RAPORT referitor la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității

18.12.2013 - (2013/2006(INI))

Comisia pentru industrie, cercetare și energie
Raportor: Reinhard Bütikofer

Procedură : 2013/2006(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0464/2013

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității

(2013/2006(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere titlul XVII articolul 173 (fostul articol 157 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind politica industrială a Uniunii, care menționează, printre altele competitivitatea industriei Uniunii,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială” (COM(2012)0582),

–   având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică[1],

–   având în vedere propunerea Comisiei din 29 noiembrie 2012 de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (COM(2012)0710),

–   având în vedere propunerea de regulament a Comisiei din 30 noiembrie 2011 de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020) (COM(2011)0834),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 iulie 2012 intitulată „Strategie pentru competitivitatea durabilă a sectorului construcțiilor și a întreprinderilor sale” (COM(2012)0433),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată „«Gândiți mai întâi la scară mică»: Prioritate pentru IMM-uri – Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008 intitulată „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 - O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor” (COM(2011)0571),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2011 intitulată „Politica industrială: Creșterea competitivității” (COM(2011)0642),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011 intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2012 intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (COM(2012)0060),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2012 intitulată „Acțiuni pentru stabilitate, creștere și ocuparea forței de muncă” (COM(2012)0299),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 iunie 2012 intitulată „O strategie europeană privind tehnologiile generice esențiale – o punte către creștere economică și locuri de muncă” (COM(2012)0341),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2013 intitulată „Carte verde – Finanțarea pe termen lung a economiei europene” (COM(2013)0150),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2013 intitulată „Carte verde – Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei” (COM(2013)0169),

–   având în vedere documentul de lucru care însoțește Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008 intitulată „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699 – SEC(2008)2741),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulat „Competitivitatea sectoarelor europene ale produselor de lux” (SWD(2012)0286),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 octombrie 2012 care însoțește comunicarea intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială” (SWD(2012)0297),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulat „Raport pe 2012 privind competitivitatea europeană. Valorificarea avantajelor globalizării” (SWD(2012)0299),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 11 aprilie 2013 intitulat „Relațiile industriale în Europa în 2012” (SWD(2013)0126),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2013 intitulată „Acțiuni subsecvente ale Comisiei în urma consultării «TOP 10» a IMM-urilor cu privire la reglementările UE (COM(2013)0446),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 aprilie 2013 intitulat „Strategie pentru competitivitatea durabilă a sectorului construcțiilor și a întreprinderilor sale”[2],

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 martie 2013 intitulat „Implicarea și participarea lucrătorilor - pilonul de bază al unui bun management al întreprinderilor și al unor căi echilibrate de ieșire din criză”[3],

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2010 referitoare la investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET)[4],

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 iulie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile[5],

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale[6],

–   având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării[7],

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa[8],

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor[9],

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Actul privind piața unică: următoarele etape în direcția creșterii[10],

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 intitulată „Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile): competitivitate și oportunități de afaceri”[11],

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului[12],

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist[13],

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la Perspectiva energetică 2050, un viitor cu energie[14],

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2013 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050[15],

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la provocările și oportunitățile actuale pentru energia regenerabilă pe piața internă europeană a energiei[16],

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la strategiile regionale pentru zonele industriale din Uniunea Europeană[17],

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană[18],

–   având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la contribuția cooperativelor la depășirea crizei[19],

–   având în vedere dezbaterea sa din 4 februarie 2013, ca urmare a declarației Comisiei, cu privire la redresarea industriei europene în contextul dificultăților actuale (2013/2538(RSP)),

–   având în vedere concluziile celei de-a 3208-a reuniuni a Consiliului Competitivitate din 10 și 11 decembrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”,

–   având în vedere raportul intitulat „Structura industrială a UE în 2011 – Tendințe și performanță”, realizat în 2011 în numele Comisiei,

–   având în vedere raportul realizat pe baza unui studiu al inițiativelor incluse în Strategia Europa 2020, intitulat „O politică industrială pentru era globalizării” și realizat în aprilie 2013 în numele Comitetului Regiunilor,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 iunie 2013 intitulat „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei - Actualizare a comunicării privind politica industrială”[20],

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 aprilie 2013 privind „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”[21],

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0464/2013),

A. întrucât industria europeană traversează o criză fără precedent, confruntându-se, de asemenea, cu numeroase deficiențe care îi afectează competitivitatea;

B.  întrucât creșterea preconizată a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare C&D se poate înregistra doar dacă întreprinderile private pot aloca fonduri suficiente care nu sunt cheltuite pentru costuri inutile generate de o legislație împovărătoare;

C. întrucât cifrele prezentate de Comisia Europeană sunt ambițioase, însă depind de numeroși factori, care nu sunt încă bine definiți;

D. întrucât industria europeană joacă un rol esențial și este o parte importantă a soluției la această criză;

E.  întrucât concurenții industriali ai Europei au dezvoltat de multă vreme strategii industriale solide;

F.  întrucât UE are nevoie de o strategie care să combată criza economică și financiară și să lanseze o nouă dinamică economică;

G. întrucât Comisia urmează să fie felicitată pentru lansarea unei politici industriale prin comunicarea sa care vizează organizarea unui reviriment industrial;

H. întrucât viitorul comun al Europei ca zonă industrială depinde de o ofensivă a modernizării care să consolideze centrele de inovare și să elimine deficitele de dezvoltare din regiunile cu potențial industrial și structural scăzut;

I.   întrucât disponibilitatea redusă a investițiilor cu limite de credit împiedică inovarea, precum și adoptarea de tehnologii eficiente noi; întrucât o politică industrială în Europa necesită prin urmare o arhitectură financiară robustă care să promoveze investițiile;

J.   întrucât condițiile de finanțare în Europa de sud sunt mai stricte, necesitând soluții de finanțare adaptate;

K. întrucât statele membre ar trebui să se inspire din metodele de restructurare industriale care au avut succes în Europa și în alte țări din lume;

L.  întrucât Comisia a arătat că industriile UE pot redeveni atractive ca urmare a unei scăderi preconizate a diferențelor salariale globale;

M. întrucât crearea unor condiții generale mai bune pentru politica industrială europeană cuprinde construcția și funcționarea adecvată a pieței interne a UE în cadrul unei economii de piață sociale;

N. întrucât prioritatea principală a Europei trebuie să fie protejarea sectoarelor de producție și a know-how-lui, permițând totodată industriei să își recâștige competitivitatea la nivel mondial;

O. întrucât costurile la energie pentru industrie și diferențele de creștere a prețului la energie în Europa și în alte țări industrializate (în special Statele Unite) vor juca un rol tot mai important dacă tendințele actuale nu sunt gestionate în mod adecvat;

P.  întrucât, pentru ca industria europeană să își mențină competitivitatea în viitor, în pofida confruntării cu provocările la nivel global, este esențial ca eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor să stea la baza reînnoirii industriale europene;

Q. întrucât UE necesită o abordare bazată pe o politică industrială care să combine competitivitatea, durabilitatea și munca decentă pentru a răspunde provocărilor majore ale societății;

R.  întrucât este necesar să se asigure coerența politicilor UE privind energia, clima, mediul, industria și comerțul în vederea garantării unui echilibru între obiectivele politicii privind protecția mediului și a climatului și cele ale strategiei RISE;

S.  întrucât, în ultimele decenii, productivitatea muncii s-a dezvoltat mult mai rapid decât productivitatea resurselor, estimările arătând că forța de muncă reprezintă mai puțin de 20 % din costurile de producție, iar resursele reprezintă 40 % din acestea;

T.  întrucât Uniunea Europeană posedă și o imensă capacitate de inovare, șase state membre situându-se printre primele 10 dintre cele mai inovatoare 50 de țări din lume;

U. întrucât politica industrială are o dimensiune socială puternică ce atinge toate nivelurile societății;

V. întrucât o politică industrială europeană necesită o forță de muncă puternică, însă, în medie, doar 7 % din mâna de lucru slab calificată a beneficiat de formare;

O strategie de „Renaștere a industriei pentru o Europă durabilă” (RISE): principii, obiective și guvernanță

1.  salută atenția deosebită acordată de Comisie politicii industriale (PI), atenție esențială pentru dezvoltarea și competitivitatea economică, care asigură prosperitate pe termen lung și soluționează problema șomajului, având în vedere că una din patru persoane lucrează în industrie, ceea ce înseamnă că industria creează aproximativ 34 de milioane de locuri de muncă; subliniază că orice politică industrială a UE trebuie să abordeze punctele slabe comparative ale economiei UE, printre care se numără lipsa investițiilor în C&D, evoluția prețurilor la energie, birocrația sau accesul dificil la finanțare; ia act de faptul că industria este responsabilă de 80% din cheltuielile în domeniul cercetării și dezvoltării și că aproape 75% din exporturile europene constau în produse industriale; subliniază că industria este responsabilă în mare parte pentru crearea de valoare în economie, aceasta creând pentru fiecare loc de muncă în industrie aproximativ două locuri de muncă suplimentare în sectoarele bunurilor și serviciilor;

2.  subliniază faptul că forța industrială viitoare a Uniunii Europene se bazează pe o strategie de renaștere a industriei pentru o Europă durabilă (RISE), care să aibă drept obiectiv inovarea tehnologică, economică, financiară, de mediu și socială, deschizând calea către o a treia revoluție industrială, inclusiv printr-o strategie eficientă care să ducă la reindustrializarea Europei și consolidarea industriei europene în general și să ofere un răspuns la provocările sociale din ce în ce mai numeroase; susține că RISE poate crea piețe noi pentru, printre altele, produse și servicii noi și inovatoare, modele de afaceri noi și antreprenori creativi și întreprinderi creative, noi locuri de muncă și locuri de muncă decente, atrăgând după sine o reînnoire industrială caracterizată prin dinamism, încredere și competitivitate economică; consideră că una dintre prioritățile principale este menținerea unor sectoare de producție solide și a know-how-lui și că piețele deschise, disponibilitatea energiei și a materiilor prime, precum și inovarea, eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor sunt pilonii-cheie ai acestei strategii pentru competitivitate; ia act de faptul că o infrastructură fiabilă, orientată spre viitor, pentru transport, producția și distribuția de energie, precum și telecomunicații are, de asemenea, o importanță majoră;

3.  consideră că strategia RISE trebuie integrată într-o economie de piață cu caracter ecologic și social, în conformitate cu principiul antreprenoriatului, concurenței loiale, al obiectivului pe termen lung al internalizării externalităților, politicilor financiare solide și al unui cadru de reglementare responsabil din punct de vedere ecologic; subliniază că politica industrială a Uniunii Europene trebuie să fie coerentă cu o viziune ghidată de inovare, sustenabilitate și competitivitate, care consolidează sectoarele de producție și know-how-ul, precum și economia circulară; ia act de rolul determinant pe care îl joacă industria și întreprinderile ca promotori ai sustenabilității, precum și de importanța transparenței în lanțurile de aprovizionare;

4.  subliniază faptul că strategia RISE necesită o agendă pe termen scurt pentru a proteja instrumentul de producție și know-how-ul, cu scopul de a răspunde provocărilor urgente (cum ar fi supracapacitatea de producție, restructurările, concurența neloială) a anumitor sectoare, precum și o foaie de rută și un calendar într-un cadru pe termen lung, pe baza unei strategii cu obiective clare și stabile, indicatori cu baze științifice și o economie circulară și fondată pe ciclul de viață, care să permită și să ofere stimulente pentru dirijarea investițiilor în creativitate, competențe, inovare și noile tehnologii și care să promoveze modernizarea, sustenabilitatea și competitivitatea bazei industriale a Europei printr-o politică conștientă de lanțul valorii adăugate, care acoperă întreprinderile de toate mărimile, acordă atenția cuvenită industriilor de bază și favorizează menținerea lanțului de producție în Europa; consideră că această modernizare ar trebui construită atât în sectoarele cheie, cât și în noile sectoare industriale și că trebuie dirijată spre creștere, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile;

5.  subliniază că politica industrială include toate domeniile politicii care au un impact asupra industriei; recunoaște faptul că politica industrială trebuie să abordeze marile probleme cu caracter social și ecologic, enunțate în Strategia Europa 2020 și în obiectivele și scopurile aferente, inclusiv în obiectivele viitoare privind energia, resursele, ocuparea forței de muncă și obiectivele industriale și cele privind clima, și că aceasta trebuie integrată efectiv în procesul semestrului european și în programele naționale de reformă în vederea stabilirii condițiilor prealabile necesare investițiilor și a creării de locuri de muncă de calitate, în special pentru tineri; solicită Comisiei să își îmbogățească comunicarea privind angajamentul său de a sprijini politica industrială în vederea restabilirii încrederii investitorilor, a lucrătorilor și a cetățenilor în acțiunea europeană;

6.  constată că cota de participare a industriei europene la produsul intern brut (PIB) european agregat a scăzut în 15 ani de la 20%, la 15 %;

7.  consideră că strategia RISE trebuie să urmărească obiective industriale ambițioase și realiste; constată că obiectivul principal referitor la un procent de 20 % necesită crearea a cel puțin 400 000 de locuri de muncă pe an în sectorul industrial; susține cu fermitate obiectivul de 20 % și propune să fie considerat un obiectiv direcțional aliniat la obiectivele „20/20/20” ale UE;

8.  consideră că aceste obiective ar trebui să reflecte noile realități industriale, precum integrarea producției și a serviciilor (producție-servicii), precum și o trecere la o economie orientată spre date și la o producție cu valoare adăugată; invită Comisia, în acest sens, să evalueze și să își argumenteze lucrările privind obiectivele și să reexamineze clasificarea sectoarelor industriale;

9.  subliniază faptul că activitățile sectoarelor industriale asigură rezistența la crize și prin intermediul economiei serviciilor generate în jurul producției lor;

10. solicită Comisiei să-și onoreze angajamentul de a elabora indicatori care să permită monitorizarea și evaluarea procesului de reindustrializare; subliniază că acești indicatori trebuie să fie nu doar cantitativi ci și calitativi, pentru a garanta că acest proces este durabil și compatibil cu protecția mediului;

11. speră ca, grație unei implementări corecte, RISE să poată revitaliza industria și să repatrieze producția în UE, acordând atenție gestionării lanțului de aprovizionare și luând în considerare culturile de producție și cererea locale și regionale specifice, cu promovarea în același timp a sectoarelor emergente importante, necesare unei economii și societăți durabile;

12. subliniază faptul că RISE va înregistra succese numai dacă va fi sprijinită de un cadru macroeconomic adecvat, clar și previzibil, evitând politicile conflictuale, și de resursele bugetare necesare pentru a atrage investiții publice și private și pentru a promova competitivitatea globală a UE; regretă faptul că politica macroeconomică dominantă actuală a Uniunii Europene nu oferă accesul adecvat la capitalurile destinate investițiilor și inovației, în special pentru IMM-uri opunându-se astfel unei politici industriale; în acest context, solicită o strategie de creștere europeană inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și regretă reducerile operate de Consiliu la rubrica 1A din cadrul financiar multianual (CFM), în special ale instrumentului „Orizont 2020”, COSME și mecanismul „Conectarea Europei”; invită statele membre să consolideze în mod substanțial puterea financiară a acestor programe;

13. subliniază faptul că crearea de resurse proprii ale bugetului european ar putea fi utilă pentru reindustrializarea Europei;

14. subliniază că politica industrială a Uniunii ar trebui să fie definită clar, data fiind faptul că în prezent există numeroase alte practici și tendințe care domină domeniul politicii industriale în UE și în statele membre;

15. salută abordarea transversală a Comisiei față de politica industrială și subliniază importanța unei abordări globale care este în același timp coerentă și coordonată în domenii în care alte politici (cum ar fi concurența, comerțul, energia, mediul, inovarea, fondurile structurale, piața unică etc.) iau în considerare obiectivele RISE; reamintește, în acest sens, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care dovedește că o acțiune de succes, integrată și inovatoare este posibilă în cadrul politicii industriale și că aceasta generează creștere economică și locuri de muncă, promovează propria sa integrare și este de natura unui parteneriat social; susține faptul că RISE ar trebui să se bazeze pe un concept de politică industrială orizontal, și nu vertical; consideră că, în timp ce acordă o atenție corespunzătoare sectoarelor de bază, măsurile specifice sectoarelor ar trebui să sprijine lanțurile de valoare și clusterele de activitate cu un potențial însemnat de creștere și că acestea trebuie să fie conectate la specializarea sectorială care promovează strategii de înaltă tehnologie și cu valoare adăugată ridicată, precum și inovarea, competențele, spiritul antreprenorial, ocuparea forței de muncă și creativitatea; ia notă, în acest sens, de strategiile sectoriale din industria autovehiculelor (Cars 2020) și a oțelului (planul de acțiune privind oțelul) și solicită Comisiei să adopte măsuri adecvate de implementare a strategiilor; solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție suficientă sectoarelor care dispun de un know-how solid, de un nivel înalt de investiție în cercetare și dezvoltare și asupra creării unei valori adăugate, inclusiv în procesul de inovare;

16. recomandă Comisiei să examineze în mod aprofundat, pentru fiecare sector în parte, valoarea adăugată a producției industriale europene în cadrul lanțurilor mondiale de producție pentru a determina ancorarea diverselor sectoare industriale în diferitele state membre, precum și să elaboreze de o manieră mai eficientă o strategie comună de protejare a intereselor industriale europene;

17. este de părere că Uniunea Europeană necesită o combinație inteligentă de industrii private și instituții publice în vederea intensificării formării de lanțuri de valoare adăugată în Uniunea Europeană;

18. subliniază că viitoarea politică de coeziune va fi una dintre principalele politici ale UE care va promova inovarea industrială prin specializare inteligentă, în vederea lansării unui răspuns la provocările legate de sursele durabile de energie, schimbările climatice și utilizarea eficientă a resurselor materiale și umane; consideră, așadar, că este esențial să se asigure un sprijin din partea viitoarei politici de coeziune și a fondurilor structurale și de investiții europene pentru reindustrializarea UE și a regiunilor sale prin intermediul unei politici industriale cu adevărat moderne, care trebuie să fie favorabilă incluziunii, durabilă, eficientă din punct de vedere energetic și foarte competitivă; solicită o mai bună coordonare și sinergii mai bune între politica de coeziune și programele Orizont 2020 în vederea înființării de incubatoare regionale și a optimizării inovării la nivel regional;

19. este de acord cu Comisia că politica industrială trebuie să fie o structură de guvernanță eficientă și integrată, care să includă monitorizarea activităților; reamintește recomandarea PE, inclusă în raportul Lange privind industria, de a institui un grup operativ permanent al Comisiei în materie de politică industrială, alcătuit din direcțiile generale relevante care ia în considerare contribuțiile părților interesate și coordonează și monitorizează punerea în aplicare; subliniază că Parlamentul ar trebui să fie informat în mod regulat cu privire la evoluțiile politicii industrială și solicită Comisiei să prezinte rapoarte anuale Parlamentului cu privire la progresele înregistrate de strategia RISE și măsura în care ambițiile sale sunt realizate cu instrumentele disponibile; propune ca grupul operativ pentru liniile de acțiune prioritară să publice, de asemenea, un raport anual; invită Comisia să studieze și să identifice provocările legate de supracapacitate și restructurare cu care se confruntă industria europeană și anumite sectoare specifice, în vederea prezentării unor soluții pe termen scurt, și invită Comisia să monitorizeze procesele de delocalizare a producției manufacturiere europene; subliniază faptul că strategia RISE necesită o alianță de parteneriat a părților interesate din industria din diferite sectoare (inclusiv IMM-uri), sindicate, mediul academic și societatea civilă, precum grupurile de supraveghere împotriva abuzurilor față de consumatori și organizațiile neguvernamentale; solicită Comisiei să aplice în totalitate articolul 173 alineatul (2) din tratat, pentru a promova strategia RISE și a mobiliza mai eficient resursele acesteia; subliniază importanța îmbunătățirii comunicării Uniunii privind politica sa industrială în atenția cetățenilor și, în special, a tinerilor, în vederea valorificării importanței industriei europene, a meseriilor sale și a know-how-ului său;

20. consideră că RISE trebuie orientată către crearea unui mediu atractiv și competitiv în Europa care revitalizează fluxurile de investiții din întreaga UE și regiunile ei, în special în sudul Europei, pentru a relansa creșterea, în special printr-o specializare inteligentă și prin formarea de grupuri (clustere), inclusiv de grupuri transnaționale și regionale, precum și rețele de întreprinderi;

21. salută activitatea vicepreședintelui Tajani în ceea ce privește coordonarea mai strânsă a politicii industriale cu Consiliul Competitivitate; recunoaște că o politică industrială pentru strategia RISE ar trebui să formeze o bază comună pentru UE, dar subliniază faptul că aceasta trebuie să ia în considerare diferitele circumstanțe naționale și regionale și să fie coordonată cu politica industrială a statelor membre; sprijină ideea unui Consiliu Competitivitate mai puternic care, în coordonare cu Comisia, să contribuie la coordonarea verticală a politicilor la nivel european, regional și de stat membru; constată, printre altele, că o reglementare inteligentă și reducerea birocrației sunt condiții prealabile indispensabile pentru creșterea industrială;

22. consideră că diversele niveluri ale unităților teritoriale ar trebui să fie de deplin angrenate și să acționeze în mod coordonat în procesul de reindustrializare, în identificarea priorităților, potențialului și punctelor forte pentru industrie de pe teritoriile lor, precum și în stimularea dezvoltării IMM-urilor; subliniază că IMM-urile reprezintă un avantaj, având în vedere că au dimensiunea și reactivitatea suficiente pentru a răspunde schimbărilor, dar că ele au fost cel mai grav afectate de criză; solicită Comisiei și statelor membre să introducă programe specifice de sprijin și de însoțire a IMM-urilor și să le creeze facilități pentru a deveni lideri industriali în domeniul lor; salută activitatea întreprinsă de Comitetul Regiunilor, precum și eforturile Comisiei, în ceea ce privește strategiile de specializare inteligentă în vederea direcționării fondurilor UE către obiectivele Strategiei Europa 2020;

23. solicită statelor membre ca, în cazul unor eventuale modificări ale tratatelor, să elaboreze o politică industrială comună cu aspirații și mijloace comparabile cu cele ale politicii agricole comune, care să implice o veritabilă consultare transnațională pentru elaborarea unei strategii comune, înzestrate cu mijloace financiare importante și instrumente de reglementare a piețelor de care dispun celelalte mari zone comerciale mondiale, cum ar fi, de exemplu, un instrument monetar sau norme privind ajutoarele de stat adaptate la nevoile industriei UE, respectând, totodată, legislația internațională.

