Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2504(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0078/2010

Dezbateri :

Voturi :

PV 10/02/2010 - 9.6
CRE 10/02/2010 - 9.6

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0016

Texte adoptate
WORD 82k
Miercuri, 10 februarie 2010 - Strasbourg Ediţie definitivă
Situația din Iran
P7_TA(2010)0016B7-0078, 0079, 0080, 0081, 0082, 0084 şi 0086/2010

Rezoluţia Parlamentului European din 10 februarie 2010 referitoare la situația din Iran

Parlamentul European ,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Iranul,

–   având în vedere declaraţia Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate Catherine Ashton din 5 februarie 2010 referitoare la execuţiile iminente din Iran,

–   având în vedere declaraţia comună a UE şi a SUA din 8 februarie 2010 prin care solicită guvernului iranian să-şi îndeplinească obligaţiile în materie de drepturi ale omului,

–   având în vedere declaraţia Preşedintelui Parlamentului European din 9 octombrie 2009, care a reiterat angajamentul Parlamentului în ceea ce priveşte abolirea în întreaga lume a pedepsei cu moartea şi denunţă, în special, pedeapsa capitală pentru infracţiunile săvârşite de minori,

–   având în vedere Declaraţia Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 referitoare la Iran,

–   având în vedere declaraţia Înaltei Reprezentante din 12 ianuarie 2010 cu privire la procesul a şapte lideri ai Baha'i în Iran,

–   având în vedere rezoluţiile 1737(2006), 1747(2007), 1803(2008) şi 1835(2008) ale Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU),

–   având în vedere rezoluţia adoptată la 27 noiembrie 2009 de Consiliul Guvernatorilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) referitoare la punerea în aplicare a acordului de garanţii din cadrul TNP şi a dispoziţiilor relevante din cuprinsul rezoluţiilor ONU menţionate anterior în Republica Islamică Iran,

–   având în vedere Convenţia internaţională asupra drepturilor civile şi politice (CIDCP), Convenţia internaţională asupra drepturilor economice, sociale şi culturale (CIDESC), Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială şi Convenţia asupra drepturilor copilului, Iranul fiind parte la fiecare dintre ele,

–   având în vedere declaraţia emisă de Ministerul Iranian de Informaţii la 5 ianuarie 2010, conform căreia toate contactele dintre cetăţenii iranieni şi 60 de organizaţii non-guvernamentale, la care se adaugă numeroase organe de presă internaţionale care emit în farsi, sunt "ilegale",

–   având în vedere "amânarea" de către autorităţile iraniene a vizitei Delegaţiei PE pentru relații cu Iran la Teheran, programată pentru perioada 8-11 ianuarie 2010,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

Cu privire la democraţie şi drepturile omului

A.   întrucât situaţia politică din Iran continuă să se deterioreze, fără ca guvernul iranian să indice în vreun fel dacă intenţionează să răspundă preocupărilor la nivel intern şi mondial legate de legitimitatea alegerilor desfăşurate în iunie 2009; întrucât indicaţiile referitoare la existenţa unor fraude masive au dat naştere unei ample mişcări de protest (denumită "Mişcarea Verde"), cu demonstraţii în masă care au continuat în ultimele luni;

B.   întrucât evenimentele politice din Iran în urma controversatelor alegeri prezidenţiale din iunie 2009 au demonstrat că ţara prezintă un mare potenţial pentru schimbări democratice pornite din rândul populaţiei şi conduse de dinamica şi activa sa societate civilă;

C.   întrucât forţele de securitate ale Iranului – Garda Revoluţionară, miliţia Basij şi poliţia – au reacţionat prin măsuri represive brutale, arestând în mod arbitrar mii de dizidenţi şi de protestatari paşnici, inclusiv studenţi şi profesori universitari, activişti în domeniul drepturilor femeii, sindicalişti, avocaţi, ziarişti, bloggeri, clerici şi apărători cunoscuţi ai drepturilor omului, într-o încercare clară de a-i intimida pe cei care critică sistemul şi de a înăbuşi disidenţa;

D.   întrucât multe dintre persoanele arestate au declarat că au fost bătute sau torturate, în unele cazuri fiind supuse agresiunilor sexuale, în închisori şi în centre secrete de detenţie; întrucât o anchetă condusă de Majlis din Republica Islamică Iran a determinat la începutul anului 2010 că procurorul-adjunct Saeed Mortazavi a fost direct responsabil de moartea a cel puţin trei deţinuţi din motive de tortură şi neglijenţă în închisoarea Kahrizak, a cărei închidere a fost ordonată de sistemul judiciar cu trei ani în urmă;

