Schimbări climatice: gazele cu efect de seră ce cauzează încălzirea globală

Dioxidul de carbon este doar unul dintre numeroasele gaze cu efect de seră. Aflați care este impactul acestora asupra încălzirii globale, originea și ponderea lor în emisiile UE.

Gazele fluorurate cu efect de seră (gazele-F) sunt produse de om și au un potențial ridicat de încălzire globală, adesea de câteva mii de ori mai puternic decât CO2. Hidrofluorocarburile (HFC) reprezintă aproximativ 90% din emisiile de gaze fluorurate și sunt utilizate în principal de agenții frigorifici din frigidere, congelatoare, aparate de aer condiționat și pompe de căldură.
Gazele fluorurate cu efect de seră sunt produse de om și au un potențial de încălzire globală de câteva mii de ori mai puternic decât CO2.

UE ia măsuri pentru a-și reduce drastic emisiile de gaze cu efect de seră (GES), deoarece acestea sunt asociate cu schimbările climatice. Cel mai cunoscut gaz cu efect de seră este dioxidul de carbon (CO2), dar altele, prezente în cantitate mai mică în atmosferă, pot avea un efect de încălzire mai mare.


Ce fac gazele cu efect de seră?


Gazele cu efect de seră acționează la fel cu pereții unei sere: absorb căldura soarelui reflectată de suprafața Pământului, o captează în atmosferă și o împiedică să ajungă în spațiu. Efectul de seră menține temperatura Pământului caldă la un nivel acceptabil, susținând viața pe Pământ.


Multe gaze cu efect de seră apar în mod natural în atmosferă, dar activitatea umană contribuie la acumularea acestora. Ca urmare, efectul de seră din atmosferă este accentuat și modifică clima planetei noastre, ducând la schimbări în tiparele căderilor de zăpadă și ploilor, la o creștere a temperaturilor medii și la evenimente climatice extreme, cum ar fi valurile de căldură și inundațiile.


Consultați mai multe cifre și date despre schimbările climatice.

Care sunt gazele cu efect de seră?


Există diferite tipuri de gaze cu efect de seră, iar potențialul acestora de încălzire globală variază.

Gazele care se găsesc în mod natural în atmosferă - dar și generate de activitățile umane - includ dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), și oxidul de azot (N2O).

Gazele fluorurate cu efect de seră (numite și gaze-F) sunt gaze artificiale utilizate în industrie cu un potențial ridicat de încălzire globală, adesea de câteva mii de ori mai puternic decât CO2. Acestea includ hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC), hexafluorura de sulf (SF6) și trifluorura de azot (NF3).

Gazele F sunt adesea folosite ca înlocuitori pentru substanțele care subțiază stratul de ozon - substanțe chimice produse de om care, odată emise, ajung în atmosfera superioară și distrug stratul protector de ozon. Spre deosebire de substanțele care afectează stratul de ozon, gazele F nu dăunează stratului de ozon atmosferic.

Următoarele șapte tipuri de gaze cu efect de seră sunt incluse în Protocolul de la Kyoto și în Acordul de la Paris - tratatele care urmăresc coordonarea răspunsului global la schimbările climatice:

Dioxidul de carbon


CO2 este produs în mod natural de animale în timpul respirației și prin degradarea biomasei. De asemenea, acesta ajunge în atmosferă prin arderea combustibililor fosili și prin reacții chimice. Este absorbit din atmosferă de plante în procesul de fotosinteză, prin care lumina soarelui este transformată în energie. De aceea, pădurile au un rol important în absorbția carbonului.

Metanul

Metanul este un gaz incolor și principalul constituent al gazelor naturale. Emisiile de metan rezultă din producția și transportul cărbunelui, gazelor naturale și petrolului, din creșterea animalelor și din alte practici agricole, precum și din utilizarea terenurilor sau din degradarea deșeurilor organice în gropile de deșeuri solide municipale. În 2021, cele mai multe emisii de metan au provenit din agricultură, silvicultură și pescuit.

Oxidul de azot

Acest gaz este produs în principal ca urmare a acțiunii microbiene din soluri, a utilizării îngrășămintelor care conțin azot, a arderii lemnului și în producția chimică. Este emis în activități agricole și industriale, precum și prin utilizarea terenurilor; prin arderea combustibililor fosili și a deșeurilor solide; si prin tratarea apelor uzate. În UE, agricultura, silvicultura și pescuitul au produs majoritatea emisiilor în 2021.

Hidrofluorocarburile

Hidrofluorocarburile reprezintă aproximativ 90% din emisiile de gaze fluorurate, iar UE lucrează pentru a le elimina treptat până în 2050.

Sunt folosite în principal pentru a absorbi căldura în frigidere, congelatoare, aparate de aer condiționat și pompe de căldură; ca propulsori în spray-urile pentru astm și în cele cu aerosoli tehnici; ca agenţi de expandare pentru spume şi în extinctoare. În 2021, acestea au fost larg utilizate în sectoarele comerțului en gros și cu amănuntul, și în domeniul reparațiilor de autovehicule și motociclete.

Perfluorocarburi

Perfluorocarburile sunt compuși artificiali utilizați în mod obișnuit în procesele industriale de fabricație.

Hexafluorura de sulf

Hexafluorura de sulf este utilizată în mod obișnuit la izolarea liniilor electrice.

Trifluorura de azot

Trifluorura de azot este utilizată ca gaz de curățare a incintelor în procesele de producție pentru a curăța depunerile nedorite de pe microprocesor și piesele circuitelor pe măsură ce sunt construite.


Gazele cu efect de seră și impactul lor asupra încălzirii globale

Deoarece gazele cu efect de seră au un potențial diferit de încălzire globală, impactul lor este de obicei transformat în echivalent CO2 pentru a face posibilă comparația lor.


În 2021, emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitățile economice ale UE s-au situat la 3,6 miliarde de tone echivalent CO2, cu 22 % mai mici decât în 2008.


CO2 a reprezentat aproape 80% din volumul tuturor emisiilor de gaze cu efect de seră din UE în 2021, urmat de metan cu peste 12%.


Metanul nu rămâne în atmosferă la fel de mult timp cât CO2 - dar absoarbe mult mai multă energie solară, este un poluant periculos al aerului, iar acumulările sale pot provoca explozii.

Luate împreună, toate gazele fluorate reprezintă doar aproximativ 2,5% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. Cu toate acestea, deși emise în cantități mici, ele captează căldura mult mai eficient decât CO2.


Descoperiți mai multe cifre și date despre emisiile de gaze cu efect de seră pe țări UE și sectoare.

Cum plănuiește UE să reducă emisiile de gaze cu efect de seră?

Legea UE privind clima stabilește obiective obligatorii pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră: acestea ar trebui să scadă cu 55% până în 2030 față de nivelurile din 1990, iar UE ar trebui să atingă emisii nete zero până în 2050.

Pentru a atinge aceste obiective, UE ia o gamă largă de măsuri:

  • reduce emisiile din transport
  • stabilește reguli de economisire a energiei și investește în surse regenerabile
  • previne relocalizarea industriilor care emit gaze cu efect de seră în afara UE, pentru a evita standardele stricte
  • consolidează prima piață majoră de carbon din lume - Sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii
  • stabilește ținte de reducere pentru fiecare țară din UE
  • susține pădurile și a alte zone de captare a carbonului


Citiți mai multe despre modul în care UE reduce emisiile de carbon.



Articole pe același subiect