24. salută interesul Comisiei pentru producători, în special cei industriali, și nu numai pentru consumatori;

25. regretă absența din propunerea Comisiei a unor măsuri împotriva dumpingului salarial și a dumpingului social și în ceea ce privește participarea și restructurarea angajaților;

O ofensivă orientată spre inovare, eficiență și tehnologii durabile

26. subliniază că o strategie pentru inovare, eficiență și noi tehnologii, inclusiv tehnologii pentru sustenabilitate, împreună cu noile modele economice, creativitate și producție avansate are potențialul de a regenera și moderniza baza industrială a UE, ducând la creșterea competitivității sale de bază la nivel regional și global; consideră că inovarea trebuie să fie promovată la toate nivelurile, luând în considerare toate părțile interesate, de la ateliere și inovare netehnică, la cercetarea și dezvoltarea de înaltă tehnologie în laboratoarele de cercetare; constată, în acest context, importanța implicării angajaților într-o manieră proactivă în procesul de inovare, stimulând întreprinderile inovatoare, care ocupă poziția de lideri în termeni economici, sociali și de mediu; subliniază necesitatea creării unui mediu propice, pe care îl consideră esențial pentru a asigura condițiile necesare pentru ca întreprinderile să funcționeze și să fie competitive; consideră necesară consolidarea bazei de cunoștințe a Europei, reducerea fragmentării prin promovarea excelenței în domeniul științei și al educației, crearea de condiții pentru transformarea ideilor bune în produse comercializabile și sporirea accesului la finanțare prin întreprinderi inovatoare, creând un mediu favorabil inovării și eliminând inegalitățile sociale și geografice făcând cunoscute pe teritoriul Europei beneficiile inovării; subliniază că, în acest context, ar trebui luat în considerare raportul anual al Comisiei privind inovarea („Tabloul de bord al Uniunii inovării 2013”), care arată modul în care inovarea afectează ameliorarea competitivității de lungă durată și care prevede o evaluare comparativă a statelor membre din UE în ceea ce privește cercetarea și inovarea și indică punctele tari și punctele slabe ale sistemelor lor de cercetare și inovare;

27. consideră că fondurile UE destinate cercetării și inovării ar trebui să funcționeze ca un catalizator și să fie utilizate în sinergie cu diverse instrumente și fonduri la nivel european, național și regional; reamintește obiectivul de 3 % destinat cercetării și dezvoltării, două treimi provenind din sectorul privat; sprijină instituirea de parteneriate public-private (PPP) în cadrul inițiativei „Orizont 2020” și solicită Comisiei să asigure o mobilizare suficientă a investițiilor din sectorul privat;

28. salută cota de 4 % din fonduri care vor fi implementate prin intermediul unui instrument specific pentru IMM-uri în cadrul programului Orizont 2020;

29. salută accentul pus de Comisie pe proiectarea ecologică, reciclabilitate cu specificații în ceea ce privește circuitul în natură, noile criterii de durabilitate pentru produsele și procesele din sectorul construcțiilor, precum și pe utilizarea eficientă a resurselor în conceptul de economie circulară; solicită ca proiectele de dispoziții legislative și de studii privind utilizarea eficientă a resurselor să ia în considerare viabilitatea investițiilor pe baza criteriilor de eficiență, de rentabilitate și de amortizare pe termen lung; solicită Comisiei să promoveze pe viitor abordarea bazată pe ciclul de viață prin intermediul unei politici integrate privind produsele, care ia în considerare întregul ciclu de viață al unui produs (abordarea „circuitului în natură”);

30. salută liniile de acțiune ale Comisiei, precum și posibilele PPP-uri; este preocupat însă de faptul că evoluțiile din domeniul volumelor mari de date („big data”) și al tehnologiilor de informare și comunicare (TIC) nu sunt incluse în mod adecvat; invită Comisia să integreze aceste evoluții în mod corespunzător; consideră că serviciile în bandă largă reprezintă cheia dezvoltării industriei UE și ar putea contribui la creșterea economică a UE și ocuparea forței de muncă și, prin urmare, că promovarea investiției în facilitățile în bandă largă în vederea atingerii unor rețele în bandă largă de înaltă capacitate și fibra optică în rețelele de acces ar trebui să continue să fie una dintre prioritățile UE; solicită Comisiei să sprijine formarea de clustere la nivelul liniilor de acțiune, promovând sinergii și efecte de contagiune între acestea;

31. subliniază rolul cheie al TIC în tranziția către o economie sustenabilă, care cuprinde domenii precum dematerializarea, ecomonitorizarea, eficiența în sectorul transporturilor și al logisticii, serviciile electronice și asistența medicală; salută noua strategie europeană industrială pentru electronică ce vizează dublarea producției de cipuri în UE la 20 % din producția globală; insistă asupra promovării ulterioare a TIC în sectoarele industriale tradiționale și asupra dezvoltării de noi produse și servicii digitale care contribuie la obiectivele dezvoltării durabile;

32. salută linia de acțiune care vizează producția avansată; consideră că aceasta ar putea beneficia de pe urma PPP-urilor, cum ar fi SPIRE; consideră că lansarea, până în 2016, a unei comunități a cunoașterii și inovării în domeniul producției cu valoare adăugată reprezintă o prioritate; solicită Comisiei să integreze experiențele CEEP (Centrul European de expertiză în domeniul PPP-urilor al BEI) în viitoarele PPP; încurajează Comisia să creeze sinergii în producția avansată și în statele membre, industrie și institute de cercetare; solicită Comisiei să examineze măsura în care Rețeaua Națională din Statele Unite pentru inovarea producției ar putea servi ca model;

33. salută linia de acțiune privind rețelele inteligente și consideră că aceasta ar putea obține câștiguri din extinderea domeniului său de aplicare și adăugarea de noi propuneri; recomandă că activitatea sa ar trebui să includă și aspectele legate de o infrastructură energetică adecvată, stocarea energiei și capacitatea rezervei menționate de Comisie, cum ar fi o rețea de electricitate de înaltă eficiență cu interconectori care ajută la completarea pieței interne pentru energie și care poate manipula sursele de energie regenerabilă cum ar fi energia eoliană offshore, precum și o infrastructură digitală de ultimă generație;

34. invită Comisia să propună o politică privind clusterele și rețele de clustere sub forma unei cooperări, în special în lanțurile de valoare adăugată, între întreprinderi, furnizori, prestatori de servicii, universități și centre de cercetare, care stimulează la rândul lor apariția organică de clustere într-o manieră ascendentă, ca reacție la nevoile întreprinderilor și/sau cercetării; evidențiază importanța creării de clustere transnaționale, în special în vederea integrării unor regiuni mai slabe din punct de vedere structural din lanțul industrial european de valoare adăugată, pe baza unei concurențe în întreaga Uniune care încurajează participarea țărilor/regiunilor subreprezentate și asigură transferul de know-how în rândul comunităților de cercetare din toate statele membre; consideră că acesta este un aspect esențial care trebuie integrat în politicile industriale regionale; ia notă de faptul că Comisia ar trebui, de asemenea, să acorde atenția cuvenită clusterelor existente; încurajează Comisia să instituie clustere care utilizează eficient resursele prin intermediul noului plan ecologic de acțiune pentru IMM-uri;

35. salută strategia pentru tehnologii generice esențiale (TGE) în care UE deține un avantaj competitiv puternic și posibilitatea de a-l consolida, având în vedere baza sa solidă de cercetare, însă consideră că este necesar un efort mult mai mare în ceea ce privește exploatarea rezultatelor pentru a obține acest avantaj; sprijină acțiunile propuse de îmbunătățire a coordonării și a sinergiilor între politici și instrumente, inclusiv Orizont 2020, BEI, fondurile structurale ale UE și alte fonduri publice și private; salută inițiativele de intensificare a acțiunilor specifice grupurilor și asociate TGE, precum și cooperarea transregională consolidată; solicită Comisiei să evite stabilirea unor „cluburi exclusiviste” pentru consorții individuale sau societăți individuale; remarcă faptul că finanțarea infrastructurii de cercetare trebuie să fie în beneficiul unei multitudini de actori și pentru utilizarea de către actori multipli;

36. invită Comisia să consolideze rețelele de comunicații în conformitate cu proiectele Smart Cities, prin colaborarea între regiuni, orașe, teritorii, pentru a gestiona serviciile comune, pentru a produce și a consuma energie în mod eficient, promovând măsuri de economisire a energiei care încurajează, de exemplu, construirea de clădiri cu un înalt conținut tehnologic și un consum energetic redus;

37. constată orientarea predominantă de „impulsionare a tehnologiei” a programelor de cercetare și inovare ale Comisiei; consideră că există o nevoie generală de a consolida măsurile și activitățile care au cerere pe piață (market pull) și care pot aduce soluții pe piețe în mod efectiv;

38. solicită Comisiei să asocieze instrumentele politicii privind oferta cu instrumentele legate de cerere prin crearea unor parteneriate de inovare (precum cele referitoare la orașele inteligente, îmbătrânirea activă sau materiile prime) și dezvoltarea unor „piețe de vârf”, care vizează promovarea absorbției pe piață a noilor produse și servicii pe măsura nevoilor societății;

39. solicită Comisiei să dezvolte o strategie care garantează că Europa atrage talentele din afara Uniunii, menținând totodată relațiile cu talentele europene de vârf din străinătate; subliniază importanța conectării cu comunitățile UE expatriate, încurajându-le să își utilizeze cunoștințele și relațiile în favoarea oportunităților de afaceri în cadrul UE;

40. consideră că încurajarea tipurilor de turism sustenabil legat de consumul de produse locale poate stimula redresarea activităților agricole și artizanale și răspândirea microîntreprinderilor la nivel local și ar putea acționa ca o rampă de lansare economică importantă care ar putea contribui la redresarea economică, asigurând în același timp gestionarea corespunzătoare a mediului, protecția culturilor și a așezărilor umane și prevenirea eroziunii și a alunecărilor de teren;

41. consideră că sectorul științelor vieții este un sector strategic al Uniunii datorită potențialului său de inovare, rolului său în producția industrială europeană, numărului de locuri de muncă directe și indirecte create și potențialului său de a exporta produse;

42. consideră că, în vederea dezvoltării politicii sale industriale, UE trebuie să facă alegeri politice și să își concentreze eforturile pe sectoare strategice pe măsura provocărilor societății, sprijinindu-se pe know-how-ul european;   încurajează, prin urmare, Comisia Europeană, să dezvolte o agendă strategică pentru industria europeană a științelor vieții, astfel cum este prevăzut în Comunicarea intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială”;

Realizarea pieței interne și deschiderea de piețe externe pentru strategia RISE

43. subliniază că piața europeană unică joacă un rol central ca piață-gazdă pentru industria europeană și că strategia pentru piața internă de stimulare a inovării bazate pe cerere trebuie dezvoltată în vederea promovării preluării de noi tehnologii, contribuind astfel la crearea de piețe noi, modele de afaceri și sectoare industriale; subliniază că acest aspect este pertinent în special atunci când vine vorba de difuzarea rezultatelor C-D pe piață; evidențiază că normele și standardele predictibile de pe piața internă, aplicate în mod eficient în statele membre, contribuie la furnizarea unui cadru stabil pentru întreprinderi; invită Comisia și statele membre să finalizeze de urgență piața unică privind bunurile, energia, telecomunicațiile, transportul, produsele ecologice (stabilite de Comisie în propunerea sa) și capitalul de risc și să asigure libera circulație a cercetătorilor, a cunoștințelor științifice și a tehnologiei; subliniază că nefinalizarea pieței interne constituie o barieră pentru creșterea economică și solicită Comisiei să realizeze un studiu pentru a evalua impactul crizei asupra pieței interne și pentru a aborda diferențele de cost din UE care pot crea dezavantaje întreprinderilor europene față de concurenții lor din țările terțe; avertizează asupra faptului că fragmentarea pieței interne ar putea conduce la denaturarea concurenței între statele membre în cadrul Uniunii; solicită ca Uniunea Europeană să își intensifice cooperarea în domeniul dreptului muncii și al avantajelor fiscale; îndeamnă Comisia să promoveze utilizarea brandului „Fabricat în Europa” pentru a consolida piața unică și produsele de origine europeană;

44. salută intenția Comisiei de a dezvolta un plan de acțiune orizontal care să încurajeze cererea de produse și de servicii inovatoare; invită Comisia să continue studiul privind ciclul de viață al produselor, de la materiile prime până la reciclare, pentru a realiza progrese în stabilirea de valori de referință pentru produse, care țin cont de raportul costuri/beneficii și potențialul de inovare;

45. subliniază faptul că achizițiile publice ar trebui să fie vectori ai inovării; reamintește că achizițiile publice sunt parte integrantă a politicii industriale a partenerilor comerciali ai Uniunii; consideră că orientările privind ajutoarele de stat ar trebui să urmărească stimularea competitivității industriei UE, preluând bunele practici și exemplele pozitive ale partenerilor noștri comerciali, și să fie deschise măsurilor politice de stimulare a inovării; consideră că standardizarea și etichetarea ecologică, precum și responsabilitatea socială a societăților, inclusiv pentru bunurile importate, joacă un rol important în stimularea absorbției noilor tehnologii; solicită Comisiei să prioritizeze activitățile pentru a sprijini standardizarea și interoperabilitatea pentru produsele, serviciile și tehnologiile emergente, ca un pilon pentru concurența internă europeană și oportunitățile comerciale internaționale;

46. confirmă faptul că supravegherea pieței constituie un pilon esențial în garantarea siguranței și a calității produselor în cadrul pieței interne; salută pachetul legislativ propus de Comisie privind siguranța produselor și supravegherea piețelor, subliniind importanța pe care o poate avea indicarea originii, nu numai pentru consumatori, dar și în vederea unui politici comerciale, interne și externe, mai transparente; invită Comisia să exploateze puterea și eficacitatea internetului în activitățile de supraveghere a piețelor, acordând publicului posibilitatea de a participa prin furnizarea de aprecieri calificate asupra produselor; subliniază, în această privință, importanța funcționării adecvate a protecției consumatorilor în Uniunea Europeană;

47. evidențiază că finalizarea pieței interne digitale este un element important al strategiei industriale a UE; reamintește importanța pentru IMM-uri a digitalizării pieței interne și a dezvoltării comerțului electronic pe piața internă; consideră ca piața digitală și piața noilor tehnologii ale informației constituie o oportunitate de dezvoltare industrială care încă nu a fost exploatată pe deplin, iar Europa are argumente solide în acest sens; subliniază necesitatea stringentă de a adapta politica UE de standardizare în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) la evoluțiile pieței și ale politicilor, fapt ce ar conduce la realizarea obiectivelor politicii europene care necesită interoperabilitate, cum ar fi e-afacerile, e-comerțul, e-transportul și sistemele de transport inteligente (STI) etc.;

48. evidențiază că finalizarea pieței interne digitale ar trebui să constituie un element important al strategiei industriale a UE; subliniază că un cadru de reglementare echivalent ar trebui aplicat piețelor online și offline pentru a asigura concurența loială și a proteja consumatorii;

49. salută recunoașterea de către Comisie a definirii industriilor culturale și creative de lux ca sectoare ale economiei, care acoperă nișele de lux ale piețelor de produse și servicii și care reflectă caracteristici specifice cum ar fi dimensiunea culturală și creativă a produsului sau serviciului, prestigiul produsului, proprietatea intelectuală, calitatea de fabricație, designul și inovarea, modul în care produsele și serviciile sunt comercializate și promovate; invită Comisia să recunoască specificul profesiilor cu înaltă calificare în cadrul industriilor europene, care creează un număr important de locuri de muncă în Europa și care se bazează pe patru criterii: creativitate, excelență, know-how și învățare pe întreaga durată a carierei;

50. salută intenția Comisiei Europene de a sprijini competitivitatea sectorului produselor de lux, care reprezintă 3 % din PIB-ul european și peste 1,5 milioane de locuri de muncă directe și indirecte și îi solicită să ia măsuri care să contracareze riscul penuriei de competențe în acest sector, în vederea protejării metodelor de producție și a know-how-ului specifice europene;

51. constată că siderurgia europeană funcționează la 50 % din capacitatea sa și că producția europeană de oțel a scăzut cu 25 % din 2008;

52. constată că sectorul european al autovehiculelor, care producea 16 milioane de automobile în 2007, nu va fi reușit să producă 12 milioane de automobile în 2013;

53. consideră că, dată fiind actuala criză financiară, economică și socială, investițiile publice și private sunt esențiale în cadrul unei strategii globale pentru creștere durabilă; sprijină, în acest sens, reforma globală a regimului de ajutoare de stat prin aplicarea unei abordări cu o bază socială și economică mai solidă și printr-o mai mare flexibilitate a normelor de concurență, astfel cum sunt prevăzute la articolele 101 și 102 din TFUE; reamintește importanța acordării unei mai mari atenții calității și a eficienței cheltuielilor publice;

54. subliniază că politica industrială ar trebui să utilizeze pe deplin instrumentele politicii privind concurența pentru a crea condiții de concurență echitabile și pentru a promova piețele competitive;

55. sugerează Comisiei să evalueze în ce măsură este în conformitate cu legislația europeană în materie de concurență refuzul unui grup de cu activități la nivel mondial de a ceda o unitate pe care a decis să o închidă altui grup sau unei entități publice pentru o utilizare temporară;

56. ia act de investigația Comisiei asupra reformei pieței interne a produselor industriale; solicită Comisiei să garanteze că standarde relevant sunt compatibile cu piața;

57. recunoaște eforturile Comisiei în materie de reglementare inteligentă, menite să reducă povara asupra industriei, fără să submineze eficiența legislației, care include evaluarea impactului, teste de competitivitate, verificarea adecvării și testul IMM-urilor, în special în cazul microîntreprinderilor și al IMM-urilor și recunoaște necesitatea stabilității în domeniul reglementării în scopul încurajării investițiilor; consideră că povara birocratică și politicile contradictorii sunt adeseori obstacole în calea îmbunătățirii competitivității întreprinderilor industriale; consideră că demersurile de a reduce această povară ar trebui să se afle pe primul plan în agenda politică; așteaptă cu interes din partea Comisiei propuneri cu obiective concrete pe această temă; sprijină coerența și abordarea transversală în materie de reglementare, precum și testele de competitivitate îmbunătățită, care ar trebui să fie obligatorii și să facă parte integrantă din orientările privind evaluarea impactului; solicită statelor membre să utilizeze testul IMM-urilor și testele de competitivitate îmbunătățită și la nivel național; salută eforturile depuse de Comisie pentru a evalua efectul cumulativ al legislației în sectorul oțelului și invită Comisia să dezvolte în continuare metodologia, precum și să identifice alte sectoare care ar putea beneficia de o astfel de abordare;

58. încurajează valorificarea sporită a potențialului procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE și sugerează statelor membre să introducă testele de competitivitate în evaluările de impact realizate în etapele de elaborare ale proceselor legislative naționale, în cadrul mai extins al „testului pieței unice” solicitat în Rezoluția Parlamentului din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice;