E.   întrucât funcţionari guvernamentali au confirmat că, din iunie 2009, cel puţin 30 de protestatari au decedat în timpul protestelor sau în detenţie şi cel puţin încă şapte au decedat în urma ciocnirilor din 27 decembrie 2009, ziua sfântă Ashura; întrucât cifra reală a deceselor cauzate de violenţe orchestrate de guvern este probabil mult mai mare;

F.   întrucât, pe lângă acestea, forţele de securitate şi-au înteţit acţiunile de hărţuire sistematică a membrilor minorităţilor religioase, cum ar fi baha'i (toţi cei şapte membri ai fostei sale conduceri au fost arestaţi şi li s-au intentat procese), sunniţii şi creştinii (inclusiv opt preoţi), şi au dus o campanie de arestări şi execuţii arbitrare împotriva societăţii civile şi a activiştilor politici kurzi, azeri, baluci şi arabi; întrucât, în special, în momentul de faţă 21 de kurzi îşi aşteaptă execuţia;

G.   întrucât la 9 septembrie 2008, Parlamentul iranian a aprobat o "lege privind apostazia", prin care convertirea islamicilor la altă religie se pedepseşte cu moartea;

H.   întrucât, începând cu luna august 2009, sistemul judiciar a organizat procese-simulacru pentru sute de reformatori şi activişti cunoscuţi, despre care s-a afirmat că ar avea legături cu "insurgenţii" care încercau să promoveze o "revoluţie de catifea"; întrucât în timpul acestor procese mulţi dintre disidenţi au făcut confesiuni televizate, care păreau să le fi fost impuse;

I.   întrucât guvernul iranian continuă să acuze ţările europene de interferenţe în evenimentele politice din Iran; întrucât acuzaţii de acest tip au condus la expulzarea a doi diplomaţi britanici, la arestarea mai multor angajaţi iranieni ai ambasadei Regatului Unit şi arestarea pe termen scurt a unui membru al personalului Ambasadei Suediei şi a doi membri ai personalului Ambasadei Germaniei pentru presupusul lor rol în cadrul protestelor postelectorale;

J.   întrucât la 28 ianuarie 2010 au fost executaţi Mohammad Reza Ali-Zamani şi Arash Rahmanipour, acestea fiind primele sentinţe capitale executate a căror legătură cu mişcările de protest a fost stabilită de surse oficiale, în ciuda faptului că cel puţin unul dintre aceştia, dacă nu chiar amândoi, fusese deja întemniţat la data alegerilor; întrucât se presupune că cel puţin nouă persoane au fost condamnate la moarte pentru pretinse legături cu Mişcarea Verde;

K.   întrucât la 27 decembrie 2009, ultima zi a riturilor Ashura, Ali Mousavi, nepotul de 35 de ani al lui Mir Hossein Mousavi, principalul candidat al opoziţiei pentru alegerile prezidenţiale din iunie 2009, a fost împuşcat mortal şi călcat deliberat cu maşina de o manieră care prezintă toate semnele distinctive ale unui asasinat menit să servească drept avertisment pentru unchiul său;

L.   întrucât la 8 ianuarie 2010 a avut loc o tentativă de asasinare a lui Mehdi Karroubi, al doilea dintre principalii candidaţi ai opoziţiei la alegerile prezidenţiale, fiind trase două gloanţe în direcţia maşinii sale - care, era blindată -, în timp ce membri ai miliţiei Basij şi ai Gărzii Revoluţionare s-au adunat pentru a protesta împotriva prezenţei dlui Karroubi în Qazvin;

M.   întrucât numărul restricţiilor impuse libertăţii presei şi libertăţii de exprimare este în continuă creştere şi întrucât autorităţile iraniene au procedat la bruierea, frecventă şi la scară largă, a reţelelor internaţionale de radio şi televiziune şi la blocarea multor site-uri internet internaţionale, inclusiv Facebook şi Twitter, precum şi a site-urilor locale aparţinând opoziţiei şi a serviciilor de telefonie mobilă din Teheran, cauzând astfel probleme de transmisie şi reţelelor din alte ţări din Orientul Mijlociu şi chiar din Europa;

N.   întrucât societăţi europene şi ruseşti au furnizat Iranului aparatura necesară de bruiaj şi filtrare, în unele cazuri aceasta putând chiar pune în pericol sănătatea populaţiei din vecinătatea instalaţiilor;

