Europa de Est.

· Liberalizarea serviciilor medicale, care poate duce la accentuarea inegalității în ceea ce privește accesul la asistență medicală de calitate.

· Dezvoltarea unei asistențe medicale de înaltă calitate, bazată pe comunitate, în cooperare cu utilizatorii și pacienții, care poate juca un rol important în combaterea sărăciei și a excluderii sociale;

· Constată inegalitățile referitoare la rezultatele obținute în domeniul sănătății, atât între statele membre, cât și în interiorul acestora, care rămân semnificative, și îndeamnă statele membre să încerce să le elimine, îndeosebi prin garantarea unui acces efectiv la asistența medicală pentru toți.

AMENDAMENTE

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) În Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007 privind analiza realității sociale - Raport intermediar pentru Consiliul de primăvară 20071 se constată că, deși statele membre fac parte din cele mai bogate țări ale lumii, apar noi forme de sărăcie și inegalitate, care afectează sănătatea populației, cauzând, printre altele, creșterea frecvenței cazurilor de obezitate și a problemelor de sănătate mentală.
	1 COM(2007)0063.
Justificare
Subliniază că asistența medicală și asistența socială bazate pe comunitate pot juca un rol important în combaterea sărăciei și a excluderii sociale.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 3b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3b) Actuala relație tensionată dintre obiectivele politicii de sănătate și obiectivele pieței interne a serviciilor face necesar ca, în caz de conflict, obiectivele politicii de sănătate (și anume, sănătatea publică, obiectivele socio-politice, menținerea echilibrului sistemului de securitate socială etc.) să aibă întotdeauna prioritate ca rațiuni imperativa de interes public.
Justificare
Prin aceasta se garantează, între altele, prioritatea obiectivelor politicii de sănătate, precum și atingerea obiectivului Comisiei de ameliorare a asistenței medicale.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul ´3c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3c) Cartea albă a Comisiei din 23 octombrie 2007, intitulată „Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013”1 definește o primă strategie comunitară în materie de sănătate, care să orienteze activitățile Comunității în domeniul sănătății.
	1 COM(2007)0630.
Justificare
Comunicarea se bazează pe angajamentul asumat de statele membre și de Comunitate de a respecta valorile și principiile comune ale politicilor în domeniul sănătății. Rezoluția Parlamentului European subliniază faptul că sănătatea reprezintă unul dintre aspectele sociale și politice esențiale, de care depinde viitorul Uniunii Europene.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Serviciile medicale și cele sociale de interes general joacă un rol fundamental în cadrul modelului social european, dar beneficiază de finanțare necorespunzătoare în anumite state membre. Comisia și statele membre ar trebui să recunoască acest rol fundamental atunci când aplică legislația privind piața internă și concurența.
Justificare
Acest amendament reia principiile generale cu care se începe dezbaterea privind sistemul de sănătate.
Amendamentul          5 Propunere de directivă Considerentul 4b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4b) Serviciile medicale și cele sociale de interes general joacă un rol fundamental în cadrul modelului social european, dar beneficiază de finanțare necorespunzătoare în anumite state membre. Statele membre și Comisia ar trebui să țină seama mai mult de acest rol fundamental al serviciilor medicale în cazul tuturor dispozițiilor legislative.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 4c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4c) Liberalizarea serviciilor medicale poate duce la accentuarea inegalității în ceea ce privește accesul la asistență medicală de înaltă calitate și nu constituie, prin urmare, scopul prezentei directive.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 4d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4d) Asistența medicală de înaltă calitate, bazată pe comunitate și dezvoltată, dacă este posibil, în cooperare cu utilizatorii și pacienții, ar putea juca un rol important în combaterea sărăciei și a excluderii sociale.
Justificare
Acesta este unul dintre elementele centrale ale rezoluției, menționat la considerentul (1).
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 4e (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4e) Inegalitățile referitoare la rezultatele obținute în domeniul sănătății, atât între statele membre, cât și în interiorul acestora, sunt în continuare semnificative. Statele membre ar trebui să abordeze aceste inegalități, în special prin garantarea accesului efectiv la asistența medicală pentru toți.
Justificare
Un element fundamental al tuturor politicilor care privesc asistența medicală ar trebui să îl constituie obiectivul asigurării accesului pentru toți.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Considerentul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Astfel cum s-a confirmat de Curtea de Justiție în repetate rânduri, deși se recunoaște natura lor specifică, toate tipurile de asistență medicală intră sub incidența tratatului.	(5) Astfel cum s-a confirmat de Curtea de Justiție în repetate rânduri, deși se recunoaște natura lor specifică, serviciile medicale furnizate în schimbul unei remunerații intră sub incidența dispozițiilor Tratatului CE privind libertatea de a presta servicii.
Justificare
Având în vedere că prezenta directivă tratează în mod explicit libera circulație a serviciilor, este important să se facă referire la dispozițiile relevante ale Tratatului CE. Amendamentul precizează, de asemenea, în conformitate cu jurisprudența constantă a CEJ, că serviciile medicale intră sub incidența acestor dispoziții ale Tratatului CE dacă sunt furnizate în schimbul unei remunerații (a se vedea de exemplu cauza C-372/04, Watts, punctul 86).
Amendamentul  10 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente în Comunitate și de a asigura mobilitatea pacienților și libertatea de a furniza asistență medicală, precum și un nivel ridicat de protecție a sănătății, respectând în același timp responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.	(8) Prezenta directivă are scopul de a institui norme privind accesul la asistență medicală sigură și de înaltă calitate într-un alt stat membru și de a crea mecanisme de cooperare în domeniul asistenței medicale între statele membre, respectând pe deplin competențele naționale în ceea ce privește organizarea și furnizarea de asistență medicală, în conformitate cu principiul accesului universal, al solidarității, al abordabilității, al accesibilității teritoriale egale și al controlului democratic. Aceasta respectă pe deplin responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește asistența medicală, în conformitate cu tratatul, inclusiv în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8)Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente în Comunitate și de a asigura mobilitatea pacienților și libertatea de a furniza asistență medicală, precum și un nivel ridicat de protecție a sănătății, respectând în același timp responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.	(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente în Comunitate și de a asigura mobilitatea pacienților, un echilibru mai bun între drepturile individuale ale pacienților în privința mobilității și păstrarea capacităților naționale de reglementare în beneficiul tuturor, precum și libertatea de a furniza asistență medicală, precum și un nivel ridicat de protecție a sănătății, respectând în același timp responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Considerentul 9a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(9a) În definirea asistenței medicale, Comisia și statele membre ar trebui să aibă în vedere recunoașterea impactului pozitiv al curelor termale asupra convalescenței și asupra menținerii sănătății.
Justificare
Acest amendament este legat de amendamentul 2. Curele termale pot juca un rol important în prevenirea problemelor de sănătate, dar și în rezolvarea acestora. Statele membre, Comisia și societățile de asigurări de sănătate ar trebui să analizeze beneficiile oferite de aceste tipuri de prestații.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Considerentul 14a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(14a) Statele membre ar trebui, atunci când pun în aplicare prezenta directivă, să țină seama de Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 1997 privind statutul medicinei neconvenționale1.
	1 JO C 182, 16.6.1997, p. 67.
Justificare
Având în vedere faptul că aceste medicamente și tratamente sunt folosite de un anumit număr de persoane din statele membre, rezoluția invită Comisia să lanseze un proces de recunoaștere a medicinii neconvenționale.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Considerentul 14b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(14b) Pentru a garanta faptul că nu sunt create noi obstacole în calea liberei circulații a personalului medical, precum și pentru a asigura siguranța pacienților, trebuie prevăzute standarde egale privind siguranța la locul de muncă a personalului medical, în special pentru a evita riscurile de infecții cauzate de accidentele de la locul de muncă, precum rănile provocate de ace, datorită cărora se pot contracta infecții care pot cauza moartea, cum ar fi hepatita B sau C și virusul HIV, astfel cum se prevede în Rezoluția Parlamentului European conținând recomandări către Comisie din 6 iulie 2006 privind protecția personalului medical împotriva infecțiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace1.
	1JO C 303 E, 13.12.2006, p. 754.
Justificare
Standardele diferite privind siguranța la locul de muncă a personalului medical pot să constituie un obstacol important în calea liberei circulații a personalului medical. Protecția personalului medical împotriva rănilor provocate de ace trebuie abordată în mod special, întrucât aceasta constituie o diferență majoră și importantă în cadrul standardelor de siguranță la locul de muncă din Uniunea Europeană.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Considerentul 16a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(16a) Statele membre ar trebui să garanteze, în special, că se asigură un nivel înalt de protecție a pacienților, a personalului și a tuturor persoanelor care intră într-un centru de asistență medicală împotriva infecțiilor asociate îngrijirilor medicale, întrucât acestea constituie un pericol major pentru sănătatea publică, în special din perspectiva asistenței medicale transfrontaliere. Ar trebui să se utilizeze toate măsurile adecvate de prevenire, inclusiv standarde de igienă și proceduri de depistare și de diagnosticare, pentru a evita sau a diminua riscurile de infecții asociate îngrijirilor medicale.
Justificare
Comisia Europeană urmează să publice în cursul anului 2008 Comunicarea sa privind siguranța pacienților și infecțiile asociate îngrijirilor medicale. Consiliul s-a angajat, de asemenea, să prezinte un text comun în acest domeniu în viitorul apropiat. Prin urmare, Parlamentul European ar trebui să asigure includerea acestui subiect, deoarece infecțiile asociate îngrijirilor medicale nu respectă frontierele geografice și ar trebui, așadar, să se reflecte într-un text legislativ care să reglementeze aspectele transfrontaliere ale asistenței medicale.
Amendamentul          16 Propunere de directivă Considerentul 21
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(21) Este adecvat a solicita ca și pacienții care se deplasează într-un alt stat membru pentru asistență medicală, în alte circumstanțe decât cele prevăzute pentru coordonarea regimurilor de securitate socială stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, să poată beneficia de principiile liberei circulații a serviciilor în conformitate cu tratatul și cu dispozițiile prezentei directive. Pacienților ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru respectivul tip de asistență medicală cel puțin la nivelul prevăzut pentru același tip sau un tip similar de asistență medicală pe care l-ar fi primit pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetățenilor lor și previne orice efect considerabil asupra finanțării sistemelor naționale de asistență medicală. Statele membre pot, totuși, prevedea în cadrul legislației naționale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfășoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos pentru pacient. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin rețelele europene de referință, astfel cum se menționează la articolul 15 din prezenta directivă.	(21) Este adecvat a solicita ca și pacienții care se deplasează într-un alt stat membru pentru asistență medicală, în alte circumstanțe decât cele prevăzute pentru coordonarea regimurilor de securitate socială stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, să poată beneficia de principiile liberei circulații a serviciilor în conformitate cu tratatul și cu dispozițiile prezentei directive. Pacienților ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru respectivul tip de asistență medicală cel puțin la nivelul prevăzut pentru același tratament sau pentru un tratament la fel de eficient, în cazul în care ar fi primit respectivul tratament pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetățenilor lor și previne orice efect considerabil asupra finanțării sistemelor naționale de asistență medicală. Statele membre pot, totuși, prevedea în cadrul legislației naționale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfășoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin rețelele europene de referință, astfel cum se menționează la articolul 15 din prezenta directivă.
Justificare
Jurisprudența CEJ nu include referirea la „sau asistență medicală similară”. Din motive de securitate juridică și coerență cu normele privind coordonarea sistemelor de securitate socială, noțiunea „sau un tip similar” trebuie să fie înlocuită de „sau la fel de eficient”. Acest lucru este în conformitate cu interpretarea CEJ a noțiunii de „tratament” din articolul 22 din Regulamentul 1408/71 (noul articol 20 din Regulamentul 883/2004) (a se vedea de exemplu cauza C-372/04, Watts, punctul 61).
Amendamentul  17 Propunere de directivă Considerentul 24a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(24a) Prezenta directivă recunoaște faptul că dreptul de a beneficia de tratament nu este întotdeauna stabilit de statele membre la nivel național și că nu toate statele membre au o listă predefinită cuprinzând serviciile pe care le furnizează sau nu. Statele membre trebuie să își păstreze dreptul de a-și organiza propriile sisteme de asistență medicală și de securitate socială într-un mod care să asigure că disponibilitatea tratamentelor și dreptul de a beneficia de acestea pot fi stabilite la nivel regional sau local.
Justificare
Câteva sisteme de asistență medicală nu au criterii de eligibilitate la nivel național pentru stabilirea accesului la anumite tratamente sau la un „pachet de îngrijire” definit pe care toate persoanele ce fac parte din aceste sisteme sunt îndreptățite în mod automat să le primească. Prezenta directivă ar trebui să recunoască pe deplin faptul că anumite state membre se bazează pe sisteme decizionale subnaționale pentru planificarea și finanțarea sistemelor lor de asistemță medicală.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Considerentul 30
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(30) Nu există o definiție a ceea ce reprezintă asistența medicală spitalicească în cadrul diferitelor sisteme de sănătate din cadrul Comunității și, prin urmare, diferite interpretări ar putea constitui un obstacol în calea libertății pacienților de a beneficia de asistență medicală. Pentru a depăși acest obstacol, este necesară o definiție comunitară a asistenței medicale spitalicești. Asistența medicală spitalicească reprezintă, în general, asistența medicală care necesită petrecerea nopții în spital. Cu toate acestea, poate fi adecvată includerea și altor tipuri de asistență medicală în cadrul aceluiași regim de asistență medicală spitalicească, în cazul în care respectiva asistență medicală necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor (de exemplu, scanere de înaltă tehnologie utilizate pentru diagnosticare) sau în cazul în care asistența medicală implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație (de exemplu, tratamentul bolilor infecțioase grave). O listă actualizată în permanență a acestor tratamente este definită în mod specific de către Comisie prin procedura de comitologie.	(30) Nu există o definiție a ceea ce reprezintă asistența medicală spitalicească în cadrul diferitelor sisteme de sănătate din cadrul Comunității și, prin urmare, diferite interpretări ar putea constitui un obstacol în calea libertății pacienților de a beneficia de asistență medicală. Pentru a depăși acest obstacol, este necesară o definiție comunitară a asistenței medicale spitalicești. Asistența medicală spitalicească reprezintă, în general, asistența medicală care necesită petrecerea nopții în spital. Cu toate acestea, poate fi adecvată includerea și altor tipuri de asistență medicală în cadrul aceluiași regim de asistență medicală spitalicească, în cazul în care respectiva asistență medicală necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor (de exemplu, scanere de înaltă tehnologie utilizate pentru diagnosticare) sau în cazul în care asistența medicală implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație (de exemplu, tratamentul bolilor infecțioase grave) și dacă pentru asistența medicală în cauză este necesară o planificare în vederea menținerii unei distribuții echilibrate din punct de vedere geografic a serviciilor de asistență medicală, a controlării costurilor și prevenirii oricărei risipe semnificative de resurse financiare, tehnice și umane. O listă actualizată în permanență a acestor tratamente este definită în mod specific de către autoritățile competente ale statului membru de afiliere.
Justificare
În conformitate cu jurisprudența CEJ, amendamentul propus reflectă ideea că noțiunea de asistență medicală spitalicească este inextricabil legată de necesitatea planificării, care garantează că există acces permanent și suficient la o gamă echilibrată de tratament spitalicesc de înaltă calitate atâta timp cât se controlează costurile și se protejează durabilitatea sistemului de securitate socială. Dat fiind faptul că statul membru de afiliere este responsabil pentru rambursarea costurilor legate de asistența medicală, rămâne la latitudinea statului membru menționat să întocmească lista aferentă asistenței medicale spitalicești.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Considerentul 31
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(31) Datele disponibile indică faptul că aplicarea principiilor liberei circulații cu privire la utilizarea asistenței medicale într-un alt stat membru în limitele garantate de către sistemul legal de asigurări de sănătate al statului membru de afiliere nu va compromite sistemele de sănătate ale statelor membre sau durabilitatea financiară a sistemelor de securitate socială ale acestora. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a recunoscut că nu se poate exclude faptul că riscul potențial de a compromite grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială sau obiectivul de a menține un serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor poate crea motive imperioase de interes general care pot justifica instituirea unei bariere în calea principiului libertății de a presta servicii. Curtea de Justiție a recunoscut, de asemenea, faptul că numărul spitalelor, distribuirea geografică și modul de organizare al acestora, facilitățile de care dispun, precum și natura serviciilor medicale pe care le pot oferi, reprezintă aspecte care trebuie să poată fi planificate. Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenței medicale spitalicești primite în alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: dacă tratamentul ar fi fost furnizat pe teritoriul său, ar fi fost rambursat de sistemul său de securitate socială și fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a directivei subminează în mod grav sau poate submina în mod grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială și/sau acest flux de pacienți subminează în mod grav sau poate submina în mod grav planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul membrului în cauză. Deoarece evaluarea impactului precis al unui flux așteptat de pacienți necesită asumări și calcule complexe, directiva permite un sistem de autorizare prealabilă dacă există motive suficiente pentru a aștepta că sistemul de securitate socială va fi subminat în mod grav. Aceasta ar trebui, de asemenea, să acopere cazurile sistemelor de autorizare prealabilă care există deja și care sunt în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 8.	(31) Curtea de Justiție a recunoscut că există riscul de a compromite grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială, precum și obiectivul de a menține un serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor, acestea putând crea motive imperioase de interes general care pot justifica instituirea unei bariere în calea principiului libertății de a presta servicii. Curtea de Justiție a recunoscut, de asemenea, faptul că numărul spitalelor, distribuirea geografică și modul de organizare al acestora, facilitățile de care dispun, precum și natura serviciilor medicale pe care le pot oferi, reprezintă aspecte care trebuie să poată fi planificate. Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenței medicale primite în alt stat membru. Autorizarea prealabilă este esențială pentru ansamblul asistenței medicale spitalicești și specializate deoarece oferă o garanție pacienților privind asumarea costurilor tratamentului de către sistemul lor de securitate socială.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Considerentul 32
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(32) În cazul în care un stat membru decide instituirea unui sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenței medicale spitalicești sau ale asistenței medicale specializate acordate într-un alt stat membru în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, costurile unei astfel de asistențe acordate într-un alt stat membru ar trebui, de asemenea, să fie rambursate de către statul membru de afiliere până la nivelul costurilor pe care le-ar fi acoperit în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a se depăși costurile efective ale asistenței medicale primite. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, autorizarea și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat ar trebui acordate. Aceasta se aplică în special în situațiile în care autorizația se acordă în urma reexaminării administrative sau judiciare a cererii și în care persoana vizată a beneficiat de tratament într-un alt stat membru. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. Astfel se respectă jurisprudența Curții de Justiție care a precizat că pacienții care au primit un refuz al autorizării, declarat ulterior nefondat, au dreptul la rambursarea integrală a costului tratamentului obținut într-un alt stat membru, conform dispozițiilor legislației statului membru în care se desfășoară tratamentul.	(32) În cazul în care un stat membru decide instituirea unui sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenței medicale spitalicești sau ale asistenței medicale specializate acordate într-un alt stat membru în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, costurile unei astfel de asistențe acordate într-un alt stat membru ar trebui, de asemenea, să fie rambursate de către statul membru de afiliere până la nivelul costurilor pe care le-ar fi acoperit în cazul în care același tratament sau un tratament la fel de eficient pentru pacient ar fi fost acordat în statul membru de afiliere, fără a se depăși costurile efective ale asistenței medicale primite. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, autorizarea și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat ar trebui acordate. Aceasta se aplică în special în situațiile în care autorizația se acordă în urma reexaminării administrative sau judiciare a cererii și în care persoana vizată a beneficiat de tratament într-un alt stat membru. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. Astfel se respectă jurisprudența Curții de Justiție care a precizat că pacienții care au primit un refuz al autorizării, declarat ulterior nefondat, au dreptul la rambursarea integrală a costului tratamentului obținut într-un alt stat membru, conform dispozițiilor legislației statului membru în care se desfășoară tratamentul.
Justificare
Jurisprudența CEJ nu include referirea la „sau asistență medicală similară”. Din motive de certitudine juridică și coerență cu normele privind coordonarea regimurilor de securitate socială, noțiunea „sau similar” ar trebui să fie înlocuită cu noțiunea „sau la fel de eficient pentru pacient”. Acest lucru este în conformitate cu interpretarea CEJ a noțiunii de „tratament” din articolul 22 din Regulamentul 1408/71 (noul articol 20 din Regulamentul 883/2004) (a se vedea de exemplu cauza C-372/04, Watts, punctul 61).
Amendamentul  21 Propunere de directivă Considerentul 33a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(33a) Refuzul acordării unei autorizări prealabile nu se poate baza numai pe existența unor liste de așteptare care permit planificarea și gestionarea furnizării de asistență medicală spitalicească pe baza unor priorități clinice generale predefinite, fără a efectua, în fiecare caz individual, o evaluare medicală obiectivă a stării patologice a pacientului, a istoricului medical și a evoluției probabile a bolii, a gradului durerii pacientului și/sau a naturii invalidității în momentul în care cererea de autorizare a fost prezentată sau retransmisă.
Justificare
Amendamentul clarifică condițiile în conformitate cu care autorizarea prealabilă poate fi refuzată (a se vedea cauza C-372/04, Watts).
Amendamentul  22 Propunere de directivă Considerentul 34
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(34) Pentru ca pacienții să își poată exercita drepturile la asistență medicală transfrontalieră este necesar să existe informații adecvate cu privire la aspectele esențiale ale asistenței medicale transfrontaliere. Cel mai eficient mecanism de furnizare a unor astfel de informații este crearea de puncte de contact centrale în fiecare stat membru, la care pacienții să aibă acces și care să ofere informații privind asistența medicală transfrontalieră, luând în considerare contextul sistemului de sănătate din statul membru respectiv. Având în vedere faptul că aspectele privind asistența medicală transfrontalieră vor necesita, de asemenea, colaborarea dintre autoritățile diferitelor state membre, aceste puncte de contact centrale ar trebui să formeze o rețea prin intermediul căreia să se abordeze eficient astfel de aspecte. Punctele de contact ar trebui să coopereze între ele și să le permită pacienților să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la asistența medicală transfrontalieră. Acestea ar trebui să furnizeze, de asemenea, informații privind opțiunile disponibile în cazul unor probleme legate de asistența medicală transfrontalieră, în special informații privind sistemele extrajudiciare pentru soluționarea disputelor transfrontaliere.	(34) Pentru ca pacienții să își poată exercita drepturile la asistență medicală transfrontalieră este necesar să existe informații adecvate cu privire la aspectele esențiale ale asistenței medicale transfrontaliere. Cel mai eficient mecanism de furnizare a unor astfel de informații este crearea de puncte de contact centrale în fiecare stat membru, la care pacienții să aibă acces și care să ofere informații privind asistența medicală transfrontalieră, luând în considerare contextul sistemului de sănătate din statul membru respectiv. Având în vedere faptul că aspectele privind asistența medicală transfrontalieră vor necesita, de asemenea, colaborarea dintre autoritățile diferitelor state membre, aceste puncte de contact centrale ar trebui să formeze o rețea prin intermediul căreia să se abordeze eficient astfel de aspecte. Punctele de contact ar trebui să coopereze între ele și să le permită pacienților să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la asistența medicală transfrontalieră. Acestea ar trebui să furnizeze, de asemenea, informații privind opțiunile disponibile în cazul unor probleme legate de asistența medicală transfrontalieră, în special informații privind sistemele extrajudiciare pentru soluționarea disputelor transfrontaliere. În elaborarea modalităților de furnizare a informațiilor cu privire la asistența medicală transfrontalieră, statele membre ar trebui să ia în considerare necesitatea de a furniza informații în formate accesibile, precum și sursele potențiale de asistență suplimentară pentru pacienții vulnerabili, persoanele cu handicap și persoanele cu nevoi complexe.
Justificare
Este esențial ca informațiile cu privire la asistența medicală transfrontalieră să fie disponibile în formate accesibile.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Considerentul 45
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(45) În mod special, Comisiei ar trebui să i se confere competența de a adopta următoarele măsuri: o listă de tratamente, altele decât cele care necesită ședere peste noapte în spital, care să facă obiectul aceluiași regim ca și asistența medicală spitalicească; măsuri însoțitoare de excludere a categoriilor specifice de medicamente sau substanțe de la recunoașterea prescripțiilor emise într-un alt stat membru, prevăzute în prezenta directivă; o listă de criterii și condiții specifice care trebuie îndeplinite de rețelele europene de referință; procedura de înființare a rețelelor europene de referință. Deoarece măsurile respective au un caracter general și vizează modificarea unor elemente neesențiale din prezenta directivă sau completarea acesteia prin adăugarea unor noi elemente neesențiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.	(45) În mod special, autorităților competente ale statelor membre ar trebui să li se confere competența de a adopta următoarele măsuri: o listă de tratamente, altele decât cele care necesită ședere peste noapte în spital, care să facă obiectul aceluiași regim ca și asistența medicală spitalicească; măsuri însoțitoare de excludere a categoriilor specifice de medicamente sau substanțe de la recunoașterea prescripțiilor emise într-un alt stat membru, prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Considerentul 45
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(45) În mod special, Comisiei ar trebui să i se confere competența de a adopta următoarele măsuri: o listă de tratamente, altele decât cele care necesită ședere peste noapte în spital, care să facă obiectul aceluiași regim ca și asistența medicală spitalicească; măsuri însoțitoare de excludere a categoriilor specifice de medicamente sau substanțe de la recunoașterea prescripțiilor emise într-un alt stat membru, prevăzute în prezenta directivă; o listă de criterii și condiții specifice care trebuie îndeplinite de rețelele europene de referință; procedura de înființare a rețelelor europene de referință. Deoarece măsurile respective au un caracter general și vizează modificarea unor elemente neesențiale din prezenta directivă sau completarea acesteia prin adăugarea unor noi elemente neesențiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.	(45) În mod special, Comisiei ar trebui să i se confere competența de a adopta următoarele măsuri: o listă de tratamente, altele decât cele care necesită ședere peste noapte în spital, care să facă obiectul aceluiași regim ca și asistența medicală spitalicească; lista serviciilor din categoria serviciilor de telemedicină, a serviciilor de laborator, precum și a diagnosticării și eliberării de prescripții de la distanță; măsuri însoțitoare de excludere a categoriilor specifice de medicamente sau substanțe de la recunoașterea prescripțiilor emise într-un alt stat membru, prevăzute în prezenta directivă; o listă de criterii și condiții specifice care trebuie îndeplinite de rețelele europene de referință; procedura de înființare a rețelelor europene de referință. Deoarece măsurile respective au un caracter general și vizează modificarea unor elemente neesențiale din prezenta directivă sau completarea acesteia prin adăugarea unor noi elemente neesențiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
Justificare
Este important să se clarifice de asemenea care sunt serviciile de telemedicină, de laborator, de diagnostic și prescriere la distanță. Astfel, directiva devine mai clară și mai cuprinzătoare, așadar mai eficace.
Amendamentul  25 Propunere de directivă Considerentul 46a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(46a) Prin facilitarea liberei circulații a pacienților pe teritoriul Uniunii Europene, este posibil ca prezenta directivă să genereze concurență între furnizorii de asistență medicală. Această concurență poate contribui la ameliorarea calității asistenței medicale pentru toți beneficiarii și la instituirea centrelor de excelență.
Justificare
Dacă directiva produce efectul menționat, aceasta va avea o contribuție pozitivă asupra sistemelor de sănătate din statele membre, dar este necesară o monitorizare atentă pentru a verifica rezultatele directivei.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Considerentul 46b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(46b) Fiecare persoană ar trebui să aibă acces la un centru european de referință (CER).
Justificare
Dezbaterea privind CER are loc în continuare. Este important să se sublinieze faptul că această dezbatere trebuie să ajungă la o concluzie, precum și că obiectivul centrelor este garantarea accesului egal. Rambursarea costurilor ar trebui să facă parte, prin urmare, din regulamentul privind coordonarea regimurilor de securitate socială.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente.	Prezenta directivă stabilește norme comune pentru asigurarea mobilității pacienților și a accesului la o asistență medicală transfrontalieră sigură, de înaltă calitate și eficientă, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală, îngrijire medicală și beneficii de securitate socială, în conformitate cu principiile accesului universal, solidarității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității, abordabilității, accesului teritorial egal și controlului democratic.
Justificare
Pentru a evita posibilitatea ca cetățenii să fie nevoiți să se deplaseze în alt stat membru pentru a obține asistență medicală, este important ca sistemul să funcționeze în mod efectiv.
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său.	Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său. Prezenta directivă se aplică sistemelor de asigurări de sănătate legale, private și mixte.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) Regulamentelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, în special articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.	(f) Regulamentelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, în special articolelor 19, 20, 22 și 25 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și articolelor 17, 18, 19, 20, 27 și 28 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Amendamentul  30 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera ga (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ga) Directivei 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind „asigurarea generală”)1.
	1 JO L 228, 11.8.1992, p. 1.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în alte circumstanțe, se aplică articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă, iar articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, se acordă autorizația și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.	(2) Până la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004, se aplică regula ca în cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în alte circumstanțe, se aplică articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă, iar articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, se acordă autorizația și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.
Amendamentul  32 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) De la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004, se aplică regula ca în cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în alte circumstanțe, se aplică articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă, iar articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sunt îndeplinite, autorizația se acordă întotdeauna și beneficiile se furnizează în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Articolul 4 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) „asistență medicală” reprezintă un serviciu medical furnizat de către sau sub supravegherea unui cadru medical în exercițiul profesiei sale și fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare al acestuia la nivel național și nici de caracterul său public sau privat;	(a) „asistență medicală” reprezintă un serviciu medical furnizat pacienților, în vederea evaluării, menținerii sau restabilirii stării lor de sănătate. În sensul articolelor 6, 7, 8, 9, 10 și 11 din prezenta directivă, asistență medicală înseamnă tratamentele care fac parte din beneficiile de asistență medicală prevăzute de legislația statului membru de afiliere;
Amendamentul  34 Propunere de directivă Articolul 4 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistență medicală își are reședința, sediul sau este înregistrat;	(b) „asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală de care beneficiază pacientul într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat;
Amendamentul  35 Propunere de directivă Articolul 4 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) „recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat;	(c) „recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru” reprezintă asistența medicală primită într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat;
Amendamentul  36 Propunere de directivă Articolul 4 – litera g –punctul iia (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(iia) o persoană asigurată în sensul condițiilor de asigurare ale sistemelor de asigurări de sănătate private;
Amendamentul  37 Propunere de directivă Articolul 4 – litera ha (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ha) în cazul în care, în urma punerii în aplicare a Regulamentului (CEE) nr.1408/71 și respectiv a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, organismul de asigurări de sănătate din statul membru de reședință al pacientului este responsabil de acordarea beneficiilor în conformitate cu legislația statului membru respectiv, atunci acel stat membru este considerat statul membru de afiliere în sensul prezentei directive;
Amendamentul  38 Propunere de directivă Articolul 4 – litera l
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(l) „efecte adverse” reprezintă urmări negative sau vătămări rezultate în urma asistenței medicale.	(l) „eveniment advers” reprezintă o vătămare sau complicație survenită în mod neintenționat, care nu ar constitui, în mod normal, rezultatul afecțiunii tratate sau al furnizării asistenței medicale necesare.
Justificare
The definition of “harm” as “adverse outcomes or injuries stemming from the provision of healthcare” in the Commission’s proposal is far too broad as all surgery carries some risk of harm (no matter how small) even if it is performed to the highest standard. A reasonable element of risk of harm must be recognised by the Directive as a natural aspect of the treatment process. The wording in this section of the text should only address exceptional adverse events where serious injury or complication occurs far beyond any minor ailments which may ordinarily result from treatment. It seems therefore more appropriate to replace the word “harm” with “adverse event”.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și ținând seama de principiile universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:	(1) Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și ținând seama de principiile universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și țin seama de măsura în care:
Justificare
Solicitând statelor membre „să se asigure” în legătură cu anumite aspecte, se creează o contradicție cu responsabilitatea acestora de a stabili propriile standarde de calitate și siguranță. Având în vedere articolul 152 din tratat, care prevede că statele membre sunt responsabile de organizarea, finanțarea și acordarea de asistență medicală cetățenilor lor, pare mai potrivită afirmația că statele membre trebuie să „țină seama” mai degrabă decât „să se asigure”.
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și ținând seama de principiile universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:	(1) Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. Respectând principiile interesului general, universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității, precum și misiunile de serviciu public care decurg de aici, astfel cum au fost conferite furnizorilor de asistență medicală, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:
Justificare
Trebuie precizat faptul că serviciile de sănătate sunt servicii de interes general și nu pot fi asimilate unor servicii obișnuite supuse dispozițiilor generale ale pieței interne, în conformitate cu Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera aa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(aa) aceste standarde de calitate și siguranță sunt puse la dispoziția publicului într-un format care să fie clar și accesibil pentru cetățeni;
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală este monitorizată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;	(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală este monitorizată și evaluată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;
Justificare
Evaluarea rezultatelor monitorizării este importantă pentru a pune în evidență bazele măsurilor corective. În plus, rezultatele evaluării pot fi folosite pentru a crea, în anii următori, o rețea de furnizori de asistență medicală acreditați și recunoscuți.
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 5 – punctul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală este monitorizată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;	(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală și competența cadrelor medicale în exercitarea funcției lor sunt monitorizate periodic și se aplică măsuri corective dacă este cazul, pentru a promova excelența și a garanta respectarea standardelor adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;
Justificare
Este esențial pentru siguranța pacientului ca toate cadrele medicale să fie competente în practicarea profesiei.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la disponibilitatea, costurile și rezultatele asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;	(c) furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la calitatea, disponibilitatea, costurile și rezultatele asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională și în ceea ce privește rambursarea altor cheltuieli pe care pacientul trebuie să le suporte, precum costurile de deplasare și de cazare pentru părinții care își însoțesc copiii;
Justificare
Scopul amendamentului este de a garanta faptul că pacienții sunt informați cu privire la normele de rambursare care li se aplică.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la disponibilitatea, costurile și rezultatele asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;	(c) furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la disponibilitatea, calitatea, siguranța, costurile și rezultatele asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) pacienții au posibilitatea de a înainta plângeri și li se garantează despăgubiri și compensații în cazul unor efecte adverse ale asistenței medicale pe care o primesc.	(d) pacienții, furnizorii de asistență medicală și cetățenii au posibilitatea de a înainta plângeri și li se garantează accesul la despăgubiri și compensații adecvate în cazul unor efecte adverse sau dacă devin conștienți de apariția unor efecte adverse cauzate de asistența medicală transfrontalieră. Aceste drepturi sunt garantate în contextul unui sistem de sănătate și al unor norme profesionale eficiente.
Amendamentul  47 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera g
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(g) pacienții din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecția împotriva discriminării prevăzută conform legislației comunitare și legislației naționale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul.	(g) pacienții din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecția împotriva discriminării prevăzută conform legislației comunitare și legislației naționale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul. Cu toate acestea, nicio dispoziție din prezenta directivă nu solicită furnizorilor de asistență medicală să accepte pentru un tratament planificat sau să acorde prioritate pacienților provenind din alte state membre în detrimentul altor pacienți cu nevoi medicale similare, de exemplu prin creșterea timpului de așteptare pentru tratament.
Justificare
Pentru claritate și consecvență, ar fi utilă includerea în corpul principal al directivei a unei declarații care să confirme, așa cum este prevăzut în considerentul 12, că furnizorilor de asistență medicală nu li se solicită să accepte tratament planificat sau să dea prioritate pacienților din alte state membre în detrimentul pacienților din statul membru în care se efectuează tratamentul.
Amendamentul  48 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera gb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gb) Statele membre definesc în mod clar drepturile pacienților și ale cetățenilor în ceea ce privește asistența medicală, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Amendamentul  49 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Având în vedere importanța majoră, în special pentru pacienți, de a garanta calitatea și siguranța asistenței medicale transfrontaliere, organizațiile implicate în elaborarea normelor și orientărilor menționate la alineatele (1) și (3) includ cel puțin organizații ale pacienților (în special acelea de natură transfrontalieră).
Amendamentul  50 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.	(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează în mod deliberat într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală (asistență medicală planificată) sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală (asistență medicală planificată) într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Instituțiile competente din statul membru de afiliere [fără a aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și, de la data aplicării sale, Regulamentului (CE) nr. 883/2004] rambursează costurile care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării aceluiași tratament sau a unui tratament care este la fel de eficient pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.
Justificare
Este bine să se precizeze că în prezentul articol se vorbește despre tratamentele planificate, care reprezintă motivul călătoriei în străinătate.
Amendamentul  51 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.	(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate sau acoperite de către sistemul de securitate socială sau instituția competentă a statului membru de afiliere [fără a aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și, de la data aplicării sale, Regulamentului (CE) nr. 883/2004] în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care același tratament sau un tratament care este la fel de eficient ar fi fost acordat în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite. Statele membre pot hotărî să acopere și alte costuri conexe, cum ar fi costurile de cazare și de deplasare.
Justificare
Clarificare referitoare la faptul că nu statul membru, ci instituția (instituțiile) competentă (competente) de asigurări sociale trebuie să ramburseze costurile.
Amendamentul  52 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative cu privire la asistența medicală și la rambursarea costurilor asistenței medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de circulație a persoanelor.	(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative cu privire la asistența medicală și la rambursarea costurilor asistenței medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării aceluiași tratament sau a unui tratament la fel de eficient pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de circulație a persoanelor.
Justificare
Jurisprudența CEJ nu include referirea la „sau asistență medicală similară”. Din motive de certitudine juridică și coerență cu normele privind coordonarea sistemelor de asigurări sociale, noțiunea „sau similar” ar trebui să fie înlocuită cu noțiunea „sau la fel de eficient”. Acest lucru este în conformitate cu interpretarea CEJ a noțiunii de „tratament” din articolul 22 din Regulamentul 1408/71 (noul articol 20 din Regulamentul 883/2004) (a se vedea de exemplu cauza C-372/04, Watts, punctul 61).
Amendamentul  53 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.	(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care același tratament sau un tratament care este la fel de eficient ar fi fost acordat pe teritoriul statului membru de afiliere.
Justificare
Jurisprudența CEJ nu include referirea la „sau asistență medicală similară”. Din motive de certitudine juridică și coerență cu normele privind coordonarea sistemelor de asigurări sociale, noțiunea „sau similar” ar trebui să fie înlocuită cu noțiunea „sau la fel de eficient”. Acest lucru este în conformitate cu interpretarea CEJ a noțiunii de „tratament” din articolul 22 din Regulamentul 1408/71 (noul articol 20 din Regulamentul 883/2004) (a se vedea de exemplu cauza C-372/04, Watts, punctul 61).
Amendamentul  54 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
4. Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.	4. Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate pentru persoana asigurată de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.
Justificare
Accesul egal la asistență medicală în străinătate poate fi compromis de obligația ca un pacient să plătească din buzunarul propriu serviciile de asistență medicală înainte de a putea solicita rambursarea. Statele membre de afiliere și în care se desfășoară tratamentul ar putea elabora planuri de rambursare reciprocă rapidă (cel puțin pentru pacienții dezavantajați din punct de vedere financiar, dacă nu pentru toți pacienții). Specificând că aceste costuri vor fi rambursate persoanei asigurate, această posibilitate este exclusă.
Amendamentul  55 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Pacienților care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistență medicală sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.	(5) Pacienților care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistență medicală sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE. Dacă dosarele medicale sunt păstrate în format electronic, pacienții au dreptul garantat de a obține o copie a acestor dosare sau dreptul de acces de la distanță la dosarele respective.
Amendamentul  56 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Pacienților care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistență medicală sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.	(5) Pacienților care beneficiază de asistență medicală într-un stat membru altul decât statul membru de afiliere sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.
Justificare
The Commission proposal on the reimbursement of health care costs might discriminate in practice against the principle of ‘equal access for all’ to cross-border health services and the principles of equity and equal treatment regardless of patients’ income and treatment costs. People with lower incomes would be unlikely to be able to take advantage of the Commission’s much-vaunted ‘internal market freedom’ in view of upfront payments to be made, the costs of travel and accommodation, and because language barriers and uncertainty over the legal situation in other EU countries would make the risks of seeking treatment in another Member States too daunting. And for insured persons from poorer Member States such as e.g. Romania or Bulgaria it is hardly likely that they can obtain treatment in richer Member States such as e.g. Sweden or France on this basis, as their own health insurance scheme would pay only a small fraction of the costs of any such treatment. In order to strengthen patients' rights in cross-border health care, therefore, the already existing framework of the coordination of social protection schemes exclusively should be used.
Amendamentul  57 Propunere de directivă Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statul membru de afiliere nu supune autorizării prealabile rambursarea costurilor asistenței medicale în afara mediului spitalicesc acordate într-un alt stat membru, în condițiile în care costurile asistenței respective ar fi suportate de către regimul de securitate socială al statului de afiliere, în cazul în care aceasta ar fi acordată pe teritoriul său.	Statul membru de afiliere nu supune autorizării prealabile rambursarea costurilor asistenței medicale în afara mediului spitalicesc acordate într-un alt stat membru, în condițiile în care costurile asistenței respective ar fi suportate de către regimul legal de securitate socială al statului de afiliere, în cazul în care aceasta ar fi acordată pe teritoriul său.
Justificare
Principiile privind asumarea costurilor legate de asistența medicală se aplică în cazul în care se referă la costuri suportate legate de asistența medicală care, dacă nu ar fi fost acordată în țara de origine, ar fi fost achitată în conformitate cu sistemul de securitate socială al statului membru de afiliere prevăzut de lege. Acest lucru corespunde cu termenul utilizat în articolul 6 din directivă.
Amendamentul  58 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească reprezintă:	(1) În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească și asistența medicală specializată reprezintă asistența medicală astfel definită de statul membru de afiliere și care:
Amendamentul  59 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) asistența medicală care necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital.	(a) necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital; sau
Justificare
Definiția oferită de Comisie nu corespunde realității prestațiilor din statele membre. Astfel, aceasta nu ține cont de prestații precum chirurgia ambulatorie.
Pentru a corespunde realității serviciilor furnizate în practică, definiția tratamentului spitalicesc ar trebui să facă referire la definiția în vigoare în statul de afiliere al pacientului.
Amendamentul  60 Propunere de directivă Articolul 8 – punctul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) asistența medicală, inclusă într-o listă specifică, care nu necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital. Lista respectivă este limitată la:
- asistența medicală care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor; sau	(b) necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor; sau
- asistența medicală care implică tratamente ce prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.	(c) implică tratamente ce prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.
Amendamentul  61 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3).	eliminat
Justificare
Acest amendament recunoaște că sistemele de autorizare prealabilă sunt importante pentru pacienți în ceea ce privește oferirea de informații clare cu privire la aspecte cum ar fi tipul de rambursare pentru care sunt eligibili și ce costuri vor suporta ei înșiși, pregătirile pentru orice asistență medicală post-tratament necesară și ce se va întâmpla dacă apar probleme. Aceste considerente se aplică deopotrivă în cazul asistenței medicale oferite în spitale și în alte medii, la fel ca aspectele privind necesitatea de a planifica serviciile și de a gestiona resursele financiare pentru cei ce conduc sistemele de sănătate.
Amendamentul          62 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către regimul său de securitate socială a costurilor asistenței medicale spitalicești acordate într-un alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:	(3) Statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către regimul său de securitate socială a costurilor asistenței medicale spitalicești acordate într-un alt stat membru, în cazul în care acest lucru ar putea afecta aspecte importante ale sistemului său de asistență medicală, inclusiv domeniul său de aplicare, costurile aferente și structura financiară. Un astfel de sistem nu aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și, de la data aplicării sale, Regulamentului (CE) nr. 883/2004.
(a) dacă asistența medicală ar fi fost acordată pe teritoriul său, ar fi fost rambursată de sistemul de securitate socială al statului membru; precum și
(b) scopul sistemului este să abordeze fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol și să-l împiedice să submineze în mod grav sau să poată submina în mod grav:
(i) echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; și/sau
(ii) planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul statului membru în cauză.
Justificare
Acest amendament recunoaște că sistemele de autorizare prealabilă sunt importante pentru pacienți în ceea ce privește oferirea de informații clare cu privire la aspecte cum ar fi tipul de rambursare pentru care sunt eligibili și ce costuri vor suporta ei înșiși, pregătirile pentru orice asistență medicală post-tratament necesară și ce se va întâmpla dacă apar probleme. Statele membre ar trebui să poată decide în ce circumstanțe sistemele de autorizare prealabilă sunt obligatorii pentru pacienții care doresc să obțină asistență medicală în străinătate, cu condiția ca sistemele în cauză să îndeplinească criterii precum transparența și proporționalitatea, să fie simple și clare și să răspundă în timp util la solicitări.
Amendamentul  63 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar și proporțional pentru a evita un astfel de impact și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.	(4) Sistemul de autorizare prealabilă se aplică fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2) și este limitat la ceea ce este necesar și proporțional pentru a evita un astfel de impact și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.
Amendamentul  64 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Sistemele de depunere a solicitărilor de autorizare prealabilă trebuie să fie disponibile la nivel local/regional și trebuie să fie accesibile pacienților și transparente. Normele privind depunerea solicitărilor și refuzarea autorizării prealabile trebuie să fie disponibile înainte de depunerea cererii, astfel încât această din urmă să poată fi făcută într-un mod just și transparent.
Amendamentul  65 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Atunci când s-a cerut și s-a acordat autorizarea prealabilă, statul membru de afiliere se asigură că pacientul va trebui să plătească în avans doar eventualele costuri pe care ar fi trebuit să le plătească în avans dacă asistența în cauză i-ar fi fost asigurată de sistemul național de asistență medicală. Statele membre ar trebui să transfere fonduri direct între finanțatori și furnizorii de servicii de sănătate în cazul oricăror alte costuri.
Amendamentul  66 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Pacienților care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează dreptul de solicita autorizarea prealabilă în statul membru de afiliere.
Justificare
Cu scopul de a oferi tuturor dreptul la asistență medicală transfrontalieră și de a da pacienților posibilitatea de a ști sigur dacă costurile le vor fi rambursate sau nu, este important să li se ofere pacienților dreptul de a solicita autorizarea prealabilă în statul membru de afiliere. Un sistem care nu prevede dreptul de a solicita autorizarea prealabilă ar duce la o mare incertitudine economică în rândul pacienților. Această incertitudine ar face ca dreptul la asistență medicală transfrontalieră să fie mai puțin atractiv pentru cei cu un venit scăzut și prin urmare nu ar fi accesibil în mod egal tuturor.
Amendamentul  67 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 6 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6) Statul membru de tratament poate adopta măsurile necesare pentru a aborda afluxul de pacienți și a garanta că acest aflux nu subminează sistemul de sănătate. Statul membru în care se desfășoară tratamentul nu face discriminări pe bază de naționalitate și se asigură că măsurile de restricționare a liberei circulații se limitează la ceea ce este necesar și proporțional.
Amendamentul  68 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative privind recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru legate de orice autorizare prealabilă menționată la articolul 8 alineatul (3), rambursare a costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, precum și alte condiții sau formalități menționate la articolul 6 alineatul (3), se întemeiază pe criterii nediscriminatorii, obiective, publicate în prealabil și care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit. Indiferent de situație, unei persoane asigurate i se acordă întotdeauna autorizarea, în conformitate cu regulamentele privind coordonarea securității sociale menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f), de fiecare dată când sunt îndeplinite condițiile articolului 22 alineatul (1) litera (c) și ale articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.	(1) Statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative privind recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru legate de orice autorizare prealabilă menționată la articolul 8 alineatul (3), rambursare a costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, precum și alte condiții sau formalități menționate la articolul 6 alineatul (3), se întemeiază pe criterii nediscriminatorii, obiective, publicate în prealabil și care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit. Până la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004 se aplică regula conform căreia, indiferent de situație, unei persoane asigurate i se acordă întotdeauna autorizarea, în conformitate cu regulamentele privind coordonarea securității sociale menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f), de fiecare dată când sunt îndeplinite condițiile articolului 22 alineatul (1) litera (c) și ale articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71. De la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004 se aplică regula conform căreia în cazul în care condițiile menționate la articolul 20 din Regulamentului (CE) nr. 883/2004 sunt îndeplinite, unei persoane asigurate i se acordă întotdeauna autorizarea, în conformitate cu regulamentele privind coordonarea sistemelor de securitate socială menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f).
Amendamentul  69 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În stabilirea termenelor pentru procesarea solicitărilor de a recurge la asistență medicală într-un alt stat membru, statele membre iau în considerare:	La stabilirea termenelor pentru procesarea solicitărilor de a recurge la asistență medicală într-un alt stat membru, statele membre iau în considerare și instituie criterii pentru a stabili:
Amendamentul  70 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) caracterul urgent al tratamentului sau al procedurii medicale în cauză;
Justificare
Cu toate că multe afecțiuni medicale pot să nu fie dureroase, ele s-ar putea să necesite tratament de urgență și intervenție prin proceduri medicale specifice.
Amendamentul  71 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4 – litera da (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(da) acreditarea furnizorilor de asistență medicală în statul membru în care se desfășoară tratamentul.
Justificare
Acreditarea este un element important în vederea evaluării calității furnizorilor de asistență medicală în alte state membre.
Amendamentul  72 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4 – litera da (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(da) istoricul pacientului din punct de vedere medical.
Justificare
Curtea de Justiție susține că, pentru a stabili dacă un tratament care este la fel de eficient pentru pacient poate fi obținut fără întârziere excesivă în statul membru de reședință, instituția competentă trebuie, de asemenea, să ia în considerare istoricul medical al pacientului (a se vedea cauza C-372/04, Watts, punctul 62).
Amendamentul  73 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare de informații la cerere către pacienți referitoare la beneficierea de asistență medicală într-un alt stat membru, precum și la termenii și condițiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenței medicale primite în alt stat membru.	(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare la cerere către pacienți de informații imparțiale, comparative și complete referitoare la beneficierea de asistență medicală într-un alt stat membru, precum și la termenii și condițiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenței medicale primite în alt stat membru.
	(1a) Statul membru în care se desfășoară tratamentul se asigură că sunt disponibile mecanisme pentru a face publice informații imparțiale, comparative și complete, inclusiv informații referitoare la posibilitatea de a beneficia de asistență medicală și la cadrele medicale și furnizorii de asistență medicală înregistrați în statul membru în cauză, la standardele de calitate și siguranță care se aplică, la sistemul de reglementare în vigoare și la procedura pentru depunerea de plângeri în caz de daune survenite în urma asistenței medicale primite în respectivul stat membru.
	(1b) Informațiile privind asistența medicală transfrontalieră fac o distincție clară între drepturile avute de pacienți în virtutea prezentei directive și drepturile ce derivă din regulamentele privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (f).
Justificare
Pentru a putea face o alegere bine ponderată a unui spital, informațiile prevăzute în amendament sunt necesare.
Amendamentul  74 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Informațiile menționate la alineatul (1) sunt ușor accesibile, inclusiv prin mijloace electronice, și se referă la drepturile pacienților, procedurile de a beneficia de aceste drepturi, precum și la sistemele de recurs și de acces la justiție în cazul în care pacientul este privat de aceste drepturi.	(2) Informațiile menționate la alineatul (1) sunt ușor accesibile, inclusiv prin mijloace electronice, în formate ușor accesibile persoanelor cu handicap fără costuri suplimentare, și se referă la drepturile pacienților, la procedurile pentru a beneficia de aceste drepturi, precum și la sistemele de recurs și de acces la justiție în cazul în care pacientul este privat de aceste drepturi.
Amendamentul  75 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) În plus față de informațiile menționate la alineatul (1), informațiile privind cadrele medicale și furnizorii de servicii medicale vor fi puse la dispoziție prin mijloace electronice de către statul membru în care aceștia sunt înregistrați și includ numele, numărul de înregistrare, adresa cabinetului pentru cadrul medical și eventualele restricții care le sunt impuse.
Justificare
In the interests of patients availing of cross-border services, there is also a need for greater transparency of health professional and health service regulation. Public registers of health professionals and health service providers should be available in Member states so that patients can easily identify prescribers, professionals and other treatment providers and if necessary to verify and validate the professional standing of the health professionals providing care. The international evidence illustrates that the most practical way for patients to have access to information on their current or prospective healthcare providers is via the publication of public registers of such practitioners. Such registers should now be available via the Internet and should allow the patient to access the relevant data by searching either via the name or via the registration number of the healthcare provider (or indeed by searching via geographical area). The relevant data that should be in the public domain should be, at a minimum, the name, registration number and practice address of the healthcare professional, the date of their first registration on that register, the expiry date of their current registration, and any conditions or restrictions on their practice or suspensions should this be the case. Healthcare professionals, who are not registered, be it for voluntary reasons or if struck off for whatever reason, should not appear on such register.
Amendamentul  76 Propunere de directivă Articolul 10a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 10a Statul membru în care se desfășoară tratamentul se asigură că:
	(a) pacienții primesc, la cerere, informații privind garanțiile de calitate și de securitate pentru asistența medicală furnizată.
	(b) furnizorii de asistență medicală din statul membru în care se desfășoară tratamentul furnizează informații privind disponibilitatea, prețurile și rezultatele asistenței medicale furnizate, inclusiv privind procedurile de înaintare a plângerilor și căile de atac disponibile în legătură cu asistența medicală furnizată.
Justificare
Pacienții trebuie să primească informațiile cele mai pertinente și cele mai eficace. În acest sens, este responsabilitatea statului membru în cauză să furnizeze informații privind propriul său sistem de asistență medicală. În cazul în care fiecare stat membru ar trebui să furnizeze informații privind celelalte 27 de state membre, informațiile ar risca să nu fie pertinente, iar sistemul de informare ar putea să nu fie fiabil.
Amendamentul  77 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora.	(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora. Statele membre garantează implicarea organizațiilor pacienților, a fondurilor de asigurări de sănătate și a furnizorilor de asistență medicală în cadrul acestor puncte de contact naționale.
Amendamentul  78 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora.	(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora. Statele membre pot elabora și liste naționale de centre de asistență medicală spitalicească și specializată în beneficiul părților interesate.
Amendamentul  79 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;	(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, informații privind termenii și condițiile aplicabile, precum și privind centrele de excelență sau centrele de asistență medicală specializate în anumite boli;
Justificare
Dreptul de informare al pacienților trebuie completat cu informații privind centrele de excelență și centrele specializate de asistență medicală, pentru a putea face o alegere bine ponderată.
Amendamentul  80 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;	(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, standardele de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor, mijloacele prin care cadrele medicale și furnizorii de servicii sunt reglementați și mijloacele prin care se pot lua acțiuni de reglementare, mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată în respectivul stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;
Amendamentul  81 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;	(a) furnizează și difuzează pacienților și cadrelor medicale informații privind în special drepturile pacienților în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;
Justificare
Cadrele medicale reprezintă primul punct de contact pentru pacienți și au nevoie de informații privind drepturile pacienților atât pentru a respecta toate drepturile, cât și pentru a-i îndruma pe pacienți pentru a primi ajutorul de care au nevoie.
Amendamentul  82 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Punctul de contact național din statul membru în care se desfășoară tratamentul înregistrează toate activitățile din statul membru în care se desfășoară tratamentul pe baza articolelor 6, 7, 8, 9 și 15 și le comunică autorităților competente din statul membru în care se desfășoară tratamentul, precum și punctului de contact național din statul membru de afiliere. Furnizorii de asistență medicală oferă punctului de contact național din propriul stat informațiile necesare de îndată ce le iau la cunoștință.
Justificare
Pentru o desfășurare cât mai bună a procedurii.
Amendamentul  83 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre își acordă asistența reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive.	(1) Statele membre își acordă asistența reciprocă pentru promovarea calității și siguranței asistenței medicale, necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive.
Amendamentul  84 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre își acordă asistența reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive.	(1) Statele membre își acordă asistența reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive și încheie acorduri în acest domeniu.
Amendamentul  85 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local, precum și cooperarea în materie de tehnologia de informare și comunicare, asistență medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră.	Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local, precum și prin intermediul tehnologiilor informației și comunicării, și cu privire la asistența medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră și încheie acorduri în acest domeniu.
Amendamentul  86 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local, precum și cooperarea în materie de tehnologia de informare și comunicare, asistență medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră.	(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local și comunicarea dintre furnizorii de asistență medicală din statul membru de tratament și respectiv de afiliere, pentru a asigura mai bine continuitatea asistenței medicale, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informației și comunicării, și cu privire la asistența medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră.
Justificare
Continuitatea asistenței medicale este esențială pentru siguranța pacientului. Echipele medicale din țara de origine a pacienților trebuie să coopereze îndeaproape cu echipele medicale și specialiștii din țara în care se efectuează tratamentul pentru a asigura continuitatea tratamentului.
Amendamentul  87 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre, în special țările care se învecinează, pot încheia acorduri între ele, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), cu privire, printre altele, la cadrele de cooperare valoroase care ar trebui să fie menținute sau dezvoltate, la fluxurile de intrare și de ieșire ale pacienților dintre statele membre respective, la sistemele de planificare și la anumite forme de asistență medicală instituționalizată.
Justificare
De verplichting tot samenwerking van artikel 13 is niet voldoende uitgewerkt, waardoor instellingen in grensgebieden in hun plannen te zeer afhankelijk blijven van de toevallige patiëntenbewegingen en de willekeur van verzekeraars/lidstaten om e.e.a. toe te laten. Voor structurele samenwerking en investeringen daarin hebben instellingen nu eenmaal enige zekerheid nodig, dat het ook zal gaan lopen en ook gefinancierd gaat worden. Door deze toevoeging kunnen instellingen, verzekeraars en patiënten terugvallen op afspraken die zijn toegesneden op bestaande problematiek en mogelijkheden in de grensregio's. Deze samenwerkingsovereenkomsten kunnen per lidstaat meer of minder vergaand zijn.
Amendamentul  88 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre se informează reciproc fără întârziere și într-un mod proactiv cu privire la furnizorii de asistență medicală sau cadrele medicale împotriva cărora se iau măsuri regulamentare în ceea ce privește înregistrarea lor sau dreptul lor de practică.
Amendamentul  89 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) se limitează la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea sănătății umane și sunt nediscriminatorii sau	(a) nu se limitează la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea sănătății umane și sunt discriminatorii sau
Justificare
Teza este greșită în versiunea Comisiei. Astfel, la litera (a), sunt enumerate excepțiile care permit statelor membre să nu respecte regula generală: interzicerea oricărei limitări a recunoașterii prescripțiilor individuale este admisă în cazul în care prescripțiile nu se limitează la strictul necesar, nu corespund scopului de a proteja sănătatea omului și sunt discriminatorii.
Amendamentul  90 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Recunoașterea prescripțiilor eliberate într-un alt stat membru nu implică o modificare a dreptului statelor membre de a stabili care sunt beneficiile pe care ele decid să le acorde.
Justificare
Directiva nu intenționează să anuleze principiul subsidiarității, care permite statelor membre să definească prestațiile pe care intenționează să le acorde.
Amendamentul  91 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1b) Rambursările legate de prescripțiile individuale se bazează numai pe dispozițiile relevante ale statului membru de afiliere.
Justificare
Aspectul recunoașterii reciproce a prescripțiilor trebuie să fie clarificat împreună cu problema rambursării. Este important ca rambursarea să fie posibilă doar în cazul produselor medicale care se numără printre prestațiile oferite în statul membru de afiliere al pacientului.
Amendamentul  92 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1c) Statul membru de afiliere este obligat la o rambursare a cheltuielilor privind prescripțiile de medicamente eliberate într-un alt stat membru, doar în cazul în care aceste costuri sunt suportate și în statul membru de afiliere (de exemplu în cadrul unui regim de rambursare sau al unei liste pozitive).
Justificare
Altfel se contrazice articolul 11.
Amendamentul  93 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 2 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) măsuri care să permită farmaciștilor sau altor cadre medicale să verifice autenticitatea prescripțiilor și dacă acestea au fost eliberate într-un alt stat membru de către o persoană autorizată prin crearea unui model comunitar de prescripție și prin susținerea interoperabilității ePrescripțiilor;	(a) măsuri care să permită farmaciștilor sau altor cadre medicale să verifice autenticitatea prescripțiilor și dacă acestea au fost eliberate într-un alt stat membru de către o persoană autorizată prin crearea unui model comunitar standardizat de prescripție și prin susținerea interoperabilității ePrescripțiilor;
Justificare
Monitorizarea tendințelor și tiparelor în raport cu incidentele adverse sau eșecurile sistemelor din sectorul asistenței medicale transfrontaliere va permite statelor membre și Comisiei să identifice unele probleme care vor apărea odată cu aplicarea prezentei directive.
Amendamentul  94 Propunere de directivă Articolul 14 – punctul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) măsuri care să asigure faptul că medicamentele prescrise într-un stat membru și preparate într-un alt stat membru sunt corect identificate, iar informațiile privind produsul furnizate pacienților sunt ușor de înțeles;	(b) măsuri care să asigure faptul că medicamentele prescrise într-un stat membru și preparate într-un alt stat membru sunt corect identificate, iar informațiile privind produsul furnizate pacienților sunt ușor de înțeles; prescripțiile realizate pe acest formular comunitar trebuie formulate în conformitate cu denumirea comună internațională (DCI);
Justificare
Pentru a fi lizibile în întreaga Europă, medicamentele prescrise în conformitate cu un formular comunitar ar trebui să utilizeze un limbaj comun, adică denumirea comună internațională (DCI), care identifică medicamentele în funcție de molecule, nu în funcție de denumirea comercială, denumire care variază de la un stat la altul.
Amendamentul  95 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 2 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) măsuri pentru a exclude categorii specifice de medicamente de la recunoașterea prescripțiilor prevăzută la prezentul articol, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja sănătatea publică.	(c) măsuri pentru a exclude categorii specifice de medicamente de la recunoașterea prescripțiilor prevăzută la prezentul articol, în cazul în care se aplică condițiile menționate la alineatul (1) de mai sus sau în cazul în care acest lucru este necesar pentru a proteja sănătatea publică.
Justificare
Pentru o mai mare claritate, este bine să se reamintească acele condiții care dau statelor membre posibilitatea de a nu interzice orice limitare privind recunoașterea prescripțiilor individuale.
Amendamentul  96 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 2 – litera ca (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) măsuri pentru a se asigura că prescripțiile emise și informațiile furnizate cu privire la produsele medicamentoase prescrise sunt accesibile persoanelor cu handicap.
Amendamentul  97 Propunere de directivă Articolul 15a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 15a Zonele de testare
	Pentru a stabili, în viitor, o politică de asistență medicală cât mai eficientă, Comisia desemnează anumite regiuni frontaliere drept zone de testare unde inițiativele inovatoare privind asistența medicală transfrontalieră pot fi testate, analizate și evaluate temeinic.
Amendamentul  98 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre facilitează crearea de rețele europene de referință ale furnizorilor de asistență medicală. Aceste rețele sunt deschise în permanență pentru a primi noi furnizori de asistență medicală care doresc să participe, cu condiția ca furnizorii de asistență medicală respectivi să îndeplinească toate cerințele și criteriile necesare.	(1) Statele membre facilitează crearea de rețele europene de referință ale furnizorilor de asistență medicală și consolidează, astfel, experiența în ceea ce privește cooperarea în domeniul asistenței medicale în cadrul grupărilor europene de cooperare transfrontalieră. Aceste rețele sunt deschise în permanență pentru a primi noi furnizori de asistență medicală care doresc să participe, cu condiția ca furnizorii de asistență medicală respectivi să îndeplinească toate cerințele și criteriile necesare.
Justificare
Grupările europene de cooperare transfrontalieră (GECT) reprezintă, la nivelul cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății, un instrument important și deja existent. Cele mai bune practici preluate de la GECT ar putea fi folosite pentru a realiza noi progrese în domeniul de aplicare a prezentei directive.
Amendamentul  99 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2 – litera fa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fa) contribuirea la asigurarea accesului efectiv la asistența medicală pentru toți, în special în vederea combaterii inegalităților în ceea ce privește rezultatele obținute în domeniul sănătății, atât între statele membre, cât și în interiorul acestora.
Justificare
Acesta este unul dintre elementele centrale ale politicilor în domeniul sănătății.
Amendamentul  100 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2 – litera fb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fb) instituirea unei baze de date a tuturor furnizorilor de asistență medicală și informarea cu privire la specializările specifice ale acestora, pentru a întocmi o listă a centrelor de excelență;
Justificare
Astfel, pacienții pot fi ajutați să aleagă în mod adecvat un anumit spital.
Amendamentul          101 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Statele membre care achiziționează servicii eSănătate de la furnizori sau cadre medicale din alte state membre se asigură că furnizorii sau cadrele medicale în cauză fac obiectul unor reglementări adecvate și sunt calificați și că au demonstrat, prin autoritățile competente relevante, că sunt în măsură să practice și să furnizeze servicii eSănătate.
Amendamentul 102 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre culeg date statistice și alte date suplimentare necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistență medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistență medicală, costurile și rezultatele. Acestea colectează astfel de date în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistența medicală, în conformitate cu legislația națională și cea comunitară privind elaborarea de statistici și protecția datelor cu caracter personal.	(1) Statele membre culeg date statistice și alte date suplimentare necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistență medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistență medicală, costurile și rezultatele. Ele monitorizează, de asemenea, tendințele și tiparele în raport cu incidentele adverse sau eșecurile sistemelor din sectorul asistenței medicale transfrontaliere. Acestea colectează astfel de date în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistența medicală, în conformitate cu legislația națională și cea comunitară privind elaborarea de statistici și protecția datelor cu caracter personal.
Justificare
Monitorizarea tendințelor și modelelor cu privire la incidentele adverse sau eșecuri ale sistemelor în ceea ce privește asistența medicală transfrontalieră vor permite statelor membre și Comisiei să identifice unele probleme care vor apărea odată cu aplicarea prezentei directive.
Amendamentul  103 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Scopul culegerii acestor date este de a evalua dacă prezenta directivă contribuie la ameliorarea mobilității pacienților, a calității asistenței medicale în general și la respectarea principiului accesului egal.
Justificare
Trebuie subliniat faptul că, având în vedere obiectivul prezentei directive, datele culese ar trebui să permită să se stabilească dacă directiva îndeplinește acest obiectiv. În cadrul raportului menționat la articolul 20, acesta ar trebui să fie unul dintre obiectivele principale.
Amendamentul  104 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Culegerea datelor în contextul prezentului articol se face în strânsă legătură cu culegerea datelor prevăzute de Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți.
Justificare
Culegerea datelor prevăzute în prezenta directivă în strânsă legătură cu culegerea datelor în temeiul normelor privind cooperarea sistemelor de securitate socială va permite formarea unei imagini mai cuprinzătoare a fluxurilor transfrontaliere de persoane din domeniul asistenței medicale.
Amendamentul  105 Propunere de directivă Articolul 20 – paragraful 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Comisia garantează colectarea informațiilor necesare pentru identificarea fluxurilor transfrontaliere de pacienți și cadre medicale în vederea remedierii prompte a oricăror efecte adverse și a încurajării în continuare a efectelor pozitive. Comisia include aceste informații în raportul menționat la paragraful 1.