59. solicită implementarea rapidă a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici (Small Business Act) pentru a sprijini IMM-urle din Europa; constată importanța Rețelei întreprinderilor europene în sprijinirea IMM-urilor în comerțul transfrontalier din UE; subliniază importanța susținerii întreprinderilor mici și a ajutorului pentru ca acestea să devină întreprinderi mijlocii, iar IMM-urile să devină actori mai importanți, în vederea facilitării competitivității lor la nivel mondial; atrage atenția asupra beneficiului economic ale creării de legături între întreprinderi în anumite sectoare, cum ar fi industria apărării, în vederea realizării unor economii de scară și a unor proiecte industriale comune;

60. consideră că un acces mai simplu, mai puțin costisitor și mai rapid al IMM-urilor la procedurile antidumping este un element esențial pentru a le proteja mai eficient împotriva practicilor neloiale ale partenerilor comerciali; invită Uniunea Europeană să țină seama de acest punct în reforma instrumentelor de protecție comercială;

61. invită UE să-și consolideze producția industrială, furnizând informații mai precise consumatorilor, stabilind caracterul obligatoriu al mențiunii provenienței produselor UE și a produselor importate din țările terțe, precum și asigurând respectarea indicațiilor geografice ale produselor alimentare europene în țările terțe;

62. reamintește că dezvoltarea tehnologică este un sector sensibil și fragil; consideră că drepturile de proprietate intelectuală (DPI) sunt o componentă esențială a unei economii a cunoașterii și a unei politici industriale sănătoase care pot stimula inovarea și cercetarea și consolida industria europeană; salută, în acest sens, crearea unui brevet unitar al UE și invită statele membre să îl implementeze fără întârziere; consideră că procesul care a dus la crearea acestui brevet ar trebui să constituie un exemplu de bună practică în contextul consolidării integrării industriale și a pieței interne; își exprimă îngrijorarea legată de faptul că actualul regim DPI adeseori nu își îndeplinește misiunea de a stimula inovația; consideră că o transparență sporită, practici de gestionare și de autorizare inovatoare pot aduce soluții mai rapide pe piață; în acest context, salută activitatea inițiată de Comisie în acest context; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special pentru combaterea contrafacerii și a spionajului industrial; subliniază că sunt necesare noi structuri și forumuri de guvernanță pentru protecția DPI la nivel internațional; invită Comisia să stabilească o strategie europeană de protecție a secretelor comerciale;

63. subliniază importanța asigurării respectării DPI în mediile fizice și digitale pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în industriile europene; salută, în această privință, reforma în desfășurare a sistemului UE de mărci, care are potențialul de a spori protecția mărcilor online, offline și în întreaga piață internă;

64. sprijină reforma în curs a sistemului dreptului mărcilor care va consolida protecția mărcilor online, offline, în întreaga piață internă și în cadrul schimburilor internaționale;

65. salută recunoașterea problemei reprezentate de suprapunerile de brevete și de „ambuscadele” realizate cu ajutorul brevetelor; sprijină modificarea sistemului de reglementare în vederea stimulării unor regimuri favorabile concurenței, care ar permite acordarea de licențe încrucișate sau stabilirea unor grupări de brevete;

66. solicită Comisiei să propună o legislație care să le permită societăților europene să producă medicamente generice și biosimilare în UE pe durata valabilității certificatului suplimentar de protecție (SPC), după expirarea protecției brevetului, pentru a pregăti lansarea imediată după expirarea SPC sau pentru a le exporta în țări în care nu există niciun brevet sau SPC; consideră că o astfel de dispoziție ar putea contribui la evitarea externalizării producției și la promovarea creării de locuri de muncă în UE, precum și la crearea unor condiții de concurență echitabile între societățile europene și concurenții lor din țări terțe;

67. subliniază că relațiile externe au implicații care depășesc domeniul de aplicare al acordurilor semnate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și că, la dezvoltarea dimensiunii externe a politicii industriale, UE și statele membre ar trebui să convină asupra unor poziții comune pentru a asigura că există condiții de concurență echitabile la nivel global;

68. reamintește că în comunicarea comună din 7 februarie 2013 intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat”[22], Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și-a luat angajamentul de a dezvolta o politică și mijloace de apărare cibernetică și de a promova resurse industriale și tehnologice pentru securitatea cibernetică; solicită punerea în aplicare rapidă a acestor politici și extinderea domeniului lor de aplicare în vederea protejării întreprinderilor, în special a IMM-urilor, împotriva criminalității informatice;

69. insistă asupra necesității de a îmbunătăți competitivitatea întreprinderilor europene pe piața mondială; remarcă importanța unei strategii comerciale a UE; invită Comisia, în contextul concurenței crescute a partenerilor noștri comerciali, să reorganizeze politica comercială pentru a garanta că politica comercială și în materie de concurență a Uniunii este compatibilă cu obiectivele politicii industriale europene și nu periclitează potențialul de inovare și competitivitate al societăților europene; solicită Comisiei, împreună cu VP/ÎR, să elaboreze o strategie prin care să fie incluse birouri pentru IMM-uri cu ocazia misiunilor UE; remarcă faptul că aceste birouri pentru IMM-uri ar trebui să ia în considerare activitatea camerelor de comerț și ar trebui să integreze experiența centrelor europene de afaceri; solicită Comisiei și statelor membre să își consolideze cooperarea pentru susținerea întreprinderilor europene pe piețele externe; le invită acorde prioritate, în special, instrumentelor pentru sprijinirea IMM-urilor și să centralizeze informațiile adresate IMM-urilor prin crearea de ghișee unice pe teritoriul întregii UE; solicită Comisiei să includă testele de competitivitate îmbunătățită în evaluările de impact ale acordurilor comerciale și ale impactului lor cumulat;

70. constată că din ce în ce mai mult costurile de mediu suportate de industria europeană îi determină pe industriașii europeni să investească în afara Uniunii Europene;

71. subliniază importanța standardelor de mediu și sociale în acordurile comerciale bilaterale și relațiile comerciale multilaterale pentru a stabili un comerț loial și echitabil și condiții de concurență echitabile la nivel global; solicită Comisiei, la semnarea de noi acorduri comerciale sau revizuirea celor existente, să se asigure că operatorii din UE și din afara UE își desfășoară activitatea în condiții de egalitate; menționează că UE ar trebui să ia măsuri reale pentru a ridica problema denaturărilor specifice, care sunt dăunătoare pentru interesele industriale europene și ar trebui să introducă treptat principiul reciprocității în relațiile comerciale, în special, în materie de acces la piețele de achiziții publice și de îmbunătățire a răspunsului, fapt ce ar contribui la deschiderea piețelor;

72. reamintește Comisiei că nivelurile scăzute de salarizare și de protecție a mediului constituie în continuare elemente foarte importante ale concurenței internaționale și că este imperativ să se urmărească o aliniere de jos în sus a acestor norme pentru ca Uniunea să se poată reindustrializa cu adevărat; în acest sens, invită Comisia să negocieze angajamente obligatorii în materie de drepturi ale lucrătorilor și de protecție a mediului în ALS cu țările terțe;

73. ia act de propunerea Comisiei de a moderniza instrumentele de protecție comercială ale UE, care reprezintă elemente esențiale ale politicii industriale; speră ca această modernizare să poată îmbunătăți eficacitatea lor; în acest sens, îndeamnă Comisia să nu slăbească aceste instrumente de jure sau de facto, ci să le consolideze pentru a proteja mai eficient și într-un timp mai scurt, întreprinderile europene, indiferent de dimensiunea lor, împotriva practicilor comerciale ilegale sau neloiale;

74. reamintește că este necesar, ori de câte ori circumstanțele o justifică, să se utilizeze instrumente de protecție comercială împotriva țărilor care nu respectă normele comerțului internațional sau dispozițiile acordurilor de liber schimb încheiate cu UE și solicită ca accesul IMM-urilor la procedurile antidumping să fie mai simplu, rapid și mai ieftin, astfel încât acestea să se poată proteja mai bine împotriva practicilor neloiale;

75. subliniază importanța cercetării și inovării pentru asigurarea competitivității întreprinderilor europene pe piețele globale și insistă asupra necesității ca întreprinderile noastre să anticipeze mai bine nevoile piețelor terțe, astfel încât să răspundă cererii mondiale;

76. consideră că este esențial ca Uniunea să se creeze, în cadrul revitalizării politicii sale industriale, instrumente care permit:

- adoptarea unei politici antidumping mai active și a unor măsuri adecvate ca reacție, printre altele, la subvențiile neloiale la export practicate de unele țări terțe;

- punerea în aplicare a unei veritabile politici a cursului de schimb care să apere interesele comerciale ale Uniunii Europene;

- susținerea aplicării principiului „comerțului echitabil”, care este bazat pe respectarea reciprocă a standardelor sociale, de mediu și culturale, precum și pe respectarea drepturilor omului în schimburile comerciale internaționale;

77. invită Comisia să aducă îmbunătățiri semnificative evaluărilor acordurilor comerciale, în special evaluărilor impactului, ținând seama de aspectele legate de competitivitatea sectorului industrial și realizând evaluări ex post, precum și analize ale efectelor cumulative ale tuturor acordurilor deja încheiate sau în curs de negociere; subliniază importanța angajamentului privind parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) pentru realizarea obiectivelor reindustrializării europene, creșterii economice și ocupării forței de muncă, parteneriat care prezintă potențial în ceea ce privește simplificarea și creșterea exportului de produse industriale europene, îmbunătățirea competitivității industriei prin creșterea nivelului standardelor de producție internaționale și reducerea costurilor importurilor de materii prime și prelucrate efectuate de fabricanți; pledează în favoarea includerii în cadrul TTIP, la fel ca și în cazul altor acorduri comerciale, a unui capitol axat asupra unor aspecte legate de energie, cum ar fi cele care ar putea afecta piața internă; solicită Comisiei să îmbunătățească, prin eliminarea tarifelor, accesul pe piață al serviciilor și investițiilor, să intensifice cooperarea în materie de reglementare, să asigure îmbunătățirea normelor în materie de achiziții publice și a protecției proprietății intelectuale și să urmărească aceste obiective în mod activ în cadrul politicii din domeniul concurenței și în ceea ce privește energia și materiile prime; subliniază necesitatea simplificării reglementărilor, precum și a reducerii sarcinilor normative și administrative, astfel cum se vizează și în TTIP, și consideră că, la punerea în aplicare a acestor obiective, trebuie să se ia în considerare și să se protejeze cu strictețe standarde sociale și de mediu de înalt nivel și drepturile lucrătorilor; subliniază faptul că eventuala încheiere a TTIP va crea perspectiva unui spațiu economic vast care, la rândul său, ar consolida relațiile UE și ar acționa ca multiplicator pentru investițiile străine directe în UE;

78. solicită Comisiei să studieze exemplul oferit de SUA, care permit sindicatelor să depună reclamații legate de aspecte comerciale, întrucât distorsiunile schimburilor comerciale pot avea efecte negative asupra industriei și, în consecință, asupra lucrătorilor, și să propună măsuri similare pentru UE;

79. subliniază că lanțul valoric al industriei din Europa trebuie consolidat prin noi acorduri comerciale, de investiții și acorduri privind proprietatea intelectuală și că, în acest sens, trebuie ca în mandatul care va fi acordat să se integreze, încă de pe acum, o orientare strategică corespunzătoare;

80. invită Comisia să elaboreze o strategie europeană de export pentru tehnologiile eficiente din punctul de vedere al consumului energetic și al utilizării resurselor și pentru serviciile corespunzătoare, care să includă o diplomație care să acționeze în serviciul standardizării, astfel încât standardele europene să fie promovate la nivel mondial;

81. semnalează că standardele și reglementările tehnice joacă un rol fundamental în garantarea supremației Uniunii Europene în sectoarele novatoare, inclusiv în domeniul tehnologiilor ecologice; invită Comisia, prin urmare, să consolideze capacitatea UE de a stabili standarde și norme tehnice internaționale în sectoarele novatoare; mai mult decât atât, îndeamnă Comisia, să amelioreze cooperarea cu țările terțe care prezintă o importanță determinantă, inclusiv cu țările emergente, pentru a elabora standarde și norme tehnice comune;

Finanțarea unei renașteri industriale

82. recunoaște existența constrângerilor legate de împrumuturilor bancare și impactul negativ al acestora, îndeosebi asupra IMM-urilor; consideră regretabil faptul că acest tip de constrângeri afectează, de asemenea, instrumentele de finanțare puse la dispoziție de Uniunea Europeană și consideră că Comisia ar trebui să solicite rapoarte anuale din partea intermediarilor financiari responsabili cu administrarea instrumentelor în cauză; salută Cartea verde a Comisiei privind finanțarea pe termen lung; subliniază necesitatea consolidării robusteții și credibilității sectorului bancar al UE prin intermediul Basel III, al unei uniuni bancare și al MES; subliniază cât de important este ca partenerii noștri internaționali să pună la rândul lor în aplicare normele Basel III; atrage atenția asupra faptului că investițiile în industrie sunt investiții pe termen lung; solicită Comisiei și statelor membre să aducă îmbunătățiri cadrului legislativ, pentru a-i spori gradul de claritate și previzibilitate și a încuraja, în acest mod, investițiile în industrie;

83. consideră că este necesar să se studieze noi căi de finanțare alternative și creative, în special în ceea ce privește finanțarea privată și prin capitaluri proprii; constată că promovarea unei culturi financiare de bază joacă, de asemenea, un rol important în această privință și că, în programa școlară, ar trebui integrate cunoștințe financiare de bază;

84. subliniază importanța resurselor financiare pentru întreprinderile nou create și IMM-uri, astfel încât întreprinzătorii să dispună de resursele necesare pentru a introduce idei novatoare pe piață;

85. salută inițiativa Comisiei de a crea instrumente financiare comune cu BEI și constată că această inițiativă a fost aprobată în iunie 2013 în cadrul reuniunii Consiliului European; salută, de asemenea, faptul că Comisia și BEI intenționează să prezinte Consiliului European înainte de reuniunea din octombrie 2013 un raport global referitor la aplicarea lor, care stabilește obiective cantitative, instrumente și un calendar;

86. solicită Consiliului, în consultare cu Comisia și BEI, să specifice fără întârziere parametrii pentru aceste instrumente, pentru a se genera un efect de pârghie important; subliniază că aceste instrumente ar trebui să fie operaționale înainte de sfârșitul lui 2013;

87. salută majorarea capitalului Băncii Europene de Investiții și orientările referitoare la împrumuturi, recent publicate, care prevăd obligația de a respecta un nou standard de performanță în materie de emisii (SPE) de 550 grame de CO2 pe kilowatt oră (g/kWh); consideră că BEI ar putea contribui la atenuarea problemelor legate de fragmentarea piețelor financiare din UE; solicită BEI să analizeze în continuare elaborarea de noi modele de creditare adaptate la necesitățile industriei; solicită BEI să își pună în aplicare planul de creștere a activității de creditare în UE cu peste 50 % în perioada 2013-2015;

88. subliniază că subsidiaritatea deschide calea către o gamă largă de politici fiscale și de sisteme de împrumuturi și subvenții în întreaga Europă;

89. invită Comisia să analizeze în ce mod ar putea fi valorificat efectul de levier al pieței titlurilor garantate cu active și al formulelor alternative de finanțare, cu supravegherea prudențială adecvată, pentru a se facilita finanțarea IMM-urilor; remarcă rolul pe care dezvoltarea afacerilor și băncile specializate în finanțarea infrastructurilor îl pot exercita în realizarea de investiții în obligațiuni garantate structurate emise de bănci, care să combine astfel de investiții cu obiective de creditare sporită a IMM-urilor; salută faptul că se propun parteneriate public-private de împrumut, în cadrul cărora o companie de asigurări și o bancă se asociază pentru a oferi împrumuturi pe termen scurt și pe termen lung;

90. consideră că este important să se promoveze noi modele novatoare de finanțare pentru IMM-uri, în special pentru cele cu un potențial ridicat de creștere; atrage atenția asupra multiplicării inițiativelor de finanțare participativă și a platformelor electronice pentru împrumuturi în Europa și asupra avantajelor financiare și nefinanciare pe care această finanțare le oferă IMM-urilor și întreprinzătorilor, precum furnizarea unei finanțări destinate întreprinderilor nou create, validarea produselor, feedback din partea clienților și o structură stabilă a acționariatului, bazată pe asumarea unui angajament; invită Comisia să publice o comunicare privind finanțarea participativă; solicită Comisiei să elaboreze un cadru de reglementare eficace privind finanțarea participativă, pe baza unei alocări de până la 1 milion EUR pe proiect, și să abordeze, în cadrul respectiv, și problema protecției investitorilor; solicită Comisiei să ia în considerare punerea la dispoziție a unor fonduri limitate pentru servicii de finanțare participativă, așa cum au făcut deja unele state membre;

91. invită Comisia să sprijine crearea de piețe locale de obligațiuni pentru IMM-uri în vederea asigurării unei finanțări pe termen lung, în special în regiunile în care creditarea este limitată; consideră că piețele locale de obligațiuni precum Bursa de la Stuttgard ar putea oferi un posibil model;

92. invită Comisia să sprijine dezvoltarea de bănci naționale de investiții pentru IMM-uri și să le permită celor existente să își extindă activitățile în alte state membre, implicându-se astfel în proiecte de finanțare situate în afara frontierelor lor naționale, elaborând orientări vizând depășirea crizei generalizate a creditelor;

93. consideră că întârzierea efectuării plăților este o sursă de instabilitate și de pierdere a competitivității pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri; felicită statele membre care au pus pe deplin în aplicare Directiva privind întârzierea efectuării plăților și solicită ca aceasta să fie pe deplin pusă în aplicare în UE; consideră că ajutoarele și instrumentele financiare puse la dispoziție de Uniunea Europeană nu sunt suficient cunoscute de către operatorii economici și, în special, de IMM-uri; solicită înființarea, în întreaga Uniune, a unor ghișee unice care să centralizeze informațiile destinate IMM-urilor privind finanțările puse la dispoziție de UE; subliniază importanța constituirii unor rețele de asociații de intermediere pentru întreprinzători, fără scop lucrativ, care să aibă drept obiective înființarea de IMM-uri și furnizarea de asistență, consiliere și de împrumuturi IMM-urilor în vederea dezvoltării spiritului antreprenorial;

94. consideră că concurența fiscală neloială între statele membre nu este adecvată pentru dezvoltarea unei PI europene puternice;

95. susține o mai bună coordonare a sistemelor de impozitare a societăților din UE prin introducerea unor baze de impozitare armonizate;

96. solicită Comisiei să elaboreze un studiu global privind factorii de competitivitate, care să nu ia în considerare costurile și să abordeze diversele activități industriale desfășurate pe teritoriul Uniunii Europene (termenele de livrare, brevete, calitatea produselor, serviciul post-vânzare, calitatea rețelelor de transport, energia, rețelele de infrastructuri informatice etc.), comparându-i în general cu cei înregistrați în alte regiuni din lume; solicită Comisiei să realizeze o analiză permanentă a competitivității macroeconomice a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește rețelele de transporturi, energie și cele informatice, și să elaboreze studii privind finanțarea pe termen lung a infrastructurilor noi sau a celor existente, necesare pentru ca UE să rămână competitivă;

97. subliniază importanța capitalului de risc și a rețelelor de investitori providențiali, în special pentru femei; solicită punerea promptă în funcțiune a portalului online pentru femeile antreprenor; salută sprijinul acordat de UE la stabilirea de rețele de investitori providențiali și de incubatoare de afaceri; salută în special constituirea unui mecanism de capitaluri proprii în cadrul programelor Orizont 2020 și COSME, prin care se urmărește sprijinirea creșterii cantitative și calitative a ofertei de fonduri de capital de risc; consideră că Fondul european de investiții trebuie să exercite un rol esențial în dezvoltarea piețelor de capital de risc, în special pentru dezvoltarea de noi tehnologii; este de părere că diferențierea, din rațiuni de ordin fiscal, între capital propriu și creanțe ar trebui eliminată;

98. invită Comisia să studieze efectele de multiplicare ale întreprinderilor care exercită un rol de unități principale de competență, cu referire la rețelele lor de producție, de creare de valori și de ocupare a forței de muncă în economie în ansamblul său; consideră că unitățile principale de competență nu se definesc neapărat prin dimensiunea lor, ci îndeplinesc o serie de criterii, precum orientarea internațională, o anumită cotă minimă a pieței naționale și mondiale, o activitate de C-D intensă și cooperarea cu o rețea largă de întreprinderi; consideră că un astfel de studiu ar putea atrage atenția înainte de toate asupra interdependenței întreprinderilor industriale și a IMM-urilor, infirmând astfel anumite stereotipuri în ceea ce privește baza industrială de prelucrare;

Dobândirea competențelor și crearea forței de muncă pentru o renaștere industrială

99. consideră că, de la începutul crizei, aproximativ 5500 de întreprinderi industriale europene au fost restructurate, aproximativ 2,7 milioane de locuri de muncă fiind desființate ca urmare a acestor restructurări;