O.   întrucât Garda Revoluţionară, serviciul secret al acesteia şi miliţia Basij au un rol tot mai activ în întreaga societate iraniană, luând măsuri represive împotriva civililor iranieni şi arestând apărători ai drepturilor omului, părând să ia legea în propriile mâini;

Cu privire la problema nucleară

P.   întrucât Iranul este parte la Tratatul de neproliferare nucleară (TNP), angajându-se, prin ratificarea TNP, să nu achiziţioneze arme nucleare şi având obligaţia juridică de a declara şi include toate activităţile sale nucleare, inclusiv materialul nuclear, şi să le supună normelor de protecţie ale AIEA;

Q.   întrucât în articolul IV din TNP se stipulează că toate părţile semnatare au dreptul inalienabil de a dezvolta cercetarea, producţia şi utilizarea energiei nucleare în scopuri civile paşnice, fără discriminare şi în conformitate cu articolele I şi II din tratat;

R.   întrucât, încălcându-şi obligaţiile pe care le avea în temeiul TNP, Iranul a construit în secret o instalaţie de îmbogăţire a uraniului la Qom şi a informat AIEA cu privire la existenţa acesteia cu mult timp după începerea construcţiei; întrucât această încălcare a normelor a dus la speculaţii privind posibilitatea existenţei altor instalaţii nucleare secrete şi subminează şi mai mult încrederea în asigurările Iranului cu privire la caracterul pur civil al programului său nuclear;

S.   întrucât în raportul AIEA din 16 noiembrie 2009, Directorul General al AIEA, aflat la sfârşitul mandatului său, Dr. ElBaradei, a indicat că dacă Iranul nu pune în aplicare protocolul adiţional şi nu clarifică aspectele pendinte spre satisfacţia AIEA, agenţia nu va putea să ofere asigurări credibile privind absenţa materialului nuclear şi a activităţilor nucleare nedeclarate; de asemenea, a indicat că rămân nesoluţionate o serie de aspecte care reprezintă motive de preocupare cu privire la eventualele dimensiuni militare ale programului nuclear al Iranului;

T.   întrucât, în scopul găsirii unei soluţii diplomatice la problema programului nuclear al Iranului, UE, Statele Unite, China şi Rusia au propus realizarea unui acord sub egida AIEA, care ar prevedea trimiterea în Rusia şi Franţa a uraniului slab îmbogăţit existent în Iran, în vederea transformării acestuia în bare de combustibil nuclear, pentru a menţine activitatea reactorului de cercetare medicală de la Teheran şi întrucât, de la refuzul acestei propuneri de către Iran, în cadrul Consiliului de Securitate au avut loc constant dezbateri referitoare la înăsprirea sancţiunilor împotriva Iranului;

U.   întrucât Iranul continuă să dezvolte tehnologia rachetelor balistice şi are ca obiectiv să obţină capacitatea de a desfăşura rachete balistice intercontinentale care să poată fi echipate cu focoase nucleare;

V.   întrucât guvernul iranian a făcut declaraţii contradictorii referitoare la programul său nuclear şi a comandat începerea la 7 februarie 2010 a unor activităţi suplimentare de îmbogăţire a uraniului,

Cu privire la democraţie şi drepturile omului

1.   îşi exprimă profunda îndoială cu privire la acurateţea rezultatelor electorale care au condus la investirea Preşedintelui Ahmedinejad pentru un al doilea mandat, în ciuda unor indicii serioase care semnalează o fraudă electorală pe scară largă şi consideră că legitimitatea preşedintelui iranian a fost grav subminată;

2.   omagiază curajul tuturor cetăţenilor iranieni care solicită mai multe libertăţi şi drepturi democratice şi îşi exprimă dorinţa de a trăi într-o societate lipsită de represiune şi intimidări; omagiază în special femeile iraniene, care au avut un rol crucial în cursul demonstraţiilor postelectorale din iunie 2009;

3.   sprijină din toată inima aspiraţiile democratice ale poporului iranian şi regretă profund că guvernul şi guvernul şi parlamentul iranian par a fi incapabile să răspundă cererilor justificate ale cetăţenilor iranieni, în special ale tinerei generaţii, care şi-a văzut speranţele în dezvoltarea economică şi socială înăbuşite o perioadă prea îndelungată;

4.   solicită ca guvernul iranian să respecte pe deplin dreptul la întrunire paşnică şi libertatea de exprimare, inclusiv în cadrul demonstraţiilor anunţate pentru 11 februarie 2010; condamnă ferm utilizarea violenţei de către autorităţile iraniene împotriva demonstranţilor care încearcă să-şi exercite dreptul la libera exprimare şi dreptul la întrunire paşnică;