PROCEDURĂ

Titlu	Drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere
Referințe	COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)
Comisia competentă în fond	ENVI
Aviz emis de către                       Data anunțului în plen	EMPL 2.9.2008
Cooperare consolidată - data anunțului în plen	23.9.2008
Raportor pentru aviz :                Data numirii	Iles Braghetto 9.9.2008
Examinare în comisie	26.1.2009		10.2.2009
Data adoptării	2.3.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	35 2 4
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Andersson, Edit Bauer, Iles Braghetto, Philip Bushill-Matthews, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Luigi Cocilovo, Jean Louis Cottigny, Jan Cremers, Richard Falbr, Joel Hasse Ferreira, Roger Helmer, Karin Jöns, Jean Lambert, Bernard Lehideux, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Rovana Plumb, Bilyana Ilieva Raeva, Elisabeth Schroedter, Gabriele Stauner, Ewa Tomaszewska, Anne Van Lancker, Gabriele Zimmer
Membri supleanți prezenți la votul final	Françoise Castex, Gabriela Crețu, Donata Gottardi, Anna Ibrisagic, Rumiana Jeleva, Sepp Kusstatscher, Jamila Madeira, Viktória Mohácsi, Georgios Toussas
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final	Glenn Bedingfield, Herbert Bösch, Maddalena Calia, Ljudmila Novak, Gianluca Susta, Silvia-Adriana Țicău

AVIZ AL COMISIEI PENTRU PIAŢA INTERNĂ ŞI PROTECŢIA CONSUMATORILOR (10.3.2009)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

(COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD))

Raportoare (*): Bernadette Vergnaud

(*)       Comisii asociate – articolul 47 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Serviciile de asistență medicală au fost excluse din Directiva privind serviciile întrucât acestea sunt responsabile de îndeplinirea unor misiuni de interes general și trebuie să facă obiectul unei legislații specifice care să garanteze respectul absolut al principiilor accesului egal, universalității, calității, siguranței și solidarității.

Sănătatea nu poate fi considerată un produs obișnuit al pieței interne întrucât serviciile de asistență medicală contribuie în mod semnificativ la coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii Europene.

O directivă privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere trebuie, în consecință, să își propună să nu încurajeze un „turism medical” care, dezvoltându-se, ar putea crea o reală inegalitate privind accesul la îngrijiri medicale, generând un sistem de sănătate cu două viteze, care ar avantaja numai pacienții cei mai bine informați și cu o situație materială bună.

În conformitate cu tratatele, care garantează libertatea fundamentală de circulație și respectând principiul subsidiarității, care recunoaște fiecărui stat membru competența de a organiza, gestiona și finanța sistemul său de sănătate și de protecție socială, Uniunea Europeană poate totuși să aducă îmbunătățiri esențiale la mobilitatea pacienților. Complexitatea, varietatea, specificitatea sistemelor de sănătate impun o cooperare optimă între statele membre în domeniul cercetării, datelor medicale și administrative, precum și o reflecție profundă privind o posibilă coordonare între aceste sisteme specifice pentru a garanta securitatea juridică, atât pentru pacienți, cât și pentru furnizorii de asistență medicală.

Or, propunerea Comisiei nu rezolvă decât parțial această problemă, limitându-se la codificarea unor hotărâri ale Curții de Justiție care sunt chiar consecința unui vid juridic evident!

Fie că este vorba despre definirea unor noțiuni-cheie (asistență medicală spitalicească și în afara mediului spitalicesc, furnizarea de asistență medicală, termen rezonabil, efecte adverse,...), despre precizările referitoare la corelația dintre prezenta directivă și regulamentele existente (1408/71 și 883/2004), despre aspecte precum continuitatea asistenței medicale și responsabilitățile în cazul unor eventuale complicații postoperatorii sau despre recunoașterea reciprocă a prescripțiilor, textul, total insuficient, amplifică insecuritatea juridică în loc să o elimine.

Este important să se clarifice normele referitoare la tarife și la rambursare, precum și condițiile care reglementează sistemul cererilor de autorizare prealabilă de către statele membre pentru a garanta suportarea costurilor asistenței medicale și pentru a nu crea, astfel, inegalități între pacienți.

Autorizarea prealabilă ar trebui să fie concepută drept o oportunitate oferită pacienților de a fi mai bine informați și consiliați în demersul de identificare a unui mod de rambursare cât mai bine adaptat, în conformitate cu principiul nediscriminării, și nu drept o piedică în calea mobilității.

În plus, aceasta asigură menținerea funcțiilor esențiale ale serviciilor publice de sănătate, și anume coeziunea socială și teritorială și menținerea echilibrului financiar al sistemelor publice de securitate socială, care reprezintă garanția unei politici cu adevărat solidare în domeniul sănătății.

În cazul asistenței medicale pentru care nu este necesară autorizarea, se poate verifica, printr-o declarație prealabilă, dacă pacientul a primit toate informațiile necesare înaintea plecării sale.

În contextul îmbătrânirii populației, care implică dificultatea de a face diferența între nevoile sociale și cele medicale, pare să fie important să se aibă în vedere noțiunea de îngrijire de lungă durată, în condițiile în care numeroase state membre se confruntă cu această problematică.

Coordonarea între mobilitatea pacienților și aspectele referitoare la cadrele medicale este absolut necesară datorită legăturii strânse care există între aceste două elemente în ceea ce privește, pe de o parte, asigurarea calității și siguranței asistenței medicale, și, pe de altă parte, eforturile necesare pentru a nu crea dezechilibre în ceea ce privește proporția personalului medical în anumite state membre. Directiva din 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale este atât de puțin adaptată sectorului sănătății, încât absența acestei reflecții simultane privind situația cadrelor medicale, formarea acestora și recunoașterea calificărilor lor reprezintă o deficiență care poate fi aduce prejudicii pacienților înșiși.

Sănătatea populației este un factor cheie al dezvoltării economice. A permite cetățenilor să fie mai bine informați, să beneficieze de o asistență medicală de mai bună calitate, fără a favoriza consumerismul sau turismul medical, promovând o viziune mai solidară și mai cuprinzătoare a drepturilor pacienților, fără a amplifica inegalitățile sociale și teritoriale, a garanta un anumit grad de securitate juridică pentru pacienți, ca și pentru cadrele medicale, a asigura durabilitatea sistemelor noastre de protecție socială, a optimiza progresele cercetării asigurând utilizarea lor comună: iată provocările UE într-un domeniu fundamental al modelului social european, pentru ca fiecare cetățean să considere Europa drept o soluție și nu o problemă în viața sa cotidiană.