100. subliniază că strategia RISE reprezintă o oportunitate pentru stabilitatea ocupării forței de muncă, cu locuri de muncă bune și o remunerație decentă; subliniază parteneriatul indispensabil cu părțile interesate, în special partenerii sociali, camerele și organizațiile de tineret, în contextul integrării tinerilor pe piața forței de muncă; solicită Comisiei și statelor membre să intensifice dialogul social și la nivelul ramurilor industriale și al întreprinderilor; consideră că implicarea partenerilor sociali încă din primele etape în orice procedură legislativă ar prezenta importante avantaje; invită Comisia, de asemenea, să promoveze rolul partenerilor sociali la nivelul său, ținând seama de diferențele dintre diversele sisteme naționale; invită partenerii sociali să stabilească un dialog la nivelul Uniunii Europene de fiecare dată când acest lucru este posibil;

101. constată faptul că strategia RISE va necesita un acces mai larg și mai eficient la formare, la învățare pe tot parcursul vieții, la formare profesională pentru viitor, la studii universitare, precum și un accent puternic pus pe domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și al matematicii (STEM), în special pentru femei, precum și sprijin pentru întreprinzători; pledează în favoarea includerii acestor materii în programele școlare; sprijină dezvoltarea de sisteme de formare profesională la locul de muncă și de ucenicie și a unor dispozitive adecvate de protecție socială, însoțite de o politică a celei de-a doua șanse; consideră, în această privință, că programele și instrumentele Uniunii Europene, precum Orizont 2020 și Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) ar trebui să exercite un rol important;

102. consideră că sprijinirea unei forțe de muncă calificate oferă Europei un avantaj major și constituie un vector important al dezvoltării investițiilor în C-D; solicită să se acorde o atenție specială sprijinirii educației, în vederea creării unor centre de cercetare care să se situeze în avangarda internațională a excelenței academice;

103. consideră că inovarea la locul de muncă, dezvoltarea competențelor, creativitatea și autonomia lucrătorilor și lucrul în echipă reprezintă atuuri importante, atât în ceea ce privește performanța socială, cât și performanța economică a întreprinderilor; subliniază că democratizarea locului de muncă, inclusiv participarea activă a reprezentanților personalului și a sindicatelor, trebuie să capete o amploare mai mare; invită statele membre sau organismele regionale competente să creeze un cadru pentru formarea continuă, indiferent de forma sa - drept individual la formare sau alte sisteme -, astfel încât rezervele lor de lucrători calificați să anticipeze creșterea cererii din sectorul în cauză și să se poată adapta la o nouă piață sau să poată fi transferată, în caz de disponibilizări, către un alt sector industrial; constată că angajatorii și lucrătorii au o responsabilitate comună în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții; mai mult decât atât, constată că informarea și consultarea la locul de muncă constituie un drept fundamental prevăzut în tratat;

104. invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu statele membre și cu partenerii sociali sectoriali interesați pentru a elabora previziuni pe termen mediu și lung în ceea ce privește competențele cerute de piața forței de muncă, în special prin crearea unor consilii europene pentru competențe industriale;

105. solicită statelor membre să abordeze carențele de competențe digitale la toate nivelurile educaționale și prin învățarea pe tot parcursul vieții, dat fiind faptul că evoluțiile TIC pot avea, pe termen lung, un impact important asupra industriilor de viitor, în sectoare precum eficiența energetică, planificarea ecologică, obiectivele legate de siguranță și alte aptitudini de comunicare (de exemplu, sisteme de transport eficiente și inteligente, sisteme de comunicare persoană-persoană, persoană-mașină și mașină-mașină);

106. subliniază că existența unor competențe puternice în inginerie și tehnologia informației îmbunătățește reziliența ocupării forței de muncă; solicită statelor membre, cu sprijinul Comisiei, să examineze oportunitatea stabilirii unor obiective naționale vizând creșterea numărului studenților care studiază materii din grupul STEM; consideră că înființarea de platforme STEM naționale, regionale și europene pentru schimbul de bune practici între regiuni, universități și industrie ar putea avea efecte benefice asupra stabilirii obiectivelor STEM; consideră, de asemenea, că platformele europene, dacă sunt înființate, ar putea fi importante în asigurarea coordonării și cooperării dintre platformele naționale la nivel european; subliniază că, în acest context, competențele TIC de bază ar trebui să fie, la rândul lor, încurajate în școli și în programele de formare profesională;

107. solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare modelul american de instituire a unor fonduri College-to-Career (C2C - de la universitate către mediul profesional), în vederea creării de parteneriate între industrie și universități, pentru a forma tinerii pentru locuri de muncă în sectoarele industriale de viitor; remarcă planurile de înființare a unor „colegii tehnice universitare” împreună cu partenerii din industrie, dezbătute în prezent în Regatul Unit;

108. subliniază importanța intensificării mobilității voluntare în rândul tinerilor, prin promovarea programului Erasmus pentru toți și eliminarea barierelor existente în calea uceniciilor și a stagiilor transfrontaliere, precum și prin consolidarea transferabilității pensiilor, a drepturilor de protecție socială și a drepturilor lucrătorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene; subliniază că programul „Erasmus pentru tinerii antreprenori”, în special, ar trebui să fie extins în mod semnificativ;

109. recomandă mobilizarea tuturor instrumentelor financiare și legislative disponibile pentru a promova relocalizarea economică și solicită să se creeze centre de informare pentru a crește nivelul de conștientizare în rândul întreprinzătorilor cu privire la avantajele menținerii sau relocalizării activităților lor în Europa, prin scurtarea lanțurilor de aprovizionare și, eventual, prin crearea de tradiții de producție locale și prin creșterea eficienței respectivului sector, creând, în același timp, mai multe locuri de muncă la nivel local; îndeamnă ca EURES să fie utilizat cât mai eficient posibil, pentru a se valorifica competențele tinerilor europeni aflați în căutarea unui loc de muncă; invită statele membre să pună aplicare într-un mod mai eficace Directiva privind serviciile și să elimine dumpingul social;

110. subliniază că educația reprezintă o cerință de bază și că toate nivelurile de educație, de la învățământul primar la cel universitar, ar trebui să fie accesibile tuturor;

111. subliniază necesitatea reducerii ratei abandonului școlar, accentuând faptul că persoanele care părăsesc școala au nevoie de oportunități în ceea ce privește plasamentele pentru formare, cum este cazul „garanției pentru formare” din Austria;

112. salută deciziile de a pune în aplicare garanția pentru tineret și aspirațiile acestui dispozitiv, precum și disponibilitatea statelor membre de a aloca fonduri pentru a combate șomajul în rândul tinerilor; salută promovarea unei alianțe pentru ucenicii; semnalează că, în anumite state membre, uceniciile nu constituie într-o suficientă măsură o parte integrantă a politicii de ocupare a forței de muncă; solicită Comisiei să elaboreze indicatori comuni privind investițiile sociale, îndeosebi în ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor; solicită industriei să exercite un rol activ în punerea în aplicare a garanției pentru tineret la nivelurile naționale respective, să le ofere tinerilor, pe cât posibil, locuri de muncă sau stagii de calitate și să creeze stagii de calitate remunerate decent; îndeamnă statele membre să sporească, printr-o gamă diversă de măsuri, gradul de atractivitate al sistemelor de ucenicie în rândul întreprinderilor;

113. evidențiază faptul că statele membre care au sisteme robuste de formare profesională au dispus de piețe ale forței de muncă relativ solide în perioade de criză; invită toate statele membre să examineze și să introducă astfel de sisteme, în colaborare cu partenerii sociali și alte părți interesate relevante, precum camerele; ia act de încercarea pe care o reprezintă creșterea compatibilității Sistemului european de credite de învățare pentru educație și formare profesională (ECVET) cu Sistemul european de credite transferabile și acumulare de credite (ECTS); evidențiază, de asemenea, importanța comparabilității și a creșterii compatibilității dintre diferitele sisteme naționale de formare profesională, astfel încât să se faciliteze mobilitatea pe piața muncii în cadrul categoriilor relevante de locuri de muncă;

114. subliniază că școlile din învățământul tehnic secundar și sistemele de formare profesională exercită un rol esențial și sprijină inițiativele Comisiei de promovare a schimburilor transfrontaliere între statele membre;

115. consideră că îmbunătățirea imaginii educației și formării profesionale ar trebui să se realizeze nu doar prin scoaterea în evidență a valorii lor intrinseci, dar și prin asocierea sa cu o eventuală tranziție către educația universitară sau altă formă de învățământ superior; constată că, în acest scop, este necesar ca statele membre să atribuie educației profesionale și calificărilor profesionale de înaltă calitate, la rândul lor, un nivel mai înalt de clasificare în cadrele naționale de calitate; subliniază importanța îmbunătățirii competențelor educaționale în vederea îmbunătățirii calității dezvoltării de noi competențe industriale, inclusiv prin intermediul unor măsuri ale Uniunii Europene de standardizare a politicilor de resurse umane, începând de la formarea de bază;

116. invită statele membre să elaboreze, în colaborare cu partenerii sociali, și să pună în aplicare programe de orientare profesională pentru tineri în disciplinele științifice și tehnologice pentru a promova dezvoltarea unei economii viabile și durabile, precum și măsuri de informare și de sensibilizare în ceea ce privește aspectele ecologice și de mediu, atât prin intermediul sistemului de educație formală, cât și prin măsuri ale autorităților locale și regionale;

117. consideră că, dacă se dezvoltă în continuare libertatea de circulație a lucrătorilor, prin utilizarea unor instrumente precum recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și formările pe tot parcursul vieții, în special în cazul lucrătorilor vulnerabili, este foarte posibil să se reducă deficitul de lucrători calificați și să se stimuleze creșterea favorabilă incluziunii;

118. solicită statelor membre să lanseze facilități de microcredite pentru tineri, în vederea promovării antreprenoriatului;

119. preconizează că măsurile și acțiunile adoptate pentru a promova antreprenoriatul la nivel european sau național se vor aplica tuturor tipurilor de întreprinderi, cooperative, activități meșteșugărești, profesii liberale și întreprinderi din economia socială;

120. subliniază că strategia RISE ar trebui să se ghideze după principiul „remunerației egale pentru muncă egală” pentru a asigura atât egalitatea de gen la locul de muncă, cât și condiții egale pentru angajați în cazul unor tipuri diferite de contract;

121. subliniază faptul că, în fiecare an, femeile reprezintă peste jumătate dintre absolvenții învățământului superior din Europa; subliniază impactul pozitiv pe care l-ar putea avea aportul competențelor femeilor calificate în cadrul întreprinderilor, în special asupra creșterii, a productivității și a competitivității industriei europene; invită, prin urmare, actorii din domeniul economiei, al educației și din domeniul social, precum și Comisia să promoveze și să consolideze rolul femeilor în sectoarele industriale din Europa;

122. subliniază importanța evitării dezechilibrului tradițional de gen în cadrul industriei; consideră că este important să se elimine acest dezechilibru astfel încât atât femeile, cât și bărbații să poată participa pe deplin la piața muncii, în special având în vedere provocările demografice cu care se confruntă UE;

123. subliniază rolul important al lucrătoarelor în cadrul RISE; subliniază că absența perspectivelor de gen din politicile industriale sporește inegalitatea de gen; consideră că este important să se elimine actualul dezechilibru de gen, astfel încât atât femeile, cât și bărbații să poată participa pe deplin la piața muncii, pe baza principiului remunerației egale pentru muncă egală; invită Comisia și statele membre să se asigure că lucrătoarele nu sunt subreprezentate sau chiar excluse din cursuri de formare, din proiecte și programe privind transformarea ecologică și subliniază necesitatea integrării dimensiunii de gen; îndeamnă statele membre să implementeze măsuri care să permită concilierea vieții familiale cu viața profesională, cu scopul de a garanta oportunități maxime femeilor în vederea unei evoluții continue și regulate a carierei;

124. constată că trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon nu numai că va crea noi locuri de muncă în noi sectoare economice, dar ar putea conduce la pierderi de locuri de muncă în activități mai puțin sustenabile; recomandă, în acest context, instituirea și consolidarea unor instrumente pentru anticiparea la timp a schimbării, pentru a garanta o trecere fără dificultăți de la un loc de muncă la altul;

125. solicită Comisiei să elaboreze și să promoveze gama de instrumente pentru o politică sustenabilă privind societățile (care include responsabilitatea socială a întreprinderilor, raportarea privind sustenabilitatea, acțiuni de promovare a modelelor cu emisii scăzute de carbon sau cu o producție scăzută de deșeuri);

126. subliniază relevanța responsabilității sociale a întreprinderilor, instrument esențial pentru o politică privind societățile care acordă atenție unei utilizări eficiente a resurselor naturale, aspectelor sociale privind raportul cu comunitatea, cu lucrătorii și cu reprezentanții lor, precum și aspectelor economice privind gestionarea corectă a întreprinderii;

127. invită statele membre, în dialog cu partenerii sociali și părțile interesate relevante, să aibă în vedere politici care să flexibilizeze orele de muncă în perioade de recesiuni economice;

128. propune ca subiectul privind includerea convergenței unor standarde sociale minime în lanțul de prețuri de cumpărare al industriei europene să fie pus pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni sociale tripartite la nivel înalt pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, prevăzută la articolul 152 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

O politică energetică și a resurselor pentru un reviriment industrial

129. subliniază faptul că resursele și energia reprezintă fundamentul strategiei RISE, dat fiind faptul că acestea sunt esențiale pentru competitivitatea internațională; consideră că disponibilitatea materiilor prime are o importanță fundamentală pentru posibilitățile de dezvoltare ale industriei europene și avertizează că, în lipsa anumitor materii prime cheie, majoritatea industriilor strategice europene nu se vor putea dezvolta în viitor; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri active pentru a combate costurile excesive din sectorul energetic și al resurselor; militează în favoarea unei abordări bazate pe triunghiul rentabilitate–sustenabilitate–accesibilitate, care să pună accentul pe toate cele trei dimensiuni menționate, având, în același timp, drept obiectiv separarea creșterii de utilizarea unui număr tot mai mare de resurse; subliniază importanța garantării unei piețe a energiei competitive și transparente care să evite dezechilibrele între statele membre și care să faciliteze accesul la o energie sigură, sustenabilă, accesibilă și fiabilă; ia act de necesitatea unei strategii care să faciliteze atât integrarea pieței europene a energiei, cât și dezvoltarea infrastructurilor energetice;

130. salută Inițiativa europeană privind materiile prime, Parteneriatul european pentru inovare privind materiile prime și planul său strategic de implementare, precum și Foaia de parcurs privind utilizarea eficientă a resurselor; subliniază necesitatea de a aborda precaritatea resurselor în ceea ce privește resursele esențiale precum apa și invită Comisia să își dezvolte în continuare strategia privind materiile prime, ce are la bază cei trei piloni ai comerțului și parteneriatelor internaționale, aprovizionării cu materii prime în UE și utilizarea eficientă, reciclarea și reutilizarea resurselor; solicită Comisiei să includă obiectivele politicii privind deșeurile în semestrul european și în recomandările pentru fiecare țară, precum și în programele naționale de reformă; îndeamnă Comisia să creeze în continuare etaloane sectoriale în materie de utilizare eficientă a resurselor, îndeosebi în scopuri legate de achiziții publice; invită Comisia să integreze o strategie 3R (reducere, reutilizare, reciclare) și să analizeze cu atenție propunerile vizând limitarea utilizării materiilor prime importante; accentuează importanța unui sistem de certificare global pentru reciclarea ca primă tratare a deșeurilor periculoase și pentru deșeurile de echipamentele electrice și electronice (DEEE); subliniază faptul că, în unele state membre, există sisteme adecvate de colectare și reciclare în clădiri; observă că industriile extractive din Europa respectă unele dintre cele mai înalte standarde din lume și solicită Comisiei să evalueze în următorii doi ani propunerea vizând înființarea unui institut european de geologie; solicită Comisiei să prezinte măsuri care vizează armonizarea normelor și a procedurilor de autorizare a extracției materiilor prime în Uniunea Europeană; solicită statelor membre, industriei, institutelor geologice și Comisiei să coopereze în ceea ce privește cartografierea localizării materiilor prime;

131. subliniază potențialul trecerii la o economie bazată în mai mare măsură pe conceptul bio, dat fiind faptul că materiile prime, cum ar fi cele obținute din păduri, de exemplu, pot avea un rol major în producerea de energie din surse regenerabile și în producția industrială sustenabilă;

132. solicită punerea rapidă în aplicare a Directivei privind eficiența energetică și a planurilor naționale de acțiune sprijinite prin stimulente financiare corespunzătoare; solicită crearea unei exceptări în bloc pentru toate schemele de eficiență energetică ce au fost notificate Comisiei Europene ca parte a planurilor de acțiune privind eficiența energetică ale statelor membre; consideră că statele membre ar trebui să stabilească strategii ambițioase pentru a renova în mod special stocul de clădiri existent în conformitate cu normele tehnice comune; subliniază că instrumentele financiare ar putea promova în continuare o agendă a eficienței; îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru stabilirea unor criterii eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru energia regenerabilă; subliniază că o aprovizionare cu energie care să fie fiabilă, sigură, la un preț accesibil este indispensabilă pentru competitivitatea industriei europene; subliniază importanța unor obiective clare, pe termen lung privind clima, pentru a le permite întreprinderilor să investească, în special în industriile ecologice și invită Comisia să propună un cadru juridic și stabil de acțiuni pe termen mediu și lung pentru politica energetică și climatică europeană până în 2030, în vederea încurajării investițiilor în reducerea emisiilor de carbon, în eficiența energetică și în energia din surse regenerabile;

133. constată că UE este singura care are o schemă de comercializare a certificatelor de emisii și că, pe lângă statele membre, mai puțin de șase țări, care nu reprezintă nici măcar 15 % din emisiile globale de dioxid de carbon, inclusiv UE, continuă să respecte Protocolul de la Kyoto;

134. solicită Comisiei să prezinte o strategie industrială pentru energiile din surse regenerabile care să acopere întreaga gamă de activități de cercetare, inclusiv finanțarea, astfel încât să se asigure că poziția de lider a UE în domeniul energiilor din surse regenerabile este menținută;

135. consideră că industria europeană, precum și consumatorii individuali, ar beneficia de pe urma infrastructurii energetice modernizate, precum rețelele inteligente care ar putea ajuta la maximizarea potențialului energetic autohton și ar putea integra pe deplin sursele regenerabile în alimentarea cu energie electrică;

136. solicită Comisiei să se asigure că există un cadru stabil pentru aprovizionarea cu energie în deceniile următoare, astfel încât să se asigure securitatea investițiilor și, prin urmare, să fie posibilă luarea unor măsuri de intensificare a competitivității sustenabile;

137. evidențiază tendințele actuale ale prețurilor globale la energie, care sunt legate de resursele neconvenționale de petrol și gaze în SUA, precum și de evoluțiile din Orientul Mijlociu și constată că prețurile mari la energie constituie un factor important de slăbire a competitivității industriilor europene; subliniază necesitatea analizării factorilor care influențează prețul la energie; invită Comisia să țină cont de acest lucru, precum în evaluările sale ale impactului, atunci când prezintă propuneri viitoare; subliniază că RISE necesită coerență între politicile privind industria, energia și clima; constată că prețurile mai mici la energie din SUA au permis noi investiții industriale; trimite la rezoluțiile Parlamentului privind aceste investiții; subliniază rolul foarte important al industriilor mari consumatoare de energie, care produc materiale de bază esențiale; subliniază că aceste industrii sunt supuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și că, prin urmare, sunt necesare măsuri de precauție speciale pentru a le menține competitivitatea; solicită Comisiei să prezinte recomandări pentru a preveni riscul de relocare a emisiilor de carbon;

138. regretă faptul că Comisia nu și-a reiterat angajamentul față de principiul precauției în ceea ce privește sectoarele care utilizează tehnologii care nu au demonstrat lipsa de riscuri;

139. subliniază că țările din sudul Europei plătesc cele mai mari prețuri la gaze din Europa, lăsând astfel industriile, în special industriile intensive din punct de vedere energetic, cu un dezavantaj concurențial, dar sporind totodată creșterea riscului de relocare a emisiilor de carbon;

140. invită Comisia și statele membre să reexamineze condițiile aplicabile contractelor energetice pe termen lung și să revizuiască contractele privind gazele bazate pe mecanisme de stabilire a prețurilor prin indexarea petrolului și să se îndrepte către o stabilire a prețurilor bazată în mai mare măsură pe huburi cu o concurență mai mare pe piața internă; îndeamnă Comisia să participe la explorarea posibilităților de a renegocia acele contracte și de a facilita tranziția la alternative mai flexibile, promovând astfel obiectivele legate de un acces sporit la gaz pentru toate statele membre;

O strategie RISE regională cu o atenție deosebită acordată sudului Europei

141. militează în favoarea unei abordări bazate pe o politică industrială multiregională care să relanseze creșterea sustenabilă în economiile aflate în recesiune și în cele care sunt expuse la riscuri semnificative la adresa bazei lor industriale; menționează urgența punerii în aplicare a unor măsuri de sprijinire a sectoarelor industriale cel mai afectate de criză și de concurența mondială; susține o strategie cu valoare adăugată ridicată pentru integrarea economiilor regionale, în special a celor din sud, în lanțurile valorice mondiale; consideră că strategiile de specializare inteligentă sunt în special relevante în acest context și că punctele tari industriale existente trebuie promovate printr-o inovare și o specializare sporite; consideră că, în paralel cu strategiile de specializare inteligentă, în ceea ce privește accesul la finanțare, este necesară o strategie de investiții pentru partea sudică;