5.   solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor reţinute doar pentru că şi-au exercitat în mod paşnic dreptul la libera exprimare, asociere şi întrunire şi a celor reţinute pe baza credinţelor lor religioase sau a orientării sexuale şi solicită autorităţilor să investigheze şi să aducă în faţa justiţiei funcţionarii guvernamentali şi membrii forţelor de securitate responsabili de uciderea, abuzurile şi tortura la care au fost supuşi dizidenţii sau membrii familiilor lor, demonstranţii şi deţinuţii;

6.   condamnă cu fermitate pedepsele cu moartea şi execuţiile din Iran, în special în cazul lui Mohammed Reza Alizamani şi al lui Arash Rahmanipour, şi solicită abolirea pedepsei cu moartea; solicită autorităţilor iraniene să nu mai inculpe protestatarii care participă la demonstraţii paşnice pentru mai multe drepturi democratice de "Moharabeh" (a purta război cu Dumnezeu), o încălcare a legii care implică pedeapsa cu moartea; solicită Iranului punerea în aplicare imediată a moratoriului ONU referitor la pedeapsa cu moartea, astfel cum este solicitat prin Rezoluţiile Adunării Generale ale ONU 62/149 şi 63/168;

7.   este consternat de încercările guvernului şi/sau ale forţelor de securitate de a asasina candidaţi prezidenţiali sau membri ai familiilor lor şi-l invită pe Conducătorului Suprem Khamenei să garanteze siguranţa principalilor reprezentanţi ai opoziţiei din Iran;

8.   condamnă eforturile autorităţilor iraniene de a cenzura presa scrisă, de a bruia serviciile de radio, televiziune şi internet, de exemplu BBC, şi invită UE şi statele sale membre să abordeze problema consecinţelor pe plan internaţional ale acestor metode în cadrul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT);

9.   condamnă decizia autorităţilor iraniene de a interzice legăturile cu organizaţiile non-guvernamentale străine, în special cu cele care militează pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor civile, şi solicită autorităţilor iraniene să pună capăt fără întârziere acestei interdicţii;

10.   invită autorităţile iraniene să pună imediat capăt practicii de a prezenta la televiziune procese-simulacru şi invită Parlamentul iranian să modifice dispoziţiile din legislaţia iraniană care permit guvernului să refuze drepturile procedurale, cum ar fi dreptul acuzatului la reprezentare juridică adecvată;

11.   critică ferm societăţile internaţionale, în special Nokia/Siemens, pentru că au furnizat autorităţilor iraniene tehnologia necesară pentru supraveghere şi cenzură, contribuind astfel decisiv la persecutarea şi arestarea dizidenţilor iranieni;

12.   deplânge alegaţiile îndreptate împotriva unor membri ai personalului ambasadelor europene cu privire la o pretinsă interferenţă în afacerile interne şi solicită autorităţilor iraniene să aplice Convenţia de la Viena şi să respecte normele diplomatice;

13. este îngrijorat de natura demonstraţiilor organizate în 9 februarie 2010 în faţa ambasadelor UE din Teheran, care au fost orchestrate de miliţia Basij, şi solicită autorităţilor iraniene să garanteze siguranţa misiunilor diplomatice;
Cu privire la problema nucleară

14.   în ciuda dreptului Iranului de a dezvolta energia nucleară în scopuri paşnice, în conformitate cu normele regimului de neproliferare, reafirmă că riscurile de proliferare pe care le prezintă programul nuclear iranian rămân în continuare un motiv major de îngrijorare pentru Uniunea Europeană şi comunitatea internaţională, după cum rezultă în mod clar din rezoluţiile 1737, 1747, 1803 şi 1835 ale Consiliului de Securitate al ONU;

15.   deplânge faptul că nu s-au înregistrat progrese concrete în ceea ce priveşte aspecte cheie foarte grave şi reiterează invitaţiile adresate Iranului de a restabili transparenţa programului său nuclear prin oferirea unor răspunsuri complete, clare şi credibile AIEA, de a soluţiona toate problemele şi preocupările rămase nerezolvate, inclusiv chestiunile care ar putea avea implicaţii militare, de a pune pe deplin în aplicare dispoziţiile Acordului de garanţii generalizate, inclusiv acordurile sale subsidiare, şi de a ratifica şi a pune în aplicare protocolul adiţional;