AMENDAMENTE

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile generale de drept, așa cum sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dreptul de acces la asistență medicală și dreptul de a beneficia de tratament medical în condițiile stabilite prin legislația și practicile naționale sunt recunoscute de articolul 35 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Îndeosebi, prezenta directivă trebuie pusă în practică și aplicată respectând drepturile la viața personală și de familie, protecția datelor cu caracter personal, egalitatea în fața legii, precum și principiul nediscriminării și dreptul la despăgubire eficientă și la proces echitabil, în conformitate cu principiile generale de drept consacrate de articolele 7, 8, 20, 21, 47 din Cartă.	(3) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile generale de drept, așa cum sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dreptul de acces la asistență medicală și dreptul de a beneficia de tratament medical în condițiile stabilite prin legislația și practicile naționale sunt recunoscute de articolul 35 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Îndeosebi, prezenta directivă trebuie pusă în practică și aplicată respectând drepturile la viața personală și de familie, protecția datelor cu caracter personal, egalitatea în fața legii, precum și principiul nediscriminării, alegerile etice fundamentale ale statelor membre și dreptul la despăgubire eficientă și la proces echitabil, în conformitate cu principiile generale de drept consacrate de articolele 7, 8, 20, 21, 47 din Cartă.
Justificare
Concerns have been raised that ethically controversial medical "services" like euthanasia, DNA-testing or IVF maybe have to be financed by the Member States even if the relevant service is not allowed, or at least not financed, in the relevant Member States. For services which are clearly illegal, like euthanasia, there should be no doubt, but it may be helpful to clarify this point. In other areas, like DNA-testing, the situation is more complicated because it is not banned in any Member State but the conditions are quite different (for example obligation to do counselling before testing).
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Prezenta directivă respectă și nu aduce atingere libertății fiecărui stat membru de a decide tipul de asistență medical pe care îl consideră adecvat. Nicio dispoziție din prezenta directivă nu trebuie interpretată într-un mod care să submineze alegerile etice fundamentale ale statelor membre, în special în ceea ce privește protejarea dreptului la viață al fiecărei ființe umane.
Justificare
Concerns have been raised that ethically controversial medical "services" like euthanasia, DNA-testing or IVF maybe have to be financed by the Member States even if the relevant service is not allowed, or at least not financed, in the relevant Member States. For services which are clearly illegal, like euthanasia, there should be no doubt, but it may be helpful to clarify this point. In other areas, like DNA-testing, the situation is more complicated because it is not banned in any Member State but the conditions are quite different (for example obligation to do counselling before testing).
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 5b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5b) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a UE, pacienții și furnizorii de asistență medicală au dreptul să meargă în orice stat membru pentru asistență medicală. Astfel, este foarte important ca circulația transfrontalieră a pacienților și serviciile de asistență medicală transfrontalieră să întâmpine cât mai puține piedici în cadrul Uniunii Europene.
Justificare
Standardele comune ale pieței interne trebuie să aibă întotdeauna prioritate. Deși sistemele de asistență medicală se află sub autoritatea statelor membre, circulația pacienților și a personalului medical este transfrontalieră, astfel încât Uniunea Europeană trebuie să fie activă în aceste domenii. În același timp, circulația pacienților și a personalului medical ar trebui limitată cât mai puțin posibil de restricții, pentru a garanta libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente în Comunitate și de a asigura mobilitatea pacienților și libertatea de a furniza asistență medicală, precum și un nivel ridicat de protecție a sănătății, respectând în același timp responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.	(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente în Comunitate, de a asigura mobilitatea pacienților și libertatea de a furniza asistență medicală, precum și un nivel ridicat de protecție a sănătății și de a facilita furnizarea de asistență medicală transfrontalieră, respectând în același timp responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.
Justificare
Legislația care abordează aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere trebuie să recunoască în mod clar beneficiile oferite de aceasta în anumite circumstanțe. Acest lucru este valabil în special în cazul bolilor rare, pentru care este posibil ca tratamentele de calitate să nu fie disponibile într-un anume stat membru.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) În sensul prezentei directive, conceptul de „asistență medicală transfrontalieră” acoperă următoarele modalități de furnizare a asistenței medicale:	(10) În sensul prezentei directive, conceptul de „asistență medicală transfrontalieră” înseamnă:
- Utilizarea asistenței medicale în alt stat membru (și anume: un pacient care apelează la tratamentul unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); acest aspect se definește ca și „mobilitatea pacienților”;	- Pacientul se deplasează fizic la un furnizor de asistență medicală într-un stat membru diferit de cel în care este afiliat la sistemul de securitate socială, cu intenția de a solicita servicii medicale; acest aspect se definește ca și „mobilitatea pacienților”;
- Furnizarea transfrontalieră a asistenței medicală (și anume: livrarea serviciilor de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altuia); cum ar fi, serviciile de telemedicină, diagnosticarea și eliberarea de prescripții de la distanță, servicii de laborator;	- Serviciul medical depășește frontierele, în mod virtual sau în alt mod: pacientul nu se deplasează fizic în alt stat membru, însă beneficiază, cu toate acestea, de servicii medicale de pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care este afiliat la sistemul de securitate socială, cum ar fi telechirurgia, consultația medicală, eliberarea de prescripții și servicii de laborator la distanță; acest aspect este denumit „telemedicină”;
- Prezența permanentă a unui furnizor de asistență medicală (și anume: stabilirea unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); precum și	- Prezența permanentă a unui furnizor de asistență medicală (și anume: stabilirea unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); precum și
- Prezența temporară a persoanelor (și anume: mobilitatea cadrelor medicale, de exemplu, mutarea temporară în statul membru de origine a pacientului pentru furnizarea serviciilor la fața locului).	- Prezența temporară a persoanelor (și anume: mobilitatea cadrelor medicale, de exemplu, mutarea temporară în statul membru de origine a pacientului pentru furnizarea serviciilor la fața locului);
	- Achiziționarea bunurilor care au legătură cu asistența medicală, cum ar fi dispozitivele medicale și medicamentele, într-un alt stat membru decât cel în care beneficiarul este afiliat la sistemul de securitate socială; aceasta poate fi realizată, însă nu în mod necesar, prin deplasarea fizică a pacientului în statul membru respectiv.
Justificare
Prima parte a amendamentului vizează o formulare mai bună. A doua parte vizează achiziția de bunuri legate de asistența medicală care, printre altele, au constituit subiectul hotărârii Decker, care ar trebui inclus într-o directivă menită să codifice hotărârile judecătorești Kohll și Decker.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(11) Astfel cum au consimțit statele membre în cadrul Concluziilor Consiliului privind valorile și principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană, există o serie de principii de funcționare comune ale sistemelor de sănătate din întreaga Comunitate. Aceste principii de funcționare includ calitatea, siguranța, îngrijirea bazate pe elemente de probă și pe etică, implicarea pacientului, accesul la justiție, dreptul fundamental la respectarea vieții private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și confidențialitatea. Pacienții, personalul medical și autoritățile responsabile de sistemele de sănătate trebuie să se poată baza pe respectarea acestor principii comune și pe structurile de punere în aplicare a acestor principii în întreaga Comunitate. Prin urmare, este adecvat a solicita autorităților din statele membre, pe teritoriul cărora este acordată asistența medicală, asumarea responsabilității de a asigura respectarea acestor principii de funcționare. Este necesară asigurarea încrederii pacienților în asistența medicală transfrontalieră, condiție esențială pentru realizarea mobilității pacienților și liberei circulații a furnizării de asistență medicală în cadrul pieței interne, precum și pentru garantarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății.	(11) Astfel cum au consimțit statele membre în cadrul Concluziilor Consiliului privind valorile și principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană, există o serie de principii de funcționare comune ale sistemelor de sănătate din întreaga Comunitate. Aceste principii de funcționare includ calitatea, siguranța, îngrijirea bazate pe elemente de probă și pe etică, implicarea pacientului, accesul la justiție, dreptul fundamental la respectarea vieții private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și confidențialitatea. Pacienții, personalul medical și autoritățile responsabile de sistemele de sănătate trebuie să se poată baza pe respectarea acestor principii comune și pe structurile de punere în aplicare a acestor principii în întreaga Comunitate. Prin urmare, este adecvat a solicita autorităților din statele membre, pe teritoriul cărora este acordată asistența medicală, asumarea responsabilității de a asigura respectarea acestor principii de funcționare. Este necesară asigurarea încrederii pacienților în asistența medicală transfrontalieră, condiție esențială pentru realizarea mobilității pacienților și liberei circulații a furnizării de asistență medicală în cadrul pieței interne, precum și pentru garantarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății. Având în vedere aceste valori comune, se acceptă totuși ca statele membre să ia decizii diferite din motive etice cu privire la disponibilitatea anumitor tratamente și condițiile concrete de acces. Prezenta directivă nu aduce atingere diversității etice. Nu obligă statele membre să permită accesul la tratamente și servicii pe teritoriul acestora sau să ramburseze costurile aferente respectivelor tratamente (primite într-un alt stat membru) dacă acestea nu sunt permise de legislația, reglementările sau codurile de conduită naționale ale profesiilor medicale.
Justificare
Concerns have been raised that ethically controversial medical "services" like euthanasia, DNA-testing or IVF maybe have to be financed by the Member States even if the relevant service is not allowed, or at least not financed, in the relevant Member States. For services which are clearly illegal, like euthanasia, there should be no doubt, but it may be helpful to clarify this point. In other areas, like DNA-testing, the situation is more complicated because it is not banned in any Member State but the conditions are quite different, for example obligation to do counselling before testing is necessary in one Member State and not in the other.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Mai multe hotărâri ale Curții de Justiție au recunoscut dreptul pacienților în calitate de persoane asigurate la rambursarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată în alt stat membru în cadrul regimului legal de securitate socială. Curtea de Justiție a stabilit că dispozițiile tratatului referitoare la libertatea de a presta servicii cuprinde libertatea beneficiarilor de asistență medicală, inclusiv a persoanelor care au nevoie de tratament medical, de a se deplasa în alt stat membru pentru a beneficia acolo de asistența medicală. Aceleași dispoziții se aplică beneficiarilor de asistență medicală care doresc să primească asistență medicală într-un alt stat membru prin intermediul altor mijloace, cum ar fi serviciile de e-sănătate. Legislația comunitară nu reduce prerogativele statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor de asistență medicală și de securitate socială ale acestora, însă statele membre trebuie să se conformeze legislației comunitare, în special dispozițiilor tratatului privind libertatea de a presta servicii, atunci când exercită aceste prerogative. Dispozițiile respective interzic statelor membre să introducă sau să mențină restricții nejustificate cu privire la exercitarea libertății de a presta servicii în sectorul asistenței medicale.	(18) Mai multe hotărâri ale Curții de Justiție au recunoscut dreptul la rambursarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală sau de bunurile achiziționate aferente asistenței medicale în alt stat membru în cadrul regimului legal de securitate socială la care sunt afiliați pacienții. Curtea de Justiție a stabilit că dispozițiile tratatului referitoare la libertatea de a furniza servicii și bunuri cuprinde libertatea pacienților de a alege să primească servicii medicale și să achiziționeze bunuri aferente asistenței medicale în alt stat membru. Aceleași dispoziții se aplică beneficiarilor de asistență medicală care doresc să primească servicii medicale prin intermediul telemedicinei dintr-un alt stat membru decât cel în care sunt afiliați la sistemul de securitate socială. Legislația comunitară nu reduce prerogativele statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor de asistență medicală și de securitate socială ale acestora, însă statele membre trebuie să se conformeze legislației comunitare, în special dispozițiilor tratatului privind libertatea de a furniza servicii și bunuri, atunci când exercită aceste prerogative. Dispozițiile respective interzic statelor membre să introducă sau să mențină restricții nejustificate cu privire la aceste libertăți.
Justificare
Acest considerent nu se aplică doar furnizării de servicii, ci și achiziționării de bunuri în contextul asistenței medicale transfrontaliere. De asemenea, amendamentul formulează mai bine considerentul.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 21
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(21) Este adecvat a solicita ca și pacienții care se deplasează într-un alt stat membru pentru asistență medicală, în alte circumstanțe decât cele prevăzute pentru coordonarea regimurilor de securitate socială stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, să poată beneficia de principiile liberei circulații a serviciilor în conformitate cu tratatul și cu dispozițiile prezentei directive. Pacienților ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru respectivul tip de asistență medicală cel puțin la nivelul prevăzut pentru același tip sau un tip similar de asistență medicală pe care l-ar fi primit pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetățenilor lor și previne orice efect considerabil asupra finanțării sistemelor naționale de asistență medicală. Statele membre pot, totuși, prevedea în cadrul legislației naționale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfășoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos pentru pacient. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin rețelele europene de referință, astfel cum se menționează la articolul 15 din prezenta directivă.	(21) Este adecvat a solicita ca și pacienții care se deplasează într-un alt stat membru pentru asistență medicală, în alte circumstanțe decât cele prevăzute pentru coordonarea regimurilor de securitate socială stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, să poată beneficia de principiile liberei circulații a serviciilor și a bunurilor în conformitate cu tratatul și cu dispozițiile prezentei directive. Pacienților ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru respectivul tip de asistență medicală și pentru respectivele bunuri cel puțin la nivelul prevăzut pentru același tip sau un tip similar de asistență medicală sau de bunuri pe care l-ar fi primit sau le-ar fi achiziționat pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetățenilor lor și previne orice efect considerabil asupra finanțării sistemelor naționale de asistență medicală. Statele membre pot, totuși, prevedea în cadrul legislației naționale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfășoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos pentru pacient. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin rețelele europene de referință, astfel cum se menționează la articolul 15 din prezenta directivă.
Justificare
Această directivă nu se aplică doar furnizării de servicii, ci și achiziționării de bunuri în contextul asistenței medicale transfrontaliere. De asemenea, amendamentul formulează mai bine considerentul.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Considerentul 24
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(24) Pacientul ar trebui, în orice caz, să nu aibă un câștig financiar în urma asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, iar suportarea costurilor ar trebui, prin urmare, limitată la costurile efective ale asistenței medicale primite.	(24) Pacientul ar trebui, în orice caz, să nu aibă un câștig financiar în urma asistenței medicale acordate sau a bunurilor achiziționate într-un alt stat membru. Suportarea costurilor ar trebui, prin urmare, limitată la costurile efective.
Justificare
Această directivă nu se aplică doar furnizării de servicii, ci și achiziționării de bunuri în contextul asistenței medicale transfrontaliere. De asemenea, amendamentul formulează mai bine considerentul.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Considerentul 25
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(25) Prezenta directivă nu vizează instituirea dreptului la rambursarea costului tratamentului efectuat într-un alt stat membru, în cazul în care un astfel de tratament nu se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere al pacientului. De asemenea, prezenta directivă nu împiedică statele membre să își extindă regimurile de prestații de boală în natură la asistența medicală acordată într-un alt stat membru în conformitate cu dispozițiile acestuia.	(25) Prezenta directivă nu vizează instituirea dreptului la rambursarea costului tratamentului efectuat sau a costului bunurilor achiziționate într-un alt stat membru, în cazul în care un astfel de tratament sau astfel de bunuri nu se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere al pacientului. De asemenea, prezenta directivă nu împiedică statele membre să își extindă regimurile de prestații de boală în natură la asistența medicală și bunurile acordate într-un alt stat membru în conformitate cu dispozițiile acestuia.
Justificare
Această directivă nu se aplică doar furnizării de servicii, ci și achiziționării de bunuri în contextul asistenței medicale transfrontaliere. De asemenea, amendamentul formulează mai bine considerentul.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Considerentul 27
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(27) Prezenta directivă prevede, de asemenea, dreptul pacientului de a primi orice medicament autorizat în vederea comercializării în statul membru în care asistența medicală este acordată, chiar dacă medicamentul respectiv nu este autorizat în vederea comercializării în statul membru de afiliere, în cazul în care medicamentul respectiv este indispensabil pentru un tratament eficient efectuat într-un alt stat membru.	(27) Prezenta directivă prevede, de asemenea, dreptul pacientului de a primi în statul membru în care are loc tratamentul orice medicament autorizat sau dispozitiv medical în vederea comercializării în statul membru în care asistența medicală este acordată, chiar dacă medicamentul sau dispozitivul medical respectiv nu este autorizat în vederea comercializării în statul membru de afiliere, în cazul în care medicamentul respectiv este indispensabil pentru pacient pentru respectivul tratament specific eficient efectuat într-un alt stat membru.
Justificare
Din motive de certitudine juridică și având în vedere efectele practice ale furnizării de medicamente, prezenta directivă nu ar trebui să se îndepărteze de la principiul prevăzut de articolul 6 din Directiva 2001/83/CE, conform căruia niciun medicament nu poate fi introdus pe piață într-un stat membru fără o autorizație de introducere pe piață eliberată de autoritățile competente din statul membru respectiv.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Considerentul 29
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(29) Orice tip de asistență medicală care nu este considerat asistență medicală spitalicească în conformitate cu dispozițiile prezentei directive ar trebui considerat asistență medicală în afara mediului spitalicesc. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție cu privire la libera circulație a serviciilor, nu este adecvată stabilirea unei cerințe de autorizare prealabilă pentru rambursarea de către regimul legal de securitate socială al unui stat membru de afiliere a costurilor asistenței medicale acordate în afara mediului spitalicesc într-un alt stat membru. În măsura în care rambursarea unor astfel de costuri rămâne în limitele garantate de regimul de asigurări de sănătate al statului membru de afiliere, absența unei cerințe de autorizare prealabilă nu va compromite echilibrul financiar al sistemelor de securitate socială.	(29) Orice tip de asistență medicală care nu este considerat asistență medicală spitalicească în conformitate cu dispozițiile prezentei directive și cu legislația statului membru de afiliere ar trebui considerat asistență medicală în afara mediului spitalicesc. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție cu privire la libera circulație a serviciilor, nu este adecvată stabilirea unei cerințe de autorizare prealabilă pentru rambursarea de către regimul legal de securitate socială al unui stat membru de afiliere a costurilor asistenței medicale acordate în afara mediului spitalicesc într-un alt stat membru. Prin instituirea unui sistem de declarare prealabilă pentru asistența medicală furnizată în afara mediului spitalicesc ar trebui să se poată asigura faptul că pacientul a primit toate informațiile necesare înaintea plecării sale. Un astfel de sistem nu ar trebui, cu toate acestea, să aducă atingere principiului autorizării automate pentru asistența medicală în afara mediului spitalicesc.
Justificare
În paralel cu sistemul autorizării prealabile pe care statele membre îl pot institui pentru asistența medicală spitalicească și specializată, ar trebui să se poată institui și un sistem de declarații prealabile. Rambursarea costurilor tratamentului nu poate fi refuzată de către statul membru de afiliere în cadrul acestei proceduri, al cărei scop este doar de a garanta că pacientul a primit toate informațiile necesare înaintea plecării sale.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Considerentul 32a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(32a) Autorizarea prealabilă se refuză numai în cadrul unei proceduri corecte și transparente. Normele stabilite de statele membre pentru depunerea unei cereri de autorizare, precum și motivele posibile de refuz ar trebui să fie comunicate în prealabil. Refuzul de acordare a autorizării ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar și să fie proporțional cu obiectivele privind crearea unui sistem de autorizare prealabilă.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Considerentul 36
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(36) Statele membre ar trebui să hotărască forma acestor puncte de contact naționale, precum și numărul lor. Punctele de contact naționale pot fi, de asemenea, incluse în sau dezvoltate pe baza activităților centrelor de informare existente, cu condiția de a se indica clar faptul că acestea sunt și puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră. Punctele de contact naționale ar trebui să dispună de mijloacele adecvate pentru a furniza informații privind principalele aspecte ale asistenței medicale transfrontaliere și pentru a oferi asistență practică pacienților, dacă este cazul. Comisia ar trebui să conlucreze cu statele membre pentru a facilita cooperarea privind punctele de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră, inclusiv pentru a face disponibile la nivel comunitar informațiile relevante, prin intermediul portalului european dedicat sănătății, de exemplu. Existența unor puncte de contact naționale nu ar trebui să împiedice statele membre să înființeze alte puncte de contact la nivel regional sau local, care să reflecte organizarea specifică a sistemului lor de asistență medicală.	(36) Statele membre ar trebui să hotărască forma acestor puncte de contact naționale, precum și numărul lor. Punctele de contact naționale pot fi, de asemenea, incluse în sau dezvoltate pe baza activităților centrelor de informare existente, cu condiția de a se indica clar faptul că acestea sunt și puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră. Punctele de contact naționale ar trebui să dispună de mijloacele adecvate pentru a furniza informații privind principalele aspecte ale asistenței medicale transfrontaliere și pentru a oferi asistență practică pacienților, dacă este cazul. Punctele de contact nu ar trebui să ofere consultanță juridică în cazuri individuale. Comisia ar trebui să conlucreze cu statele membre pentru a facilita cooperarea privind punctele de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră, inclusiv pentru a face disponibile la nivel comunitar informațiile relevante, prin intermediul portalului european dedicat sănătății, de exemplu. Existența unor puncte de contact naționale nu ar trebui să împiedice statele membre să înființeze alte puncte de contact la nivel regional sau local, care să reflecte organizarea specifică a sistemului lor de asistență medicală. În consecință, punctele de contact pot fi înființate nu numai de autoritățile administrative, ci și de organizațiile profesionale competente, însărcinate cu această misiune de către statele membre.
Justificare
Implicarea organizațiilor profesionale în sistemul de asistență medicală ar evita dublarea structurilor și costurile aferente, pentru că o parte dintre acestea sunt deja familiarizate cu sarcinile de informare. În plus, în acest fel s-ar putea garanta faptul că punctele de contact vor beneficia de cunoștințele de specialitate ale respectivelor organizații profesionale. Asistența juridică în cazuri individuale ar depăși competența punctelor de contact și ar pune probleme legate de responsabilitate.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Considerentul 38a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(38a) Comisia ar trebui să consolideze sprijinul reciproc dintre organismele naționale responsabile cu monitorizarea calității, certificarea voluntară a activităților, certificatele de calitate și cooperarea asociațiilor profesionale și ar trebui să sprijine dezvoltarea codurilor de conduită pentru furnizorii de servicii de asistență medicală.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Considerentul 39
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(39) În cazul în care medicamentele sunt autorizate în statul membru de reședință al pacientului în conformitate cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman și sunt prescrise într-un alt stat membru unei persoane denumite pacient, ar trebui să fie posibil, în principiu, ca astfel de prescripții să fie recunoscute din punct de vedere medical și utilizate în statul membru de reședință al pacientului. Înlăturarea obstacolelor normative și administrative din calea unei astfel de recunoașteri nu aduce atingere necesității de a avea acordul adecvat al medicului curant al pacientului sau acordul farmacistului, în fiecare caz în parte, dacă acest lucru este justificat de protejarea sănătății umane și este necesar și proporționat în raport cu acel obiectiv. Această recunoaștere medicală nu ar trebui să aducă atingere, de asemenea, deciziei statului membru de afiliere cu privire la includerea unor astfel de medicamente în cadrul prestațiilor prevăzute de sistemul de securitate socială de afiliere. Punerea în aplicare a principiului de recunoaștere va fi facilitată prin adoptarea măsurilor necesare pentru protejarea siguranței pacientului și pentru evitarea utilizării greșite sau confuziei cu privire la medicamente.	(39) În cazul în care medicamentele sunt autorizate în statul membru de reședință al pacientului în conformitate cu Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman și sunt prescrise într-un alt stat membru unei persoane denumite pacient, ar trebui să fie posibil, în principiu, ca astfel de prescripții să fie recunoscute din punct de vedere medical și utilizate în farmacii în statul membru de reședință al pacientului. Înlăturarea obstacolelor normative și administrative din calea unei astfel de recunoașteri nu aduce atingere necesității de a avea acordul adecvat al medicului curant al pacientului sau acordul farmacistului, în fiecare caz în parte, dacă acest lucru este justificat de protejarea sănătății umane și este necesar și proporționat în raport cu acel obiectiv. Această recunoaștere nu ar trebui să aducă atingere, de asemenea, deciziei statului membru de afiliere cu privire la includerea unor astfel de medicamente în cadrul prestațiilor prevăzute de sistemul de securitate socială de afiliere și nici valabilității normelor naționale privind prețurile și plățile. Punerea în aplicare a principiului de recunoaștere va fi facilitată prin adoptarea măsurilor necesare pentru protejarea siguranței pacientului și pentru evitarea utilizării greșite sau confuziei cu privire la medicamente.
Justificare
În ceea ce privește recunoașterea prescripțiilor medicale, nu este vorba numai de o recunoaștere din punct de vedere medical, ci de recunoașterea necesară în cazul vânzării de medicamente de către farmaciști.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Considerentul 39a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(39a) Comisia Europeană ar trebui să pregătească un studiu de fezabilitate referitor la un sistem de referință comun la nivelul UE privind calitatea asistenței medicale.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Considerentul 40
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(40) Rețelele europene de referință ar trebui să furnizeze asistență medicală tuturor pacienților care se află în situația de a necesita o concentrare deosebită de resurse sau expertiză, pentru a furniza asistență medicală accesibilă, de înaltă calitate și rentabilă. De asemenea, rețelele europene de referință ar putea funcționa ca puncte de formare și cercetare în domeniul medical, precum și ca puncte de difuzare și de evaluare a informațiilor medicale. Mecanismul de identificare și dezvoltare a rețelelor europene de referință ar trebui creat cu scopul de a asigura la nivel european accesul egal pentru toți pacienții și cadrele medicale la experiența avansată într-un anumit domeniu medical.	(40) Rețelele europene de referință ar trebui să furnizeze asistență medicală tuturor pacienților care se află în situația de a necesita o concentrare deosebită de resurse sau expertiză, pentru a furniza asistență medicală accesibilă, de înaltă calitate și rentabilă. De asemenea, rețelele europene de referință ar putea funcționa ca puncte de formare și cercetare în domeniul medical, precum și ca puncte de difuzare și de evaluare a informațiilor medicale. Mecanismul de identificare și dezvoltare a rețelelor europene de referință ar trebui creat cu scopul de a asigura la nivel european accesul egal pentru toți pacienții și cadrele medicale la experiența avansată într-un anumit domeniu medical. Sinergii importante ar putea fi realizate prin combinarea cadrului instituțional pentru rețelele de referință cu punctele de contact centrale din statele membre, în temeiul considerentului (34).
Justificare
Pacienții vor avea un câștig dublu dacă s-ar combina infrastructurile de coordonare, atât cea a punctelor de contact pentru asistența medicală transfrontalieră, cât și cea a rețelelor de referință, într-o singură instituție în cadrul fiecărui stat membru.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Considerentul 43
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(43) Progresul continuu al medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății prezintă atât oportunități, cât și provocări pentru sistemele de sănătate ale statelor membre. Cooperarea cu privire la evaluarea noilor tehnologii medicale poate ajuta statele membre datorită economiilor la scară europeană, evitând suprapunerea eforturilor, și poate oferi o mai bună bază pentru utilizarea optimă a noilor tehnologii în vederea asigurării unei asistențe medicale sigure, de înaltă calitate și eficiente. Aceasta va contribui, de asemenea, la optimizarea pieței interne sporind la maximum viteza și amploarea răspândirii inovațiilor din medicină și a tehnologiilor medicale. Această cooperare necesită structuri de durată care să implice toate autoritățile relevante ale tuturor statelor membre și care să dezvolte proiectele pilot existente.	(43) Progresul continuu al medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății prezintă atât oportunități, cât și provocări pentru sistemele de sănătate ale statelor membre. Cooperarea cu privire la evaluarea noilor tehnologii medicale poate ajuta statele membre datorită economiilor la scară europeană, evitând suprapunerea eforturilor, și poate oferi o mai bună bază pentru utilizarea optimă a noilor tehnologii în vederea asigurării unei asistențe medicale sigure, de înaltă calitate și eficiente. Aceasta poate contribui, de asemenea, la optimizarea pieței interne sporind la maximum viteza și amploarea răspândirii inovațiilor din medicină și a tehnologiilor medicale. Această cooperare necesită structuri de durată care să implice toate părțile interesate relevante, inclusiv cadrele medicale, reprezentanții pacienților, cercetătorii, producătorii, precum și autoritățile tuturor statelor membre și care să dezvolte proiectele pilot existente.
	În plus, această cooperare trebuie să se bazeze de asemenea pe principii solide de bună guvernanță precum transparența, deschiderea, caracterul integrator, obiectivitatea și echitatea procedurilor, care să fie receptive la nevoile, preferințele și așteptările pacienților. Comisia ar trebui să garanteze că doar organismele de evaluare a tehnologiilor medicale care respectă aceste principii pot fi incluse în rețea.
Justificare
Sistemele de sănătate și procesul Rețelei europene de evaluare a tehnologiei în domeniul sănătății (HTA) trebuie să fie deschise și incluzive. Opiniile, experiențele și cunoștințele pacienților ar trebui integrate în procesul de evaluare pentru a permite o evaluare mai bună a beneficiilor, costurilor și riscurilor. Medicii, cadrele medicale, cercetătorii si industria trebuie să fie de asemenea implicați. Poziția părților interesate trebuie să fie reprezentată în etapa decizională a procesului HTA. Acest amendament este propus în legătură cu un amendament al articolului 17.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente.	Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru accesul cetățenilor UE la asistență medicală sigură, de înaltă calitate și eficientă, în condiții echitabile și creează mecanisme de cooperare între statele membre în materie de asistență medicală, respectând competențele naționale referitoare la organizarea și acordarea asistenței medicale și își propune să îmbunătățească accesibilitatea, calitatea și eficiența sistemelor de sănătate din statele membre. Aceasta stabilește și un cadru pentru o mai mare certitudine juridică pentru cetățeni în ceea ce privește rambursarea costului asistenței medicale furnizate în alt stat membru.
Justificare
Prezenta propunere, care se concentrează pe mobilitatea pacienților, ar putea fi considerată benefică pentru o anumită categorie de cetățeni (cu putere de cumpărare mare, informați, având cunoștințe de limbi străine), care este o categorie minoritară.
Propunerea nu ar trebui să se concentreze numai asupra mobilității pacienților (care afectează numai un număr redus de cetățeni), ci pe ameliorarea calității și siguranței asistenței medicale, precum și pe cooperarea dintre statele membre, aspecte care vor fi benefice cetățenilor în general.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său.	Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală într-un stat membru diferit de statul membru în care pacientul este rezident sau este asigurat, fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său.
	Scopul directivei este sporirea accesului la serviciile de asistență medicală transfrontalieră.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în alte circumstanțe, se aplică articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă, iar articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, se acordă autorizația și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.	(2) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene și în cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în alte circumstanțe, se aplică articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă, iar articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, se acordă autorizația și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.
Justificare
Trebuie să se formuleze în mod explicit faptul că acolo unde Regulamentul nr. 1408/71 (Directiva 883/2004) nu este în conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, această jurisprudență prevalează. Orice directivă care se referă la rambursări și condiții ale asistenței medicale, la autorizarea și controlul medicamentelor, protecția datelor personale și alte directive au întâietate față de prezenta directivă, dacă nu sunt în contradicție cu jurisprudența Curții de Justiție, fapt stabilit explicit la alineatul (2).
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 4 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) „asistență medicală” reprezintă un serviciu medical furnizat de către sau sub supravegherea unui cadru medical în exercițiul profesiei sale și fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare al acestuia la nivel național și nici de caracterul său public sau privat;	(a) „asistență medicală” reprezintă servicii sau produse medicale, în special servicii medicale sau farmaceutice și medicamente sau dispozitive medicale furnizate sau prescrise de către sau sub supravegherea unui cadru medical în exercițiul profesiei sale și fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare al acestora la nivel național și nici de caracterul lor public sau privat;
Justificare
Distribuirea de medicamente intră în domeniul liberei circulații a mărfurilor. Farmaciștii însă, sunt mult mai mult decât simpli distribuitori, deoarece consiliază și aprovizionează pacienții. În plus, medicamentele furnizate de ei completează tratamentul medical, reprezentând astfel o parte esențială a asistenței medicale. De aceea, activitatea lor ar trebui să intre pe deplin în câmpul de aplicare al prezentei directive.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 4 – litera aa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(aa) „date privind starea sănătății” reprezintă orice informații legate de sănătatea fizică sau mentală a unei persoane sau legate de acordarea de servicii medicale persoanei respective și care pot include: a) informații privind înscrierea persoanei pentru acordarea de servicii medicale; b) informații privind plățile sau eligibilitatea pentru asistență medicală cu privire la persoana în cauză; c) un număr, simbol sau semn distinctiv atribuit unei persoane pentru a identifica în mod univoc persoana în cauză în scopuri medicale; d) orice informații privind persoana culese în cursul acordării acesteia de servicii medicale; e) informații rezultate din testarea sau examinarea unei părți a corpului sau a unei substanțe corporale; și f) identificarea unei persoane (cadru medical) drept furnizor de asistență medicală al persoanei în cauză.
Justificare
În spiritul recomandărilor din avizul EDPS, definiția datelor privind starea sănătății trebuie să fie cât mai largă posibil. Aceasta este definiția conform ISO 27799.
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 4 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) „cadru medical” reprezintă orice doctor în medicină, asistent medical generalist, medic dentist, moașă sau farmacist în sensul Directivei 2005/36/CE sau orice altă persoană care exercită activități în sectorul asistenței medicale restrânse la o profesie reglementată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;	(d) „cadru medical” reprezintă orice doctor în medicină, asistent medical generalist, medic dentist, moașă sau farmacist în sensul Directivei 2005/36/CE sau orice altă persoană care exercită activități în sectorul asistenței medicale restrânse la o profesie reglementată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE, sau o persoană care practică în mod legal activități de asistență medicală în statul membru în care se desfășoară tratamentul;
Justificare
Amendament în conformitate cu domeniul de aplicare al directivei (servicii și produse pentru îngrijirea sănătății).
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 4 – litera h
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(h) „stat membru de afiliere” reprezintă statul membru în care pacientul este asigurat;	(h) „stat membru de afiliere” reprezintă statul membru în care pacientul este afiliat la sistemul de securitate socială în conformitate cu normele de coordonare prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71;
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 4 – litera i
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) „stat membru în care se desfășoară tratamentul” reprezintă statul membru pe teritoriul căruia este acordată asistența medicală transfrontalieră;	(i) „stat membru în care se desfășoară tratamentul” reprezintă statul membru pe sau de pe teritoriul căruia este acordată asistența medicală transfrontalieră;
Justificare
Definiția „stat membru în care se desfășoară tratamentul”: „sau de pe” ar trebui să clarifice faptul că telemedicina este inclusă în definiție.
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 4 – litera ia (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ia) „dispozitiv medical” se referă la dispozitivele medicale astfel cum sunt definite în Directiva 93/42/CEE, în Directiva 90/385/CEE sau în Directiva 98/7/CE;
Justificare
Achiziționarea bunurilor legate de asistența medicală (de exemplu a dispozitivelor medicale) a făcut obiectul hotărârii Decker (dispozitivul medical pentru care se aplica acest caz fiind ochelarii), și ar trebui, prin urmare, introdusă într-o directivă menită să codifice hotărârile Kohll și Decker.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 4 – litera ib (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ib) „bunuri utilizate în cadrul asistenței medicale” înseamnă bunuri utilizate pentru a menține sau a ameliora starea de sănătate a unei persoane, cum ar fi, de exemplu, dispozitivele medicale și medicamentele;
Justificare
Achiziționarea bunurilor legate de asistența medicală (de exemplu a dispozitivelor medicale) a făcut obiectul hotărârii Decker (dispozitivul medical pentru care se aplica acest caz fiind ochelarii), și ar trebui, prin urmare, introdusă într-o directivă menită să codifice hotărârile Kohll și Decker.
Amendamentul  30 Propunere de directivă Articolul 5 – titlu și alineatul 1 și litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Responsabilitățile autorităților statului membru în care se desfășoară tratamentul	Responsabilitățile autorităților statelor membre
(1) Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și ținând seama de principiile universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:	(1) Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și pe baza principiilor universalității, al accesului, din punct de vedere geografic și financiar, la îngrijire de bună calitate, al eficienței și eficacității, al continuității, al echității și solidarității, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:
(a) există mecanisme pentru a garanta faptul că furnizorii de asistență medicală au capacitatea de a respecta standardele menționate, ținând seama de medicina internațională și de bunele practici medicale general recunoscute;	(a) există mecanisme, prin care se oferă în mod sistematic educație și formare de înaltă calitate specialiștilor din domeniul asistenței medicale, pentru a garanta faptul că furnizorii de asistență medicală au capacitatea de a respecta standardele menționate, ținând seama de medicina internațională și de bunele practici medicale general recunoscute;
Amendamentul  31 Propunere de directivă Articolul 5 – punctul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală este monitorizată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;	(b) asistența medicală menționată la alineatul (1) este prestată în conformitate cu normele și orientările privind calitatea și siguranța stabilite de statul membru în care se desfășoară tratamentul, cu condiția ca:
	(i) pacienții și furnizorii de asistență medicală din alte state membre să fie informați cu privire la normele și orientările respective, inclusiv cu privire la dispozițiile privind supravegherea, printre altele, pe cale electronică;