142. subliniază că împrumuturile trebuie îmbunătățite în statele membre aflate în criză și susține că ar putea fi introdus un program de microcreditare finanțat de BEI sau de băncile naționale de dezvoltare care să le permită IMM-urilor să proceseze comenzi;

143. constată că mai multe regiuni sunt afectate de poziția lor periferică și că lipsa unei infrastructuri adecvate și bine conectate afectează capacitatea lor de a fi competitive pe piața internă și în afara Uniunii; constată că acest aspect este în mod special important pentru anumite zone din sudul Europei, dar că zonele din estul și nordul Europei – unde se află o mare parte din resursele naturale ale Uniunii –, trebuie să fie, de asemenea, mai bine conectate cu restul Uniunii; solicită Comisiei să promoveze o integrare deplină a infrastructurii europene, în special pentru economiile sudice, în special căile ferate, energia și TIC, și subliniază necesitatea mobilizării mecanismului Conectarea Europei în acest sens; solicită instituțiilor europene și statelor membre să garanteze niveluri adecvate ale finanțării și proceduri birocratice simplificate pentru a consolida PPP, finanțarea proiectelor și obligațiunile pentru proiecte; regretă faptul că Peninsula Iberică nu este pe deplin integrată în piața europeană a căilor ferate și că, împreună cu părți ale Europei de sud și de est, nu este integrată în piața europeană a energiei;

144. menționează că regiunile sudice au un potențial mare de dezvoltare a sectorului strategic al surselor regenerabile de energie; solicită măsuri de stimulare a piețelor în aceste regiuni, inclusiv acțiuni de încurajare a microgenerării de către întreprinderile care doresc să își producă propria energie electrică și să vândă energia reziduală în rețea;

145. subliniază că diversitatea sporită a aprovizionării cu energie și utilizarea de resurse autohtone, inclusiv de energie din surse regenerabile, pot juca un rol semnificativ în redresarea economiilor țărilor sudice; constată că țările sudice sunt puternic dependente de importurile de energie, în unele cazuri, de la un singur furnizor;

146. subliniază importanța infrastructurii TIC, în special a unor soluții flexibile și mobile, în facilitarea dezvoltării industriei și în regiunile periferice și mai puțin populate;

147. subliniază importanța schimburilor de cele mai bune practici și a mecanismelor de reproducere a piețelor; salută propunerile de intensificare a cooperării, a simbiozei industriale și de dezvoltare a unor rețele de servicii de consultanță în materie de utilizare eficientă a resurselor; consideră că eforturile de simbioză industrială ar putea contribui la crearea unei valori adăugate și a unei eficiențe mai mari; constată că modelul de simbioză industrială din Regatul Unit ar putea servi ca șablon pentru alte state membre;

148. subliniază faptul că transformarea întreprinderilor de capital în cooperative a avut succes în unele regiuni care asigură în mod eficace o abordare pe termen lung, ancorându-le pe acestea în economia locală și acordându-le o miză în dezvoltarea locală sustenabilă; observă că, în UE, cooperativele reprezintă o realitate economică importantă, unde peste 160 000 de întreprinderi cooperative sunt deținute de 123 de milioane de membri, inclusiv peste 50 000 de întreprinderi cooperative din industrie și servicii care asigură locuri de muncă pentru 1,4 milioane de oameni și contribuie la PIB-ul fiecărui stat membru în medie cu 5 %; consideră, în acest sens, că modelele de afaceri ale cooperativelor ar trebui să fie luate, de asemenea, în considerare și că particularitățile lor ar trebui considerate în cadrul politicilor UE relevante;

149. consideră că economiile țărilor din sudul Europei pot beneficia de noile piețe de export și au o poziție strategică în special pentru piețele din sudul Mediteranei, în timp ce țările din estul Europei pot beneficia în mod similar de noi piețe de export în țările Comunității Statelor Independente (CSI); afirmă necesitatea promovării spiritului antreprenorial și îi îndeamnă pe migranții din sudul și estul Europei să creeze întreprinderi care să poată avea acces la aceste piețe de export; invită Comisia și statele membre să promoveze relații de afaceri între nordul și sudul Mediteranei; salută, de asemenea, misiunile pentru creștere conduse de vicepreședintele Tajani; este de părere că o concentrare mai atentă asupra punctelor forte industriale regionale și a clusterelor ar putea determina o competitivitate mai mare pentru dezvoltarea structurală a Europei; solicită ca acest aspect să fie luat în considerare în mod corespunzător în cadrul evoluțiilor instituționale și structurale viitoare din Europa;

150. este de părere că o concentrare mai atentă asupra punctelor forte industriale regionale și a clusterelor ar putea determina o competitivitate mai mare pentru dezvoltarea structurală a Europei; solicită ca acest aspect să fie luat în considerare în mod corespunzător în cadrul evoluțiilor instituționale și structurale viitoare din Europa;

151. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

EXPUNERE DE MOTIVE

Expunerea de motive este alcătuită din considerente care, având în vedere constrângerile de spațiu, vor fi prezentate sub formă de amendamente la raport. Fiecare considerent, care oferă o bază pentru raport, va fi urmat de o explicație detaliată în această secțiune.

A. întrucât UE are nevoie de o strategie care să combată criza economică și financiară și să lanseze o nouă dinamică economică;

Criza a dat o lovitură grea economiilor europene. Ea a afectat sectorul industrial, cauzând pierderea a 3,8 milioane de locuri de muncă. Ratele șomajului sunt în creștere, îndeosebi șomajul în rândul tinerilor. Criza și lipsa unor perspective afectează bunăstarea socială și agravează sărăcia. Pentru a depăși aceste provocări, UE are nevoie de o strategie de creștere globală.

B. întrucât industria Europei joacă un rol esențial și este o parte importantă a soluției la această criză;

Industria europeană este indispensabilă pentru rezolvarea multitudinii de probleme cu care se confruntă UE. Ea asigură locuri de muncă, bunuri și servicii, precum și venituri fiscale, și este actorul-cheie în tranziția europeană către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Cu toate că rolul industriei în economia UE a cunoscut un declin relativ în ultimele două decenii, industria încă reprezintă 4/5 din exporturile Europei și 80 % dintre investițiile în C-D ale sectorului privat (DG ENTR). UE necesită o strategie care să revigoreze economia și care să conducă la o renaștere a industriei pentru o Europă durabilă.

C. întrucât concurenții industriali ai Europei au dezvoltat, de mulți ani, strategii industriale robuste;

La nivel internațional, un număr mare de țări și-au dezvoltat propriile strategii industriale. Cel mai recent, Japonia a conturat un nou plan industrial. Cu planurile sale cincinale și cu cel mai recent Plan pe 2012 pentru industrii emergente strategice naționale, China s-a axat, de asemenea, pe politica industrială. Chiar și Statele Unite ale Americii derulează politici industriale puternice, fără a utiliza acest termen.

D. întrucât Comisia Europeană trebuie felicitată pentru lansarea unei politici industriale prin comunicarea sa care vizează organizarea unui reviriment industrial;

Vreme îndelungată, politica industrială a fost privită cu dispreț în Europa. Prin publicarea comunicării sale intitulate „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”, Comisia Europeană și-a asumat un rol de lider pentru un reviriment industrial atât de necesar.

E.  întrucât viitorul comun al Europei ca poziție industrială depinde de o ofensivă a modernizării care să consolideze centrele de inovare și care să elimine deficitele de dezvoltare din regiunile cu potențial industrial și structural scăzut;

Europa trebuie să utilizeze în mod corespunzător fondurile publice, să mobilizeze fondurile provenite din sectorul privat pentru activități de cercetare și inovare și să încurajeze cooperarea transnațională și transregională, prin intermediul grupurilor de întreprinderi inovatoare, al mediului academic și al organizațiilor de cercetare. Această cooperare ar trebui să fie însoțită de strategii inteligente în materie de specializare, care să țină seama de potențialul fiecărei regiuni și teritoriu. De exemplu, crearea de districte (Italia) vizează conectarea și utilizarea în comun a resurselor persoanelor fizice și ale întreprinderilor în scopul realizării de proiecte creative noi și al răspândirii acestora pe întreg cuprinsul regiunii.

F.  întrucât politica industrială europeană trebuie să găsească combinația optimă de politici pentru a îmbunătăți condițiile de aplicare a cadrului, ținând seama de diferitele realități și circumstanțe economice și sociale naționale și regionale (inclusiv transfrontaliere); politica industrială trebuie integrată într-o piață în care guvernul stabilește cadrul de reglementare, dar care nu intervine direct pentru a alege câștigătorii;

Cel mai recent raport OCDE intitulat „Perspectivele dezvoltării globale în 2013 – Politici industriale într-o lume în schimbare”, publicat la 15 mai 2013, abordează cele trei ingrediente de bază care sunt cruciale pentru succesul politicilor industriale de astăzi: investiții în inovare și în competențe, acces la finanțare și infrastructură adecvată.[1] Politicile industriale tradiționaliste, bazate în general pe subvenții acordate întreprinderilor, pe proprietatea de stat și pe protecția tarifelor, poartă riscul de incapacitate guvernamentală, de comportamente de tip „rent-seeking” și de perpetuare a intereselor directe, cu costuri pentru producători, consumatori și pentru întreaga economie.

G. întrucât disponibilitatea redusă a investițiilor cu limite de credit împiedică inovarea, precum și adoptarea de tehnologii eficiente noi; prin urmare, o politică industrială în Europa necesită o arhitectură financiară robustă care să promoveze investițiile;

Conform unui document de politică întocmit de centrul de reflecție Bruegel pentru o reuniune informală a ECOFIN în 2013, una dintre slăbiciunile structurale binecunoscute ale economiei UE o reprezintă investițiile sale insuficiente în cercetare și în capitalul uman, ceea ce împiedică tranziția către o economie bazată pe inovare. Din cauza reducerii efectului de levier în sectoarele bancare și cele publice, sunt disponibile mai puține resurse financiare, împiedicând și mai mult tranziția către o economie inovatoare și durabilă.[2] În acest context, trebuie propuse măsuri de politică pentru a facilita accesul la finanțare și pentru a promova investiții pe termen lung în inovare și în tehnologii.

H. întrucât condițiile de finanțare în Europa sudică sunt mai stricte, necesitând soluții de finanțare adaptate;

Conform unei prezentări a lui Guntram Wolff (Bruegel) cu ocazia audierii ITRE din 29 mai 2013, rata dobânzii pentru împrumuturile acordate IMM-urilor în Germania s-a apropiat de 3 % în martie 2013, în timp ce în Italia, Portugalia și Spania aceasta era de 6 %. De asemenea, prezentarea a reliefat faptul că, la finele anului trecut, IMM-urile germane au primit aproape 90 % din finanțarea pe care au solicitat-o, în timp ce IMM-urile din Grecia au primit aproximativ 25 %.

I.   întrucât UE necesită o abordare bazată pe o politică industrială, care să combine competitivitatea, durabilitatea și munca decentă, pentru a răspunde marilor provocări ale societății;

Este clar că politica industrială a Uniunii Europene trebuie să fie orientată către soluționarea marilor provocări ale societății, conform Strategiei Europa 2020, și să fie compatibilă cu triunghiul strategic al durabilității, competitivității și muncii decente. Parlamentul European a recunoscut acest lucru în Rezoluția sa din 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării.[3]

J.  întrucât productivitatea muncii s-a dezvoltat mult mai rapid în ultimele decenii decât productivitatea resurselor, estimările arătând că forța de muncă reprezintă mai puțin de 20 % din valoarea unui produs, iar resursele reprezintă 40 % din aceasta;

Conform Biroului Federal de Statistică din Germania, în cadrul structurii costurilor sectorului de producție, costurile materiilor prime reprezintă 43 %, iar costurile cu personalul aproximativ 18 %, în timp ce costurile energetice se situează la 2 %.[4] Parlamentul European a recunoscut acest lucru în rezoluția sa din 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa.[5]

K. întrucât, în fața provocărilor globale, dacă industria europeană intenționează să își mențină competitivitatea în viitor, este esențial ca eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor să stea la baza reînnoirii industriale europene;

În foia sa de parcurs privind utilizarea eficientă a resurselor, Comisia Europeană a subliniat că, numai în Germania, câștigurile provenite din utilizarea eficientă a resurselor în sectorul de producție ar putea să genereze economii de costuri între 20 % și 30 %. Un alt studiu, efectuat în Regatul Unit, a estimat la 23 miliarde GBP economiile datorate măsurilor de utilizare eficientă a resurselor cu costuri scăzute sau zero.[6] Întrucât Europa nu poate concura cu țările emergente în materie de salarii, ea trebuie să se axeze pe reducerea costurilor asociate energiei și resurselor, prin utilizarea criteriilor de eficiență. Raportul din 2012 al Comisiei Europene privind competitivitatea a subliniat rolul pozitiv pe care ecoinovarea și eficiența energetică și a resurselor îl au asupra competitivității UE. De asemenea, UE are o poziție de lider în ceea ce privește internaționalizarea și fluxurile transfrontaliere de ecoinvestiții și de ecoinovații. Acest aspect este deosebit de important având în vedere faptul că întreprinderile ecoinovatoare au, în general, mai mult succes decât întreprinderile inovatoare convenționale.

L.  întrucât Uniunea Europeană necesită o strategie industrială ambițioasă, ecoeficientă și durabilă pentru a restabili capacitatea de producție și a genera locuri de muncă înalt calificate și bine plătite;

Cifrele menționate mai sus au subliniat deja modul în care o strategie industrială europeană ecologică bazată pe eficiența energetică și a resurselor ar spori competitivitatea prin reducerea semnificativă a costurilor. În același timp, o astfel de strategie ar restabili capacitatea de producție și ar asigura noi locuri de muncă. Numai în Germania, câștigurile provenite din utilizarea eficientă a resurselor ar putea crea până la 1 milion de locuri de muncă.[7] Un studiu realizat de societatea de consultanță Ecofys a reliefat, de asemenea, că o punere în aplicare eficientă a directivei privind proiectarea ecologică ar crea economii nete de 90 de milioane EUR pe an pentru consumatorii și întreprinderile europene, reducând dependența de gazele naturale din Rusia cu peste 50 %. Dacă aceste economii ar fi reinvestite în economie, ele ar crea încă un 1 milion de locuri de muncă.[8] Prin urmare, Parlamentul European a invitat Comisia Europeană să elaboreze o strategie industrială europeană ambițioasă, ecoeficientă și ecologică.[9]

M. întrucât numai eficiența energetică și sectoarele surselor regenerabile de energie ar putea crea 5 milioane de locuri de muncă până în 2020;

În comunicarea sa referitoare la o redresare generatoare de locuri de muncă, Comisia Europeană a afirmat clar că numai sectoarele energiei regenerabile și eficienței energetice au potențialul de a crea 5 milioane de locuri de muncă până în 2020.[10]

N. întrucât Uniunea Europeană posedă și o imensă capacitate de inovare, șase state membre ale UE situându-se printre primele 10 dintre cele mai inovatoare 50 de țări din lume;

Indicele de inovare Bloomberg a relevat faptul că printre primele 10 țări cele mai inovatoare din lume figurează șase state membre ale UE (Germania, Finlanda, Suedia, Austria, Danemarca, Franța).[11] Aceasta evidențiază faptul că UE are deja atuuri puternice atunci când vine vorba de inovare și C-D, însă accentuează în același timp decalajul între aceste state membre și alte state și, prin urmare, readuce în discuție necesitatea unei strategii de inovare ambițioase, nu numai pentru a păstra atuul existent, ci și pentru a crește capacitățile de inovare ale tuturor statelor membre.

O. întrucât politica industrială este o chestiune transversală și, prin urmare, Comisia Europeană trebuie să își integreze în mod clar politica industrială în Strategia Europa 2020, în elaborarea Foii de parcurs pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, în inițiativele industriale cuprinse în Planul SET și în viziunea pentru 2050 a Foii de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

Este clar faptul că politica industrială necesită o abordare orizontală. Comisia Europeană a recunoscut acest lucru în recenta sa Actualizare a comunicării privind politica industrială, afirmând că „politicile comunitare trebuie să fie coordonate și sincronizate în mod corespunzător” și că „succesul politicii industriale se bazează în mare măsură pe capacitatea noastră de a valorifica sinergiile”. Rezoluția Parlamentului European referitoare la o „Politică industrială pentru era globalizării”, adoptată de PE la 3 februarie 2011 în acest context, a îndemnat, de asemenea, Comisia Europeană să își integreze politica industrială în Foaia de parcurs pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în Planul SET și în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor.

P.  întrucât o politică industrială europeană necesită mână de lucru puternică, în timp ce, în medie, doar 7 % din mâna de lucru slab calificată a beneficiat de formare,

Mâna de lucru europeană trebuie să fie pregătită pentru viitoarele oportunități de ocupare a forței de muncă și pentru dinamica schimbătoare a pieței. Este deosebit de imperios să se abordeze acest aspect pentru mâna de lucru slab calificată care nu a urmat o formare. În acest context, dreptul la formare este esențial.

  • [1]  OCDE: Perspectivele dezvoltării globale în 2013 – Politici industriale într-o lume în schimbare.
  • [2]  Darvas, Zsolt; Pisani-Ferry, Jean; Wolff, Guntram. ‘Europe's Growth Problem (and what to do about it)’ (Problema creșterii economice a Europei: ce este de făcut?), Bruegel Policy Brief, aprilie 2013.
  • [3]  Rezoluția Parlamentului European referitoare la o politică industrială pentru era globalizării, 3 februarie 2011.
  • [4]  Prezentare din partea dr. Christian Kühne în cadrul Mesei rotunde privind politica industrială din 24 aprilie 2013, organizată de deputatul în PE Reinhard Bütikofer. Prezentare powerpoint disponibilă la cerere.
  • [5]  Rezoluția Parlamentului European referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa, 25 iulie 2011.
  • [6]  Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, 20 septembrie 2011.
  • [7]  Ibidem.
  • [8]  Beneficiile economice ale Directivei UE privind proiectarea ecologică, ECOFYS, aprilie 2012.
  • [9]  Rezoluția Parlamentului European referitoare la o politică industrială pentru era globalizării, 3 februarie 2011.
  • [10]  Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, 18 aprilie 2012.
  • [11]  Indicele de inovare Bloomberg, 2013.

AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (20.6.2013)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

Reindustrializarea Europei în scopul promovării competitivității și sustenabilității

(2013/2006(INI))

Raportoare pentru aviz: Marielle de Sarnez

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată declinul industriei europene, care, ținând seama în special de evoluția peisajului industrial mondial, a pierdut 3 milioane de locuri de muncă și 10% din producția sa începând din 2008, deși ea reprezintă unul dintre principalii vectori de creștere pentru Europa; invită Comisia să pună în aplicare fără întârziere o strategie europeană comună, sustenabilă și pe termen lung bazată pe promovarea, valorizarea și atractivitatea industriei europene și care să se sprijine pe instrumente concrete, în vederea menținerii competitivității sale pe plan mondial; reamintește că politica comercială comună este un factor decisiv pentru industrie;

2.  salută semnalul politic puternic dat de Comisie prin care solicită creșterea pană la 20% a ponderii sectorului industrial în cadrul PIB-ului până în 2020; subliniază totodată că acest obiectiv nu este realist decât dacă este însoțit de măsuri corespunzătoare;

3.  solicită Comisiei să-și onoreze angajamentul de a elabora indicatori care să permită supravegherea și evaluarea procesului de reindustrializare; subliniază că acești indicatori trebuie să fie nu doar cantitativi ci și calitativi, pentru a garanta că acest proces este sustenabil și compatibil cu protecția mediului;

4.  regretă în continuare absența a unei politici industriale integrate în cadrul Comisiei și neaplicarea articolului 173 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind coordonarea politicii industriale a Uniunii cu cea a statelor membre;

5.  solicită ca politica industrială europeană să sprijine filierele generatoare de creștere și de valoare adăugată în care Europa este deja avansată sau ar putea deveni și să se asigure că sectoare precum industria aerospațială, industria chimică, industria automobilelor, industria agroalimentară, industria textilă și de îmbrăcăminte și ingineria mecanică rămân competitive; invită instituțiile europene, statele membre și partenerii privați să se coordoneze mai bine pentru a accelera investițiile în marile infrastructuri de transport și de mobilitate sustenabile, de energie din surse regenerabile și de telecomunicații, dar și în produsele industriale ecologice de ultimă generație, precum vehiculele și navele ecologice, sau tehnologiile care reduc impactul asupra mediului al proceselor de producție și să dezvolte instrumente de finanțare inovatoare; reamintește importanța de a promova utilizarea resurselor locale pentru ca o veritabilă reindustrializare să fie benefică și generatoare de locuri de muncă;

6.  subliniază necesitatea ca politica industrială europeană să fie susținută de o strategie europeană coordonată între statele membre pentru a crește gradul de integrare a pieței europene a energiei, pentru a dezvolta infrastructuri energetice europene și pentru a reduce costurile energiei europene precum și pentru a reduce dependența Uniunii de furnizorii de energie din țările terțe;

7.  subliniază importanța cercetării și a inovării pentru competitivitatea întreprinderilor europene pe piețele mondiale; solicită insistent Uniunii Europene și statelor membre să majoreze fondurile consacrate cercetării și dezvoltării; invită Comisia să încurajeze dezvoltarea sectoarelor industriale bazate pe noile tehnologii, care creează produse cu o mare valoare adăugată și cu un consum redus de resurse energetice pentru a face față mai bine provocărilor schimbărilor climatice; solicită să se încurajeze, de asemenea, dezvoltarea de noi activități, precum energiile din surse regenerabile și sectoarele creative, care reprezintă sectoare în care Europa a înregistrat progrese tehnologice; subliniază necesitatea ca întreprinderile noastre să anticipeze mai bine nevoile piețelor terțe pentru a răspunde la cererea internațională;

8.  subliniază că disponibilitatea materiilor prime are o importanță fundamentală pentru perspectivele de dezvoltare ale industriei europene și atrage atenția asupra faptului că, în lipsa anumitor materii prime-cheie, majoritatea industriilor strategice europene (industria nucleară, spațială, aeronautică, medicina, informatica, materialele noi, echipamentele militare etc.) nu s-ar putea dezvolta;

9.  invită, prin urmare, Comisia să consolideze strategia sa de apărare a intereselor Uniunii în ceea ce privește siguranța aprovizionării cu materii prime în cadrul acordurilor comerciale (ALS, APE etc.); consideră că această strategie trebuie să pună capăt restricțiilor la export practicate de unele state și să permită aprovizionarea adecvată cu materii prime prin intermediul acordurilor de comerț echitabil și al parteneriatelor strategice;

10. salută viitoarea intrare în vigoare a brevetului european care va garanta întreprinderilor europene un nivel ridicat de protecție a drepturilor lor de proprietate intelectuală, reducând, în același timp, formalitățile prealabile necesare implantării lor pe noi piețe; întâmpină favorabil inițiativa anunțată de Comisie în martie 2013 care vizează îmbunătățirea competitivității IMM-urilor pe scena internațională prin simplificarea sistemului de înregistrare a mărcilor în străinătate;

11. solicită ca Uniunea Europeană să instituie politici de mobilitate și de formare profesională pe piața europeană, în special în domeniul limbilor și al tehnologiilor informației, pentru a ameliora competitivitatea și cunoștințele lucrătorilor din industria europeană;

12. insistă asupra importanței unui cadru juridic clar și stabil pentru a favoriza investițiile în industrie; încurajează Comisia și statele membre să faciliteze dezvoltarea și internaționalizarea IMM-urilor europene, actori majori ai politicii industriale de mâine, și să îmbunătățească accesul lor la finanțare pentru a le permite să investească și să inoveze; reamintește rolul fundamental al achizițiilor publice în sprijinirea dezvoltării și a creșterii IMM-urilor; solicită crearea unui ghișeu unic pentru IMM-uri pentru chestiunile legate de piața internă și piețele externe; încurajează Comisia să sprijine valorizarea financiară și tehnică a brevetelor;

13. consideră că un acces mai simplu, mai puțin costisitor și mai rapid al IMM-urilor la procedurile antidumping este un element esențial pentru o mai bună protecție împotriva practicilor neloiale ale partenerilor comerciali; invită Uniunea Europeană să țină seama de acest punct în reforma instrumentelor de apărare comercială;

14. propune dezvoltarea unei rețele de IMM-uri și mari întreprinderi europene pentru ca IMM-urile să poată beneficia de cunoștințele în domeniu ale marilor întreprinderi și de capacitățile lor de export și de inovare; solicită cu insistență statelor membre și Comisiei să încurajeze dezvoltarea și să faciliteze finanțarea parteneriatelor între IMM-uri, universități și cercetători în vederea dezvoltării de noi tehnologii;

15. subliniază importanța competitivității Uniunii Europene la nivel mondial pentru o reindustrializare reușită; solicită, prin urmare, Comisiei să țină seama, în toate propunerile legislative viitoare, de situația concurenței internaționale în sectoarele în cauză și să nu reducă competitivitatea acestora pentru ca industria europeană să se poată impune în fața concurenței mondiale;

16. invită Comisia să pună politica comercială și politica în materie de concurență a Uniunii în serviciul politicii industriale europene; solicită Comisiei să favorizeze o convergență mai mare între statele membre în chestiunile fiscale, sociale și bugetare pentru a înlesni realizarea unor proiecte industriale comune; dorește ca Comisia să realizeze studii de impact globale, ex ante și ex post, referitoare la afectele acordurilor de liber schimb încheiate sau în curs de negociere privind politica industrială europeană și să analizeze, pe întreaga perioadă a aplicării lor, coerența lor cu obiectivele europene în materie de industrializare;

17. consideră că este necesară o revizuire a directivei europene privind ofertele publice de cumpărare (OPA) pentru ca Europa să dispună de mijloace pentru a se opune proiectelor care ar putea avea un efect nefast asupra structurii sale industriale și comerciale; consideră că Uniunea trebuie să se poată opună OPA-urilor din partea întreprinderilor care nu sunt responsabile din punct de vedere social și/sau nu respectă criteriile de bună guvernanță, precum și OPA-urilor prevăzute în activități considerate strategice de Uniune și de statele sale membre;

18. consideră că politica industrială europeană trebuie să favorizeze crearea de grupuri industriale de talie mondială în domeniile în care industria europeană este în prezent în avangardă și în cele în care va decide să investească în viitor;

19. reamintește că normele și reglementările tehnice joacă un rol fundamental pentru a asigura poziția de lider a UE în sectoarele cele mai inovatoare, inclusiv în domeniul tehnologiilor ecologice; încurajează, prin urmare, Comisia să îmbunătățească cooperarea cu țările terțe-cheie, în special cu țările emergente, pentru a elabora norme tehnice comune, respectând în același timp diferitele preferințe societale asociate acestor norme;

20. încurajează Comisia să garanteze accesul întreprinderilor europene la piețele internaționale; susține că este primordial să existe reciprocitate în relațiile comerciale și, în special, în materie de acces la contractele de achiziții publice, să se protejeze drepturile de proprietate industrială ale întreprinderilor europene și să se consolideze eficacitatea instrumentelor de apărare comercială ale Uniunii și coerența lor cu strategiile comerciale și de reindustrializare ale Uniunii;

21. consideră că este esențial ca Uniunea să dispună de instrumente care să îi permită:

- să adopte o politică antidumping mai activă și să reacționeze, printre altele, la finanțarea abuzivă a exporturilor practicată de unele țări terțe;

- să adopte o adevărată politică valutară care să apere interesele comerciale ale Uniunii Europene;

- să asigure aplicarea conceptului de „schimb echitabil”, care este bazat pe respectarea reciprocă a standardelor sociale, de mediu și culturale, precum și pe respectarea drepturilor omului în schimburile comerciale internaționale;

22. ia act de proiectul Comisiei de a moderniza instrumentele de apărare comercială ale Uniunii Europene, care reprezintă elemente esențiale ale politicii industriale; dorește ca această modernizare să poată îmbunătăți eficacitatea lor; solicită, în acest sens, Comisiei să nu fragilizeze aceste instrumente de jure sau de facto, ci, din contra, să le consolideze pentru a proteja mai eficient și într-un timp mai scurt, întreprinderile europene, indiferent de dimensiunea lor, împotriva practicilor comerciale ilegale sau neloiale;

23. reamintește că este necesar, ori de câte ori circumstanțele o justifică, să se utilizeze instrumente de protecție comercială împotriva țărilor care nu respectă normele comerțului internațional sau acordurile de liber schimb încheiate cu Uniunea;

24. salută propunerea de regulament privind exercitarea drepturilor Uniunii pentru aplicarea și respectarea regulilor comerțului internațional; consideră că o mai bună reactivitate în aplicarea drepturilor noastre poate restabili credibilitatea noastră și reechilibra relațiile noastre comerciale;

25. regretă protecția insuficientă a drepturilor de proprietate intelectuală pe teritoriul unor parteneri comerciali, precum și lipsa de mijloace concrete la dispoziția întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor, pentru combaterea eficientă a încălcării acestor drepturi; invită Comisia și statele membre să intensifice cooperarea vamală în cadrul Uniunii și cu țările terțe în ceea ce privește punerea sub sechestru a mărfurilor contrafăcute și să simplifice procedurile vamale; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze mai îndeaproape cu țările terțe în ceea ce privește aspectele legate de drepturile de autor și acordarea de licențe;

26. reamintește Comisiei că nivelurile scăzute de salarizare și de protecție a mediului constituie în continuare elemente foarte importante ale concurenței internaționale și că este imperativ să se urmărească o aliniere spre nivelul superior a acestor norme pentru ca Uniunea să se poată reindustrializa cu adevărat; invită așadar Comisia să negocieze angajamente obligatorii în materie de drepturi ale lucrătorilor și de protecție a mediului în ALS cu țările terțe; solicită, de asemenea, Comisiei să elaboreze sisteme obligatorii de trasabilitate a produselor prin care acestea să demonstreze că respectă normele internaționale în materie de drepturi ale lucrătorilor și de protecție a mediului;

27. invită Uniunea Europeană să intensifice producția industrială furnizând informații mai precise consumatorilor, stabilind caracterul obligatoriu al mențiunii de proveniență a produselor Uniunii și a produselor importate din țările terțe, precum și asigurându-se că indicațiile geografice ale produselor alimentare europene în țările terțe sunt respectate ;

28. solicită ca toate produsele importate din țările terțe să respecte normele de mediu, sanitare și sociale aplicate de Uniune și susținute pe piața mondială pentru a proteja producătorii industriali europeni împotriva concurenței neloiale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

18.6.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

2

5

Membri titulari prezenți la votul final

Maria Badia i Cutchet, David Campbell Bannerman, María Auxiliadora Correa Zamora, Marielle de Sarnez, Christofer Fjellner, Yannick Jadot, Metin Kazak, Franziska Keller, Bernd Lange, David Martin, Vital Moreira, Paul Murphy, Cristiana Muscardini, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Henri Weber, Iuliu Winkler, Paweł Zalewski

Membri supleanți prezenți la votul final

Josefa Andrés Barea, Catherine Bearder, Albert Deß, Elisabeth Köstinger, Miloslav Ransdorf, Peter Skinner, Jarosław Leszek Wałęsa

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Salvador Garriga Polledo, Paul Rübig

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (26.9.2013)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității

(2013/2006(INI))

Raportor pentru aviz: Philippe Boulland

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că statele membre care au rezistat cel mai bine la criza economică au acordat prioritate dialogului social susținut și unei politici active pentru locurile de muncă, concepute în scopul creării și menținerii unui număr maxim de locuri de muncă și au acordat prioritate și investițiilor de viitor strâns legate de acest obiectiv, cum ar fi investițiile sociale și investițiile în sectoarele tranziției către o economie ecologică; consideră că aceste priorități trebuie să fie examinate și să fie folosite drept orientare pentru reindustrializarea Europei pe o bază solidă, competitivă, sustenabilă, diversificată și bazată pe incluziune; subliniază, în acest context, importanța dezvoltării economiei sociale și solidare (îndeosebi a cooperativelor sale industriale) și a unei economii circulare, a reciclării și a transformării; estimează că, în acest sens, este necesară stabilirea unor obiective măsurabile și a unor calendare exacte;

2.   consideră că investițiile trebuie diversificate, atât în domeniul cercetării, cât și în domeniul noilor tehnologii; adaugă că ar trebui, de asemenea, redinamizat patrimoniul nostru industrial precum sectorul oțelului, al automobilelor, al textilelor și al aeronauticii, în vederea îmbunătățirii instrumentelor noastre de producție pentru a putea cuceri noi piețe și a rămâne competitivi pe scena internațională;

3.  subliniază faptul că sectoarele industriale sprijină economia în perioade de criză și prin intermediul economiei serviciilor generate datorită producției lor;

4.  atrage atenția asupra sugestiei că propunerile Comisiei ar trebui să fie însoțite de un plan concret de investiții în valoare de 30 de miliarde EUR anual, care să vizeze conservarea și reconstrucția socio-ecologică a filierelor industriale producătoare de valoare și a serviciilor conexe, consolidând astfel viitorul industriei;

5.   recomandă investițiile în resursele umane și îmbunătățirea condițiilor de aplicare a dreptului la formare și la ucenicie, în special în alternanță, la calificare și la învățarea pe tot parcursul vieții; recomandă să se prevadă un drept individual de completare a propriei educații, facilitând, în același timp, o anume permeabilitate între diferitele sisteme de formare, pentru a anticipa nevoile de mână de lucru calificată și pentru a răspunde nevoilor din domeniu, de exemplu în cadrul unei industrii care se concentrează pe noile tehnologii, pe economia verde și pe consumul redus de electricitate, susținând eforturile depuse în cercetare și dezvoltare, precum și valorizând inovațiile; subliniază importanța de a institui structuri comune pentru ca IMM-urile și microîntreprinderile să poată propune aceste tipuri de formări; se pronunță pentru consolidarea colaborării între întreprinderi, universități și instituțiile de învățământ superior; subliniază că aceste eforturi trebuie să se aplice întregului lanț de producție, inclusiv pentru industriile cu valoare adăugată mai redusă, dar care sunt indispensabile pentru permanentizarea industriilor cu valoare adăugată ridicată;

6.   recomandă Uniunii și statelor membre să investească, de asemenea, masiv în cercetare și dezvoltare, îndeosebi pentru a facilita tranziția către o industrie cu un consum mai mic de energie și compatibilă cu ambițiile ecologice ale Uniunii, care trebuie să se afle în echilibru cu ambițiile sale industriale;

7.   îndeamnă la recrutarea de personal suplimentar pentru activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare și efectuarea de investiții astfel încât să se asigure că formarea personalului, precum și condițiile și instrumentele de lucru și de cercetare sunt îmbunătățite pentru a respecta cele mai înalte standarde;

8.   îndeamnă la încurajarea unui climat pozitiv la locul de muncă, precum și la instituirea unui sistem de recunoaștere a meritelor, care să ajute la exploatarea pe deplin a experienței și a creativității întregului personal, în vederea raționalizării metodelor de lucru și a proceselor de producție și a sporirii eficacității echipamentelor;

9.   subliniază importanța dialogului social sectorial pentru a reorienta industriile europene prin privilegierea dezvoltării responsabilității sociale a întreprinderilor (RSE) și a unei etichete sociale bazate pe o gamă de criterii comune pentru a implica salariații în viitorul întreprinderii lor și pentru a permite dezvoltarea unei flexisecurități echilibrate care să susțină crearea de locuri de muncă decente, durabile și de calitate; subliniază necesitatea de a promova și ameliora informarea, consultarea ș cogestionarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora, îndeosebi cu ocazia restructurării întreprinderilor; face referire, în special, la Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor (2012/2061(INI));

10.  subliniază faptul că crearea de resurse proprii ale bugetului european ar putea fi utilă pentru reindustrializarea Europei;

11. reamintește caracterul urgent al necesității de a lua măsuri pentru crearea și sprijinirea industriilor inovatoare, facilitând accesul IMM-urilor la finanțare, reducând sarcinile fiscale și administrative care pun presiune asupra acestora, dezvoltând cooperarea între întreprinderi, instituțiile de învățământ și laboratoarele de cercetare și exploatând posibilitățile oferite de piața unică digitală;

12. subliniază faptul că IMM-urile și sectoarele de producție clasice, inclusiv industriile mari consumatoare de energie, ar trebui susținute în mod deosebit prin dezvoltarea unor modele economice durabile și prin stimularea unor inovații care să îmbunătățească eficiența utilizării resurselor energetice;

13. recomandă o mai bună utilizare a Programului pentru inovație și spirit antreprenorial (EIP) și a Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri (COSME);

14. consideră că dezvoltarea brevetului european unic ar permite industriilor europene de vârf să fie mai competitive la nivel mondial și să cucerească noi piețe creatoare de locuri de muncă;

15. sugerează o mai mare coerență între politica noastră comercială, politica noastră în domeniul concurenței și politica noastră industrială, în vederea susținerii IMM-urilor pentru a-și desfășura activitatea în afara țării lor de origine și în vederea facilitării accesului acestora pe piețe;

16. reamintește importanța și anvergura cerinței de a se respecta normele sociale în cadrul procedurilor de achiziții publice de mare amploare;

17. sugerează mobilizarea tuturor instrumentelor financiare și normative disponibile pentru a favoriza relocalizarea economiei și invită să se creeze centre de informare pentru a sensibiliza antreprenorii cu privire la avantajele menținerii sau relocalizării activității lor în Europa, scurtarea lanțurilor de aprovizionare putând conduce la ancorarea produselor la nivel local și la o eficiență superioară a sectorului de producție, sporind, în același timp, posibilitățile locale de ocupare a forței de muncă; sugerează să se optimizeze recursul la EURES pentru a folosi competențele tinerilor europeni care își caută un loc de muncă și invită statele membre să depună eforturi pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a Directivei privind serviciile și pentru a elimina dumpingul social;

18. sugerează Comisiei să examineze în mod aprofundat, pentru fiecare sector în parte, valoarea adăugată a producției industriale europene în cadrul lanțurilor mondiale de producție pentru a determina ancorarea diverselor sectoare industriale în diferitele noastre state membre, precum și să elaboreze de o manieră mai eficientă o strategie comună de protejare a intereselor industriale europene;

19. sugerează Comisiei să evalueze în ce măsură este în conformitate cu legislația europeană în materie de concurență refuzul unui grup de anvergură mondială de a ceda o unitate pe care a decis să o închidă altui grup potențial cesionar sau unei entități publice pentru un transfer public temporar;

20. subliniază că este necesar ca Uniunea să-și apere interesele industriale în cadrul relațiilor sale comerciale, atât la elaborarea acordurilor sale comerciale sau a legislației sale privind accesul întreprinderilor din țări terțe la achizițiile sale publice, cât și în ceea ce privește recurgerea prea puțin frecventă la instrumentele de protecție împotriva concurenței neloiale a unor întreprinderi din țările terțe;

21. recomandă Comisiei și statelor membre să pună în aplicare dispozitivele necesare instituirii unei politici industriale europene care să nu fie slăbită din cauza unei concurențe ca cea existentă în prezent între statele membre; recomandă în acest scop o convergență pozitivă a normelor naționale în domeniul social, precum și o armonizare fiscală;

22. solicită statelor membre ca, în cazul unor eventuale modificări ale tratatelor, să elaboreze o politică industrială comună cu aspirații și mijloace comparabile cu cele ale politicii agricole comune, adică un veritabil consens transnațional pentru o strategie comună, mijloace financiare importante și instrumente de reglementare a piețelor de care dispun celelalte mari zone comerciale mondiale, cum ar fi, de exemplu, instrumentul monetar sau norme privind ajutoarele de stat adaptate la nevoile industriei UE, respectând, totodată, legislația internațională.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

26.9.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Edit Bauer, Heinz K. Becker, Pervenche Berès, Vilija Blinkevičiūtė, Philippe Boulland, David Casa, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Minodora Cliveti, Emer Costello, Frédéric Daerden, Sari Essayah, Richard Falbr, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Jean Lambert, Verónica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Thomas Mann, Csaba Őry, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck, Ruža Tomašić, Traian Ungureanu

Membri supleanți prezenți la votul final

Françoise Castex, Philippe De Backer, Anthea McIntyre, Ria Oomen-Ruijten, Evelyn Regner, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Tatjana Ždanoka

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (21.6.2013)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la reindustrializarea Europei în vedere promovării competitivității și a durabilității

(2013/2006(INI))

Raportoare pentru aviz: Tadeusz Cymański

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–   având în vedere Comunicarea Comisiei „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)582),

–   având în vedere comunicările Comisiei „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)112 și „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic” (COM(2011)571),

–   având în vedere principiile care guvernează Uniunea Europeană, și, mai ales, principiul precauției,

–   având în vedere Al șaptelea program-cadru pentru cercetare (PC7), solicită propuneri privind cercetarea în domeniul energiei,

–   având în vedere declarația scrisă 16/2007 din 22 mai 2007 privind realizarea unei economii ecologice a hidrogenului și a unei a treia revoluții industriale în Europa, printr-un parteneriat cu regiunile și orașele implicate, cu IMM-urile și cu organizațiile societății civile,

–   având în vedere Rezoluțiile sale din 15 martie 2012 referitoare la Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 și din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor,

