Această fișă descriptivă explică Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, principalul instrument al UE pentru acordarea de sprijin financiar statelor membre sau țărilor în curs de aderare în cazul unei catastrofe naturale majore. Acesta descrie obiectivele, bugetul și execuția fondului. În încheiere, se prezintă rolul Parlamentului European în configurarea și consolidarea acestui instrument.

Temei juridic

  • Articolele 175 alineatul (3) și 212 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care constituie baza legală a măsurilor de solidaritate ale UE.
  • Regulamentul din 2002 de instituire a Fondului de solidaritate [Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului].
  • Regulamentul din 2014 de modificare a Fondului de solidaritate [Regulamentul (UE) nr. 661/2014, care a actualizat Regulamentul nr. 2012/2002]. Acest lucru simplifică normele, îmbunătățește timpul de răspuns al fondului, clarifică criteriile de eligibilitate și pune un nou accent pe prevenirea dezastrelor și pe gestionarea riscurilor.
  • Regulamentul din 2020 de extindere a Fondului de solidaritate la urgențele de sănătate publică [Regulamentul (UE) nr. 2020/461], ca răspuns la pandemia de COVID-19.
  • Obiective

    Fondul de solidaritate al Uniunii Europene este principalul instrument prin care UE ajută statele membre și țările candidate și în curs de aderare la UE să se redreseze în urma unor dezastre naturale majore sau a unor urgențe de sănătate publică.

    Acesta oferă asistență financiară pentru reconstrucție în urma inundațiilor, a incendiilor forestiere, a cutremurelor, a furtunilor sau a secetei. Începând din 2020, a acoperit, de asemenea, crizele majore de sănătate, cum ar fi pandemia de COVID-19. Având în vedere că schimbările climatice măresc frecvența și gravitatea fenomenelor meteorologice extreme, rolul Fondului ca expresie esențială a solidarității europene a devenit din ce în ce mai important, în timp ce răspunsul rapid la situații de criză rămâne sarcina Rezervei pentru ajutoare de urgență.

    Fondul de solidaritate a fost instituit în 2002 ca răspuns la inundațiile grave care au afectat Europa Centrală în vara acelui an.

    Buget

    Fondul de solidaritate a oferit sprijin de peste 130 de ori (pentru dezastre naturale și intervenții ca răspuns la urgențele de sănătate publică). Până în prezent, 24 de state membre (plus Regatul Unit înainte de retragerea sa din UE) și patru țări în curs de aderare (Albania, Muntenegru, Serbia și Turcia) au primit sprijin din Fondul de solidaritate. S-au plătit în total peste 8,6 miliarde EUR.

    Începând din 2021, Fondul de solidaritate și Rezerva pentru ajutoare de urgență au fost finanțate ca un instrument unic, denumit Rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență (SEAR). Bugetul anual maxim pentru SEAR este de 1,2 miliarde EUR (la prețurile din 2018).

    În februarie 2024, cadrul financiar multianual 2021-2027 a fost revizuit, iar bugetul anual maxim pentru SEAR a fost majorat cu 1,5 miliarde EUR pentru a consolida capacitatea UE de a face față crizelor și situațiilor de urgență.

    În decembrie 2024, a fost adoptat Regulamentul privind Sprijinul regional de urgență pentru reconstrucție (RESTORE) [Regulamentul (UE) 2024/3236]. Acesta a oferit asistență suplimentară statelor membre afectate de dezastre naturale care au avut loc în 2024 și 2025, permițând statelor membre să reprogrameze fonduri din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune și Fondul social european Plus (FSE+). Resursele totale disponibile pentru reprogramare în cadrul RESTORE au fost plafonate la 10 % din alocarea națională totală inițială pentru FEDR și FSE+. Aceasta a pus la dispoziție resurse pentru repararea infrastructurii deteriorate, oferind alimente și asistență materială de bază, precum și sprijin social și medical.

    Punerea în aplicare

    Ajutorul acordat de Fondul de solidaritate ia forma unei subvenții care completează fondurile publice alocate de statul membru beneficiar și este destinat să finanțeze măsuri esențiale de urgență și de redresare care vizează pagube ce nu sunt, în principiu, asigurabile.

    Printre acțiunile urgente eligibile se numără:

    • repunerea imediată în funcțiune a infrastructurilor și instalațiilor din domeniul energiei, al apei potabile, al apelor reziduale, al telecomunicațiilor, al transporturilor, al sănătății și al învățământului;
    • punerea în aplicare a unor măsuri provizorii de cazare și finanțarea serviciilor de salvare destinate nevoilor populației afectate;
    • consolidarea imediată a infrastructurilor de prevenire și protecția patrimoniului cultural;
    • curățarea zonelor afectate de catastrofă, inclusiv a zonelor naturale și
    • acordarea de asistență rapidă, inclusiv sprijin medical, populației afectate de o urgență de sănătate publică de importanță majoră și protecția populației supuse riscului.
    • A. Procesul de acordare a asistenței financiare

      UE poate acorda ajutor financiar oricărui stat membru al UE sau oricărei țări candidate care îl solicită în urma unei catastrofe naturale majore. Procesul de depunere a cererilor se desfășoară după cum urmează:

      • Țara afectată trebuie să depună cererea în termen de 12 săptămâni de la producerea dezastrului.
      • Comisia evaluează apoi cererea și propune o valoare a ajutorului financiar ce urmează a fi acordat.
      • Procedura de atribuire a subvenției, care este urmată de o procedură bugetară (prin care Parlamentul și Consiliul își dau aprobarea), poate dura mai multe luni.
      • După ce sunt puse la dispoziție alocările bugetare, Comisia încheie un acord cu statul beneficiar, după care acordă subvenția.
      • De la reforma din 2014, statele membre pot solicita plăți în avans. Comisia poate decide apoi să le acorde dacă sunt disponibile resurse suficiente. Valoarea maximă este de 25 % din valoarea totală anticipată a contribuției financiare din Fondul de solidaritate și este plafonată la 100 de milioane EUR.