	(ii) pacienții și furnizorii de asistență medicală din alte state membre sunt informați cu privire la tratamentele disponibile, disponibilitatea, costurile medii sau, dacă este cazul, cele obligatorii ale asistenței medicale acordate, precum și cu privire la detaliile privind asigurarea furnizorilor de asistență medicală sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională a acestora;
Justificare
Dispozițiile articolului 11 ar trebui incorporate în articolul 5, dat fiind că privesc aceeași tematică. Se poate analiza posibilitatea eliminării articolului 11.
Din motive care țin de subsidiaritate și proporționalitate, ar trebui să se considere că definiția standardelor de calitate și siguranță depinde exclusiv de legislația aplicabilă.
Pacienții și furnizorii trebuie informați cu privire la standardele de calitate și siguranță ale statelor membre. Totuși, pacienții trebuie să fie informați, de asemenea, cu privire la opțiunile terapeutice, pentru a putea să facă o alegere.
Amendamentul  32 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la disponibilitatea, costurile și rezultatele asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;	(c) furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la posibilitățile de tratament, disponibilitatea, costurile și certificatele de calitate și riscurile inerente asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;
Justificare
Pacienții trebuie să fie informați cu privire la diversele opțiuni terapeutice pentru a putea să facă o alegere în cunoștință de cauză.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) pacienții au posibilitatea de a înainta plângeri și li se garantează despăgubiri și compensații în cazul unor efecte adverse ale asistenței medicale pe care o primesc;	eliminat
Amendamentul  34 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională sau o garanție sau un acord similar, echivalente sau asemănătore în ceea ce privește scopul lor, adecvate naturii și importanței riscului tratamentului furnizat pe teritoriul statelor membre;	(e) există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională sau o garanție sau un acord similar, echivalente sau asemănătore în ceea ce privește scopul lor, adecvate naturii și importanței riscului tratamentului furnizat pe teritoriul lor;
Amendamentul  35 Propunere de directivă Articolul 5 - titlul si alineatul 1 – literele f și g și alineatele 1a și 1b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) dreptul fundamental la protecția vieții private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este respectat în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor personale, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE;	(f) există un drept la continuitatea asistenței medicale prin intermediul transmiterii datelor medicale relevante referitoare la pacient; în acest context, dreptul fundamental la protecția vieții private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să fie respectat în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor personale, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE;
(g) pacienții din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecția împotriva discriminării prevăzută conform legislației comunitare și legislației naționale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul.	(g) pacienții din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecția împotriva discriminării prevăzută conform legislației comunitare și legislației naționale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul;
	(ga) se depun eforturi sistematice și continue pentru a garanta faptul că aceste standarde sunt ameliorate, în conformitate cu concluziile Consiliului privind valorile și principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană*, și ținând seama de progresele internaționale ale medicinii și de bunele practici recunoscute la nivel general, precum și de noile tehnologii din domeniul sănătății;
	(gb) autoritățile publice din statele membre în care se desfășoară tratamentul monitorizează în mod regulat accesibilitatea, calitatea și situația financiară a sistemelor lor de sănătate pe baza datelor culese în temeiul articolului 18; acestea iau periodic măsuri adecvate pentru a menține constant nivelul sănătății publice și a garanta viabilitatea financiară a sistemelor lor de securitate socială;
	(gc) prezenta directivă nu impune furnizorilor de asistență medicală să accepte pentru un tratament planificat sau să acorde prioritate pacienților provenind din alte state membre în detrimentul altor pacienți cu nevoi medicale similare, de exemplu prin creșterea timpului de așteptare pentru tratament.
	(gd) trebuie să fie protejat dreptul de a primi, în scris sau pe cale electronică, dosarul medical, în scopul continuității asistenței medicale;
	(ge) calcularea costului asistenței medicale acordate pacienților din alte state membre corespunde costurilor medii efective imputate pacienților sau companiilor lor de asigurări de sănătate în statele membre în care se desfășoară tratamentul;
	(1a) Pentru a garanta în cel mai bun mod siguranța pacienților, statul membru în care se desfășoară tratamentul și statul membru de afiliere se asigură că:
	(a) pacienții au posibilitatea de a înainta plângeri, în special unui Mediator European care se va ocupa de plângerile pacienților referitoare la autorizarea prealabilă, calitatea tratamentului și plăți, și li se garantează despăgubiri și compensații în cazul unor efecte adverse ale asistenței medicale pe care o primesc;
	(b) standardele de calitate și siguranță ale statului membru în care se desfășoară tratamentul sunt făcute publice într-un limbaj și un format care să fie clare și accesibile pentru cetățeni;
	(c) există un drept la continuitatea asistenței medicale în special prin intermediul transmiterii datelor medicale relevante referitoare la pacient, cu respectarea dispozițiilor de la articolul (1) litera (e) și în conformitate cu articolul 13 și pentru continuitatea tratamentului, pacienții care au beneficiat de tratament au dreptul de a primi o copie scrisă sau electronică a tratamentului respectiv, precum și a oricăror recomandări medicale;
	(d) în cazul unor complicații survenite în urma furnizării asistenței medicale într-un alt stat membru sau în cazul în care se dovedește necesară o monitorizare medicală specială, statul membru de afiliere asigură o rambursare a costurilor echivalentă cu cea prevăzută în cazul în care asistența medicală ar fi fost furnizată pe teritoriul său;
	(e) statele membre se informează reciproc fără întârziere și într-un mod proactiv cu privire la furnizorii de asistență medicală sau cadrele medicale împotriva cărora se iau măsuri regulamentare în ceea ce privește înregistrarea lor sau dreptul lor de practică;
	(1b) În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru atingerea unui nivel comun de siguranță a datelor medicale la nivel național, ținând seama de standardele tehnice existente în domeniu.
	* JO C 146, 22.6.2006, p. 1.
Amendamentul  36 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Pornind de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății, Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează orientări pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în măsura în care aceste acțiuni sunt necesare pentru a facilita furnizarea de asistență medicală transfrontalieră.	(3) Pornind de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății, Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează propuneri pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în măsura în care aceste acțiuni sunt necesare pentru a facilita furnizarea de asistență medicală transfrontalieră. Aceste orientări ajută statele membre să definească criterii clare în domeniul calității și siguranței asistenței medicale acordate pe teritoriul propriu.
Justificare
Comisia este responsabilă doar pentru furnizarea de asistență medicală transfrontalieră. Elaborarea unor orientări ar reprezenta o ingerință clară în responsabilitățile statelor membre în domeniul sistemelor de sănătate. În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre sunt responsabile pentru organizarea serviciilor lor de sănătate.
Amendamentul  37 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 6 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Asistența medicală acordată într-un alt stat membru	Asistența medicală acordată într-un, sau provenind din, alt stat membru
Amendamentul  38 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.	(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru fără să viziteze în mod personal acel stat membru sau care intenționează să cumpere bunuri care au legătură cu asistența medicală din acel stat membru nu sunt împiedicate să primească această asistență medicală sau aceste bunuri în cazul în care tratamentul sau bunurile respective se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său sau dacă bunuri identice sau similare ar fi fost cumpărate pe teritoriul său. Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte reguli mai favorabile, ca, de exemplu, rambursarea costurilor tratamentului la un nivel egal cu (sau mai ridicat decât) cel aplicabil în statul membru în care tratamentul a fost acordat sau bunurile cumpărate. Acesta se poate aplica, în special, oricărui tratament care poate fi furnizat prin rețelele europene de referință menționate la articolul 15 din prezenta directivă. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale și bunurile al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate sau cumpărate.
Justificare
Propunerea oferă doar o modalitate de a permite statelor membre să restricționeze exodul de pacienți. Trebuie să se ofere și o modalitate de a obține efectul invers, adică limitarea afluxului de pacienți. Atât exodul cât și afluxul de pacienți pot periclita echilibrul financiar al sistemelor de securitate socială și/sau capacitatea și accesibilitatea asistenței medicale.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.	(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate sau acoperite, cu condiția de a figura printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul, de către sistemul de securitate socială din statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care același tratament care este la fel de eficient pentru pacient ar fi fost acordat în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite. Statele membre își asumă și alte costuri aferente, cum ar fi cele legate de terapeutică, cu condiția ca totalul acestor costuri să nu depășească cuantumul ce ar fi trebuit achitat în statele membre de afiliere.
Amendamentul  40 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative cu privire la asistența medicală și la rambursarea costurilor asistenței medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de circulație a persoanelor.	(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de servicii sau bunuri legate de asistența medicală într-un alt stat membru aceleași condiții și formalități normative și administrative, inclusiv codurile de conduită ale profesiilor medicale, ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său, sau dacă aceleași bunuri ar fi fost cumpărate pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de a furniza bunuri sau servicii.
Justificare
Libertatea de circulație a persoanelor nu este relevantă în această situație (acest principiu stă la baza Regulamentului nr. 1408/71). Mai degrabă libertatea de a furniza bunuri și servicii este relevantă în această situație.
Amendamentul  41 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 6 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.	(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceste costuri includ deplasarea, dacă apar întârzieri nejustificate sau în situații de indisponibilitate a tratamentului în cazul bolilor rare, fără a aduce atingere dispozițiilor privind tratamentele care sunt interzise în mod specific în statul membru de afiliere.
Justificare
Dacă persoanele asigurate sunt obligate să se deplaseze într-un alt stat membru pentru a beneficia de asistență medicală din cauza termenelor nejustificate sau a indisponibilității tratamentului, în special în cazul bolilor rare, costurile deplasării ar trebui luate în considerare în cadrul costurilor rambursabile de către furnizorul de asistență medicală din statul membru de afiliere. Totuși, această dispoziție nu se aplică în cazurile în care tratamentele respective sunt interzise în mod expres în statul membru de afiliere.
Amendamentul  42 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Statul membru de afiliere nu supune autorizării prealabile rambursarea costurilor asistenței medicale în afara mediului spitalicesc acordate într-un alt stat membru, în condițiile în care costurile asistenței respective ar fi suportate de către regimul de securitate socială al statului de afiliere, în cazul în care aceasta ar fi acordată pe teritoriul său.	(7) Statul membru de afiliere nu supune autorizării prealabile rambursarea costurilor asistenței medicale în afara mediului spitalicesc acordate într-un alt stat membru sau cumpărarea de bunuri legate de asistența medicală în alt stat membru, în condițiile în care costurile asistenței sau bunurilor respective ar fi suportate de către regimul de securitate socială al statului de afiliere, în cazul în care aceasta ar fi acordată sau acestea ar fi cumpărate pe teritoriul său.
Justificare
Achiziționarea de produse utilizate în cadrul asistenței medicale (de exemplu, a dispozitivelor medicale) a făcut, între altele, obiectul hotărârii Decker (dispozitivul medical pentru care se aplica acest caz fiind ochelarii), și ar trebui, prin urmare, introdusă într-o directivă menită să codifice hotărârile Kohll și Decker.
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 8 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Asistența medicală spitalicească și specializată	Asistența medicală spitalicească
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3).	(2) Lista respectivă este stabilită în cooperare și pe baza dialogului purtat cu autoritățile sanitare ale statelor membre și poate fi actualizată periodic de Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3).
Justificare
Cooperarea și dialogul cu autoritățile sanitare competente din statele membre în întocmirea acestei liste specifice constituie o bună practică, având în vedere faptul că afecțiunile și metodele de tratament nu sunt identice în toate statele membre.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 – litera (a)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către regimul său de securitate socială a costurilor asistenței medicale spitalicești acordate într-un alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:	(3) În mod excepțional, statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către sistemul său de securitate socială a costurilor asistenței medicale spitalicești acordate într-un alt stat membru, în următoarele situații:
(a) asistența medicală care necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital.	(a) asistența medicală care poate fi acordată doar în cadrul unei infrastructuri medicale și care necesită în mod normal șederea pacientului.
(b) scopul sistemului este să abordeze fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol și să-l împiedice să submineze în mod grav sau să poată submina în mod grav:	(b) scopul sistemului este să abordeze fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol și să-l împiedice să submineze în mod grav sau să poată submina în mod grav:
(i) echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; și/sau	(i) echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; și/sau
(ii) planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul statului membru în cauză.	(ii) obiectivele statului membru privind planificarea și raționalizarea în sectorul spitalicesc pentru a garanta faptul că există acces suficient și permanent la o gamă echilibrată de tratamente spitalicești de înaltă calitate pe teritoriul statului membru în cauză și pentru a evita risipa de resurse financiare, tehnice și umane.
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Atunci când s-a cerut și s-a acordat autorizarea prealabilă, statul membru de afiliere se asigură că pacientul va trebui să plătească în avans doar eventualele costuri pe care ar fi trebuit să le plătească în avans dacă asistența în cauză i-ar fi fost asigurată de sistemul național de asistență socială. Statele membre ar trebui să transfere fonduri direct între finanțatori și furnizorii de servicii de sănătate în cazul oricăror alte costuri.
Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Pacienții înscriși pe o listă de așteptare pentru tratament medical în statul membru de afiliere nu sunt supuși autorizării prealabile, în cazul în care timpul necesar pentru obținerea autorizării ar aduce prejudicii stării lor de sănătate sau primirii tratamentului medical, sau în cazul în care tratamentul în cauză nu poate fi furnizat pentru persoana vizată în statul membru de afiliere, fără a aduce atingere procedurilor interzise în mod specific în legislația statului membru de afiliere.
Justificare
Pacienții care se confruntă cu întârzieri nejustificate nu ar trebui să solicite autorizare prealabilă. Acest lucru este valabil și pentru pacienții care nu pot avea acces la tratamente datorită lipsei acestora din statul membru de afiliere. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui considerat ca o facilitare a furnizării și finanțării de tratamente interzise în mod specific în legislația statului membru de afiliere.
Amendamentul  48 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5b) Pacienții înscriși pe o listă de așteptare pentru tratament medical în țara de proveniență și care au nevoie urgentă de asistență nu fac obiectul autorizării prealabile.
Justificare
Pacienții înscriși pe o listă de așteptare în țara de reședință și care au nevoie urgentă de asistență ar trebui să aibă dreptul de a căuta un tratament în timp util în alt stat membru fără a fi supuși autorizării prealabile. De asemenea, ar trebui recunoscut dreptul acestora de a beneficia de plata integrală și directă de către țara de origine către țara în care primesc îngrijiri a asistenței medicale care le este acordată, adesea contra unor costuri ridicate (fără a fi obligați să efectueze plăți în avans).
Amendamentul  49 Propunere de directivă Articolul 8 - alineatul 5c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5c) Pacienții care suferă de boli rare nu sunt supuși obligației de autorizare prealabilă.
Justificare
În contextul insuficienței generale a cunoștințelor și a expertizei la nivel național, ar trebui recunoscut dreptul pacienților care suferă de boli rare, atât diagnosticate, cât și nediagnosticate, de a alege locul în care beneficiază de asistență medicală fără a fi obligați să solicite o autorizare prealabilă. De asemenea, ar trebui recunoscut dreptul acestora de a beneficia (fără a fi obligați să efectueze plăți în avans), de plata integrală și directă de către țara de origine către țara în care primesc îngrijiri a asistenței medicale care le este acordată, adesea contra unor costuri ridicate, chiar și atunci când asistența de care au nevoie nu este disponibilă în țara de afiliere, acesta fiind adesea unul dintre motivele pentru care au nevoie să se deplaseze în străinătate.
Amendamentul  50 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 9 – alineatul -1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-1a) Regimurile de autorizare se bazează pe criterii care împiedică autoritățile competente să își exercite puterea de evaluare în mod arbitrar și discreționar.
Amendamentul  51 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 9 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Atunci când s-a acordat autorizarea prealabilă, statul membru de afiliere solicită ca rambursarea pentru orice cost suplimentar să fie efectuată direct de cumpărător către furnizor.
Justificare
Statele membre ar trebui să faciliteze plata directă a costurilor apărute, între asiguratorul din statul membru de afiliere și furnizorul de servicii din statul membru de tratament. În acest caz, pacienții ar fi scutiți de plăți în avans, care ar putea împiedica accesul la tratament.
Amendamentul  52 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 9 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Va fi numit un Mediator European care se va ocupa de plângerile pacienților referitoare la autorizarea prealabilă, calitatea tratamentului și plăți.
Justificare
Pacienții ar trebui să aibă dreptul de a-și face auzită vocea la nivelul Uniunii Europene atunci când sunt nemulțumiți de aspecte importante, precum autorizarea prealabilă, calitatea tratamentului și plățile.
Amendamentul  53 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 9 – alineatul 5b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5b) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia efectuează un studiu de fezabilitate în ceea ce privește înființarea unei case de compensații în vederea facilitării rambursării costurilor în temeiul prezentei directive între diverse state, sisteme de asistență medicală și zone monetare, raportează constatările respective Parlamentului European și Consiliului și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă.
Justificare
Statele membre ar trebui să faciliteze rambursarea costurilor între statele membre într-un mod care ar permite o evaluare cât mai obiectivă și imparțială a costurilor. Aceasta ar putea contribui la o soluție eficientă pentru îndeplinirea acestui obiectiv.
Amendamentul  54 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare de informații la cerere către pacienți referitoare la beneficierea de asistență medicală într-un alt stat membru, precum și la termenii și condițiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenței medicale primite în alt stat membru.	(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare de informații la cerere către pacienți referitoare la beneficierea de asistență medicală într-un alt stat membru, precum și la termenii și condițiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenței medicale primite în alt stat membru. Organizațiile de pacienți ar trebui să fie implicate în cooperarea cu autoritățile naționale competente în cadrul procesului de furnizare și de difuzare a informațiilor către pacienți.
Justificare
Organizațiile de pacienți constituie un aliat valoros în sprijinirea autorităților naționale competente în cadrul procesului de furnizare și de difuzare a informațiilor direct către pacienți.
Amendamentul  55 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a). În fiecare stat membru va exista un centru independent de consiliere pentru a sfătui pacienții în privința diverselor tratamente din statele membre. Pacienții decid ce tratament preferă pe baza informațiilor oferite de centrul de consiliere.
Amendamentul  56 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora.	(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora. Aceste puncte de contact naționale ar trebui înființate în mod eficient și transparent. Informațiile privind existența acestora ar trebui să fie difuzată în mod corespunzător pe teritoriul statelor membre, astfel încât pacienții să aibă ușor acces la informații.
Amendamentul  57 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Punctele de contact naționale pentru serviciile de asistență medicală transfrontalieră pot fi integrate în centrele de informare existente din statele membre.
Justificare
Considerentul 36 subliniază în mod special faptul că punctele de contact naționale pot fi integrate în structurile deja existente în statele membre. Acest fapt ar trebui precizat în dispozițiile prezentei directivei. Această soluție permite evitarea cazului în care punerea în aplicare a directivei implică sarcini administrative suplimentare pentru statele membre.
Amendamentul  58 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Punctul de contact național din statul membru de afiliere, în strânsă cooperare cu alte autorități naționale competente și cu puncte de contact naționale din alte state membre, în special cu cel din statul membru în care se desfășoară tratamentul, precum și în cooperare cu Comisia, desfășoară următoarele activități:	(2) Punctul de contact național din statul membru de afiliere, în strânsă cooperare cu alte autorități naționale competente, dar independent de acestea, și cu puncte de contact naționale din alte state membre, în special cu organizații de pacienți din statul membru în care se desfășoară tratamentul, precum și în cooperare cu Comisia, desfășoară următoarele activități:
Justificare
Este foarte important să se stabilească o independență funcțională între punctele de contact naționale și alte autorități naționale competente, cum ar fi serviciile naționale de sănătate, având în vedere faptul că cele din urmă ar putea fi stimulate să acționeze în conformitate cu prerogativele lor, și nu cu cele ale pacienților, în ceea ce privește punctele de contact naționale.
Amendamentul  59 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera (a)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;	(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, statutul public sau privat al furnizorilor de îngrijire medicală, procedurile și ratele de rambursare, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;
Amendamentul          60 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) facilitează elaborarea unui mecanism internațional de soluționare extrajudiciară a litigiilor legate de asistența medicală transfrontalieră;	(d) facilitează elaborarea, în colaborarea cu avocatul poporului, a unui mecanism internațional de soluționare extrajudiciară a litigiilor legate de asistența medicală transfrontalieră;
Justificare
Avocatul poporului este o autoritate independentă care funcționează în toate statele membre și care investighează în principal practicile sau neglijențele administrative sau acțiunile materiale ale organismelor serviciilor publice care încalcă drepturile sau aduc atingere intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice. În acest caz specific, avocatul poporului ar putea contribui la soluționarea litigiilor.
Amendamentul  61 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera ea (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ea) Furnizorii de asistență medicală primară informează pacienții în privința disponibilității și a funcției punctelor de contact naționale din statul lor de afiliere.
Justificare
Furnizorii de asistență medicală primară, cum ar fi medicii de familie sau medicii generaliști, sunt, în majoritatea cazurilor, un prim punct de contact între pacienți și serviciul de asistență medicală. Astfel, pentru ca pacienții să fie conștienți de drepturile lor la servicii de sănătate transfrontalieră, furnizorii de asistență medicală primară ar trebui să aibă obligația de a-i orienta pe pacienți spre punctele de contact naționale, pentru ca acestea să le dea pacienților informații cât mai cuprinzătoare privind opțiunile de tratament.
Amendamentul  62 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatele 2a, 2 b si 2c (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre asigură cooperarea între diferitele lor autorități competente cu scopul de a garanta fiabilitatea informațiilor puse la dispoziția pacienților în conformitate cu articolul 10.
	(2b) Statele membre cooperează pentru a asigura monitorizarea medicală și/sau tratamentul eventualelor complicații rezultate în urma acordării asistenței medicale într-un alt stat membru. Statul membru în care se desfășoară tratamentul garantează statului membru de afiliere, care este responsabil de rambursarea costurilor acestei monitorizări și/sau ale acestui tratament mijloace de recurs în cazul provocării unor daune și asigură accesul la dosarul medical.
	(2c) Se întocmește un registru UE al medicilor practicieni care au fost radiați din registrul medical sau sunt supuși restricțiilor sau procedurilor disciplinare de către autoritățile competente ale oricăruia dintre statele membre ale UE.
Justificare
Obligația de cooperare ar trebui să se aplice în cazul noilor dispoziții ale articolelor 5 și 10.
Amendamentul  63 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care un medicament este autorizat pentru a fi introdus pe piață pe teritoriul statelor membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE, statele membre asigură faptul că prescripțiile eliberate unui pacient de către o persoană autorizată într-un alt stat membru pot fi utilizate pe teritoriul acestora, precum și faptul că orice restricții cu privire la recunoașterea prescripțiilor individuale sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea:	(1) În cazul în care un medicament este autorizat pentru a fi introdus pe piață pe teritoriul statelor membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE, statele membre asigură faptul că prescripțiile eliberate pentru medicamentul în cauză unui pacient de către o persoană autorizată într-un alt stat membru pot fi utilizate pe teritoriul acestora, precum și faptul că orice restricții cu privire la recunoașterea prescripțiilor individuale sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea:
Justificare
Artikel 6 der Richtlinie 2001/83/EG sieht vor, dass nur im jeweiligen Mitgliedstaat zugelassene Arzneimittel in den Verkehr gebracht werden dürfen. Diese nationalen Zulassungen machen auch heute noch den weit überwiegenden Marktanteil der Arzneimittel gegenüber zentralen europäischen Zulassungen auf der Grundlage der Verordnung (EG) 726/2004 aus. Auch bei an sich unzweifelhaft authentischen Verschreibungen können im konkreten Einzelfall legitime und begründete Zweifel an der Befugnis der verschreibenden Person zur Verschreibung des fraglichen Arzneimittels bestehen, z.B. bei einer möglichen Überschreitung berufsrechtlicher Grenzen der Approbation. Diesen möglichen Zweifeln wird durch die Änderung in Buchstabe b) Rechnung getragen.
Amendamentul  64 Propunere de directivă Articolul 14 – punctul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) se bazează pe îndoieli legitime și justificate legate de autenticitatea sau conținutul prescripției.	(b) se bazează pe îndoieli legitime și justificate legate de autenticitatea sau conținutul prescripției sau de dreptul persoanei care emite prescripția de a face acest lucru.
Justificare
Artikel 6 der Richtlinie 2001/83/EG sieht vor, dass nur im jeweiligen Mitgliedstaat zugelassene Arzneimittel in den Verkehr gebracht werden dürfen. Diese nationalen Zulassungen machen auch heute noch den weit überwiegenden Marktanteil der Arzneimittel gegenüber zentralen europäischen Zulassungen auf der Grundlage der Verordnung (EG) 726/2004 aus. Auch bei an sich unzweifelhaft authentischen Verschreibungen können im konkreten Einzelfall legitime und begründete Zweifel an der Befugnis der verschreibenden Person zur Verschreibung des fraglichen Arzneimittels bestehen, z.B. bei einer möglichen Überschreitung berufsrechtlicher Grenzen der Approbation. Diesen möglichen Zweifeln wird durch die Änderung in Buchstabe b) Rechnung getragen.
Amendamentul  65 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 2 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Pentru a facilita punerea în aplicare a alineatului (1), Comisia adoptă:	(2) Pentru a facilita punerea în aplicare a alineatului (1), Comisia sugerează:
Justificare
Măsurile enumerate vor afecta cu siguranță activitatea personalului medical și protecția sănătății publice. Statelor membre ar trebui să li se permită să-și păstreze competențele în aceste domenii.
Amendamentul  66 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 2 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) măsuri care să permită farmaciștilor sau altor cadre medicale să verifice autenticitatea prescripțiilor și dacă acestea au fost eliberate într-un alt stat membru de către o persoană autorizată prin crearea unui model comunitar de prescripție și prin susținerea interoperabilității ePrescripțiilor;	(a) măsuri care să permită farmaciștilor sau altor cadre medicale să verifice autenticitatea prescripțiilor și dacă acestea au fost eliberate într-un alt stat membru de către o persoană autorizată prin crearea unui model comunitar de prescripție și prin susținerea interoperabilității ePrescripțiilor; măsuri de protecție a datelor vor fi luate în calcul și aplicate de la prima etapă a acestui proces de dezvoltare;
Justificare
Astfel cum se recomandă în avizul AEPD, acest fapt este important pentru a avea un nivel înalt de protecție a datelor.
Amendamentul  67 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 2 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) măsuri pentru facilitarea contactului dintre partea care emite prescripția și partea care eliberează produsul, în vederea rezolvării problemelor legate de incertitudini în ceea ce privește prescripțiile;
Justificare
Un sistem de recunoaștere europeană a prescripțiilor ar trebui să permită contactul direct între doctori și farmaciști. Un astfel de contact direct este o condiție prealabilă esențială pentru rezolvarea problemelor legate de incertitudini referitoare la tratamentul medicamentos și reprezintă deja practica curentă în statele membre.
Amendamentul  68 Propunere de directivă Articolul 14 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Articolul 14 se aplică, de asemenea, prescripțiilor pentru furnizarea dispozitivelor medicale autorizate în conformitate cu legislația statului membru în cauză.
Amendamentul  69 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – partea introductivă și litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Comisia adoptă:	Comisia adoptă:
(a) o listă de criterii și condiții specifice pe care rețelele europene de referință trebuie să le îndeplinească, inclusiv condițiile și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de asistență medicală care doresc să facă parte din rețelele europene de referință, cu scopul de a garanta, în special, faptul că rețelele europene de referință:	(a) o listă de criterii și condiții specifice pe care rețelele europene de referință trebuie să le îndeplinească, inclusiv o listă a grupurilor de boli rare care trebuie avute în vedere și condițiile și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de asistență medicală care doresc să facă parte din rețelele europene de referință, cu scopul de a garanta, în special, faptul că rețelele europene de referință:
Justificare
Așa cum se afirmă în expunerea de motive care însoțește propunerea Comisiei (punctul 8.3), principalul obiectiv al rețelei europene de referință este acela de a furniza „asistență medicală pacienților care îndeplinesc condițiile care prevăd o concentrare a resurselor sau expertizei, în vederea furnizării unei îngrijiri accesibile, de înaltă calitate și eficiente din punctul de vedere al costului”. Articolul relevant din cadrul directivei ar trebui să reflecte acest lucru.
Amendamentul  70 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) măsuri care să garanteze caracterul accesibil din punct de vedere financiar și geografic al rețelelor europene de referință.
Justificare
Dacă anumite servicii medicale specializate urmează să se organizeze la nivel european, trebuie să se ofere garanții că aceste servicii rămân accesibile.
Amendamentul  71 Propunere de directivă Articolul 16a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 16a Telemedicina
	Practicienii de telemedicină care furnizează servicii de asistență medicală pacienților din UE sunt înregistrați la autoritatea medicală de reglementare din statul membru din care se furnizează tratamentul de telemedicină.
Justificare
Autoritățile medicale de reglementare din statele membre UE trebuie să reglementeze toți medicii care furnizează servicii de sănătate pacienților din statele lor membre, indiferent de locul în care practicianul furnizează un astfel de tratament.
Amendamentul  72 Propunere de directivă Articolul 17 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Cooperarea privind gestionarea noilor tehnologii medicale	Cooperarea privind gestionarea tehnologiilor medicale
Justificare
Rețeaua propusă trebuie să funcționeze conform principiilor bunei guvernanțe, așa cum s-a stabilit în Cartea albă a Comisiei privind guvernanța europeană (2001), în special în ceea ce privește deschiderea, responsabilitatea, eficiența și coerența. Cooperarea privind evaluările tehnologiei medicale ar trebui să dea naștere la proceduri transparente, obiective, integratoare și aplicate în timp util. Comisia ar trebui, astfel, să aprobe doar autorități pentru evaluarea tehnologiei medicale care îndeplinesc aceste standarde. Acest amendament este propus în conexiune cu un amendament la considerentul 43.
Amendamentul  73 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Comisia Europeană, în consultare cu Parlamentul European, înființează un cadru operațional pentru rețea, care se bazează pe principiile bunei guvernanțe, inclusiv transparență, obiectivitate, caracterul echitabil al procedurilor și participarea deplină a factorilor interesați din toate grupurile relevante ale societății, inclusiv cadrele medicale, reprezentanții pacienților, cercetătorii și reprezentanții sectorului.
Justificare
Rețeaua propusă trebuie să funcționeze conform principiilor bunei guvernanțe, așa cum s-a stabilit în Cartea albă a Comisiei privind guvernanța europeană (2001), în special în ceea ce privește deschiderea, responsabilitatea, eficiența și coerența. Cooperarea privind evaluările tehnologiei medicale ar trebui să dea naștere la proceduri transparente, obiective, integratoare și aplicate în timp util. Comisia ar trebui, astfel, să aprobe doar autorități pentru evaluarea tehnologiei medicale care îndeplinesc aceste standarde. Acest amendament este propus în conexiune cu un amendament la considerentul 43.
Amendamentul  74 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 2 – literele aa, b și c (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(aa) identificarea de metode durabile pentru stabilirea unui echilibru între obiectivele privind accesul la medicamente, recompensarea inovațiilor și gestionarea bugetelor din domeniul sănătății;
	(ab) dezvoltarea de proceduri și metodologii transparente, obiective, integratoare și aplicate la timp care echilibrează toate obiectivele;
	(ac) asigurarea participării depline a tuturor grupurilor relevante din societate, în special a pacienților, a comunității medicale, a cercetătorilor și a reprezentanților sectorului;
Justificare
Rețeaua propusă trebuie să funcționeze conform principiilor bunei guvernanțe, așa cum s-a stabilit în Cartea albă a Comisiei privind guvernanța europeană (2001), în special în ceea ce privește deschiderea, responsabilitatea, eficiența și coerența. Cooperarea privind evaluările tehnologiei medicale ar trebui să dea naștere la proceduri transparente, obiective, integratoare și aplicate în timp util. Comisia ar trebui, astfel, să aprobe doar autorități pentru evaluarea tehnologiei medicale care îndeplinesc aceste standarde. Acest amendament este propus în conexiune cu un amendament la considerentul 43.
Amendamentul  75 Propunere de directivă Articolul 17 – punctul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) sprijinirea furnizării în timp util de informații obiective, fiabile, transparente și transferabile privind eficiența pe termen scurt și pe termen lung a tehnologiilor medicale și favorizarea schimbului eficient al acestor informații între autoritățile sau organismele naționale.	(b) sprijinirea furnizării în timp util de informații obiective, fiabile, transparente și transferabile privind eficiența pe termen scurt și pe termen lung a tehnologiilor medicale, precum și în ceea ce privește posibilele efecte secundare și efecte asupra societății ale acestora, și favorizarea schimbului eficient al acestor informații între autoritățile sau organismele naționale;
Justificare
Acest articol prevede cooperarea între organismele responsabile cu evaluarea impactului tehnologiei în sectorul asistenței medicale. Aceste organisme dețin informații privind nu numai eficiența tehnologiilor, ci și posibilele efecte secundare ale acestora și schimbările pe care le pot genera în societate. De aceea, ar trebui să aibă loc și un schimb de informații privind aceste aspecte.
Amendamentul  76 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statele membre desemnează autoritățile sau organismele implicate în rețea, astfel cum se menționează la alineatul (1), și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale autorităților sau organismelor respective.	(3) Statele membre desemnează autoritățile sau organismele implicate în rețea, astfel cum se menționează la alineatul (1). Comisia permite participarea la rețea doar autorităților sau organismelor care îndeplinesc principiile bunei guvernanțe.
Justificare
Rețeaua propusă trebuie să funcționeze conform principiilor bunei guvernanțe, așa cum s-a stabilit în Cartea albă a Comisiei privind guvernanța europeană (2001), în special în ceea ce privește deschiderea, responsabilitatea, eficiența și coerența. Cooperarea privind evaluările tehnologiei medicale ar trebui să dea naștere la proceduri transparente, obiective, integratoare și aplicate în timp util. Comisia ar trebui, astfel, să aprobe doar autorități pentru evaluarea tehnologiei medicale care îndeplinesc aceste standarde. Acest amendament este propus în conexiune cu un amendament la considerentul 43.
Amendamentul  77 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înființarea și gestionarea acestei rețele și specifică natura și tipul informațiilor care urmează a fi schimbate.	(4) În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înființarea și gestionarea acestei rețele în conformitate cu obiectivele mai sus menționate și specifică natura și tipul informațiilor care urmează a fi schimbate.
Justificare
Rețeaua propusă trebuie să funcționeze conform principiilor bunei guvernanțe, așa cum s-a stabilit în Cartea albă a Comisiei privind guvernanța europeană (2001), în special în ceea ce privește deschiderea, responsabilitatea, eficiența și coerența. Cooperarea privind evaluările tehnologiei medicale ar trebui să dea naștere la proceduri transparente, obiective, integratoare și aplicate în timp util. Comisia ar trebui, astfel, să aprobe doar autorități pentru evaluarea tehnologiei medicale care îndeplinesc aceste standarde. Acest amendament este propus în conexiune cu un amendament la considerentul 43.
Amendamentul  78 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre culeg date statistice și alte date suplimentare necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistență medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistență medicală, costurile și rezultatele. Acestea colectează astfel de date în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistența medicală, în conformitate cu legislația națională și cea comunitară privind elaborarea de statistici și protecția datelor cu caracter personal.	(1) Statele membre culeg date statistice necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistență medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistență medicală, costurile și rezultatele. Acestea colectează astfel de date în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistența medicală, în conformitate cu legislația națională și cea comunitară privind elaborarea de statistici și protecția datelor cu caracter personal și în special cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE.
Justificare
Articolul 8 alineatul (4) din Directiva 95/46 stabilește cerințe specifice privind utilizarea ulterioară a datelor medicale.
Amendamentul  79 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre transmit Comisiei cel puțin o dată pe an datele menționate la alineatul (1), cu excepția datelor care sunt deja culese în temeiul Directivei 2005/36/CE.	(2) Statele membre transmit Comisiei, dacă este necesar, datele menționate la alineatul (1), cu excepția datelor care sunt deja culese în temeiul Directivei 2005/36/CE. O evaluare a necesității acestor transferuri în scopuri legitime va fi în prealabil specificată în mod corespunzător.
Justificare
Obligația de a transmite date Comisiei ar trebui să fie supusă mai curând unei evaluări de necesitate decât anuală prin definiție.
Amendamentul  80 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ținând seama de dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.	(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ținând seama de dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni. Autoritatea europeană pentru protecția datelor este consultată în cazul în care măsurile de aplicare privesc procesarea datelor personale.
Justificare
Așa cum se recomandă în avizul AEPD, este important ca AEPD să fie consultată în privința acestor subiecte.
Amendamentul  81 Propunere de directivă Articolul 20
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În termen de cinci ani de la data menționată la articolul 22 alineatul (1), Comisia întocmește un raport privind aplicarea prezentei directive, pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.	În termen de cinci ani de la data menționată la articolul 22 alineatul (1), Comisia întocmește un raport privind aplicarea prezentei directive, pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului. Acest raport acordă o atenție deosebită consecințelor aplicării prezentei directive asupra mobilității pacienților și a tuturor actorilor din sistemele de sănătate ale statelor membre. Dacă este necesar, Comisia anexează la raport propuneri de modificări legislative.
În acest scop și fără să aducă atingere articolului 22, statele membre comunică Comisiei orice măsură introdusă, modificată sau menținută în vederea punerii în aplicare a procedurilor prevăzute la articolele 8 și 9.	În acest scop și fără să aducă atingere articolului 22, statele membre comunică Comisiei orice măsură pe care o aplică în vederea punerii în aplicare a directivei.
Justificare
Este necesar să fie menționate anumite aspecte care trebuie să facă parte din raportul de evaluare, care, în plus, trebuie prezentat după trei ani.