–    având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică,

A. întrucât UE trebuie să abordeze provocări financiare, sociale și de mediu și întrucât există crize legate de creșterea costurilor prețurilor la energie, epuizarea de materii prime, delocalizările, pierderile piețelor și creșterea șomajului în Europa;

B.  întrucât marile economii emergente (în special Brazilia, Rusia, India și China) continuă să crească rapid și au pus în aplicare politici industriale ambițioase, cu un accent puternic asupra tehnologiilor și a inovării industriale, în scopul de a „urca pe treptele calității” și de a se orienta spre o producție mai ecologică;

C. întrucât UE a făcut progrese legislative în privința protecției mediului și a luptei împotriva schimbărilor climatice;

D. întrucât UE are o strategie de promovare a ecoinovării și a evoluțiilor tehnologice și de sporire a competitivității pe termen lung a industriei UE a autovehiculelor;

E.  întrucât pentru a crește competitivitatea și a pune bazele reindustrializării Europei, este necesară o politică industrială proactivă bazată pe o nouă paradigmă și întrucât la baza politicii industriale ar trebui să se afle aprecierea corectă a valorii tuturor resurselor, umane și naturale, și utilizarea durabilă a acestora;

1.  regretă faptul că Comisia nu a făcut propuneri concrete pentru a ajuta la salvarea sectoarelor industriale prejudiciate de criză, cu o valoare adăugată redusă sau care trec printr-un dumping internațional, dar care prezintă un interes strategic real pentru UE, în special prin sprijinirea achizițiilor publice, după modelul concurenților de pe scena internațională;

2.  regretă faptul că Comisia nu propune o reorientare a agriculturii și a sectorului agroalimentar către practici mai ecologice, ținând cont de potențialele conflicte de utilizare între producția alimentară și producția industrială;

3.  regretă faptul că cercetarea publică și independentă cu privire la efectele anumitor progrese industriale, inclusiv în ceea ce privește sănătatea și mediul, nu este menționată ca un corolar indispensabil pentru dezvoltarea de noi sectoare;

4.  regretă faptul că Comisia nu și-a reiterat angajamentul față de principiul precauției în ceea ce privește sectoarele care utilizează tehnologii care nu au demonstrat lipsa de riscuri;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că decalajul de competitivitate și de industrializare între statele membre ale UE se accentuează; reiterează importanța noului cadru financiar multianual (CFM) și a sinergiilor dintre Fondul de coeziune și fondurile alocate competitivității pentru creștere economică și locuri de muncă (rubrica 1A);

6.  sprijină eforturile Comisiei de a promova Europa ca lider responsabil în domeniul inovării, inclusiv prin eficientizarea finanțării publice destinate cercetării și dezvoltării, prin intermediul unor programe precum Orizont 2020, și invită Comisia să promoveze un cadru adecvat pentru a suplimenta finanțarea privată; subliniază, în această privință, punerea unui accent suplimentar pe sectorul forței de muncă intensive cu crearea de capital uman;

7.  salută obiectivul Comisiei de a elabora o strategie industrială europeană ambițioasă și durabilă ca un demers important în redresarea creșterii economice în Europa și atingerea cotei de 20 % din PIB de către sectorul industrial; solicită Comisiei și statelor membre să adopte o abordare integrată, care să ofere răspunsuri adecvate principalelor provocări europene, precum demografia, eficiența utilizării resurselor și eficiența energetică, precum și schimbările climatice;

8.  subliniază că strategia industrială europeană ar trebui să sprijine investițiile și inovarea în domenii-cheie pentru generarea unei creșterii economice durabile și ecologice, în special prin promovarea sectoarelor în care Europa este deja lider în cercetare și dezvoltare, și să încurajeze condiții de lucru de bună calitate în întreprinderile vizate de investiții;

9.  salută accentul pus de Comisie pe creșterea ecologică durabilă și dezvoltarea de noi tehnologii pentru consolidarea și sprijinirea acestei creșteri;

10. subliniază importanța exploatării pe deplin a posibilităților economice ale investițiilor în tehnologii inovatoare și a producției eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

11. salută agenda de a direcționa Europa pe calea inovării industriale în conformitate cu o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și a energiei și solicită măsuri concrete, inclusiv transferarea taxelor de pe piața muncii către utilizarea resurselor și poluare, în vederea îndeplinirii acestor obiective;

12. consideră că prioritatea politicii industriale trebuie să fie trecerea Europei la o economie circulară și sustenabilă, bazată pe bioproduse, care să respecte utilizarea „în cascadă” și granițele ecosistemelor pentru resursele biologice; solicită promovarea unor strategii de dezvoltare pe termen lung și eficiente din punctul de vedere al costurilor și a unei economii ecologice, bazată pe producția durabilă și modele de consum la nivel local, regional și național;

13. subliniază că statele membre trebuie să își reorienteze politicile de creare de locuri de muncă, mai ales în vederea exploatării potențialului economiei ecologice; observă că transformarea economiei în această direcție va crește competitivitatea și va oferi surse importante de creare de locuri de muncă, care sunt indispensabile pentru a atinge obiectivul de 75 % al UE de ocupare a forței de muncă până în 2020;

14. încurajează Comisia să propună soluții pentru vechile tehnologii ecologice, precum ULCOS;

15. invită Comisia să promoveze femeile în sectorul industrial;

16. subliniază faptul că UE trebuie să ofere condițiile-cadru adecvate pentru a stimula noi investiții, pentru a accelera adoptarea de noi tehnologii și a stimula utilizarea eficientă a resurselor; subliniază că este necesar ca legislația UE să ia în considerare diferențele structurale dintre statele membre, menținând în același timp un echilibru echitabil și minimizând eventualele schimburi între obiectivele economice, sociale și de mediu;

17. consideră că legislația UE contribuie la îmbunătățirea inovării, asigurând în același timp autonomia energetică a statelor membre; consideră totuși că lipsa obiectivelor politice concrete privind schimbările climatice și utilizarea eficientă a resurselor împiedică implementarea comercială a tehnologiilor inovatoare existente;

18. invită Comisia să elaboreze o strategie energetică pe termen lung pentru industria europeană, facilitând tranziția către utilizarea energiei din surse regenerabile; invită Comisia să ia în considerare rolul pe care l-ar putea juca industria în îmbunătățirea flexibilității întregului sistem energetic, permițând integrarea surselor regenerabile de energie;

19. consideră că industria europeană, precum și consumatorii individuali, ar beneficia de pe urma infrastructurii energetice modernizate, precum rețelele inteligente care ar putea ajuta la maximizarea potențialului energetic indigen și ar putea integra pe deplin sursele regenerabile în alimentarea cu energie electrică;

20. subliniază importanța realizării, cât mai curând posibil, a pieței interne a energiei;

21. salută obiectivul unei tranziții la energia cu emisii scăzute de carbon, împreună cu NTIC (noi tehnologii de informare și comunicare);

22. constată faptul că, în numeroase sectoare industriale, costurile materiilor prime și ale mineralelor sunt o parte importantă a cheltuielilor operaționale; subliniază, în această privință, importanța unui mix energetic diversificat și durabil și ia act de faptul că strategia industrială ar trebui să se concentreze pe oportunitățile-cheie oferite de eficiența energetică crescută și de utilizarea eficientă a resurselor; aceasta va include reciclarea și reutilizarea materialelor și reducerea amprentei de carbon și a amprentei asupra materialelor ale producției și consumului; subliniază că, de asemenea, potrivit analizei Comisiei, o astfel de politică ar crea un număr semnificativ de noi locuri de muncă;

23. susține cu tărie dezvoltarea diplomației Comisiei privind materiile prime și alte inițiative, precum așa-numita raportare pentru fiecare țară în parte, cu scopul de a asigura accesul la materiile prime; solicită, prin urmare, crearea unui forum internațional privind materiile prime, în cadrul căruia poate avea loc un schimb de experiențe, pot fi combinate strategiile naționale, iar stocurile pot fi gestionate în comun, întrucât acest lucru ar opri o luptă agravantă pentru resurse;

24. subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți eficiența pieței UE a carbonului pentru a oferi certitudinea investițiilor în tehnologii favorabile climei;

25. invită Comisia să integreze rapid „produsele și serviciile ecologice” în cadrul pieței interne, inclusiv determinarea amprentei de mediu;

26. subliniază necesitatea unui cadru juridic care să ofere semnale adecvate producătorilor și consumatorilor pentru a promova utilizarea eficientă a resurselor și trecerea la o economie circulară și de restaurare; subliniază că, în scopul de a aborda fragmentarea și limitările domeniului de aplicare al acquis-ului privind producția și consumului durabile (PCD), va fi necesară consolidarea legislației existente privind produsele, cum ar fi Directiva privind proiectarea ecologică (2009/125/CE), Directiva privind etichetarea energetică (2010/30/UE) și Regulamentul privind etichetarea ecologică, în vederea îmbunătățirii performanțelor în ceea ce privește mediul și utilizarea eficientă a resurselor ale produselor pe tot parcursul ciclului lor de viață;

27. consideră că competitivitatea producției europene depinde de Europa ca fiind un predecesor mondial în ceea ce privește produsele și producția eficiente din punct de vedere ecologic;

28. consideră că viitorul industriei europene nu se poate construi fără o tranziție intenționată către moduri de proiectare, de producție și de transport care să integreze constrângerile de mediu;

29. susține utilizarea la scară largă a proiectării, precum și a altor inovații netehnologice, ca unul dintre factorii-cheie pentru dezvoltarea de produse cu valoare ridicată, creșterea productivității și îmbunătățirea utilizării eficiente a resurselor;

30. consideră că politica industrială de succes trebuie să integreze politicile UE care combină toate aspectele cu impact asupra industriei și să se concentreze pe găsirea de soluții pentru provocările societale majore;

31. invită Comisia să elaboreze sau să mențină măsuri pentru a garanta responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) de-a lungul întregului lanț valoric, de la extracția de materii prime prin producție și comerț până la reciclare, atât în interiorul, cât și în afara UE;

32. sprijină eforturile Comisiei de a spori investițiile în capitalul uman și aptitudinile care sunt necesare pentru competitivitatea industrială și schimbare; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească dialogul dintre autoritățile competente și partenerii sociali pentru a îmbunătăți legătura dintre sistemele de învățământ și piața muncii; invită Comisia să asigure dreptul la învățare pe tot parcursul vieții pentru toți cetățenii, oferindu-le posibilitatea să se recalifice în timpul vieții lor profesionale, ceea ce este crucial pentru inovare și competitivitate;

33. invită Comisia și statele membre să adopte, fără întârziere și până în 2014, planuri concrete de eliminare treptată a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului până în 2020, în scopul sporirii gradului de utilizare al instrumentelor de piață, inclusiv o trecere de la muncă la impozitarea de mediu, stabilirea prețurilor și taxare, precum și la extinderea piețelor pentru bunuri și servicii de mediu;

34. consideră că încurajarea tipurilor de turism durabil în raport cu consumul de produse locale poate sprijini redresarea activităților agricole și artizanale și răspândirea microîntreprinderilor la nivel local și ar putea acționa ca o rampă de lansare economică importantă care ar putea contribui la redresarea economică, asigurând în același timp gestionarea corespunzătoare a mediului, protecția culturilor și a așezărilor umane și prevenirea eroziunii și a alunecărilor de teren;

35. consideră că în industria construcțiilor ar trebui să se acorde prioritate aplicării principiilor generale ale construcțiilor durabile și ale proiectării ecologice; în acest sens, consideră că modernizarea clădirilor actuale este deosebit de importantă; este de părere că acest lucru ar putea fi realizat, printre altele, prin punerea în aplicare a planurilor obligatorii de adaptare a clădirilor vechi, atât publice, cât și private, la standardele actuale de izolare termică și de eficiență energetică, cu scopul de a reduce consumul;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

19.6.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

54

7

5

Membri titulari prezenți la votul final

Martina Anderson, Elena Oana Antonescu, Kriton Arsenis, Sophie Auconie, Pilar Ayuso, Sandrine Bélier, Lajos Bokros, Franco Bonanini, Martin Callanan, Nessa Childers, Yves Cochet, Tadeusz Cymański, Chris Davies, Esther de Lange, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Jill Evans, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Eija-Riitta Korhola, Holger Krahmer, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Kartika Tamara Liotard, Zofija Mazej Kukovič, Linda McAvan, Miroslav Ouzký, Vladko Todorov Panayotov, Gilles Pargneaux, Andrés Perelló Rodríguez, Mario Pirillo, Pavel Poc, Frédérique Ries, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Kārlis Šadurskis, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Salvatore Tatarella, Thomas Ulmer, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis

Membri supleanți prezenți la votul final

Romana Jordan, Judith A. Merkies, Miroslav Mikolášik, Christel Schaldemose, Renate Sommer, Eleni Theocharous, Marita Ulvskog, Kathleen Van Brempt, Andrea Zanoni

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Fabrizio Bertot, Bill Newton Dunn, Konrad Szymański

AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (6.5.2013)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la reindustrializarea Europei în vedere promovării competitivității și a durabilității

(2013/2006(INI))

Raportoare pentru aviz: Evelyne Gebhardt

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   salută faptul că politica industrială se află acum în centrul atenției politice din UE; subliniază că o economie reală solidă cu o bază industrială puternică este esențială pentru o Uniune bogată, competitivă și de succes din punct de vedere economic și reprezintă cel mai bun remediu pentru recesiune;

2.   privește critic acțiunea Comisiei de stabilire selectivă a șase piețe prioritare pentru investiții și inovare; subliniază mai curând importanța îmbunătățirii condițiilor-cadru pentru cercetare și dezvoltare și rolul central al întreprinderilor nou înființate și al IMM‑urilor ca motoare ale inovării europene;

3.   consideră că, în vederea stimulării inovării și a creșterii competitivității europene, este esențial să se consolideze în mod semnificativ capacitatea de cercetare și de dezvoltare a Europei;

4.   insistă asupra importanței de a crește sustenabilitatea economiei noastre în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei UE 2020 și solicită ca aceasta să devină un element-cheie al politicii industriale europene; menționează faptul că este necesar să fie încurajate procesele de producție nepoluante, să se asigure creșterea duratei de viață a bunurilor de consum, să fie încurajată reciclarea și îmbunătățită în continuare eficiența energetică a bunurilor produse pe piață internă;

5.   constată puternica scădere a producției industriale în zonele periferice din UE; invită Comisia să adopte măsuri menite să încurajeze o distribuire uniformă a producției industriale în Europa;

6.   consideră că numai o politică industrială proactivă și integrată, bazată pe cercetare, pe inovare și pe o piață unică și care stabilește o legătură între diverse sectoare de politică și stratageme de eficiență a resurselor - inclusiv politica privind consumatorii și politica privind piața muncii - poate crea condiții economice favorabile pentru societățile din UE pentru a crește competitivitatea acestora și așteaptă cu interes foaia de parcurs pentru reforma pieței interne a produselor industriale;

7.   consideră că menținerea capacității actuale de producție în perioade de criză reprezintă o cerință de bază pentru orice politică industrială; este de părere că acest lucru poate fi realizat numai prin măsuri preventive și de restructurare introduse prin implicarea deplină și activă a angajaților;

8.   amintește rolul pe care investițiile îl au în stimularea inovării și a creșterii economice și subliniază nevoia de a sprijini mai mult antreprenoriatul în ceea ce privește condițiile de afaceri mai bune;

9.   invită Comisia să prezinte propuneri privind o politică europeană a grupărilor sub forma unei cooperări între societăți, furnizori, prestatori de servicii și centre de cercetare conectate; subliniază că, pe de-o parte, astfel de politici există de mult timp la nivel regional și național, iar punctele lor forte au fost promovate până în prezent numai din punct de vedere politic la acest nivel, contribuind, pe de altă parte, la concurența între economii la nivel european; consideră că avantajele ce pot fi obținute prin utilizarea în comun a resurselor și a cunoștințelor de specialitate pentru societăți, angajați și regiuni și la nivel european ar fi o modalitate de a promova o dezvoltare mai echilibrată a industriei și a comerțului;

10. consideră că un cadru juridic clar și stabil reprezintă o premisă fundamentală pentru încurajarea creșterii și un motiv suplimentar și important pentru îmbunătățirea legislației europene privind supravegherea piețelor în vederea garantării siguranței produselor și a condițiilor comerciale echitabile;

11. subliniază că, pentru realizarea unei politici industriale de succes, o legislație adecvată și evitarea unor măsuri pe termen lung care denaturează concurența, în special prin exercitarea unei influențe financiare directe disproporționate, sunt esențiale;

12. subliniază că piața internă are în continuare un potențial enorm și nevalorificat de stimulare a competitivității și a creșterii calitative în UE și îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să-și accelereze eforturile de eliminare a barierelor care există în continuare, spre binele consumatorilor, al angajaților și al societăților din UE, în special al IMM-urilor; subliniază, în plus, că trebuie create și îmbunătățite instrumentele de previzionare și finanțare (asigurări, garanții de plată etc.) pentru a permite IMM-urilor să se dezvolte la nivel internațional;

13. evidențiază că procesele de producție industriale se bazează tot mai mult pe cunoștințe și că, prin urmare, forța industriei depinde în mod esențial de specialiști bine pregătiți; solicită, așadar, o coordonare strânsă între politica industrială și formare;

14. invită Comisia să sprijine dezvoltarea băncilor naționale de investiții pentru IMM-uri și să ia măsuri care să permită băncilor existente de investiții pentru IMM-uri să își extindă activitatea în alte state membre, în conformitate cu condițiile existente în statele membre respective, ca metodă de stimulare a producției industriale;

15. îndeamnă UE și statele membre să grăbească punerea în aplicare deplină a Legii privind întreprinderile mici, care oferă un cadru coerent pentru măsurile de promovare a creșterii IMM-urilor și care ar trebui să aibă un rol esențial în noua politică industrială puternică a UE;

16. este de părere că accentuarea lipsei resurselor naturale nu este doar o problemă ce ține de sustenabilitate, ci și o problemă esențială tot mai accentuată ce ține de competitivitate pentru Europa și societățile sale; subliniază importanța utilizării eficiente a resurselor ca un principiu vital de orientare pentru agenda europeană de reindustrializare; solicită în acest sens:

–    punerea în aplicare pe deplin și în mod ambițios a Foii de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor elaborată de Comisie;

–    integrarea noțiunii de utilizare succesivă a resurselor în toate politicile relevante, asigurând faptul că materiile noastre prime limitate sunt utilizate la potențialul lor maxim;

–    Comisiei și statelor membre să dezvolte și, ulterior, să implementeze o metodă de contabilizare a resurselor care să fie integrată în bugetele UE și în cele naționale la toate capitolele (fiecare corespunzând unei activități), care, la rândul lor, pot fi defalcate în articole, care, la rândul lor, dacă este necesar, sunt împărțite în rubrici bugetare, pentru a se asigura o integrare eficientă a aspectelor legate de utilizarea eficientă a resurselor în procesul de elaborare a politicilor;

17. recunoaște importanța trasabilității producției pentru a pune la dispoziția consumatorilor instrumente care să îi ajute să ia o decizie în mai multă cunoștință de cauză, precum și pentru a recunoaște cunoștințele de specialitate dobândite de-a lungul secolelor de întreprinderile de producție de la nivel local;

18. consideră că politica industrială ar trebui să includă obiective strategice de importanță decisivă pentru competitivitate, cum ar fi crearea unor infrastructuri de transport eficiente și interconectate, a unei rețele digitale foarte dezvoltate și a unei politici energetice europene;

19. consideră că o premisă esențială a oricărei politici industriale constă în stimularea și mobilizarea unor investiții mari în cercetarea pentru inovare, atât în ceea ce privește structurile, cât și produsele;

20. consideră că creșterea industrială europeană se poate realiza numai prin intermediul unui plan de investiții însoțit de măsuri puternice care să faciliteze accesul la credite;

21. subliniază că politica industrială ar trebui să se ghideze după principiul „remunerației egale pentru muncă egală” pentru a asigura atât egalitatea de gen la locul de muncă, cât și condiții egale pentru angajați în cazul unor diferite tipuri de contract;

22. consideră că, dacă se dezvoltă în continuare libertatea de circulație a lucrătorilor, prin utilizarea unor instrumente precum recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și formarea pe tot parcursul vieții, în special în cazul lucrătorilor vulnerabili, este foarte posibil să se reducă deficitul de lucrători calificați și să se stimuleze creșterea favorabilă incluziunii;

23. recunoaște că formarea profesională duală contribuie în mod semnificativ la producția industrială de calitate și la creșterea durabilă din Europa și îndeamnă Comisia și statele membre să continue să promoveze acest domeniu și să-l instituie în întreaga Europă;

24. îndeamnă statele membre să pună în aplicare, cât mai rapid posibil, directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților, având în vedere că această problemă afectează în special întreprinderile de producție;

25. încurajează valorificarea sporită a potențialului procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE și sugerează statelor membre să introducă testele de competitivitate în evaluările de impact realizate în etapele de elaborare ale proceselor legislative naționale, în cadrul mai extins al „testului pieței unice” solicitat în rezoluția sa din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice;