        B. Responsabilitățile țărilor în ceea ce privește utilizarea granturilor

        • Subvenția trebuie cheltuită în termen de 18 luni începând de la data la care a fost plătită.
        • Orice parte neutilizată a grantului trebuie rambursată.
        • La șase luni de la expirarea termenului de 18 luni, trebuie prezintat Comisiei un raport de execuție. Acest document conține:
          • detalii privind cheltuielile efectuate care sunt eligibile pentru finanțare din Fond, indicând orice altă sursă de finanțare primită, inclusiv plățile în temeiul unor asigurări și despăgubirile obținute de la terți;
          • detalii privind măsurile preventive luate sau propuse, menționând inclusiv dacă au fost utilizate fondurile structurale și de investiții europene în acest scop;
          • informații privind experiența dobândită în urma dezastrului sau a situației de urgență;
          • stadiul punerii în aplicare a legislației relevante a UE privind prevenirea și gestionarea riscului de catastrofe;
          • orice alte informații relevante privind măsurile de prevenire și de atenuare luate.
          • Nu este posibilă finanțarea dublă a acțiunilor și statul beneficiar trebuie să se asigure că costurile acoperite de Fondul de solidaritate nu sunt acoperite de alte instrumente de finanțare ale UE (îndeosebi politica de coeziune, politica agricolă sau politica în domeniul pescuitului).
          • Rolul Parlamentului European

            În rezoluția sa din 2013 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, Parlamentul a subliniat importanța Fondului de solidaritate ca principal instrument care îi permite UE să reacționeze în fața unor catastrofe grave. În același timp, Parlamentul a criticat perioada inacceptabil de lungă necesară pentru a acorda ajutor regiunilor sau statelor membre afectate și a solicitat scurtarea acestei perioade prin simplificarea procedurilor implicate și prevederea unor plăți în avans. Aceste elemente au fost luate în considerare în noua propunere legislativă din iulie 2013. Propunerea Comisiei a inclus și alte sugestii ale Parlamentului, cum ar fi definirea mai clară și mai exactă a conceputului de catastrofă și a domeniului de intervenție.

            În rezoluția sa din 2016 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene: o evaluare, Parlamentul a subliniat „importanța reformei din 2014, care a reușit să depășească blocajul din partea Consiliului și, în cele din urmă, a răspuns solicitărilor repetate ale Parlamentului de îmbunătățire a reactivității și eficacității ajutorului în vederea asigurării unui răspuns rapid și transparent pentru a ajuta oamenii afectați de dezastre naturale”.

            În rezoluția sa din 2021 referitoare la revizuirea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, Parlamentul a invitat Comisia, în contextul unei viitoare reforme:

            • să își continue activitatea de simplificare și accelerare a procedurii de depunere a cererilor de asistență de către statele membre, pentru a asigura un răspuns mai rapid la catastrofe și situații de urgență;
            • să abordeze mai eficient dezastrele la scară regională;
            • să evalueze consecințele specifice ale secetei și să le abordeze în viitorul regulament;
            • să se concentreze, în măsura posibilului, asupra regiunilor care sunt expuse celui mai ridicat risc de catastrofe naturale majore sau regionale sau de urgențe de sănătate publică de importanță majoră, în special asupra regiunilor ultraperiferice, a insulelor, a regiunilor montane și a regiunilor care sunt expuse unei activități seismice sau vulcanice intense sau riscului de izbucnire a unor viitoare crize de sănătate publică;
            • să consolideze și să simplifice sinergiile dintre Fondul de solidaritate și fondurile politicii de coeziune, precum și mecanismul de protecție civilă al Uniunii (un instrument care vizează consolidarea cooperării dintre statele membre și un grup de 10 țări din afara UE în materie de protecție civilă pentru a îmbunătăți prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre);
            • să țină seama într-o mai mare măsură de cele mai recente principii de prevenire a riscurilor atunci când determină eligibilitatea proiectelor și să integreze principiul de a „reconstrui mai bine” în regulament;
            • să oblige statele beneficiare să informeze cetățenii cu privire la sprijinul financiar acordat de UE.
            • Parlamentul consideră că o reevaluare a bugetului Fondului de solidaritate ar putea fi necesară în viitor, pentru a se asigura că acesta este suficient de mare pentru a face față în mod eficient catastrofelor naturale majore și regionale și urgențelor de sănătate publică de importanță majoră.

              Necesitatea unei reforme a Fondului de solidaritate a fost, de asemenea, reiterată în rezoluția sa din 2022 referitoare la insulele UE și politica de coeziune. Parlamentul solicită să se ofere un răspuns mai eficient la provocările cu care se confruntă insulele Uniunii și subliniază necesitatea de a îmbunătăți Fondul de solidaritate pentru a-l adapta la amenințări precum catastrofele naturale sau efectele schimbărilor climatice.

              Prezenta fișă descriptivă este pregătită de Departamentul tematic pentru dezvoltare regională, agricultură și pescuit al Parlamentului European. Pentru informații suplimentare, vă rugăm să consultați site-ul Comisiei pentru dezvoltare regională.

               

              Kelly Schwarz / JOHANNA CHLÖÉ LYOR TIRINELLI