PROCEDURĂ

Titlu	Drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere
Referințe	COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)
Comisia competentă în fond	ENVI
Aviz emis de către                       Data anunțului în plen	IMCO 2.9.2008
Cooperare consolidată - data anunțului în plen	23.9.2008
Raportor pentru aviz :                Data numirii	Bernadette Vergnaud 10.9.2008
Examinare în comisie	6.11.2008		22.1.2009		11.2.2009
Data adoptării	9.3.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	19 16 2
Membri titulari prezenți la votul final	Mogens Camre, Gabriela Crețu, Janelly Fourtou, Evelyne Gebhardt, Martí Grau i Segú, Ioan Lucian Hămbășan, Malcolm Harbour, Pierre Jonckheer, Eija-Riitta Korhola, Kurt Lechner, Lasse Lehtinen, Catiuscia Marini, Nickolay Mladenov, Catherine Neris, Bill Newton Dunn, Zita Pleštinská, Karin Riis-Jørgensen, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Leopold Józef Rutowicz, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Eva-Britt Svensson, Jacques Toubon, Bernadette Vergnaud
Membri supleanți prezenți la votul final	Emmanouil Angelakas, Wolfgang Bulfon, Colm Burke, Jan Cremers, Magor Imre Csibi, Brigitte Fouré, Benoît Hamon, Othmar Karas, José Ribeiro e Castro, Olle Schmidt, Søren Bo Søndergaard, Anja Weisgerber, Stefano Zappalà
Membri supleanți [articolul 178 alineatul (2)] prezenți la votul final	Alfredo Antoniozzi, Thijs Berman, Christofer Fjellner, Jim Higgins, Maria Grazia Pagano

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI ECONOMICE ŞI MONETARE (10.3.2009)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

(COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD))

Raportor pentru aviz: Harald Ettl

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Propunerea de directivă a Comisiei privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere este salutată de raportorul pentru aviz, întrucât propunerea vizează o mai mare transparență și mai multă siguranță juridică pentru pacienți. Creșterea calității oferite în unitățile medicale de tratament și informarea mai bună a pacienților lasă să se înțeleagă că se va ajunge la o mobilitate crescândă a pacienților. Ar trebui accelerat beneficiul care poate fi obținut pentru politicile de sănătate datorită unor unități de tratament mai bine coordonate în Europa. În același timp, trebuie garantat faptul că, prin propunerea de directivă, nu se va ajunge nici la cheltuieli suplimentare unilaterale pentru statele membre și nici asistența medicală internă, respectiv serviciile interne nu vor avea de suferit în cazul în care un număr disproporționat de pacienți solicită servicii medicale.

Serviciile medicale au fost excluse din domeniul de aplicare a Directivei privind serviciile, întrucât aceste servicii reprezintă un bun superior și ar trebui recunoscute printr-o legislație specifică la nivel european. Pe acest fundal, Parlamentul European a solicitat Comisiei în mai 2008 într-un raport de inițiativă să prezinte un nou cadru european de reglementare pentru asistența medicală transfrontalieră. În cadrul pachetului social, Comisia a publicat în iulie 2008 prezenta propunere de directivă, prin care a fost codificată în principal jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene privind asistența medicală transfrontalieră.

Raportorul de aviz susține propunerea Comisiei de a înlesni mobilitatea transfrontalieră a pacienților și de a preciza drepturile pacienților la nivelul dreptului comunitar secundar. Pentru pacienți trebuie să poată fi exploatate cel puțin toate sinergiile din domeniul medical. Pentru aceasta trebuie luate măsuri politico-economice, actuariale și organizatorice – precum capacitatea paturilor și capacitatea de finanțare a statelor membre. Pentru a nu se ajunge la crize ale asistenței medicale pentru propria populație prin fluxuri de pacienți din alte state membre, pacienților – luând în considerare capacitățile respective ale statelor membre și posibilitățile financiare – trebuie să li se ofere acces la unități medicale europene.

Conform articolului 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolului 152 alineatul (1) din Tratatul CE, statele membre trebuie să garanteze un nivel ridicat de protecție a sănătății. În prezent oferta de servicii medicale variază semnificativ de la un stat membru la altul. Aceasta trebuie dezvoltată în continuare și menținută la un nivel calitativ foarte ridicat. Sănătatea ca bun superior trebuie susținută printr-o politică de acorduri, asigurarea calității și reguli de mediere. Posibilitatea unei asistențe medicale transfrontaliere nu trebuie să încurajeze statele membre să nu continue dezvoltarea propriilor unități medicale și să promoveze tratamentele în afara țării.