16.   sprijină abordarea Consiliului European bazată pe două căi de acţiune, precum şi toate eforturile de a găsi prin negociere o soluţie pe termen lung la problema nucleară iraniană; insistă că orice sancţiuni suplimentare în contextul ameninţării nucleare ar trebui să excludă măsurile care ar avea consecinţe negative asupra populaţiei Iranului ca întreg;

17.   deplânge faptul că guvernul iranian a respins din nou orice tentativă de a ajunge la un compromis în ceea ce priveşte problema nucleară şi că regimul iranian pare să dorească să exploateze acest subiect atât pentru a abate atenţia de la criza din ţară, cât şi ca o tactică de a câştiga timp şi a evita discuţiile din cadrul Consiliului de securitate al ONU cu privire la impunerea unor sancţiuni suplimentare, şi consideră că ultimele anunţuri ale preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad fac parte din tacticile respective;

Cu privire la relaţiile UE-Iran

18.   subliniază importanţa continuării dialogului cu Iranul la toate nivelurile, în special cu societatea civilă; deplânge faptul că partea iraniană a amânat vizita programată a delegaţiei Parlamentului European şi îşi exprimă speranţa că guvernul şi parlamentul iranian îşi vor revizui poziţia în ceea ce priveşte contactele directe;

19.   invită Consiliul să fie în continuare pregătit să se angajeze în dezbateri cu Iranul pentru a ajunge la o soluţie negociată în ceea ce priveşte problema nucleară, precum şi aspectele de securitate regională, ţinând seama de ceea ce ar trebui să fie preocupările şi interesele de securitate legitime ale Iranului, inclusiv prospectul pe termen lung de a avea un Orient Mijlociu fără arme nucleare;

20.   consideră că ar trebui lansată o dezbatere serioasă la nivelul UE legată de posibilitatea introducerii unor sancţiuni specifice suplimentare, care să nu aibă un efect negativ asupra poporului iranian în ansamblul său; solicită extinderea listei actuale a persoanelor şi organizaţiilor care fac obiectul unei interdicţii de călătorie impuse de UE şi ale căror active au fost îngheţate pentru a-i include pe cei care sunt responsabili de reprimarea şi îngrădirea libertăţii în ţară şi pe cei responsabili de încălcarea angajamentelor asumate de Iran la nivel internaţional în domeniul nuclear;

21.   salută recentele declaraţii ale Înaltei Reprezentante/Vicepreşedintei Comisiei şi ale altor lideri ai UE în sensul că următorul pas este ca discuţiile să fie purtate sub egida Consiliului de securitate al ONU şi solicită ca preşedinţia franceză a CS al ONU să introducă problema nucleară iraniană pe agenda Consiliului de securitate din februarie 2010; solicită autorităţilor chineze să sprijine eforturile comunităţii internaţionale de limitare a programului iranian de îmbogăţire a uraniului;

22.   reaminteşte autorităţilor din Iran că, pentru a dezvolta relaţii fructuoase cu UE, Iranul trebuie să garanteze drepturile fundamentale ale omului şi să respecte principiile democraţiei, libertatea de exprimare şi statul de drept, întrucât acestea constituie cerinţe obligatorii pentru toate ţările care întreţin relaţii politice şi economice cu UE; subliniază că eventuala încheiere a unui Acord comercial şi de cooperare între Iran şi UE depinde de respectarea acestor valori, de respectarea pe deplin de către Iran a rezoluţiilor CS al ONU şi AIEA, precum şi de furnizarea de garanţii obiective privind natura paşnică a programului său nuclear şi încetarea activităţilor Iranului de sprijinire a activităţilor teroriste;

23.   invită statele membre şi Comisia să sprijine activ iniţiativele menite să îmbunătăţească pluralismul mediatic şi salută progresele înregistrate cu proiectul deja lansat de a emite ştiri europene în farsi;

24.   invită Comisia şi Consiliul să ia măsuri imediate pentru a interzice exportul tehnologiei de supraveghere de către societăţile europene către ţări, cum ar fi Iranul, ale căror guverne ar putea să le folosească pentru violarea libertăţii de expresie;

25.   solicită Comisiei să instituie o delegaţie a Uniunii Europene în Teheran;

26.   invită Comisia şi Consiliul să conceapă măsuri suplimentare în cadrul Instrumentului european pentru democraţie şi drepturile omului şi a politicii europene în materie de imigrare pentru a proteja în mod activ apărătorii drepturilor omului din Iran;

o
o   o

27.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Înaltei Reprezentante, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum şi guvernului şi parlamentului Republicii Islamice Iran.

Ultima actualizare: 12 octombrie 2010Notă juridică