26. subliniază importanța comunicării cu cetățenii europeni în ceea ce privește rolul-cheie al politicii industriale în vederea încurajării creșterii economice în Europa;

27. subliniază că o politică industrială puternică trebuie să fie însoțită de măsuri de optimizare a poziției pe piață a produselor noastre și că, prin urmare, este esențial să se pună accentul pe calitatea produselor; subliniază, de asemenea, necesitatea de a păstra, de a actualiza și de a dezvolta baza de competențe meșteșugărești din Europa;

28. subliniază contribuția întreprinderilor din sectorul produselor de lux la creșterea, la ocuparea forței de muncă și la competitivitatea Uniunii Europene, având în vedere că acest sector reprezintă 3 % din PIB, cu o cifră de afaceri anuală de peste 400 de miliarde de euro și aproape 1,5 milioane de locuri de muncă directe și indirecte în Europa, astfel cum se prevede în documentul de lucru al Comisiei privind competitivitatea industriilor europene ale produselor de lux, publicat la 26 septembrie 2012;

29. susține o coordonare mai bună a sistemelor de impozitare a societăților din UE prin introducerea unor baze de impozitare armonizate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

25.4.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

3

11

Membri titulari prezenți la votul final

Pablo Arias Echeverría, Adam Bielan, Preslav Borissov, Jorgo Chatzimarkakis, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, António Fernando Correia de Campos, Vicente Miguel Garcés Ramón, Evelyne Gebhardt, Thomas Händel, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Toine Manders, Franz Obermayr, Phil Prendergast, Mitro Repo, Robert Rochefort, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Catherine Stihler, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Bernadette Vergnaud

Membri supleanți prezenți la votul final

Ashley Fox, Ildikó Gáll-Pelcz, Anna Hedh, Constance Le Grip, Morten Løkkegaard, Pier Antonio Panzeri, Wim van de Camp, Patricia van der Kammen, Kerstin Westphal

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (12.7.2013)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la reindustrializarea Europei în vedere promovării competitivității și a durabilității

(2013/2006(INI))

Raportoare: María Irigoyen Pérez

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că, deși sectorul industrial a suferit foarte mult de pe urma consecințelor crizei economice actuale, el rămâne fără îndoială bunul principal al UE la nivel internațional și forța motrice principală pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind creșterea economică, locurile de muncă, inovarea, cercetarea, dezvoltarea, durabilitatea și competitivitatea; atrage atenția asupra faptului că producția industrială globală este în prezent cu 10 % mai scăzută decât înaintea crizei, iar în sectorul industrial s-au pierdut peste 3 milioane de locuri de muncă; ia act totuși de riscul accentuării deficitului de forță de muncă specializată pe meserii necesare pentru dezvoltarea durabilă;

2.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că multe regiuni industriale tradiționale ale Europei se confruntă cu o dezindustrializare masivă; consideră că fostele regiuni industriale pot contribui semnificativ la reindustrializare; subliniază, în acest context, că fostele regiuni industriale au ieșit din atenția opiniei publice și că, având în vedere provocările specifice, ar trebui puse la dispoziție oportunități de investiții suficiente pentru strategii specifice de dezvoltare regională; susține, în acest context, inițiativele „reshoring” de reîntoarcere a producției și a serviciilor din țările terțe;

3.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la consecințele negative ale crizei economice și financiare, la scăderea investițiilor și la inegalitățile tot mai profunde din UE, în special cele dintre regiuni, în ceea ce privește productivitatea, competitivitatea și prosperitatea; subliniază că este esențial să se adopte măsuri politice ferme și să se aloce resurse financiare adecvate pentru sprijinirea unei renașteri a industriei pentru o Europă durabilă, bazată, printre altele, pe industriile culturale și creative și pe noile tehnologii precum nanotehnologii, biotehnologii și microelectronică; susține că, în caz contrar, declinul brusc al producției industriale va avea un puternic efect negativ nu numai asupra producției din UE, ci și asupra coeziunii sale sociale și teritoriale, iar „prăpastia tehnologică” dintre UE și celelalte centre de înaltă tehnologie, adică Statele Unite și țările BRICS, se va adânci periculos de mult;

4.  subliniază că viitoarea politică de coeziune va fi una dintre principalele politici ale UE care va promova inovarea industrială prin specializare inteligentă, în vederea lansării unui răspuns la provocările legate de sursele durabile de energie, schimbările climatice și utilizarea eficientă a resurselor materiale și umane; consideră, așadar, că este esențial să se asigure un sprijin din partea viitoarei politici de coeziune și a fondurilor structurale și de investiții europene pentru reindustrializarea UE și a regiunilor sale prin intermediul unei politici industriale cu adevărat moderne care trebuie să fie favorabilă incluziunii, durabilă, eficientă din punct de vedere energetic și foarte competitivă; solicită o mai bună coordonare și sinergii mai bune între politica de coeziune și programele Orizont 2020 în vederea înființării de incubatoare regionale și a maximizării inovării la nivel regional;

5.  subliniază că particularitățile regiunilor și punctele lor forte specifice trebuie luate în considerare la planificarea strategiilor de dezvoltare industrială regională pentru fiecare regiune și fiecare sector, în vederea atingerii unui nivel ridicat de specializare în industria Europei;

6.  subliniază că zonele de frontieră se confruntă adesea cu deficite industriale similare ca urmare a caracteristicilor teritoriale comune pe care aceste zone le partajează; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să elaboreze strategii de reconversie industrială transfrontalieră, care au ca scop să instituie clustere transfrontaliere, precum și să dezvolte strategii comune de formare și ocupare a forței de muncă la un nivel adecvat centrelor de populație transfrontaliere;

7.  subliniază că, la nivelul UE și în cadrul programelor naționale de reformă, trebuie să se prevadă strategii clare referitoare la politica de competitivitate industrială prin intermediul unei abordări teritoriale și strategice mai bine definite, care să includă stabilirea de priorități în ceea ce privește: facilitarea accesului la modalități de finanțare și de microcreditare, sprijinul pentru cercetare și dezvoltare, educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții, simplificarea administrativă și consolidarea capacităților pentru a permite întreprinderilor să își desfășoare activitățile la cele mai mici costuri posibile, reglementările clare de mediu, reducerea impozitării veniturilor salariale, o mai mare flexibilitate pe piața muncii, îmbunătățirea infrastructurilor ecologice, implicarea în mai mare măsură a autorităților locale și regionale și coordonarea acestora, precum și a părților interesate publice și private și un sprijin puternic pentru IMM-uri, antreprenori și întreprinderile sociale; consideră că se va realiza o abordare mai coordonată între diferite niveluri ale administrației publice și părțile interesate prin includerea în acordurile de parteneriat a pactelor și instrumentelor teritoriale propuse pentru a reuni acești actori, în vederea axării acțiunilor și a resurselor lor financiare pe obiectivele și scopurile Strategiei Europa 2020 și a coordonării lor;

8.  consideră că procesul de reindustrializare al Europei trebuie să fie însoțit de eforturi de creare de locuri de muncă pentru tineri, iar pentru aceasta trebuie să se coreleze strategiile comunitare de ocupare a forței de muncă și necesitățile viitoare ale industriei europene, să se elaboreze programe regionale și naționale menite să asigure tinerilor o educație tehnologică de înaltă calitate și să se promoveze dezvoltarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor prin accesul la fonduri europene și prin consiliere în afaceri;

9.  reamintește că economiile regionale reprezintă un element-cheie în obținerea unei creșteri economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii, dat fiind faptul că dispun atât de cunoștințele necesare, cât și de capacitatea de a mobiliza părțile interesate locale în conformitate cu particularitățile regionale; reamintește importanța crucială a conectării agendelor de inovare și durabilitate la nivel regional, național și european prin dezvoltarea unor strategii de cercetare și inovare regionale și naționale puternice pentru specializarea inteligentă (RIS3);

10. consideră că, pentru asigurarea unui sprijin mai bine definit din partea fondurilor structurale și de investiții europene în cadrul unei abordări strategice și integrate, realizarea strategiilor RIS3 ar trebui menținută ca o condiție prealabilă pentru acordarea de finanțare în vederea îndeplinirii obiectivului referitor la cercetare, dezvoltare și inovare din cadrul viitoarei politici de coeziune; subliniază că aceste strategii RIS3, care se bazează pe avantajele comparative ale regiunilor, vor promova măsuri care contribuie la creșterea productivității, vor atrage capital public și privat datorită unui ridicat efect de levier și vor ajuta regiunile să își axeze resursele pe un număr limitat de priorități esențiale în vederea utilizării mai eficiente a fondurilor disponibile;

11. subliniază că autoritățile naționale și regionale trebuie să considere inovarea economică, socială și de mediu ca fiind centrală pentru strategiile lor de dezvoltare durabilă pe termen lung, acționate de rețele puternice, de schimbul de cunoștințe și de ecosisteme de gestionare și inovare și alcătuite din clustere de IMM-uri și industrii cu un nivel ridicat de specializare; sprijină dezvoltarea de parcuri industriale prin cooperarea dintre autoritățile naționale și locale, agenții economici și organizațiile de cercetare și dezvoltare;

12. sprijină poziția Comisiei și a Consiliului potrivit căreia creșterea nivelului de competitivitate în cadrul pieței interne, dar și în comerțul cu țările terțe, ar trebui să reprezinte o prioritate absolută; invită statele membre și Comisia să sprijine industriile, în special IMM-urile, să exporte și să internaționalizeze; subliniază că este necesar și important să se elaboreze standarde europene care să fie aplicate pe larg și să fie apărate de UE la nivelul pieței mondiale, în special în ceea ce privește răspunderea socială și de mediu, astfel încât măsurile inovatoare aplicate de întreprinderile europene să nu aibă ca efect penalizarea acestora din urmă, ci să devină treptat standarde mondiale, în special prin aplicarea principiului reciprocității;

13. este profund îngrijorat cu privire la impactul negativ al crizei economice și financiare asupra capacității regiunilor UE de a finanța investițiile productive pentru o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, expunând astfel unui risc ridicat îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

14. solicită Comisiei să propună un impozit ecologic și social minim pe importuri din țări terțe pentru a îndeplini standardele sociale și de mediu europene pe care industriile UE trebuie să le respecte;

15. consideră că, alături de subvenții, trebuie acordat un rol mai proeminent și împrumuturilor, capitalului de risc, garanțiilor și altor forme de instrumente de inginerie financiară în cadrul competitivității industriei UE; solicită ca instrumentele financiare să fie utilizate corect prin combinarea diferitelor forme de sprijin financiar, atât direct, cât și indirect, și prin crearea de sinergii între acestea, în special între cele care se află la dispoziția IMM-urilor și a întreprinderilor sociale, pentru a oferi un acces la finanțare mai bine adaptat pentru fiecare caz concret; susține că este necesară o coordonare mai intensă a politicilor UE individuale și a diferitelor surse de finanțare pentru reindustrializarea europeană, în conformitate cu normele din pachetul legislativ al politicii de coeziune pentru 2014-2020;

16. consideră că investițiile publice și private sunt esențiale în cadrul unei strategii globale pentru creștere economică, dată fiind actuala criză financiară, economică și socială; sprijină, în acest sens, reforma generală a regimului de ajutoare de stat prin aplicarea unei abordări cu o bază socială și economică mai solidă și printr-o mai mare flexibilitate a normelor de concurență, astfel cum sunt prevăzute la articolele 101 și 102 din TFUE; reamintește importanța considerării îndeaproape a calității și a eficienței cheltuielilor publice.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

10.7.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

0

3

Membri titulari prezenți la votul final

François Alfonsi, Luís Paulo Alves, Catherine Bearder, Victor Boștinaru, John Bufton, Nikos Chrysogelos, Francesco De Angelis, Tamás Deutsch, Rosa Estaràs Ferragut, Danuta Maria Hübner, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Vincenzo Iovine, María Irigoyen Pérez, Seán Kelly, Mojca Kleva Kekuš, Constanze Angela Krehl, Jacek Olgierd Kurski, Petru Constantin Luhan, Ramona Nicole Mănescu, Vladimír Maňka, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Miroslav Mikolášik, Jens Nilsson, Jan Olbrycht, Wojciech Michał Olejniczak, Younous Omarjee, Markus Pieper, Monika Smolková, Georgios Stavrakakis, Nuno Teixeira, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Kerstin Westphal, Hermann Winkler, Joachim Zeller, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Andrea Cozzolino, Karima Delli, Cornelia Ernst, Ivars Godmanis, James Nicholson, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Elisabeth Schroedter, Evžen Tošenovský

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (3.9.2013)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității

(2013/2006(INI))

Raportoare pentru aviz: Antigoni Papadopoulou

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută comunicarea Comisiei intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582), dar regretă faptul că aceasta ignoră complet dimensiunea de gen; subliniază că absența perspectivelor de gen din politicile industriale sporește inegalitatea de gen și solicită Comisiei și statelor membre să creeze mecanisme pentru integrarea dimensiunii de gen la nivel internațional, național și regional în politicile industriale;

2.  subliniază subreprezentarea femeilor în industrie și, în consecință, în efortul de reindustrializare a Europei, precum și absența unor abordări și cerințe specifice de gen la nivel național, european și internațional; subliniază că, în consecință, și pentru a pune în aplicare strategia de egalitate de gen a UE la nivel național, statele membre, în strâns dialog cu industria, instituțiile, organizațiile și factorii de decizie, trebuie să integreze dimensiunea de gen prin examinarea tuturor politicilor – inclusiv a celor legate de cercetare și producția și consumul sustenabile – din punctul de vedere al consecințelor lor diferite asupra femeilor și bărbaților;

3.  subliniază faptul că, pentru a revigora creșterea economică și competitivitatea regiunilor, UE nu își mai poate permite să ignore bogatul său potențial feminin; subliniază, prin urmare, importanța încurajării unei participări mai intense a femeilor în domeniul științei și al tehnologiilor, precum și a asigurării formării continue a femeilor și a valorificării calificărilor lor, atât în domeniul cercetării și al științei, cât și în sectoarele industriale mai tradiționale;

4.  subliniază faptul că, în fiecare an, femeile reprezintă peste jumătate dintre absolvenții învățământului superior din Europa; subliniază impactul pozitiv pe care l-ar putea avea aportul competențelor femeilor calificate în cadrul întreprinderilor, în special asupra creșterii, a productivității și a competitivității industriei europene, și invită, prin urmare, actorii din domeniul economiei, al educației și din domeniul social, precum și Comisia să promoveze și să consolideze rolul femeilor în sectoarele industriale din Europa;

5.  solicită ca, în industriile culturale și creative europene, să se valorifice la maximum talentele femeilor și să se promoveze într-o manieră eficace formarea punctuală în acest sector industrial care se află în plină dezvoltare; amintește contribuția industriilor culturale și creative la obiectivele Strategiei Europa 2020, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă;

6.  subliniază că egalitatea de șanse și reprezentarea echilibrată a bărbaților și a femeilor la toate nivelurile industriei și în cadrul tuturor sectoarelor sale au un impact pozitiv asupra productivității și asupra creșterii economice sustenabile și ar trebui, prin urmare, să se recunoască rolul esențial pe care îl au în reindustrializarea Europei, prin faptul că promovează o bază industrială puternică, diversificată și competitivă; îndeamnă Comisia și statele membre ca, la elaborarea de noi politici industriale, să aplice un nou indicator pentru creșterea economică ce ține seama de aspectele sociale și climatice, care să includă și aspecte neeconomice de bunăstare și care să se concentreze în principal asupra problemelor legate de dezvoltarea sustenabilă, precum egalitatea de gen, reducerea sărăciei și emisii mai scăzute de gaze cu efect de seră;

7.  subliniază faptul că tranziția la o economie cu emisii scăzute de carbon și conversia ecologică a economiei vor crea o cerere imensă de lucrători în meserii și profesii ce necesită calificare; se referă la faptul că lucrătoarele joacă un rol important în RISE (renașterea industriei pentru o Europă sustenabilă); invită Consiliul, Comisia și statele membre să se asigure că lucrătoarele nu sunt subreprezentate sau chiar excluse din cursuri de formare, din proiecte și programe privind transformarea ecologică;

8.  insistă asupra necesității de a elabora politici care să pună accentul pe deconstrucția stereotipurilor legate de gen de la cele mai fragede vârste, pe cursurile de conștientizare ce vizează cadrele didactice și studenții și care să încurajeze și să susțină diversificarea carierelor atât pentru tinere, cât și pentru tineri;

9.  invită Comisia și statele membre să promoveze valorificarea capitalului uman disponibil și calificat și, în special, talentele feminine, precum și să stimuleze și să faciliteze activitățile antreprenoriale în rândul femeilor, prin punerea la dispoziție a unor programe adecvate speciale de formare profesională și de îndrumare și prin facilitarea accesului la rețele tehnice, științifice, comerciale și de asistență, atât în etapa înființării, cât și pe durata întregului ciclu de activitate al întreprinderii;

10. invită Comisia, statele membre și actorii relevanți să aprecieze și să dezvolte talentele umane și să pună în aplicare măsuri care să permită concilierea vieții de familie cu viața profesională, inclusiv prin asigurarea unui număr suficient de instituții de îngrijire a copilului, cu scopul de a garanta oportunități maxime femeilor în vederea unei evoluții continue și regulate a carierei; solicită, de asemenea, ca echilibrul de gen între bărbați și femei să reprezinte norma în toate sectoarele industriei, astfel încât să se reflecte rolul femeilor în societate, în calitate de factori de decizie și consumatori;

11. invită Comisia și statele membre să îmbunătățească și să faciliteze – prin intermediul utilizării instrumentelor UE precum fondurile structurale sau instrumentele puse la dispoziție de Banca Europeană de Investiții (BEI) – accesul IMM-urilor la surse de finanțare tradiționale și inovatoare și să faciliteze accesul antreprenoarelor la alte surse de finanțare disponibile, cum ar fi subvențiile speciale și capitalul de risc;

12. invită Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a contracara stereotipurile actuale privind domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și al matematicii (STIM), care sunt dominate de bărbați, facilitând astfel accesul femeilor și tinerelor la STIM în toate etapele; scoate în evidență importanța valorificării femeilor care sunt deja prezente în aceste sectoare de activitate, oferindu-le oportunități echivalente cu cele ale omologilor lor bărbați, în vederea construirii unei cariere promițătoare;

13. invită Comisia și statele membre să îmbine educația și formarea profesională continuă, în special în sectoare industriale specifice precum cel al industriilor culturale și creative, cu politici specifice pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerelor și tinerilor, în vederea reducerii numărului persoanelor tinere care părăsesc școala de timpuriu, expunându-se astfel riscului de excluziune socială, și pentru a oferi o garanție că specializările dobândite corespund nevoilor actuale și viitoare ale pieței forței de muncă;

14. solicită Comisiei și statelor membre să organizeze campanii și să furnizeze suficiente informații corecte privind chestiunile legate de afaceri, precum și să furnizeze informații privind facilitățile din domeniul serviciilor sociale care vizează direct antreprenoarele;

15. invită statele membre să sprijine programele de învățare pe tot parcursul vieții și oportunitățile de recalificare profesională care asigură bărbaților și femeilor șanse egale de participare în toate sectoarele și la toate nivelurile și care țin cont de nevoile individuale ale celor care învață pentru a obține o calificare, și, nu în ultimul rând, de aspirațiile individuale ale femeilor tinere; subliniază importanța recalificării ca o a doua șansă de a-și schimba cariera pentru femeile și bărbații care au fost îndrumați de tineri către anumite categorii de locuri de muncă dominate în mod tradițional de un singur gen.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

2.9.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Edit Bauer, Marije Cornelissen, Edite Estrela, Mikael Gustafsson, Astrid Lulling, Joanna Senyszyn, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Rosa Estaràs Ferragut, Mariya Gabriel, Iñaki Irazabalbeitia Fernández, Kent Johansson, Nicole Kiil-Nielsen, Antigoni Papadopoulou, Angelika Werthmann

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

28.11.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

45

5

5

Membri titulari prezenți la votul final

Josefa Andrés Barea, Jean-Pierre Audy, Ivo Belet, Jan Březina, Reinhard Bütikofer, Giles Chichester, Jürgen Creutzmann, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Vicky Ford, Adam Gierek, Norbert Glante, Robert Goebbels, Fiona Hall, Edit Herczog, Kent Johansson, Romana Jordan, Krišjānis Kariņš, Philippe Lamberts, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Jens Rohde, Paul Rübig, Salvador Sedó i Alabart, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Patrizia Toia, Evžen Tošenovský, Catherine Trautmann, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Alejo Vidal-Quadras

Membri supleanți prezenți la votul final

Rachida Dati, Ioan Enciu, Roger Helmer, Jolanta Emilia Hibner, Gunnar Hökmark, Ivailo Kalfin, Seán Kelly, Holger Krahmer, Werner Langen, Zofija Mazej Kukovič, Alajos Mészáros, Markus Pieper, Vladimír Remek, Silvia-Adriana Țicău

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Carl Schlyter