Raportorul de aviz aprobă propunerea de a se acorda statelor membre posibilitatea să introducă o confirmare preliminară pentru rambursarea cheltuielilor, în cazul unei subminări serioase prin servicii spitalicești a echilibrului financiar al sistemului medical și/sau al asistenței medicale dintr-un stat membru. În acest context trebuie subliniat, de asemenea, faptul că statele membre trebuie să aibă posibilitatea să factureze toate cheltuielile reale ale serviciilor medicale sistemelor medicale din care provin pacienții. Tratamentele spitalicești sunt finanțate în unele state membre parțial din contribuțiile la asigurările sociale, parțial prin mijloace fiscale. În cazul în care pacienților găzduiți le sunt facturate doar tarifele de asigurare socială, în asemenea cazuri statele membre respective a căror ofertă insuficientă îi forțează probabil să se trateze în alt stat vor fi exonerate pe nedrept pe seama contribuabililor din țara gazdă.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Având în vedere că condițiile pentru a recurge la articolul 95 din tratat ca bază legală sunt îndeplinite, legislatorul Comunității se bazează pe aceasta chiar și când protecția sănătății publice este un factor decisiv în alegerile făcute; în această privință, articolul 95 alineatul (3) din tratat prevede, în mod explicit, că, pentru realizarea armonizării, ar trebui garantat un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, luând în considerare, în special, orice evoluție nouă bazată pe dovezi științifice.	(2) Având în vedere că condițiile pentru a recurge la articolul 95 din tratat ca bază legală sunt îndeplinite, legislatorul Comunității se bazează pe aceasta chiar și când protecția sănătății publice este un factor decisiv în alegerile făcute; în această privință, articolul 95 alineatul (3) din tratat prevede, în mod explicit, că ar trebui garantat un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, luând în considerare, în special, orice evoluție nouă bazată pe dovezi științifice.
Justificare
Scopul prezentei directive ar trebui să fie clarificarea drepturilor pacienților și nu armonizarea organizării sistemului de sănătate. Aceasta ține de competența exclusivă a statelor membre.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Sistemele de sănătate din Comunitate reprezintă o componentă importantă a nivelurilor ridicate de protecție socială în Europa, contribuind în același timp la coeziunea și justiția socială, precum și la dezvoltarea durabilă. Ele fac parte, de asemenea, din cadrul mai larg al serviciilor de interes general.	(4) Sistemele de sănătate din Comunitate reprezintă o componentă importantă a nivelurilor ridicate de protecție socială în Europa, contribuind în același timp la coeziunea și justiția socială, precum și la dezvoltarea durabilă. Ele fac parte, de asemenea, din cadrul mai larg al serviciilor de interes general. Între acestea, ele au un statut aparte datorită obiectivelor prioritare de garantare a siguranței pacienților și de asigurare a unei protecții a sănătății publice.
Justificare
Deși prin prezenta directivă s-a creat un cadru de reglementare pentru serviciile de sănătate care nu fac obiectul Directivei privind serviciile, abordarea temei sănătății continuă să fie similară celei avute în vedere în cadrul Directivei privind serviciile. Trebuie garantat faptul că serviciile de sănătate reprezintă un bun superior, fiind diferite de celelalte servicii.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) Studiile efectuate sugerează că asistența medicală are efecte adverse în aproximativ 10% din cazuri. Prin urmare, este esențială abordarea, prin obligații comune clare, a efectelor adverse rezultate în urma asistenței medicale pentru a evita ca lipsa de încredere în mecanismele menționate să constituie un obstacol în calea utilizării asistenței medicale transfrontaliere. Acoperirea prejudiciului în cazul unor efecte adverse și compensațiile oferite de sistemele statului în care se realizează tratamentul nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a extinde acoperirea sistemelor lor naționale asupra pacienților cetățeni ai statului lor care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru, atunci când tratamentul într-un alt stat este mai potrivit pacientului, în special în cazul pacienților pentru care este necesară recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru.	(15) Studiile efectuate sugerează că asistența medicală are efecte fizice adverse în aproximativ 10% din cazuri. Prin urmare, este esențială abordarea, prin obligații comune clare, a efectelor adverse rezultate în urma asistenței medicale pentru a evita ca lipsa de încredere în mecanismele menționate să constituie un obstacol în calea utilizării asistenței medicale transfrontaliere. Acoperirea prejudiciului în cazul unor efecte adverse și compensațiile oferite de sistemele statului în care se realizează tratamentul nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a extinde acoperirea sistemelor lor naționale asupra pacienților cetățeni ai statului lor care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru, atunci când tratamentul într-un alt stat este mai potrivit pacientului, în special în cazul pacienților pentru care este necesară recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 24
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(24) Pacientul ar trebui, în orice caz, să nu aibă un câștig financiar în urma asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, iar suportarea costurilor ar trebui, prin urmare, limitată la costurile efective ale asistenței medicale primite.	(24) Pacientul ar trebui, în orice caz, să nu aibă un câștig financiar în urma asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, iar suportarea costurilor ar trebui, prin urmare, limitată la costurile efective ale asistenței medicale primite. Statele membre de afiliere rambursează și alte costuri aferente, precum costurile tratamentelor terapeutice.
Justificare
Deși prin prezenta directivă s-a creat un cadru de reglementare pentru serviciile de sănătate care nu fac obiectul Directivei privind serviciile, abordarea temei sănătății continuă să fie similară celei avute în vedere în cadrul Directivei privind serviciile. Trebuie garantat faptul că serviciile de sănătate reprezintă un bun superior, fiind diferite de celelalte servicii.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său.	Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală transfrontalieră fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său. Prezenta directivă se aplică sistemelor de asigurări de sănătate legale, private și combinate.
Justificare
Trebuie introdus cuvântul „transfrontalieră“ pentru a evita incompatibilitatea cu articolul 152 din Tratatul CE (acțiunea complementară a Comunității).
Amendamentul  6 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) Regulamentelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, în special articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.	(f) Regulamentelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, în special articolele 19, 20, 22 și 25 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și articolele 17, 18, 19, 20, 27 și 28 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera ga (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ga) Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață1;
	1 JO L 345, 19.12.2002, p. 1.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera gb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gb) Prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă1;
	1 JO L 228, 16.8.1973, p. 3.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera gc (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gc) Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind „asigurarea generală”) 1.
	1 JO L 228, 11.8.1992, p. 1.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în alte circumstanțe, se aplică articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă, iar articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, se acordă autorizația și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.	Până la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, în cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt îndeplinite, se acordă autorizația și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.
Justificare
Teza eliminată stabilește în prezenta directivă un „opt-in” în raport cu Regulamentul nr. 1408/71 – consecințele și aplicabilitatea sunt neclare, iar o subminare a Regulamentului nr. 1408/71 trebuie respinsă.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – paragraful 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	De la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004,
	în cazul în care sunt respectate condițiile de acordare a autorizației de deplasare într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratamentul corespunzător în temeiul articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, se aplică dispozițiile regulamentului respectiv, iar dispozițiile de la articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică. În schimb, în cazul în care o persoană asigurată dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în alte circumstanțe, se aplică articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă, iar articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Consiliului nu se aplică. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile de acordare a autorizației stabilite la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 sunt îndeplinite, se acordă autorizația și prestațiile prevăzute în conformitate cu regulamentul menționat. În acest caz, articolele 6, 7, 8 și 9 din prezenta directivă nu se aplică.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 4 – litera g –punctul iia (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(iia) o persoană asigurată, astfel cum este definită în condițiile polițelor oferite de sistemele relevante de asigurări de sănătate private;
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) În conformitate cu articolul 152 din tratat, statul membru în care se desfășoară tratamentul este pe deplin răspunzător de organizarea sistemului de sănătate și de asistența medicală acordată.
Justificare
Nu se vorbește de „partea care primește“, de aceea se face referire în acest loc la TCE.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1b) În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) litera (da), autoritățile din statul membru în care se desfășoară tratamentul răspund de monitorizarea constantă bazată pe datele obținute. Dacă este cazul, ele iau măsuri prompte pe baza rezultatelor monitorizării respective pentru a garanta protecția sănătății publice și menținerea echilibrului financiar al sistemului de asigurări sociale.
Justificare
Deoarece datele sunt oricum colectate, acestea ar trebui să poată fi utilizate imediat în vederea sprijinirii statelor membre la formularea politicilor lor naționale de sănătate – „a acționa în loc de a reacționa“.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Având în vedere importanța majoră, în special pentru pacienți, a protejării calității și siguranței asistenței medicale transfrontaliere, organizațiile implicate în elaborarea normelor și orientărilor menționate la alineatele (1) și (3) includ cel puțin organizații de pacienți și, în special, cele cu un domeniu de acțiune transfrontalier.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.	(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru. Instituțiile competente din statul membru de afiliere rambursează către persoana asigurată costurile efective ale tratamentului. În cazul în care sunt disponibile mai multe metode de tratament al unei afecțiuni sau leziuni, pacientul are dreptul la rambursare pentru toate metodele de tratament care au fost încercate și testate în măsură suficientă de către oamenii de știință din domeniul medicinei la nivel internațional, dacă acestea nu sunt disponibile în statul membru de afiliere. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.
Justificare
Clarificare referitoare la faptul că nu statul membru, ci instituția (instituțiile) competentă (competente) de asigurări sociale trebuie să ramburseze costurile. Clarificare referitoare la faptul că nu doar costurile acoperite de asigurarea socială, ci și acelea acoperite de sistemele de sănătate finanțate public trebuie rambursate.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.	(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către instituția competentă din statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.
Justificare
Clarificare referitoare la faptul că nu statul membru, ci instituția (instituțiile) competentă (competente) de asigurări sociale trebuie să ramburseze costurile.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.	(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de sănătate pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.
Justificare
Se clarifică faptul că nu doar costurile acoperite de sistemul legal de securitate socială, ci și acelea acoperite de sistemele de sănătate finanțate public și de sistemele mixte trebuie rambursate.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3).	(2) Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3). La elaborarea acestei liste, Comisia ține seama de poziția specială a rețelelor europene de referință, astfel cum se menționează la articolul 15.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar și proporțional pentru a evita un astfel de impact și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.	(4) Sistemul de autorizare prealabilă se aplică fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2), este limitat la ceea ce este necesar și proporțional pentru a evita un astfel de impact și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 8a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	ARTICOLUL 8a
	Refuzul asistenței medicale spitalicești și specializate
	(8a) Un stat membru în care se desfășoară tratamentul poate acorda unui furnizor de asistență medicală dreptul de a refuza asistența medicală spitalicească sau specializată acelor pacienți care se află într-un alt stat membru și care doresc să se trateze în acel stat membru, dacă prin aceasta se ivesc dezavantaje pentru alți pacienți cu nevoi medicale similare, de exemplu prin creșterea timpului de așteptare pentru tratament.
Justificare
Preluarea ultimei teze din considerentul (12). Această teză esențială din cadrul considerentelor lipsește în textul directivei – pentru siguranță juridică și o mai bună lizibilitate este potrivită preluarea ei aici. Obiectivul de a oferi pacienților asistență medicală cât mai aproape de locul de reședință și de muncă nu ar trebui pus în pericol printr-un acces neîngrădit al pacienților din alte state membre.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative privind recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru legate de orice autorizare prealabilă menționată la articolul 8 alineatul (3), rambursare a costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, precum și alte condiții sau formalități menționate la articolul 6 alineatul (3), se întemeiază pe criterii nediscriminatorii, obiective, publicate în prealabil și care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit. Indiferent de situație, unei persoane asigurate i se acordă întotdeauna autorizarea, în conformitate cu regulamentele privind coordonarea securității sociale menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f), de fiecare dată când sunt îndeplinite condițiile articolului 22 alineatul (1) litera (c) și ale articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul 1408/71.	(1) Statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative privind recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru legate de orice autorizare prealabilă menționată la articolul 8 alineatul (3), rambursare a costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, precum și alte condiții sau formalități menționate la articolul 6 alineatul (3), se întemeiază pe criterii nediscriminatorii, obiective, publicate în prealabil și care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit. Până la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, unei persoane asigurate i se acordă autorizarea, în temeiul regulamentelor privind coordonarea securității sociale menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f) din prezenta directivă, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (c) și articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul 1408/71. De la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, unei persoane asigurate i se acordă autorizarea în virtutea regulamentelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (f) în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare de informații la cerere către pacienți referitoare la beneficierea de asistență medicală într-un alt stat membru, precum și la termenii și condițiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenței medicale primite în alt stat membru.	(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare de informații la cerere către pacienți referitoare la beneficierea de asistență medicală într-un alt stat membru, precum și la termenii și condițiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenței medicale primite în alt stat membru. În privința informațiilor referitoare la asistența medicală transfrontalieră, se face o distincție clară între drepturile avute de pacienți în temeiul prezentei directive și drepturile ce derivă din regulamentele privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (f).
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora.	(1) Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora. Statele membre se asigură că organizațiile de pacienți, fondurile de asigurări de sănătate și furnizorii de asistență medicală sunt implicați în activitatea acestor puncte de contact naționale.
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera da (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(da) înregistrează toate activitățile din statul membru în care se desfășoară tratamentul pe baza articolelor 6, 7, 8, 9 și 15 și le comunică autorităților competente din statul membru în care se desfășoară tratamentul, furnizorii de asistență medicală oferind informațiile necesare de îndată ce le primesc.
Justificare
Pentru o desfășurare cât mai bună a procedurii.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre își acordă asistența reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive.	(1) Statele membre își acordă asistența reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive și încheie acorduri în acest sens.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local, precum și cooperarea în materie de tehnologia de informare și comunicare, asistență medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră.	(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel național, regional și local, precum și prin intermediul tehnologiilor informației și comunicării, și cu privire la asistența medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și încheie acorduri în acest sens.
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 15a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	ARTICOLUL 15a Regiunile de graniță
	Pentru a stabili în viitor, pe cât de eficient posibil, o politică privind asistența medicală, Comisia desemnează regiuni de graniță ca zone de testare unde inițiativele inovatoare privind asistența medicală transfrontalieră pot fi pe deplin testate, analizate și evaluate.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 20 – paragraful 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Comisia este responsabilă pentru colectarea informațiilor necesare pentru a înregistra fluxurile transfrontaliere de pacienți și medici, astfel încât să poată remedia prompt orice efecte adverse și să continue încurajarea efectelor pozitive. Comisia include aceste informații în raportul menționat la primul paragraf.

PROCEDURĂ

Titlu	Drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere
Referințe	COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)
Comisia competentă în fond	ENVI
Aviz emis de către                       Data anunțului în plen	ECON 2.9.2008
Raportor pentru aviz :                Data numirii	Harald Ettl 22.10.2008
Examinare în comisie	11.12.2008		20.1.2009
Data adoptării	9.3.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 0 7
Membri titulari prezenți la votul final	Zsolt László Becsey, Pervenche Berès, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Jonathan Evans, Elisa Ferreira, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Donata Gottardi, Benoît Hamon, Gunnar Hökmark, Sophia in ‘t Veld, Othmar Karas, Wolf Klinz, Kurt Joachim Lauk, Hans-Peter Martin, Gay Mitchell, Sirpa Pietikäinen, John Purvis, Bernhard Rapkay, Eoin Ryan, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Peter Skinner, Margarita Starkevičiūtė, Ivo Strejček, Ieke van den Burg, Cornelis Visser
Membri supleanți prezenți la votul final	Harald Ettl, Margaritis Schinas, Eva-Riitta Siitonen

AVIZ AL COMISIEI PENTRU INDUSTRIE, CERCETARE ŞI ENERGIE (17.2.2009)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

(COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD))

Raportoare pentru aviz: Françoise Grossetête

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

1) Contextul

Este important să fie clar delimitat domeniul de aplicare a prezentei propuneri de directivă, în vederea evitării oricărei confuzii sau oricărui amalgam de idei. Propunerea se referă exclusiv la mobilitatea pacienților. Aceasta nu se referă la mobilitatea cadrelor medicale. Nu este deci vorba despre aplicarea Directivei privind serviciile în sectorul sănătății.

În general, pacienții doresc să beneficieze de asistență medicală de calitate cât mai aproape de reședințele lor și cât mai repede posibil. Cu toate acestea, în anumite cazuri, cea mai adecvată asistență medicală este oferită în alt stat membru. Astfel, pacienții se pot deplasa pentru a beneficia de servicii de asistență medicală mai bune, mai rapide sau mai ieftine.

Înainte de a beneficia de asistență medicală, pacienții trebuie să dețină informații pentru a ști dacă diferitele servicii sunt de bună calitate, disponibile și adecvate; de asemenea, este important ca procedura administrativă care trebuie urmată să fie clară. Iar atunci când pacienții decid efectiv să beneficieze de asistență medicală în străinătate, trebuie garantată protecția adecvată a confortului și siguranței lor.

Contextul actual este caracterizat printr-o interdependență accentuată a sistemelor și politicilor privind sănătatea pe teritoriul Uniunii Europene.

Numeroși factori explică această evoluție, inclusiv creșterea circulației pacienților și a cadrelor medicale în UE (facilitată de hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene), așteptările comune ale populației de pe teritoriul Uniunii și răspândirea noilor tehnologii și tehnici medicale prin intermediul tehnologiilor informației.

2) Deficiențele sistemului actual în defavoarea pacienților

Cu toate acestea, incertitudinea juridică persistă. Curtea de Justiție a dezvoltat o jurisprudență care este pe alocuri contradictorie și a cărei aplicare, în plus, nu este uniformă în toate statele membre.

Prin urmare, este necesară clarificarea jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene cu privire la unele dintre hotărârile acesteia:

– fiecare cetățean are dreptul să beneficieze în alt stat membru, fără autorizație prealabilă, de asistența medicală în regim nespitalicesc, la care este îndreptățit în propriul stat membru și de rambursarea cheltuielilor corespunzătoare în limitele prevăzute de propriul sistem de rambursare. În ceea ce privește asistența medicală spitalicească, este necesară o autorizație prealabilă din partea sistemului de care aparține pacientul. Autorizația trebuie să îi fie acordată dacă sistemul în cauză nu poate garanta, într-un interval acceptabil din punct de vedere medical, asistența medicală de care pacientul are nevoie, ținând cont de starea acestuia. Și în acest caz, persoanei în cauză îi va fi rambursată o sumă cel puțin egală cu rambursarea prevăzută de către sistemul de care aparține.

Aceasta reafirmă competența națională în ceea ce privește aspectele organizatorice ale serviciilor de asistență medicală și de asigurări sociale.

Aceasta permite menținerea autorizației prealabile pentru serviciile cele mai dificile și mai costisitoare de asistență medicală spitalicească și, prin urmare, a capacității de reglementare și de planificare a statelor membre.

Nu este vorba despre armonizarea sistemelor de sănătate sau a regimurilor de asigurări sociale ale statelor membre ci, dimpotrivă, de întărirea certitudinii juridice a pacienților și de ameliorarea situațiilor existente în cadrul statelor membre.

Cu toate acestea, trebuie să ne întrebăm dacă directiva acordă suficientă atenție cazurilor concrete care afectează negativ viața concetățenilor noștri. Confruntați cu această complexitate, principalii beneficiari renunță uneori la exercitarea drepturilor lor. Trebuie întreprins totul pentru informarea pacienților, în special prin intermediul tuturor rețelelor europene de referință definite la articolul 15 din directivă, referitor la proceduri.

3) Necesitatea acțiunii

Oferind un cadru jurisprudenței Curții de Justiție și codificând-o, directiva conferă mai multă coerență și mai multă claritate drepturilor concrete ale pacienților. În niciun caz mobilitatea pacienților nu trebuie să provoace „dumping” între sistemele de asistență medicală, nici degradarea securității asistenței medicale.

Trebuie asigurată certitudinea juridică și susținută cooperarea dintre sistemele de sănătate naționale, și aceasta în interesul pacienților. Pentru realizarea acestor scopuri, este importantă ameliorarea dispozițiilor privind garantarea accesului la informații al pacienților și privind legitimitatea surselor de informare cu privire la oferta de asistență medicală, produsele farmaceutice și tratamentele medicale.

Comisia Europeană propune, de asemenea, crearea unei rețele a organismelor naționale însărcinate cu evaluarea tehnologiilor de sănătate (HTA) în vederea unei folosiri optime a noilor tehnologii pentru a se asigura servicii de asistență medicală sigure, eficiente și de calitate. Dacă această idee merită să fie sprijinită, modalitățile de funcționare a rețelei ar putea fi detaliate ulterior.

În aceeași măsură, este esențială asigurarea unei cooperări mai intense între serviciile medicale de urgență în vederea consolidării coordonării acestora. Acest fapt este cu atât mai evident în zonele transfrontaliere.

Dincolo de problematica asistenței medicale transfrontaliere, această inițiativă ar trebui să permită identificarea provocărilor și a reformelor necesare în domeniul serviciilor de sănătate.

