Istoricul negocierilor pentru combaterea schimbărilor climatice
Urmăriți cronologia principalelor etape și inițiative în lupta globală împotriva schimbărilor climatice.
De la Summitul Pământului până la cea mai recentă Conferință a Națiunilor Unite privind clima, descoperiți cele mai importante evenimente din istoria negocierilor privind schimbările climatice, în ordine cronologică inversată.
UE este un actor esențial în lupta cu schimbările climatice. În 2021 aceasta a făcut angajamentul de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 obligatoriu prin lege, propunându-și ca obiectiv reducerea netă a gazelor cu efect de seră cu minim 55% până în 2030. De atunci, au fost adoptate numeroase acte normative referitoare la energie și mediu în vederea atingerii acestui obiectiv, acte cuprinse într-un pachet legislativ numit „Pregătiți pentru 55”.
În contextul războiului rus din Ucraina, UE a depus eforturi pentru a-și reduce dependența energetică de state terțe și a adoptat măsuri care să accelereze adoptarea surselor de energie regenerabilă.
Ghidul negocierilor privind schimbările climatice
Aflați care sunt etapele de referință ale negocierilor internaționale privind schimbările climatice.
COP30: progres limitat
Conferința COP30 privind schimbările climatice, desfășurată la Belém, în Brazilia, ajunge la un acord care include măsuri de sprijinire a țărilor în implementarea contribuțiilor determinate la nivel național și a planurilor naționale de adaptare, precum și o inițiativă de renunțare la combustibilii fosili. Conferința se încheie cu o recomandare de a tripla cel puțin sprijinul financiar pentru climă până în 2035, ceea ce ar întări solidaritatea cu cei vulnerabili.
Conferința COP29, desfășurată la Baku, Azerbaidjan, a ajuns la un acord prin care țările dezvoltate ar trebui să furnizeze cel puțin 300 de miliarde USD anual țărilor în curs de dezvoltare până în 2035 pentru a sprijini acțiunile de combatere a schimbărilor climatice. Negocierile au stabilit, de asemenea, norme privind modul în care țările și companiile pot vinde și cumpăra credite de carbon, care sunt legate de activități de reducere sau prevenire a emisiilor de gaze cu efect de seră.
În cadrul COP28 se înregistrează progrese privind combustibilii fosili
Conferința privind schimbările climatice, COP28, care a avut loc în Dubai, adoptă o foaie de parcurs pentru renunțarea treptată la combustibilii fosili. De asemenea, negociatorii la COP28 au convenit asupra unui angajament de a tripla capacitatea energiei regenerabile și de a dubla rata de îmbunătățire a eficienței energetice până în 2030. În plus, aceștia înregistrează progrese referitoare la măsurile de adaptare la schimbările climatice și finanțarea acestora.
Statele se pun de acord să creeze un fond de pierderi și daune pentru ajutorarea țărilor vulnerabile lovite de dezastre climatice. În pofida progreselor lente privind renunțarea la combustibilii fosili și tranziția către limita de 1,5 grade Celsius convenită prin Acordul de la Paris, nu se adoptă noi măsuri.
La COP26 statele găsesc un acord privind: obiectivul neutralității climatice; creșterea finanțării pentru țările în curs de dezvoltare vulnerabile; și reducerea finanțării proiectelor noi în domeniul combustibililor fosili. Nu se ajunge la un răspuns comun în privința renunțării la folosirea cărbunelui.
Prima lege a climei din UE face din atingerea neutralității climatice până în 2050 literă de lege. Își propune, de asemenea, să ajungă la emisii negative după 2050 și stabilește o țintă intermediară de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu minim 55% până în 2030.
Legea europeană a climei: Parlamentul adoptă o poziție
Parlamentul European adoptă o poziție de negociere pentru Legea climei propunând ca UE și toate statele membre să devină neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Se stabilește un obiectiv mai ambițios de reducere a emisiilor la 60% până în 2030.