AMENDAMENTE

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere	Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul accesului la o asistență medicală sigură, de înaltă calitate și eficientă, în condiții echitabile
Justificare
Se propune ca propunerea de directivă să nu se concentreze asupra mobilității pacientului, ci asupra celor trei aspecte fundamentale în jurul cărora Comisia afirmă că și-a structurat propunerea: principiile comune pentru toate sistemele de sănătate din UE, cooperarea europeană în materie de asistență medicală și un cadru specific pentru asistența medicală transfrontalieră.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) Prezenta directivă privind aplicarea drepturilor pacienților la asistență medicală transfrontalieră se aplică tuturor tipurilor de asistență medicală. Astfel cum s-a confirmat de către Curtea de Justiție, nici natura lor specială și nici modul lor de organizare sau finanțare nu le situează în afara sferei de aplicare a principiului fundamental al liberei circulații. În ceea ce privește asistența pe termen lung, directiva nu se aplică asistenței și sprijinului pentru familii sau persoane care se găsesc, pentru o perioadă lungă de timp, într-o anumită stare de nevoie. Nu se aplică, de exemplu, caselor rezidențiale, locuințelor, asistenței acordate persoanelor în vârstă sau copiilor de către asistenți sociali, îngrijitori voluntari sau profesioniști, alții decât cadrele medicale.	(9) Prezenta directivă privind aplicarea drepturilor pacienților la asistență medicală transfrontalieră se aplică tuturor tipurilor de asistență medicală. Astfel cum s-a confirmat de către Curtea de Justiție, nici natura lor specială și nici modul lor de organizare sau finanțare nu le situează în afara sferei de aplicare a principiului fundamental al liberei circulații. În ceea ce privește asistența pe termen lung, directiva nu se aplică asistenței și sprijinului pentru familii sau persoane care au, pentru o perioadă lungă de timp, anumite nevoi de îngrijire, sprijin sau asistență în măsura în care acestea implică tratament specific specializat sau ajutor furnizat de sistemul de securitate socială. Acestea acoperă, în special toate serviciile de asistență pe termen lung care sunt considerate necesare pentru a oferi persoanei ce are nevoie de îngrijire o viață cât mai deplină și mai independentă posibil. Prezenta directivă nu se aplică, de exemplu, caselor rezidențiale, locuințelor, asistenței acordate persoanelor în vârstă sau copiilor de către asistenți sociali, îngrijitori voluntari sau profesioniști, alții decât cadrele medicale.
Justificare
Acest amendament are rolul de a clarifica faptul că serviciile din domeniul asistenței sau îngrijirii sociale, al reabilitării în vederea recuperării capacității de muncă și al îngrijirii pe termen lung nu intră în sfera de aplicare a acestei directive.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 25
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(25) Prezenta directivă nu vizează instituirea dreptului la rambursarea costului tratamentului efectuat într-un alt stat membru, în cazul în care un astfel de tratament nu se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere al pacientului. De asemenea, prezenta directivă nu împiedică statele membre să își extindă regimurile de prestații de boală în natură la asistența medicală acordată într-un alt stat membru în conformitate cu dispozițiile acestuia.	(25) Prezenta directivă nu vizează instituirea dreptului la rambursarea costului tratamentului efectuat într-un alt stat membru, în cazul în care un astfel de tratament nu se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere al pacientului sau modificarea condițiilor privind respectivele drepturi, dacă acestea sunt prevăzute în legislația statului membru de afiliere. De asemenea, prezenta directivă nu împiedică statele membre să își extindă regimurile de prestații de boală în natură la asistența medicală acordată într-un alt stat membru în conformitate cu dispozițiile acestuia.
Justificare
Competențele cu privire la organizarea serviciilor de sănătate revin statelor membre, în conformitate cu articolul 152 din Tratatul CE.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 27
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(27) Prezenta directivă prevede, de asemenea, dreptul pacientului de a primi orice medicament autorizat în vederea comercializării în statul membru în care asistența medicală este acordată, chiar dacă medicamentul respectiv nu este autorizat în vederea comercializării în statul membru de afiliere, în cazul în care medicamentul respectiv este indispensabil pentru un tratament eficient efectuat într-un alt stat membru.	(27) Prezenta directivă prevede, de asemenea, dreptul pacientului de a primi orice medicament autorizat în vederea comercializării sau orice servicii de asistență medicală în statul membru în care asistența medicală este acordată, chiar dacă medicamentul respectiv sau serviciile de asistență medicală nu sunt disponibile în statul membru de afiliere, în cazul în care medicamentul respectiv este indispensabil pentru un tratament eficient efectuat într-un alt stat membru.
Justificare
Este important ca un pacient ce se află în alt stat membru decât cel de rezidență să poată beneficia și de servicii de asistență medicală și medicamente chiar dacă acestea nu sunt disponibile în statul membru de afiliere.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 43
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(43) Progresul continuu al medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății prezintă atât oportunități, cât și provocări pentru sistemele de sănătate ale statelor membre. Cooperarea cu privire la evaluarea noilor tehnologii medicale poate ajuta statele membre datorită economiilor la scară europeană, evitând suprapunerea eforturilor, și poate oferi o mai bună bază pentru utilizarea optimă a noilor tehnologii în vederea asigurării unei asistențe medicale sigure, de înaltă calitate și eficiente. Aceasta va contribui, de asemenea, la optimizarea pieței interne sporind la maximum viteza și amploarea răspândirii inovațiilor din medicină și a tehnologiilor medicale. Această cooperare necesită structuri de durată care să implice toate autoritățile relevante ale tuturor statelor membre și care să dezvolte proiectele pilot existente.	(43) Progresul continuu al medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății prezintă atât oportunități, cât și provocări pentru sistemele de sănătate ale statelor membre. Totuși, evaluarea tehnologiilor medicale, precum și posibilitatea de restricționare a accesului la noile tehnologii prin anumite decizii ale unor organisme administrative ridică un anumit număr de probleme sociale fundamentale, cu privire la care trebuie să-și aducă contribuția un grup extins de actori interesați și în vederea cărora este necesară instituirea unui model de guvernanță viabil. Prin urmare, orice formă de cooperare ar trebui să includă nu numai autoritățile competente din toate statele membre, ci și toți actorii interesați, inclusiv cadrele medicale, reprezentanții pacienților și sectorul industrial. În plus, cooperarea ar trebui să se bazeze pe principii viabile de bună guvernanță, cum ar fi transparența, deschiderea, obiectivitatea și imparțialitatea procedurilor. Comisia ar trebui să garanteze că doar organismele de evaluare a tehnologiilor medicale care respectă aceste principii pot fi incluse în rețea.
Justificare
Schimbul de informații dintre organismele de evaluare a tehnologiilor medicale presupune și necesită punerea în aplicare a unor principii de bună practică (cum ar fi buna guvernanță, transparența și participarea părților interesate) în cadrul evaluărilor realizate de statele membre. Evaluarea tehnologiilor medicale trebuie, prin urmare, să respecte criteriile de deschidere și de obiectivitate și trebuie să aibă la bază dialogul și implicarea actorilor interesați, inclusiv pacienții și sectorul industrial.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 45
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(45) În mod special, Comisiei ar trebui să i se confere competența de a adopta următoarele măsuri: o listă de tratamente, altele decât cele care necesită ședere peste noapte în spital, care să facă obiectul aceluiași regim ca și asistența medicală spitalicească; măsuri însoțitoare de excludere a categoriilor specifice de medicamente sau substanțe de la recunoașterea prescripțiilor emise într-un alt stat membru, prevăzute în prezenta directivă; o listă de criterii și condiții specifice care trebuie îndeplinite de rețelele europene de referință; procedura de înființare a rețelelor europene de referință. Deoarece măsurile respective au un caracter general și vizează modificarea unor elemente neesențiale din prezenta directivă sau completarea acesteia prin adăugarea unor noi elemente neesențiale, acestea ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.	(45) În mod special, autorităților competente din statele membre ar trebui să li se confere competența de a adopta următoarele măsuri: o listă de tratamente, altele decât cele care necesită ședere peste noapte în spital, care să facă obiectul aceluiași regim ca și asistența medicală spitalicească; măsuri însoțitoare de excludere a categoriilor specifice de medicamente sau substanțe de la recunoașterea prescripțiilor emise într-un alt stat membru, prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Articolul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente.	Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente, garantând un acces echitabil al cetățenilor Uniunii la această asistență și respectând competențele naționale de organizare și prestare a serviciilor de asistență medicală.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său.	Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală definite la articolul 4, care nu sunt garantate prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială[1].
	___________ 1 JO L 166, 30.4.2004, p. 1.
Justificare
Prin suprapunerea directivei și a regulamentelor, este permisă stabilirea a două sisteme paralele de asistență medicală transfrontalieră, în conformitate cu regulamentele privind coordonarea sistemelor de securitate socială și cu prezenta directivă, ceea ce ar crea incertitudine juridică. Ar trebui bine definite limitele domeniului de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și cel al prezentei directive.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Prezenta directivă nu este aplicabilă serviciilor orientate, în special, către îngrijirea pe termen lung. Acestea includ, în special, servicii prestate pe parcursul unei perioade lungi de timp menite să acorde asistență persoanelor pentru organizarea generală a vieții lor zilnice.
Justificare
Acest amendament are rolul de a clarifica faptul că serviciile din domeniul asistenței sau îngrijirii sociale, al reabilitării în vederea recuperării capacității de muncă și al îngrijirii pe termen lung nu intră în sfera de aplicare a acestei directive.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 4 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) „asistență medicală” reprezintă un serviciu medical furnizat de către sau sub supravegherea unui cadru medical în exercițiul profesiei sale și fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare al acestuia la nivel național și nici de caracterul său public sau privat;	(a) „asistență medicală” reprezintă un serviciu medical furnizat pacienților pentru evaluarea, menținerea sau refacerea stării lor de sănătate. În sensul articolelor 6 - 11, „asistență medicală” înseamnă tratamente care se numără printre prestațiile medicale prevăzute de legislația statului membru de afiliere;
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 4 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistență medicală își are reședința, sediul sau este înregistrat;	(b) „asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat;
Justificare
Ca și în cazul considerentului (10), se consideră că noțiunea de asistență transfrontalieră ar include atât mobilitatea propriu-zisă a pacientului, cât și mobilitatea serviciilor de sănătate care pot fi furnizate la distanță. Se consideră că nu este oportună referirea la furnizorii de asistență medicală la acest articol.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 4 – litera g
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(g) „persoană asigurată” reprezintă:	(g) „persoană asigurată” înseamnă o persoană care este asigurată în conformitate cu definiția de la articolul 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
(i) până la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004: o persoană care este asigurată în conformitate cu dispozițiile articolelor 1, 2 și 4 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.
(ii) de la data aplicării Regulamentului (CE) nr. 883/2004: o persoană care este asigurată în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004;
Justificare
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 intră în vigoare la 1 ianuarie 2009.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Capitolul II – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
AUTORITĂȚILE DIN STATUL MEMBRU RESPONSABILE CU RESPECTAREA PRINCIPIILOR COMUNE ALE ASISTENȚEI MEDICALE	STATELE MEMBRE RESPONSABILE CU RESPECTAREA PRINCIPIILOR COMUNE ALE ASISTENȚEI MEDICALE
Justificare
Dacă este utilizat, termenul „autorități” ar trebui definit.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 5 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Responsabilitățile autorităților statului membru în care se desfășoară tratamentul	Responsabilitățile statului membru în care se desfășoară tratamentul
Justificare
Amendamentul urmărește consecvența cu amendamentul la titlul Capitolul II.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și ținând seama de principiile universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:	(1) În cazul în care se acordă asistență medicală într-un stat membru altul decât cel în care pacientul este afiliat, tratamentul se realizează în conformitate cu legislația statului membru în care este aplicat tratamentul. Asistența medicală este prestată în conformitate cu normele de calitate și siguranță și cu orientările definite de statul membru în care este realizat tratamentul. Respectivul stat membru trebuie să garanteze că:
Justificare
Această reformulare consolidează principiul conform căruia organizarea și acordarea asistenței medicale intră în sfera competenței naționale a statelor membre. Principiile universalității, calității, echității și solidarității asistenței medicale ar trebui incluse la articolul 1 referitor la obiectivele directivei.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) există mecanisme pentru a garanta faptul că furnizorii de asistență medicală au capacitatea de a respecta standardele menționate, ținând seama de medicina internațională și de bunele practici medicale general recunoscute;	(a) există mecanisme pentru a garanta faptul că furnizorii de asistență medicală și serviciile medicale de urgență au capacitatea de a respecta standardele menționate, ținând seama de evoluțiile medicinei internaționale și de bunele practici medicale general recunoscute;
Justificare
Este important ca standardele de calitate să se aplice și serviciilor medicale de urgență.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală este monitorizată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;	(b) aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală și de către serviciile medicale de urgență este monitorizată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinei și al tehnologiei în domeniul sănătății;
Justificare
Este important ca standardele de calitate să se aplice și serviciilor medicale de urgență.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Pornind de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății, Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează orientări pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în măsura în care aceste acțiuni sunt necesare pentru a facilita furnizarea de asistență medicală transfrontalieră.	eliminat
Justificare
Este preferabil să se elimine acest alineat, întrucât modul în care au fost elaborate orientările de către Comisie afectează în mod direct competențele naționale exclusive din domeniul organizării și acordării asistenței medicale.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.	(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. Pacienții au dreptul la rambursare pentru metodele de tratament, chiar dacă acestea nu sunt rambursate în statul lor membru, cu condiția ca acestea să fie rambursate în statul membru gazdă și metoda să fie recunoscută de știința medicală internațională.
Justificare
Statele membre trebuie să aibă dreptul de a-și concepe propriile sisteme de securitate socială. Cu toate acestea, metoda de tratament utilizată este adesea o chestiune de practică în cadrul profesiei medicale, în funcție de formare și de specializare. Acest lucru nu ar trebui să constituie un principiu director în stabilirea rambursării, care ar trebui să depindă de rezultatele obținute pentru pacient. Aceasta nu afectează nivelul de rambursare, ci doar oferă pacienților o libertate mai mare de alegere, care este foarte importantă în cazul pacienților cu afecțiuni necunoscute sau rare.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Un resortisant al unui stat membru poate fi afiliat la sistemul de asigurări de sănătate dintr-un alt stat membru decât cel de rezidență pe bază de contribuție la respectivul sistem.
Justificare
Sprijinul acordat cetățenilor care se află în alte State Membre decât statul de rezidență, înseamnă ca aceștia să aibă acces la sistemul de sănătate dintr-un alt stat membru decât cel de rezidență.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.	(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul aceleiași afecțiuni în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.
Justificare
Statele membre trebuie să aibă dreptul de a-și concepe propriile sisteme de securitate socială. Cu toate acestea, metoda de tratament utilizată este adesea o chestiune de practică în cadrul profesiei medicale, în funcție de formare și de specializare. Acest lucru nu ar trebui să constituie un principiu director în stabilirea rambursării, care ar trebui să depindă de rezultatele obținute pentru pacient. Aceasta nu afectează nivelul de rambursare, ci doar oferă pacienților o libertate mai mare de alegere, care este foarte importantă în cazul pacienților cu afecțiuni necunoscute sau rare.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Pacienților care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistență medicală sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.	(5) Pacienților care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistență medicală sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE. Datele se transmit doar cu acordul expres, exprimat în scris, al pacientului sau al familiei acestuia.
Justificare
Este foarte important ca transmiterea datelor cu caracter personal să se facă doar cu acordul expres, exprimat în scris, al pacientului sau al familiei acestuia.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Se iau măsurile necesare pentru a permite cetățenilor UE care suferă accidente sau care se află în alte situații de urgență medicală în alte state membre să primească asistență medicală de urgență de înaltă calitate.
Justificare
Colaborarea nu ar trebui să se limiteze la accidente, ci ar trebui să se aplice și altor urgențe medicale.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească reprezintă:	(1) În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească și asistența medicală specializată în conformitate cu definiția prevăzută în legislația statului membru de afiliere reprezintă, asistența medicală care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament specializat și costisitor sau asistența medicală care implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.
(a) asistența medicală care necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital.
(b) asistența medicală, inclusă într-o listă specifică, care nu necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital. Lista respectivă este limitată la:
- asistența medicală care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor; sau
- asistența medicală care implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3).	(2) Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către statul membru de afiliere sau de către autoritățile sale competente, în funcție de caracteristicile specifice ale organizării sale.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 8 – punctul 3 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) scopul sistemului este să abordeze fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol și să-l împiedice să submineze în mod grav sau să poată submina în mod grav:	(b) scopul sistemului este să abordeze fluxul important de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol și să-l împiedice să submineze sau să poată submina:
(i) echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; și/sau	(i) echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; și/sau
(ii) planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul statului membru în cauză.	(ii) planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul asistenței medicale pentru a evita supraîncărcarea, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratament sau a competenței medicale pe teritoriul statului membru în cauză.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) Autoritățile competente ale statului membru de afiliere stabilesc criterii pentru a identifica cazurile în care echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru sau planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul asistenței medicale sunt subminate sau pot fi subminate.
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar și proporțional pentru a evita un astfel de impact și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.	(4) Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar și proporțional și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.
Justificare
Amendamentul urmărește consecvența cu amendamentul la articolul 8 alineatul (3).
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Statul membru în cauză pune la dispoziția publicului toate informațiile relevante privind sistemele de autorizare prealabilă introduse în temeiul dispozițiilor de la alineatul (3).	(5) Statul membru de afiliere pune la dispoziția publicului lista spitalelor și a serviciilor de asistență medicală specializată, precum și toate informațiile relevante privind sistemele de autorizare prealabilă introduse în temeiul dispozițiilor de la alineatul (3).
Amendamentul  30 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Sistemul de autorizare prealabilă nu ar trebui să se aplice în cazul bolilor acute și al urgențelor, pentru care este esențial să se acționeze prompt. În plus, obligația de a solicita autorizare prealabilă este eliminată în cazul unui transfer dintr-un spital în alt spital aflat într-un stat membru diferit.
Justificare
Autorizarea prealabilă nu se poate aplica în cazurile bolilor acute. Urgențele trebuie abordate separat, deoarece autorizarea prealabilă nu poate fi obținută în aceste cazuri. De asemenea, în cazul pacienților internați nu există în general posibilitatea de a aștepta asumarea costurilor.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5b) În cazul oricărei cereri de autorizare depuse de o persoană asigurată, pentru a primi asistență medicală în alt stat membru, statul membru de afiliere verifică dacă au fost îndeplinite condițiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și, dacă acestea sunt îndeplinite, acordă autorizația prealabilă în conformitate cu regulamentul în cauză.
Justificare
Propunerea de directivă este în contradicție cu regulile existente privind coordonarea regimurilor de securitate socială. Dacă directiva s-ar suprapune cu regulamentele existente, s-ar permite stabilirea a două sisteme paralele de asistență medicală transfrontalieră. În fapt, se creează un sistem dual fiindcă propunerea nu numai că nu reușește să identifice aspectele neacoperite de regulament, ci pune accentul, în special pe acele aspecte pe care acesta le acoperă deja.
Amendamentul  32 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5c) În orice caz, statul membru poate refuza acordarea autorizației prealabile dacă același tratament poate fi oferit pe teritoriul său într-un interval justificat din punct de vedere medical, luând în considerare starea de sănătate actuală a pacientului în cauză și evoluția probabilă a bolii acestuia.
Justificare
Se propune ca autoritatea națională de sănătate să aibă responsabilitatea (prin autorizare prealabilă) de a asigura că asistența medicală este acordată cetățenilor de către cadre medicale și în centre de sănătate la standarde adecvate de calitate și de siguranță.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative privind recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru legate de orice autorizare prealabilă menționată la articolul 8 alineatul (3), rambursare a costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru, precum și alte condiții sau formalități menționate la articolul 6 alineatul (3), se întemeiază pe criterii nediscriminatorii, obiective, publicate în prealabil și care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit. Indiferent de situație, unei persoane asigurate i se acordă întotdeauna autorizarea, în conformitate cu regulamentele privind coordonarea securității sociale menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (f), de fiecare dată când sunt îndeplinite condițiile articolului 22 alineatul (1) litera (c) și ale articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul 1408/71.	(1) Statul membru de afiliere garantează faptul că procedurile administrative privind recurgerea la asistență medicală într-un alt stat membru legate de orice autorizare prealabilă menționată la articolul 8 și suportarea costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru se întemeiază pe criterii nediscriminatorii, obiective, publicate în prealabil și care sunt necesare și proporționale cu obiectivul urmărit.
Justificare
În interesul clarității juridice în ceea ce privește directiva și regulamentul.
Amendamentul  34 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Aceste sisteme procedurale sunt ușor accesibile și capabile să asigure prelucrarea solicitărilor în mod obiectiv și imparțial, în termene stabilite și făcute publice în prealabil de către statele membre.	(2) Aceste sisteme procedurale sunt ușor accesibile și capabile să asigure prelucrarea solicitărilor în mod obiectiv și imparțial, în termene maxime stabilite și făcute publice în prealabil de către statele membre. Pentru soluționarea acestor cereri, se ține seama de caracterul urgent al fiecărui caz și de circumstanțele individuale.
Justificare
Este esențial să se mențină situația actuală, în care cadrele medicale din sectorul public (în special cele implicate în asistența medicală primară, care au rolul de gardieni ai sistemului) să decidă cu privire la necesitatea acordării asistenței medicale pacienților în alte state membre, pentru a se evita situațiile în care asistența medicală este acordată inutil.
Autorizarea prealabilă poate fi percepută de cetățeni drept o restricționare a drepturilor acestora la mobilitate transfrontalieră, deși în realitate aceasta reprezintă o garanție pentru cetățenii care călătoresc pentru a se supune unui tratament.
Amendamentul  35 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În stabilirea termenelor pentru procesarea solicitărilor de a recurge la asistență medicală într-un alt stat membru, statele membre iau în considerare:	eliminat
(a) starea patologică specifică,
(b) gradul durerii pacientului,
(c) natura invalidității pacientului,
(d) capacitatea pacientului de a desfășura o activitate profesională.
Justificare
Amendamentul urmărește consecvența cu amendamentul la articolul 9 alineatul (2).
Amendamentul  36 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera da (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(da) facilitează accesul pacienților la rețelele europene de referință menționate la articolul 15.
Justificare
Participarea la rețelele europene de referință este condiționată de respectarea condițiilor menționate la articolul 15 din directivă. Acestea ar putea să împiedice participarea anumitor state membre, fapt ce ar fi în defavoarea pacienților din aceste state membre care suferă de boli tratate de centrele de referință.
Amendamentul  37 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local, precum și cooperarea în materie de tehnologia de informare și comunicare, asistență medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră.	(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local, precum și cooperarea în materie de tehnologia de informare și comunicare, asistență medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră. Acest lucru se aplică, în special cazurilor care necesită îngrijiri medicale de urgență, cu scopul de a asigura, mai ales, buna funcționare a serviciilor de ambulanță și de salvare.
Justificare
În cazul accidentelor sau îndeosebi al altor urgențe medicale, cooperarea transfrontalieră, în special în domeniul serviciilor de salvare, ar trebui să funcționeze fără piedici, astfel încât să nu apară întârzieri cauzate de obstacolele birocratice.
Amendamentul  38 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 2 – litera fa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fa) crearea de instrumente care să permită utilizarea optimă a resurselor în materie de asistență medicală în caz de accidente grave, în special în zonele transfrontaliere.
Justificare
Accidentele grave care necesită acordarea de îngrijiri medicale de urgență trebuie luate în considerare de către rețelele europene de referință.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 15 – alineatul 3 – litera a – subpunctul ixa (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ixa) întrețin relații adecvate și eficiente cu furnizorii de tehnologii;
Justificare
Centrele de referință sunt menite să accelereze difuzarea tehnologiilor medicale inovatoare, însă textul nu face nicio referire la relațiile cu furnizorii de tehnologii, care reprezintă o sursă importantă de inovare.
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile specifice necesare pentru realizarea interoperabilității sistemelor de tehnologia informației și comunicare din domeniul asistenței medicale, aplicabile atunci când statele membre decid să le introducă. Aceste măsuri reflectă evoluțiile tehnologiilor din domeniul sănătății și din medicină și respectă dreptul fundamental la protecția datelor personale în conformitate cu legislația aplicabilă. Măsurile specifică în special standardele și terminologia necesare pentru interoperabilitatea sistemelor relevante de tehnologia informației și comunicare în vederea asigurării unei furnizări sigure, de înaltă calitate și eficiente de servicii medicale transfrontaliere.	eliminat
Justificare
Gestionarea politică a asistenței medicale nu înseamnă, de exemplu, implicarea în modul în care ar trebui realizate intervențiile medicale. Aceasta ar trebui să însemne stabilirea de linii directoare, realizarea unor evaluări a eficienței, consilierea cu privire la aspectele financiare și monitorizarea calității pentru asigurarea unui nivel acceptabil și conform politicii de sănătate. Statele membre și-au organizat sistemul de asistență medicală într-un mod sigur și fiabil. Asistența medicală, inclusiv evaluarea noilor produse și metode, ar trebui gestionată în continuare la nivel național, în caz contrar existând riscul măririi birocrației.
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 17 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Cooperarea privind gestionarea noilor tehnologii medicale	Cooperarea privind gestionarea tehnologiilor medicale
Justificare
Evaluările trebuie să se aplice tuturor tehnologiilor medicale, inclusiv tehnologiilor existente. Acest lucru poate facilita o bună alocare a resurselor sistemelor de sănătate ale statelor membre. În anumite cazuri, fondurile destinate tehnologiilor existente ar putea fi realocate noilor tehnologii.
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Comisia stabilește, în acord cu Parlamentul European, un cadru operațional privind rețeaua menționată la alineatul (1), bazat pe principiile bunei guvernanțe, inclusiv transparența procedurilor, obiectivității și imparțialității procedurilor, precum și pe participarea actorilor din toate grupurile sociale interesate, inclusiv medici, pacienți și reprezentanți ai sectorului industrial.
Justificare
Pentru a se garanta faptul că cooperarea instituțională dintre autoritățile naționale sau organismele de evaluare a tehnologiilor medicale conduce la un proces decizional echilibrat, informat și transparent, rețeaua trebuie să fie deschisă participării părților interesate.
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Obiectivele rețelei de evaluare a tehnologiilor medicale sunt:	(2) Obiectivele rețelei de evaluare a tehnologiilor medicale sunt:
(a) sprijinirea cooperării dintre autoritățile sau organismele naționale;	(a) identificarea de metode pe termen lung pentru stabilirea unui echilibru între obiectivele privind sănătatea publică și accesul la medicamente, recompensarea inovațiilor și gestionarea bugetelor din domeniul sănătății;
	(aa) dezvoltarea de proceduri și metodologii transparente prin care să se urmărească aceste obiective;
	(ab) asigurarea participării tuturor părților interesate, în special a pacienților, a comunității medicale și a sectorului industrial, la alegerile care pot influența sănătatea publică, inovarea și competitivitatea Europei pe termen mediu și lung;
(b) sprijinirea furnizării în timp util de informații obiective, fiabile, transparente și transferabile privind eficiența pe termen scurt și pe termen lung a tehnologiilor medicale și favorizarea schimbului eficient al acestor informații între autoritățile sau organismele naționale.	(b) sprijinirea furnizării în timp util de informații obiective, fiabile, transparente și transferabile privind eficiența pe termen scurt și pe termen lung a tehnologiilor medicale și favorizarea schimbului eficient al acestor informații între autoritățile sau organismele naționale;
	(ba) luarea în considerare a naturii și tipului informațiilor care pot face obiectul unui schimb de informații.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statele membre desemnează autoritățile sau organismele implicate în rețea, astfel cum se menționează la alineatul (1), și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale autorităților sau organismelor respective.	(3) Statele membre, ținând seama de evaluarea eficienței tehnologiilor medicale, desemnează autoritățile sau organismele implicate în rețea, astfel cum se menționează la alineatul (1), și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale autorităților sau organismelor respective.
Justificare
Comisia se asigură că rețeaua adoptă principiile de bună guvernanță. Astfel, toți actorii implicați în evaluarea tehnologiilor medicale vor fi în măsură să sprijine deciziile luate.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înființarea și gestionarea acestei rețele și specifică natura și tipul informațiilor care urmează a fi schimbate.	(4) În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înființarea, gestionarea și transparența acestei rețele.
Justificare
Rețeaua trebuie să funcționeze în mod transparent pentru ca deciziile luate în urma schimbului de informații să fie credibile. Rețeaua trebuie să stabilească tipul informațiilor care pot face obiectul unui schimb de informații. Toți participanții la rețea trebuie să fie implicați în această discuție, care trebuie să reprezinte una dintre primele activități ale rețelei.
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 17 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Rețeaua menționată la alineatul (1) consultă reprezentanții sectorului industrial, grupurile de pacienți și comunitatea medicală și asigură implicarea activa a acestora.
Justificare
Pentru a se garanta faptul că cooperarea instituțională dintre autoritățile naționale sau organismele de evaluare a tehnologiilor medicale conduce la un proces decizional echilibrat, informat și transparent, rețeaua trebuie să fie deschisă participării părților interesate.

PROCEDURĂ

Titlu	Drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere
Referințe	COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)
Comisia competentă în fond	ENVI
Aviz emis de către        Data anunțului în plen	ITRE 2.9.2008
Raportor pentru aviz        Data numirii	Françoise Grossetête 25.9.2008
Examinare în comisie	5.11.2008		2.12.2008		20.1.2009
Data adoptării	17.2.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	25 9 1
Membri titulari prezenți la votul final	Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Dragoș Florin David, Pilar del Castillo Vera, Den Dover, Lena Ek, Nicole Fontaine, Adam Gierek, Norbert Glante, Fiona Hall, David Hammerstein, Rebecca Harms, Erna Hennicot-Schoepges, Mary Honeyball, Werner Langen, Pia Elda Locatelli, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Atanas Paparizov, Miloslav Ransdorf, Paul Rübig, Patrizia Toia, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras, Dominique Vlasto
Membri supleanți prezenți la votul final	Alexander Alvaro, Ivo Belet, Zdzisław Kazimierz Chmielewski, Neena Gill, Robert Goebbels, Françoise Grossetête, Gunnar Hökmark, Pierre Pribetich, John Purvis, Silvia-Adriana Țicău

13.2.2009

• [1]  

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere

(COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD))

Raportoare: Diana Wallis

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Raportoarea salută sporirea gradului de certitudine juridică prin hotărârile Curţii de Justiţie privind dreptul pacienţilor de a primi asistenţă medicală într-un alt stat membru decât cel de origine. Raportoarea subliniază că această chestiune este de o importanţă directă pentru viaţa cotidiană şi bunăstarea multor cetăţeni ai UE, dat fiind în special indicele din ce în ce mai ridicat de îmbătrânire a populaţiei.

Raportoarea confirmă alegerea temeiului juridic şi constată că propunerea de directivă respectă principiul subsidiarităţii. Aceasta ar trebui să aibă rolul de a proteja sistemele naţionale de sănătate şi de a înlătura preocupările cu privire la impactul propunerii de directivă asupra finanţării viitoare a acestor sisteme.

Raportoarea observă în continuare importanţa interacţiunii dintre directivă şi Regulamentul nr. 1408/71[1] şi rolul complementar al acesteia. Într-adevăr, este important să ia în considerare faptul că propunerea nu urmăreşte să înlocuiască actualul cadru privind asistenţa medicală transfrontalieră menţionat în respectivul regulament. În fapt, Regulamentul nr. 1408/71 organizează coordonarea sistemelor de securitate socială, în timp ce dispoziţiile privind drepturile prevăzute în propunerea de directivă şi în Regulamentul nr. 1408/71 constituie mecanisme alternative pentru suportarea cheltuielilor medicale efectuate într-un alt stat membru. Ca urmare, pacientul trebuie să facă o alegere: persoana asigurată fie beneficiază de mecanismul prevăzut în acest regulament, fie optează pentru sistemul stabilit în propunerea de directivă.

Propunerea de directivă va acorda cetăţenilor UE dreptul de a solicita îngrijiri nespitaliceşti pe teritoriul altui stat membru fără a fi necesară obţinerea unei autorizaţii prealabile emise de propriul sistem naţional de sănătate. Pacienţii vor trebui mai întâi să plătească pentru îngrijire şi apoi să solicite rambursarea de către sistemele naţionale. Conform propunerii, rambursarea va acoperi costurile îngrijirilor medicale care ar fi fost rambursate de sistemul naţional de securitate socială dacă îngrijirile ar fi fost acordate pe teritoriul naţional.

Având în vedere faptul că directiva ridică o serie de probleme de drept internaţional privat (cererile de despăgubiri izvorâte din prestarea de îngrijiri medicale pot fi atât în răspundere delictuală cât şi contractuală), raportoarea a depus eforturi considerabile pentru a sublinia că sunt aplicabile normele comunitare privind competenţa şi legea aplicabilă. Nu există incompatibilităţi cu Regulamentele Roma I[2] sau Roma II[3].

Acestea fiind spuse, raportoarea ar dori să sublinieze o chestiune pendinte, şi anume că Parlamentul aşteaptă studiul promis de Comisie privind prejudiciul în cazuri de vătămare corporală. Ţinând cont de acest aspect, raportoarea a considerat adecvat să includă în propunerea de directivă un considerent luat din Regulamentul Roma II referitor la prejudiciu.

În final, în ceea ce priveşte competenţa şi domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles I[4], raportoarea consideră că, dacă sunt îndeplinite condiţiile enunţate în hotărârea Curţii de Justiţie în cauza Odenbreit[5], partea vătămată, victimă a neglijenţei medicale, ar trebui să poată introduce o acţiune directă împotriva asiguratorului acestuia/acesteia în statul membru în care îşi are domiciliul persoana vătămată.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Propunere de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere	Propunere de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor de acces la o asistenţă medicală sigură, de înaltă calitate şi eficientă, în condiţii echitabile
Justificare
El marco específico para la asistencia sanitaria afecta sólo a una minoría de pacientes, mientras que la mejora de la calidad y seguridad de la asistencia, así como la cooperación entre EEMM son cuestiones que redundarán en beneficio de la generalidad de los ciudadanos y se considera que deberían constituir el núcleo principal de la propuesta.
Se propone que la asistencia sanitaria transfronteriza no sea presentada como un ideal en la propuesta de directiva, sino como una segunda opción a considerar si no es posible la asistencia sanitaria en el lugar de residencia del ciudadano. Debe quedar claro que el objetivo es que el ciudadano pueda acceder a una asistencia sanitaria segura y de la mayor calidad lo más cerca posible de su lugar de residencia.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 16a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(16a) Fără a aduce atingere dispoziţiilor de mai sus, în cazul cererilor de despăgubiri pretinse în temeiul răspunderii contractuale sau necontractuale, legea aplicabilă se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I)1 şi ale Regulamentului (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II)2. Competenţa judiciară ar trebui stabilită în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială3, înţelegându-se că părţile vătămate pot introduce o acţiune directă împotriva asiguratorului lor în statul membru în care acestea îşi au domiciliul, în cazul în care îndeplinesc condiţiile necesare.
	1JO L 177, 4.7.2008, p. 6. 2JO L 199, 31.7.2007, p. 40. 3JO L 12, 16.1.2001, p. 1.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Articolul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă stabileşte un cadru general pentru furnizarea unei asistenţe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate şi eficiente.	Prezenta directivă stabileşte un cadru general pentru accesul cetăţenilor UE la asistenţă medicală sigură, de înaltă calitate şi eficientă, în condiţii echitabile şi creează mecanisme de cooperare între state membre în materie de asistenţă medicală, respectând competenţele naţionale referitoare la organizarea şi acordarea asistenţei medicale.
Justificare
Se propone que el objetivo de la propuesta no se centre en abordar la movilidad de los pacientes, sino que su núcleo fundamental sean los otros 2 ejes en los que la Comisión Europea dice estructurar la propuesta: principios comunes a todos los sistemas sanitarios de la UE y cooperación europea en el ámbito de la salud.
La actual propuesta, centrada en la movilidad de pacientes, podría considerarse beneficiosa por un determinado perfil de ciudadanos (con alto poder adquisitivo, informados, con conocimiento de idiomas), pero se trata de una minoría de ciudadanos.
No obstante, la propuesta descuida las necesidades de la mayoría de los ciudadanos (perfil: sin recursos suficientes para adelantar el coste de la atención sanitaria prestada en otro EM, sin conocimientos suficientes de idiomas, sin suficiente información para poder desplazarse a otros EEMM) y genera inequidades.
Se propone que la propuesta no se centre en abordar la movilidad de pacientes (que sólo afecta a una minoría), sino en mejorar la calidad y seguridad de la asistencia, así como en la cooperación entre EEMM, aspectos que redundarán en beneficio de la generalidad de los ciudadanos.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională sau o garanţie sau un acord similar, echivalente sau asemănătore în ceea ce priveşte scopul lor, adecvate naturii şi importanţei riscului tratamentului furnizat pe teritoriul statelor membre;	(e) există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională suficiente şi eficiente sau o garanţie sau un acord similar, adecvate naturii şi importanţei riscului tratamentului furnizat pe teritoriul statelor membre;
Justificare
Problema constă în faptul că textul eliminat ar putea legitima elaborarea unor sisteme de indemnizare discreţionare.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Articolul 11 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Normele aplicabile asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru	Normele aplicabile asistenţei medicale acordate într-un alt stat membru, precum şi legea aplicabilă în cazul oricăror despăgubiri pretinse în temeiul răspunderii contractuale sau necontractuale
Justificare
În cadrul acestei dispoziţii este necesar să se facă distincţia între normele care se aplică serviciilor de asistenţă medicală şi legea aplicabilă tuturor cererilor de despăgubiri care ar putea rezulta din prestarea serviciilor respective.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care asistenţa medicală este acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistenţă medicală îşi are domiciliul, este înregistrat sau stabilit, un astfel de serviciu de asistenţă medicală este furnizat în conformitate cu legislaţia statului membru în care se desfăşoară tratamentul, conform articolului 5.	(Nu priveşte versiunea în limba română.)
Amendamentul  7 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) În cazurile în care dispoziţiile sanitare dintr-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat dau naştere la cereri de despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau necontractuale, legea aplicabilă se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 593/2008 şi ale Regulamentului (CE) nr. 864/2007. Competenţa judiciară se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001, înţelegându-se că părţile vătămate pot introduce o acţiune directă împotriva asiguratorului lor în statul membru în care acestea îşi au domiciliul, în cazul în care îndeplinesc condiţiile necesare.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera da (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(da) furnizează informaţii şi asistenţă pacienţilor în calitate de părţi vătămate, în cazul în care aceştia introduc o acţiune directă împotriva asiguratorului în statul membru în care îşi au domiciliul.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Punctul de contact naţional din statul membru de afiliere furnizează, pacienţilor care solicită acest lucru, coordonatele de contact ale punctelor de contact naţionale din alte state membre.
Justificare
Como se ha indicado en relación con el 10, este art. impone a los Estados miembros obligación de informar sobre datos en poder de otros EEMM, lo que supone una sobrecarga excesiva para los primeros. Además, para que la información fuera útil para los ciudadanos, se requeriría de una actualización continua, lo cual parece inviable. Entendemos que bastaría con que cada Estado miembro se responsabilizase de facilitar información en relación con la asistencia sanitaria prestada en su propio territorio y, en todo caso, facilitara información relativa a los datos de contacto de los puntos nacionales de contacto de otros Estados miembros.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre îşi acordă asistenţa reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive.	(1) Statele membre îşi acordă asistenţa reciprocă necesară pentru punerea în aplicare a prezentei directive, în cooperare cu autorităţile locale şi regionale, atunci când acestea sunt responsabile de sistemul de sănătate.

PROCEDURA

Titlu	Aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere
Referinţe	COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)
Comisia competentă în fond	ENVI
Aviz emis de către Data anunţului în plen	JURI 2.9.2008
Raportor pentru aviz : Data numirii	Diana Wallis 22.9.2008
Examinare în comisie	20.1.2009
Data adoptării	12.2.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	14 7 3
Membri titulari prezenţi la votul final	Alin Lucian Antochi, Marek Aleksander Czarnecki, Bert Doorn, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Neena Gill, Klaus-Heiner Lehne, Alain Lipietz, Manuel Medina Ortega, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis, Rainer Wieland, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Sharon Bowles, Mogens Camre, Jean-Paul Gauzès, Kurt Lechner, Arlene McCarthy, Georgios Papastamkos, Jacques Toubon
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Michael Cashman, Helga Trüpel

• [1]  Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea sistemelor de securitate socială pentru persoanele angajate şi pentru familiile acestora circulând în interiorul Comunităţii, JO L 148, 5.6.1974, p. 35.
• [2]  Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I), JO L 177, 4.7.2008, p. 6.
• [3]  Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11.07.07 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II), JO L 199, 31.07.07, p. 40.
• [4]  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, JO L 12, 16.01.2001, p. 1.
• [5]  Cauza C-463/06 FBTO Schadeverzekering c. Odenbreit [2007] ECR I-11321.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU DREPTURILE FEMEII ŞI EGALITATEA DE GEN (11.2.2009)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

(COM(2008)0414 – C6‑0257/2008 – 2008/0142(COD))

Raportoare pentru aviz : Anna Záborská

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Respectarea complementarității femeilor și a bărbaților, aplicarea principiului echității

În momentul în care legislatorul european legiferează cu privire la drepturile pacienților, ar trebui să pună în aplicare principiul echității. Femeile și bărbații sunt complementari. Nimeni nu contestă faptul că nevoile medicale sunt exprimate diferit la femei și la bărbați. Perenității valorilor fundamentale comune ale sistemelor de sănătate din UE, adoptate de Consiliu în iunie 2006, și anume universalitatea, accesul la îngrijiri de calitate, echitatea și solidaritatea, i se adaugă principiul „egalității în domeniul sănătății”, care presupune că bărbații și femeile trebuie să fie tratați în mod egal în cazul în care au nevoi comune și, în același timp, că abordarea acestor diferențe trebuie să se facă într-un mod echitabil.

Raportorul subliniază garanția accesului la sistemele de sănătate publică în contextul transfrontalier. Este vorba pur și simplu despre furnizarea de asistență medicală în domeniul obstetricii și al ginecologiei și de îngrijire a mamei și a copilului, astfel au fost definite de Organizația Mondială a Sănătății, la cea de-a 56-a Adunare Mondială a Sănătății de la Alma-Ata (Rezoluția A56/27)[1].

În cadrul Comisiei pentru drepturile femeii, raportorul subliniază îngrijorarea în ceea ce privește tratamentul cancerului de sân, care reprezintă în prezent în UE, principala cauză de deces în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 35 și 55 ani. Prevenirea, depistarea mamografică și tratamentul cancerului de sân sau al cancerului de col uterin ar trebui să fie incluse în modalitățile de rambursare ale asistenței medicale transfrontaliere. Aceleași cerințe se impun în cazul bărbaților, care ar trebui să beneficieze, de asemenea, de măsurile de prevenire, detectare și tratare a cancerului pulmonar, de prostată, de pancreas sau de testicule. Putem salva viețile multor femei/mame și bărbați/tați care au cancer fără să o știe, dacă legislatorul nu exclude o cooperare transfrontalieră consolidată în acest domeniu și dacă statele membre sunt de acord cu o cooperare voluntară în acest domeniu.

Modalitățile de rambursare ale cheltuielilor de tratament și ale altor servicii de îngrijire pun în evidență diferențele dintre sexe. Asigurările sociale, fondurile mutuale și casele de sănătate ar trebui să oprească toate formele de discriminare, inclusiv în cazul în care sunt ascunse, de exemplu, pe baza unor factori de risc privind bolile genetice sau ereditare. Aceste entități ar trebui, de asemenea, să nu mai calculeze costurile de asigurare de sănătate și ale primelor de asigurare în funcție de sex și în funcție de natura muncii depuse pentru indexare. În ceea ce privește calculul costurilor și al primelor, organismele competente ar trebui să oprească toate topurile de discriminare cu privire la natura muncii indexate. Se constată, de fapt, că multe femei nu lucrează pe piața consacrată a muncii, ci sunt implicate în alte activități, cum ar fi rețelele de solidaritate între generații, nașterea și educația copiilor sau îngrijirea persoanelor în vârstă. Raportorul reamintește, prin urmare, necesitatea de a calcula costurile și primele, în special pentru femei, mai mult din punctul de vedere al ciclului de viață.

Pentru a evita orice discriminare între pacienți bazată pe posibilitățile lor materiale sau pe naționalitate, propun să învățăm din experiența Farmacopeei Europene, instituție a Consiliului Europei, cu sediul la Strasbourg, care promovează o mai bună circulație a medicamentelor în rândul membrilor săi, asigurând, în același timp, o calitate superioară a acestora.

Punerea în aplicare a asistenței medicale transfrontaliere reprezintă un potențial uriaș de cooperare interregională. Aceasta este structurată în mod diferit, în funcție de poziționarea geografică a vechilor state membre (UE-15) în comparație cu noile state membre (UE-12), și unele configurații geografice formate de noile și vechile state membre, mai ales din Europa Centrală. Dezvoltarea socioeconomică regională deseori inegală are ca și corolar o organizare a sănătății publice de asemenea neuniformă. Acest lucru devine tangibil mai ales la intersecția dintre un stat membru vechi și unul nou. Prin urmare, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a anticipa consecințele economice și organizatorice impuse profesioniștilor din domeniul sănătății, prestatorilor de asistență medicală și caselor de asigurări de sănătate. Într-adevăr, este necesar să se reconcilieze cerințele pacienților care beneficiază de asistență medicală transfrontalieră cu obligațiile personalului sanitar confruntat cu o nouă abordare în termeni economici a serviciilor de sănătate. Într-adevăr, domeniul sănătății și serviciile conexe nu pot fi înțelese doar în termeni economici și supuse regulilor concurenței. Această abordare justifică, de altfel, fondarea prezentei directive nu numai pe articolul 95 din tratat, care prevede modul de funcționare a pieței libere, dar și pe articolul 152 privind sănătatea publică. Este responsabilitatea statelor membre de a asigura durabilitatea serviciului public național de sănătate și accesul în condiții egale la acest serviciu și de a asigura în mod prioritar o stare bună de sănătate tuturor cetățenilor lor. Statele membre rămân responsabile de carnetele lor naționale de sănătate.

AMENDAMENTE

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Referirea 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
- având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95 al acestuia,	- având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 al acestuia,
Justificare
La baza oricărei directive europene privind aplicarea drepturilor pacienților legate de asistența medicală trebuie să stea articolul 152 din TUE, care precizează politicile și acțiunile Comunității în domeniul sănătății publice.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5 bis) Deși posibilitatea de a beneficia de asistență medicală la nivel transfrontalier prezintă avantaje pentru pacienți, prezenta directivă nu face din promovarea asistenței medicale transfrontaliere un scop în sine.
Justificare
Toți pacienții au dreptul de a beneficia de asistență medicală sigură și de înaltă calitate în statul lor membru de origine. Majoritatea persoanelor doresc să beneficieze de tratament cât mai aproape de locul lor de reședință. În plus, este esențial ca statele membre să se asigure că sistemele instituite pentru a furniza și a facilita asistența medicală transfrontalieră nu sunt disproporționate din punctul de vedere al acoperirii și al costurilor față de activitatea transfrontalieră și nu au consecințe mai mari decât cele prevăzute și indezirabile asupra ansamblului sistemelor de sănătate naționale.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente în Comunitate și de a asigura mobilitatea pacienților și libertatea de a furniza asistență medicală, precum și un nivel ridicat de protecție a sănătății, respectând în același timp responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.	(8) Prezenta directivă are scopul de a stabili norme de reglementare a rambursării costurilor serviciilor de asistență medicală prestate într-un alt stat membru pentru pacienții care optează să meargă într-un alt stat membru pentru a beneficia de servicii de asistență medicală, precum și de a permite cooperarea între statele membre în ceea ce privește evaluarea tehnologiilor medicale, a centrelor de referință și a serviciilor medicale online, respectând pe deplin competențele naționale în materie de organizare și prestare a serviciilor de asistență medicală, în conformitate cu principiul accesului universal, al solidarității, al accesibilității economice, al egalității de acces teritorial și al controlului democratic. Prezenta directivă respectă pe deplin responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește asistența medicală, în conformitate cu tratatul, în special în ceea ce privește definirea beneficiilor de securitate socială legate de domeniul sănătății, precum și organizarea și furnizarea de asistență medicală și îngrijire medicală, precum și beneficii de securitate socială, în special în caz de boală.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) În sensul prezentei directive, conceptul de „asistență medicală transfrontalieră” acoperă următoarele modalități de furnizare a asistenței medicale:	(10) În sensul prezentei directive, conceptul de „asistență medicală transfrontalieră” acoperă utilizarea serviciilor de asistență medicală într-un stat membru diferit de statul membru de reședință în care pacienții aleg să meargă pentru a primi asistență medicală.
– Utilizarea asistenței medicale în alt stat membru (și anume: un pacient care apelează la tratamentul unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); acest aspect se definește ca și „mobilitatea pacienților”;
- Furnizarea transfrontalieră a asistenței medicale (și anume: livrarea serviciilor de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altuia); cum ar fi, serviciile de telemedicină, diagnosticarea și eliberarea de prescripții de la distanță, servicii de laborator.
–Prezența permanentă a unui furnizor de asistență medicală (și anume: stabilirea unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); și
– Prezența temporară a persoanelor (și anume: mobilitatea cadrelor medicale, de exemplu, mutarea temporară în statul membru de origine a pacientului pentru furnizarea serviciilor la fața locului).
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) În plus, pacienții din alte state membre ar trebui să se bucure de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul și, conform principiilor generale de echitate și nediscriminare, așa cum sunt recunoscute de articolul 21 din Cartă, aceștia nu ar trebui, în niciun caz, să fie discriminați pe criterii de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau pe baza oricăror alte opinii, apartenență la o minoritate națională, bunuri deținute, naștere, invaliditate, vârstă sau orientare sexuală. Pot exista diferențe între statele membre în ceea ce privește tratamentul acordat diferitelor grupuri de pacienți doar dacă pot demonstra că acest lucru este justificat de motive medicale legitime, cum ar fi în cazul măsurilor specifice pentru femei sau pentru anumite grupe de vârstă (de exemplu, vaccinarea gratuită a copiilor sau a persoanelor în vârstă). În plus, deoarece prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie pusă în practică și aplicată respectând drepturile la egalitatea în fața legii și principiul nediscriminării, în conformitate cu principiile generale de drept consacrate de articolele 20 și 21 ale Cartei. Prezenta directivă se aplică fără să aducă atingere Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și altor directive care pun în aplicare articolul 13 din Tratatul CE. Ținând cont de acestea, directiva prevede că pacienții se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de beneficiul protecției împotriva discriminării prevăzut conform legislației comunitare cât și de legislația statului membru în care are loc tratamentul.	(13) În plus, pacienții din alte state membre ar trebui să se bucure de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul și, conform principiilor generale de echitate și nediscriminare, așa cum sunt recunoscute de articolul 21 din Cartă, aceștia nu ar trebui, în niciun caz, să fie discriminați pe criterii de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau pe baza oricăror alte opinii, apartenență la o minoritate națională, bunuri deținute, naștere, invaliditate, vârstă sau orientare sexuală. Este indicat, prin urmare, să se impună recunoașterea calității de componentă fundamentală a protecției sociale din Europa pentru valorile fundamentale împărtășite de toate sistemele sanitare din Uniunea Europeană, adoptate de Consiliu în iunie 2006, printre care figurează, în special, universalitatea, accesul la o asistență de calitate, echitatea și solidaritatea. Pot exista diferențe între statele membre în ceea ce privește tratamentul acordat diferitelor grupuri de pacienți doar dacă pot demonstra că acest lucru este justificat de motive medicale legitime, cum ar fi în cazul măsurilor specifice pentru femei sau pentru anumite grupe de vârstă (de exemplu, vaccinarea gratuită a copiilor sau a persoanelor în vârstă). În plus, deoarece prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie pusă în practică și aplicată respectând drepturile la egalitatea în fața legii și principiul nediscriminării, în conformitate cu principiile generale de drept consacrate de articolele 20 și 21 ale Cartei. Prezenta directivă se aplică fără să aducă atingere Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și altor directive care pun în aplicare articolul 13 din Tratatul CE. Ținând cont de acestea, directiva prevede că pacienții se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de beneficiul protecției împotriva discriminării prevăzut conform legislației comunitare cât și de legislația statului membru în care are loc tratamentul.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 13a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13a) Ar trebui evidențiată necesitatea punerii în practică a unor măsuri specifice care să garanteze femeilor condiții echitabile de acces la sistemele publice de asistență medicală. Acest acces la asistență include în egală măsură asistența acordată femeilor și bărbaților și asistența medicală în specialitatea obstetrică-ginecologie, inclusiv protecția sănătății mamei și a copilului, în conformitate cu definiția asistenței medicale primare adoptată la 24 aprilie 2003 de Organizația Mondială a Sănătății cu ocazia celei de-a 56-a adunări mondiale a sănătății1. Fiecare stat membru trebuie să respecte dreptul femeii la sănătatea sexuală și la sănătatea reproducerii.
	________________ 1 Raportul Secretariatului (A56/27) referitor la Conferința internațională de la Alma-Ata privind asistența medicală primară: cea de-a douăzeci și cincea aniversare.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 13a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13 bis) De asemenea, trebuie evidențiată necesitatea punerii în practică a unor măsuri specifice destinate să le garanteze femeilor condiții echitabile de acces la sistemele sanitare publice și la asistență specifică, în special la asistența în specialitatea ginecologie-obstetrică și sănătatea reproducerii.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 21
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(21) Este adecvat a solicita ca și pacienții care se deplasează într-un alt stat membru pentru asistență medicală, în alte circumstanțe decât cele prevăzute pentru coordonarea regimurilor de securitate socială stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, să poată beneficia de principiile liberei circulații a serviciilor în conformitate cu tratatul și cu dispozițiile prezentei directive. Pacienților ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru respectivul tip de asistență medicală cel puțin la nivelul prevăzut pentru același tip sau un tip similar de asistență medicală pe care l-ar fi primit pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetățenilor lor și previne orice efect considerabil asupra finanțării sistemelor naționale de asistență medicală. Statele membre pot, totuși, prevedea în cadrul legislației naționale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfășoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos pentru pacient. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin rețelele europene de referință, astfel cum se menționează la articolul 15 din prezenta directivă.	(21) Este adecvat a solicita ca și pacienții care se deplasează într-un alt stat membru pentru asistență medicală, în alte circumstanțe decât cele prevăzute pentru coordonarea regimurilor de securitate socială stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, să poată beneficia de principiile liberei circulații a serviciilor în conformitate cu tratatul și cu dispozițiile prezentei directive. Pacienților ar trebui să li se garanteze suportarea costurilor pentru respectivul tip de asistență medicală cel puțin la nivelul prevăzut pentru același tip sau un tip similar de asistență medicală pe care l-ar fi primit pe teritoriul statului membru de afiliere. Aceasta respectă în totalitate responsabilitatea statelor membre de a stabili amploarea asigurărilor medicale disponibile cetățenilor lor și previne orice efect considerabil asupra finanțării sistemelor naționale de asistență medicală. Statele membre pot, totuși, prevedea în cadrul legislației naționale rambursarea costurilor tratamentului la tarifele în vigoare în statul membru în care se desfășoară tratamentul în cazul în care acest lucru este mai avantajos pentru pacient. Acesta poate fi, în special, cazul oricărui tratament furnizat prin rețelele europene de referință, astfel cum se menționează la articolul 15 din prezenta directivă, și al tratamentelor condiționate în statul membru de afiliere prin obținerea unei asistențe spitalicești staționare într-un termen acceptabil din punct de vedere medical.
Justificare
Enne 2004. a EL-ga liitunud ja peale seda liitunud riikide tervishoiuteenuste hinnad erinevad, sageli kordades, viimaste kahjuks. Vältimaks patsientide eristamist vaesteks ravikõlbmatuteks ja rikasteks soosituteks ning võrdse juurdepääsu põhimõtte muutumist sõnakõlksuks on oluline kõigile statsionaarset haiglaravi vajavatele patsientidele luua võrdsed võimalused. Oluline on ettepanek ka naistele meestega võrdsete võimaluste loomise seisukohalt (palgaerinevused EL 15%, riigiti isegi 25%). Õiguslikust aspektist toetab muudatusettepanekut Euroopa Kohtu (C-372/04 Watts, punkt 147) otsus, milline ei välista liikmesriikide sotsiaalkindlustussüsteemide kohandamise nõuet, EL põhiõiguste harta art. 35 ning samuti käesoleva direktiivi võrdse juurdepääsu tagamise põhimõte, mis vastasel juhul jääks pelgalt retoorikaks.
Amendamentul          9 Propunere de directivă Considerentul 28
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(28) Statele membre pot menține condiții generale, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative privind primirea de asistență medicală și rambursarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală, precum cerința de a consulta un medic generalist înainte de a consulta un specialist sau înainte de a beneficia de asistență medicală spitalicească, și în ceea ce privește pacienții care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru, sub rezerva faptului că respectivele condiții sunt necesare, proporționale cu obiectivul urmărit și nu au un caracter discreționar și discriminatoriu. Prin urmare, este adecvat a se solicita ca aceste condiții generale și formalități să fie aplicate în mod obiectiv, transparent și nediscriminatoriu, să fie cunoscute în prealabil, să se bazeze în primul rând pe considerații medicale și să nu impună sarcini suplimentare pacienților care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în comparație cu pacienții tratați în statul membru de afiliere. Este, de asemenea, adecvat a se solicita ca deciziile să fie luate cât mai repede posibil. Acest fapt nu aduce atingere drepturilor statelor membre de a prevedea criterii sau condiții privind autorizarea prealabilă în cazul pacienților care doresc să beneficieze de asistență medicală în statul lor membru de afiliere.	(28) Statele membre ar trebui să impună condiții generale, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative privind primirea de asistență medicală, rambursarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală și tratamentul primit în faza de urmărire a evoluției bolii, administrat de un cadru sanitar într-un stat membru de afiliere, precum cerința de a consulta un medic generalist înainte de a consulta un specialist sau înainte de a beneficia de asistență medicală spitalicească, și în ceea ce privește pacienții care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru, sub rezerva faptului că respectivele condiții sunt necesare, proporționale cu obiectivul urmărit și nu au un caracter discreționar și discriminatoriu. Prin urmare, este adecvat a se solicita ca aceste condiții generale și formalități să fie aplicate în mod obiectiv, transparent și nediscriminatoriu, să fie cunoscute în prealabil, să se bazeze în primul rând pe considerații medicale și să nu impună sarcini suplimentare nici cadrului sanitar din statul membru de afiliere, nici pacienților care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru în comparație cu pacienții tratați în statul membru de afiliere. Este, de asemenea, adecvat a se solicita ca deciziile să fie luate cât mai repede posibil. Acest fapt nu aduce atingere drepturilor statelor membre de a prevedea criterii sau condiții privind autorizarea prealabilă în cazul pacienților care doresc să beneficieze de asistență medicală în statul lor membru de afiliere.
Justificare
Trebuie să se garanteze că costul tratamentului administrat în urma unei intervenții medicale efectuate într-un alt stat membru nu generează supracosturi care trebuie achitate de cadrele sanitare din statul membru de afiliere al pacientului, în special în cazul intervențiilor de urgență.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Considerentul 29
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(29) Orice tip de asistență medicală care nu este considerat asistență medicală spitalicească în conformitate cu dispozițiile prezentei directive ar trebui considerat asistență medicală în afara mediului spitalicesc. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție cu privire la libera circulație a serviciilor, nu este adecvată stabilirea unei cerințe de autorizare prealabilă pentru rambursarea de către regimul legal de securitate socială al unui stat membru de afiliere a costurilor asistenței medicale acordate în afara mediului spitalicesc într-un alt stat membru. În măsura în care rambursarea unor astfel de costuri rămâne în limitele garantate de regimul de asigurări de sănătate al statului membru de afiliere, absența unei cerințe de autorizare prealabilă nu va compromite echilibrul financiar al sistemelor de securitate socială.	(29) Orice tip de asistență medicală care nu este considerat asistență medicală spitalicească în conformitate cu dispozițiile prezentei directive ar trebui considerat asistență medicală în afara mediului spitalicesc. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție cu privire la libera circulație a serviciilor, nu este adecvată stabilirea unei cerințe de autorizare prealabilă pentru rambursarea de către regimul legal de securitate socială al unui stat membru de afiliere a costurilor asistenței medicale acordate în afara mediului spitalicesc într-un alt stat membru. Totuși, statul membru de afiliere ar trebui să ia măsuri pentru a stabili, în prealabil, modalitățile de efectuare a tratamentului și de rambursare a tratamentului administrat în faza de urmărire a evoluției bolii de către cadrele sanitare în statul membru de afiliere, în special în cazul intervențiilor de urgență. În măsura în care rambursarea unor astfel de costuri rămâne în limitele garantate de regimul de asigurări de sănătate al statului membru de afiliere, absența unei cerințe de autorizare prealabilă nu va compromite echilibrul financiar al sistemelor de securitate socială.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente.	Prezenta directivă stabilește norme de reglementare a rambursării costurilor serviciilor de asistență medicală primite într-un alt stat membru pentru pacienții care optează să meargă într-un alt stat membru pentru a beneficia de servicii de asistență medicală și permite cooperarea între statele membre în ceea ce privește evaluarea tehnologiilor medicale, a centrelor de referință și a serviciilor medicale online, cu respectarea deplină a competenței naționale de organizare și prestare a serviciilor de asistență medicală, în conformitate cu principiile accesului universal, solidarității, accesibilității economice, al egalității de acces teritorial și al controlului democratic.
Justificare
Diferitele obiective ale prezentei directive sunt mai bine precizate în acest fel. Responsabilitățile statelor membre și principiile de care trebuie să se țină cont în cadrul politicilor în materie de sănătate trebuie să iasă în evidență încă din obiectivul prezentei directive.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său.	Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală în sensul articolului 4.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 4 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistență medicală își are reședința, sediul sau este înregistrat;	(b) „asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat;
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera ca (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) asigurările, societățile mutuale de asigurări și casele de asigurări de sănătate pun capăt oricărei forme de discriminare, inclusiv discriminării disimulate, pe baza factorilor de risc asociați bolilor ereditare sau congenitale și nu mai calculează costurile asigurărilor de sănătate și primele de asigurări în funcție de sex și de natura activității și se asigură că mecanismele aplicabile cu ocazia calculării costurilor și a primelor pun capăt oricărei forme de discriminare, în special față de femei;
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – litera ga (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ga) îngrijirile medicale au un caracter echitabil, ceea ce înseamnă că bărbații și femeile beneficiază de tratament în condiții de egalitate în cazul în care au nevoi comune, ținând seamă totodată, în mod echitabil, de diferențele specifice.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.	(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.
Justificare
Accesul egal la asistență medicală în străinătate poate fi compromis de obligația ca un pacient să plătească din buzunarul propriu pentru asistență medicală înainte de a putea solicita rambursarea. Statele membre de afiliere și în care se desfășoară tratamentul ar putea elabora planuri de rambursare reciprocă rapidă (cel puțin pentru pacienții dezavantajați din punct de vedere financiar, dacă nu pentru toți pacienții). Specificând că aceste costuri vor fi rambursate persoanei asigurate, această posibilitate este exclusă.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.	(2) Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite. În cazul în care pacientul are nevoie urgentă de asistență spitalicească staționară și aceasta nu poate fi garantată în statul membru de afiliere într-un termen acceptabil din punct de vedere medical, statul membru de afiliere rambursează totalitatea costurilor reale pe care le implică această asistență medicală.
Justificare
Enne 2004. a EL-ga liitunud ja peale seda liitunud riikide tervishoiuteenuste hinnad erinevad, sageli kordades, viimaste kahjuks. Vältimaks patsientide eristamist vaesteks ravikõlbmatuteks ja rikasteks soosituteks ning võrdse juurdepääsu põhimõtte muutumist sõnakõlksuks on oluline kõigile statsionaarset haiglaravi vajavatele patsientidele luua võrdsed võimalused. Oluline on ettepanek ka naistele meestega võrdsete võimaluste loomise seisukohalt (palgaerinevused EL 15%, riigiti isegi 25%). Õiguslikust aspektist toetab muudatusettepanekut Euroopa Kohtu (C-372/04 Watts, punkt 147) otsus, milline ei välista liikmesriikide sotsiaalkindlustussüsteemide kohandamise nõuet, EL põhiõiguste harta art. 35 ning samuti käesoleva direktiivi põhimõte - võrdse juurdepääsu tagamisest, mis vastasel juhul jääks pelgalt retoorikaks.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative cu privire la asistența medicală și la rambursarea costurilor asistenței medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de circulație a persoanelor.	(3) Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative cu privire la asistența medicală și la rambursarea costurilor asistenței medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de circulație a persoanelor, a bunurilor sau a serviciilor, cu condiția de a asigura în prealabil accesul universal la serviciile de asistență medicală pentru cetățenii săi, în special pentru femei și copii.
Justificare
În urma sosirii masive a pacienților care provin din vechile state membre în instituțiile medicale din noile state membre, unele instituții medicale fac discriminare între pacienți. Acest fenomen aduce cu atât mai multe prejudicii cu cât afectează sănătatea femeilor și a copiilor.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.	(4) Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate pentru persoana asigurată de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.
Justificare
Accesul egal la asistență medicală în străinătate poate fi compromis de obligația ca un pacient să plătească din buzunarul propriu serviciile de asistență medicală înainte de a putea solicita rambursarea. Statele membre de afiliere și în care se desfășoară tratamentul ar putea elabora planuri de rambursare reciprocă rapidă (cel puțin pentru pacienții dezavantajați din punct de vedere financiar, dacă nu pentru toți pacienții). Specificând că aceste costuri vor fi rambursate persoanei asigurate, această posibilitate este exclusă.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească reprezintă:	(1) În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească și specializată reprezintă asistența medicală astfel cum este definită de legislația statului membru de afiliere, în măsura în care implică șederea pacientului pentru cel puțin o noapte sau necesită utilizarea unor infrastructuri sau a unor echipamente medicale foarte specializate și costisitoare, sau implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.
a) asistența medicală care necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital.
b) asistența medicală, inclusă într-o listă specifică, care nu necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital. Lista respectivă este limitată la:
- asistența medicală care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor; sau
- asistența medicală care implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Autorizația prealabilă este în orice caz eliberată atunci când pacientul trebuie să primească asistență medicală prevăzută în mod obișnuit de sistemul de securitate socială al statului membru de afiliere și când această asistență nu-i poate fi acordată în statul membru de reședință într-un termen acceptabil din punct de vedere medical, în conformitate cu Regulamentul (CEE) 1408/71 și cu Regulamentul (CE) 883/2004.
Justificare
Este important ca în acest stadiu să se pună accentul pe limitele domeniului de aplicare al acestui articol care rezultă din aplicarea Regulamentelor 1408/71 și 883/2004.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Statul membru în care se desfășoară tratamentul poate lua măsurile necesare pentru a face față afluxului de pacienți și a-l împiedica să submineze sau să poată submina planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc, pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratament sau a competenței medicale pe teritoriul statului membru în cauză. Statul membru în care se desfășoară tratamentul nu face discriminări pe bază de naționalitate și se asigură că măsurile de restricționare a liberei circulații se limitează la ceea ce este necesar și proporțional. Statul membru în care se desfășoară tratamentul notifică măsurile în cauză Comisiei.
Justificare
Articolul 5 din directivă stabilește responsabilitățile statelor membre de tratament în cazul asistenței transfrontaliere, în timp ce mijloacele care permit statului membru de afiliere să controleze fluxul pacienților sunt precizate la articolul 8. Prezenta directivă nu face totuși trimitere la mijloacele de care dispun statele membre pentru a controla intrările masive de pacienți, care pot afecta sistemul lor de asistență medicală și le poate împiedica să-și asume responsabilitățile în materie de asistență medicală.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 9 alineatul 4 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) caracterul urgent al tratamentului sau al procedurii medicale în cauză;
Justificare
Cu toate că multe afecțiuni medicale pot să nu provoace dureri, ele s-ar putea să necesite tratament de urgență și intervenție prin proceduri medicale specifice.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statul membru de afiliere asigură mecanisme de furnizare de informații la cerere către pacienți referitoare la beneficierea de asistență medicală într-un alt stat membru, precum și la termenii și condițiile aplicabile, printre altele, de fiecare dată când există efecte adverse survenite în urma asistenței medicale primite în alt stat membru.	(1) Statul membru de afiliere asigură existența unor mecanisme prin care să se furnizeze pacienților la cerere informații referitoare la asistența medicală care poate fi primită într-un alt stat membru, precum și referitoare la termenii și condițiile aplicabile, în special în cazul în care survin efecte adverse în urma asistenței medicale primite în alt stat membru, condițiile care permit un administrarea unui tratament în faza de urmărire a evoluției bolii de către cadrele sanitare în statul membru de afiliere, precum și rambursarea. Informațiile privind asistența medicală transfrontalieră fac distincție între drepturile avute de pacienți în virtutea prezentei directive și drepturile ce derivă din regulamentele privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (f).
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 12 –punctul 2 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) furnizează și difuzează pacienților informații privind în special drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;	(a) furnizează și difuzează pacienților și cadrelor medicale informații privind în special drepturile pacienților în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;
Justificare
Cadrele medicale reprezintă primul punct de contact pentru pacienți și au nevoie de informații privind drepturile pacienților atât pentru a respecta toate drepturile, cât și pentru a-i îndruma pe pacienți pentru a primi tot ajutorul de care au nevoie.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 12 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) ajută pacienții să își protejeze drepturile și să recurgă la mijloacele de recurs adecvate în cazul în care sunt victime ale efectelor adverse ale asistenței medicale acordate într-un alt stat membru; punctele de contact naționale informează pacienții în special cu privire la opțiunile de care dispun pentru a soluționa orice litigiu, îi ajută să identifice mecanismul adecvat de soluționare extrajudiciară a fiecărui caz în parte și îi asistă în demersul de monitorizare a litigiului, dacă este cazul;	(b) furnizează informații privind demersurile care trebuie întreprinse pentru a depune plângeri și pentru a solicita despăgubiri, ajută pacienții să își protejeze drepturile și să recurgă la mijloacele de recurs adecvate în cazul în care sunt victime ale efectelor adverse ale asistenței medicale acordate într-un alt stat membru; punctele de contact naționale informează pacienții în special cu privire la opțiunile de care dispun pentru a soluționa orice litigiu, îi ajută să identifice mecanismul adecvat de soluționare extrajudiciară a fiecărui caz în parte și îi asistă în demersul de monitorizare a litigiului, dacă este cazul;
Justificare
Informații cu privire la demersurile care trebuie întreprinse pentru a depune plângeri și pentru a solicita despăgubiri în statul membru de tratament trebuie să fie disponibile la orice puncte naționale de contact.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local, precum și cooperarea în materie de tehnologia de informare și comunicare, asistență medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră.	(2) Statele membre facilitează cooperarea cu privire la furnizarea asistenței medicale transfrontaliere la nivel regional și local și comunicarea dintre furnizorii de asistență medicală din străinătate și furnizorii de asistență medicală obișnuită în statul de reședință, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informației și comunicării, și cu privire la asistența medicală transfrontalieră în regim temporar sau ad-hoc și alte forme de cooperare transfrontalieră.
Justificare
Continuitatea asistenței medicale este esențială pentru siguranța pacientului. Echipele medicale din țara de origine a pacienților ar trebui să coopereze îndeaproape cu echipele și specialiștii din țara în care se efectuează tratamentul pentru a asigura continuitatea tratamentului.

PROCEDURĂ

Titlu	Drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere
Referințe	COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)
Comisia competentă în fond	ENVI
Aviz emis de către                       Data anunțului în plen	FEMM 2.9.2008
Raportor pentru aviz :                Data numirii	Anna Záborská 17.9.2008
Examinare în comisie	20.1.2009		10.2.2009
Data adoptării	10.2.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	26 3 1
Membri titulari prezenți la votul final	Edit Bauer, Emine Bozkurt, Hiltrud Breyer, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Věra Flasarová, Claire Gibault, Lissy Gröner, Anneli Jäätteenmäki, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Urszula Krupa, Roselyne Lefrançois, Pia Elda Locatelli, Astrid Lulling, Siiri Oviir, Doris Pack, Zita Pleštinská, Anni Podimata, Christa Prets, Karin Resetarits, Teresa Riera Madurell, Eva-Riitta Siitonen, Eva-Britt Svensson, Britta Thomsen, Corien Wortmann-Kool, Anna Záborská
Membri supleanți prezenți la votul final	Gabriela Crețu, Donata Gottardi, Elisabeth Jeggle, Maria Petre

• [1]  (Conferința internațională asupra îngrijirii sănătății primare, Alma-Ata: a 25-a aniversare, Raportul Secretariatului, Punctul de pe ordinea de zi provizorie 14.18, 24 aprilie 2003)

PROCEDURĂ

Titlu	Drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere
Referinţe	COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD)
Data prezentării la PE	2.7.2008
Comisia competentă în fond   Data anunţului în plen	ENVI 2.9.2008
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare   Data anunţului în plen	ECON 2.9.2008		EMPL 2.9.2008		ITRE 2.9.2008		IMCO 2.9.2008
	JURI 2.9.2008		FEMM 2.9.2008
Cooperare consolidată   Data anunţului în plen	EMPL 23.9.2008		IMCO 23.9.2008
Raportor(i)   Data numirii	John Bowis 28.8.2008
Contestarea temeiului juridic   Data avizului JURI	JURI 12.2.2009
Examinare în comisie	1.12.2008		10.2.2009
Data adoptării	31.3.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	31 3 20
Membri titulari prezenţi la votul final	Adamos Adamou, Georgs Andrejevs, Margrete Auken, Liam Aylward, Pilar Ayuso, Maria Berger, Johannes Blokland, John Bowis, Frieda Brepoels, Dorette Corbey, Magor Imre Csibi, Chris Davies, Avril Doyle, Edite Estrela, Anne Ferreira, Alessandro Foglietta, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Gyula Hegyi, Marie Anne Isler Béguin, Dan Jørgensen, Christa Klaß, Urszula Krupa, Peter Liese, Jules Maaten, Marios Matsakis, Linda McAvan, Péter Olajos, Miroslav Ouzký, Vittorio Prodi, Dagmar Roth-Behrendt, Guido Sacconi, Daciana Octavia Sârbu, Amalia Sartori, Bogusław Sonik, María Sornosa Martínez, Evangelia Tzampazi, Thomas Ulmer, Anja Weisgerber, Åsa Westlund, Glenis Willmott
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Iles Braghetto, Nicodim Bulzesc, Philip Bushill-Matthews, Christofer Fjellner, Milan Gaľa, Johannes Lebech, Miroslav Mikolášik, Bart Staes
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Christopher Heaton-Harris, Ria Oomen-Ruijten, Struan Stevenson, Søren Bo Søndergaard