COP25 se încheie cu un acord privind reducerea emisiilor de carbon, dar dezamăgește prin amânarea pentru următoarea COP din Glasgow a deciziilor privind un sistem global de comercializare a cotelor de emisii de carbon, a clarificărilor privind reducerile concrete de emisii și a sistemului de dirijare a noilor finanțări către țările cele mai vulnerabile.
Comisia Europeană prezintă Pactul Verde european. Obiectivul Legii europene privind clima este ca Europa să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050.
Parlamentul European declară situația de urgență privind clima
Parlamentul European declară urgență climatică în Europa și în lume. Deputații au solicitat în mod explicit Comisiei să se asigure că toate propunerile legislative și bugetare relevante sunt pe deplin aliniate cu obiectivul de limitare a încălzirii globale sub 1,5 °C.
COP24 din Polonia se încheie cu rezultate mixte. Țările sunt de acord în ceea ce privește punerea în practică a Acordului de la Paris, dar lasă nerezolvate probleme fundamentale legate de un sistem global de comercializare a cotelor de emisii de carbon, precum și de modalitățile de reacție la avertismentele privind creșterea temperaturii dincolo de 1,5 °C.
IPCC al ONU își publică raportul special privind încălzirea cu 1,5 °C
"Grupul interguvernamental privind schimbările climatice al Organizației Națiunilor Unite (IPCC) prezintă un raport care analizează impactul unei creșteri a temperaturii cu 1,5 °C (peste nivelurile preindustriale). Acesta concluzionează că emisiile vor trebui reduse mai mult decât estimaseră inițial oamenii de știință.
"
COP23 înregistrează progrese semnificative în direcția unor orientări clare și cuprinzătoare privind punerea în aplicare a Acordului de la Paris, care vor face ca acordul să devină operațional.
Părțile se angajează să avanseze cu privire la punerea în aplicare deplină a Acordului de la Paris și salută „impulsul extraordinar privind schimbările climatice la nivel mondial”.
Printr-un vot istoric, Parlamentul aprobă ratificarea de către UE a Acordului de la Paris
Datorită acordului Parlamentului, Acordul de la Paris poate intra în vigoare în noiembrie 2016, îndeplinind condițiile necesare mult mai devreme decât s-a prevăzut.
Primul acord global universal și juridic obligatoriu privind clima.
Obiectivul său este menținerea creșterii temperaturilor sub două grade Celsius față de nivelurile preindustriale, ideal sub 1,5 grade. Acesta vizează atingerea rapidă a unui punct de inflexiune al emisiilor globale de gaze cu efect de seră. Acordul abordează adaptarea la schimbările climatice, sprijinul financiar pentru țările în curs de dezvoltare, transferul de tehnologie și consolidarea capacităților.
Este publicat cel de al cincilea raport de evaluare al IPCC
Raportul oferă o imagine de ansamblu a stadiului cunoștințelor privind știința schimbărilor climatice, subliniind noile rezultate de la publicarea raportului AR4 anterior. Raportul se referă la influența umană „clară și în creștere” asupra climei, avertizând că, dacă sunt neglijate, schimbările climatice vor crește probabilitatea unui impact puternic, generalizat și ireversibil asupra oamenilor și a ecosistemelor.
Părțile convin asupra unui calendar pentru noul acord global privind clima și asupra modalităților de accelerare a eforturilor înainte de 2020.
Acestea au instituit un mecanism de abordare a pierderilor și a daunelor cauzate de schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare vulnerabile.
De asemenea, părțile consolidează punerea în aplicare a măsurilor convenite deja (de exemplu, cu privire la finanțarea combaterii schimbărilor climatice) și a transparenței raportării privind emisiile.
Guvernele sunt de acord să acționeze rapid în direcția unui acord universal privind schimbările climatice până în 2015 și să găsească modalități de intensificare a eforturilor înainte de 2020, dincolo de angajamentele existente de a reduce emisiile. De asemenea, acestea adoptă Amendamentul de la Doha la Protocolul de la Kyoto, adăugând noi obiective de reducere a emisiilor pentru țările participante pentru perioada 2012-2020.
La Durban, guvernele se angajează în mod clar să încheie, până în 2015, un nou acord universal privind schimbările climatice pentru perioada de după 2020, în cadrul căruia toate vor face tot ce le stă în putere și toate vor profita de avantajele acestuia.
Acordurile de la Cancun reprezintă un pachet cuprinzător adoptat de guverne pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să abordeze schimbările climatice. Se înființează Fondul verde pentru climă.
Este publicat cel de al patrulea raport de evaluare al IPCC
Cel mai amplu rezumat al situației privind schimbările climatice din istorie, realizat cu ajutorul unui număr mare de oameni de știință, dar și reprezentanți guvernamentali. Concluziile raportului au fost următoarele: „încălzirea sistemului climatic este fără echivoc” și „cea mai mare parte a creșterii observate a temperaturilor medii la nivel mondial de la jumătatea secolului al XX-lea se datorează foarte probabil creșterii observate a concentrațiilor antropice de gaze cu efect de seră.”
Este lansat Sistemul UE de comercializare a emisiilor
Sistemul Uniunii Europene de comercializare a emisiilor, primul și cel mai mare sistem de comercializare a emisiilor din lume, este lansat ca un pilon major al politicii UE privind clima.
Acordurile de la Marrakech sunt adoptate în cadrul COP7, în care se detaliază normele de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto, se stabilesc noi instrumente de finanțare și de planificare pentru adaptare și se instituie un cadru de transfer de tehnologie pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de combatere a schimbărilor climatice.
Președintele George W. Bush retrage SUA din procesul de la Kyoto
Președintele George W. retrage SUA din procesul de la Kyoto, susținând că acesta pune mai multă presiune pentru reducerea emisiilor asupra țărilor industrializate în locul celor în curs de dezvoltare
Protocolul de la Kyoto este primul tratat de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din lume. Protocolul stabilește obiective de reducere a emisiilor obligatorii din punct de vedere juridic pentru țările dezvoltate: o medie de 5 % în perioada 2008-2012, cu variații mari în ceea ce privește obiectivele pentru fiecare țară în parte.
Părțile sunt de acord cu privire la faptul că angajamentele asumate în cadrul convenției sunt „inadecvate” pentru îndeplinirea obiectivelor. Acestea inițiază un proces de negociere a unor angajamente mai puternice din partea țărilor dezvoltate, punând astfel bazele Protocolului de la Kyoto.
Summitul Pământului de la Rio
Guvernele sunt invitate să semneze Convenția privind schimbările climatice la Summitul Pământului de la Rio.
Este adoptată Convenția privind schimbările climatice
Textul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice este adoptat la sediul Organizației Națiunilor Unite de la New York. Acesta este tratatul internațional esențial pentru reducerea încălzirii globale și pentru a face față consecințelor schimbărilor climatice. Pentru prima dată, obiectivele obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt stabilite pentru țările industrializate.
Are loc prima reuniune a Comitetului interguvernamental de negociere
IPCC întocmește primul său raport de evaluare.
În primul său raport de evaluare, IPCC concluzionează că emisiile provenite din activitatea umană se adaugă componentei naturale de gaze cu efect de seră a atmosferei. Acesta subliniază importanța schimbărilor climatice ca o provocare care necesită o cooperare internațională pentru a le contracara consecințele. Prin urmare, raportul joacă un rol decisiv în deschiderea căii pentru crearea Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC).
Se înființează Grupul interguvernamental privind schimbările climatice
Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) este un organism științific și interguvernamental sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, care oferă lumii o perspectivă științifică clară asupra stadiului actual al cunoștințelor despre schimbările climatice și potențialul lor impact socioeconomic și de mediu.
Conferința mondială privind clima are loc la Geneva în 1979
Aceasta este una dintre primele reuniuni internaționale majore privind schimbările climatice. Este vorba, în esență, de o conferință științifică, la care participă oameni de știință reprezentând o gamă largă de discipline. Aceasta conduce la instituirea Programului mondial pentru climă.
Are loc o conferință a Organizației Națiunilor privind mediul uman
Aceasta este prima conferință majoră a ONU privind aspectele de mediu la nivel internațional și marchează un moment decisiv în dezvoltarea politicii internaționale în domeniul mediului.
