Această fișă descriptivă explică cadrul Uniunii Europene pentru drepturile de proprietate intelectuală, care includ proprietatea industrială și comercială (brevete, mărci comerciale, desene și modele industriale, secrete comerciale și indicații geografice) și drepturile de autor. Totodată, ea explică rolul Parlamentului European în armonizarea legislației privind proprietatea intelectuală.

Temeiul juridic

Articolele 114 și 118 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se referă la armonizarea legislației privind proprietatea intelectuală și la crearea de drepturi de proprietate intelectuală la nivelul Uniunii.

Obiective

Deși sunt reglementate de diverse legislații naționale și internaționale, drepturile de proprietate intelectuală (DPI) sunt armonizate și de legislația Uniunii. Articolul 118 din TFUE prevede că, în contextul instituirii și funcționării pieței unice, Parlamentul și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsuri pentru crearea dreptului proprietății intelectuale al Uniunii, în vederea asigurării unei protecții uniforme a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, precum și măsuri centralizate de autorizare, coordonare și control la nivelul Uniunii. Activitatea legislativă a Uniunii în acest domeniu constă, în principal, în armonizarea aspectelor ce țin de drepturile de proprietate intelectuală, prin crearea propriului său sistem, de pildă pentru marca și desenul sau modelul industrial al Uniunii Europene înregistrat și, din 2023, și pentru brevete. Multe instrumente ale Uniunii reflectă și obligațiile internaționale ale statelor membre conform convențiilor de la Berna și de la Roma, precum și Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală al Organizației Mondiale a Comerțului (Acordul TRIPS) și tratatelor internaționale din 1996 ale Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI).

Realizări

A. Armonizarea legislativă

1. Mărci, desene și modele

Cadrul juridic al Uniunii pentru mărci se bazează pe un sistem de înregistrare cu patru niveluri, inclusiv pe sistemele naționale armonizate de mărci prin Directiva privind mărcile [Directiva (UE) 2015/2436], care vizează alinierea legislațiilor statelor membre privind mărcile. Pe lângă calea națională (înregistrarea pentru protecția mărcilor prin intermediul unui oficiu național pentru mărci), alte căi posibile de protecție a mărcilor în Uniune sunt calea Beneluxului, marca Uniunii, care a fost introdusă în 1994, și calea internațională. Regulamentul Uniunii Europene privind marca [Regulamentul (UE) 2017/1001] codifică și înlocuiește toate regulamentele anterioare privind marca Uniunii. Codificarea a fost efectuată din motive de claritate, având în vedere că sistemul mărcii Uniunii fusese deja modificat în mod substanțial de mai multe ori. Marca Uniunii are un caracter unitar și un efect egal pe întreg teritoriul Uniunii. Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) este responsabil de gestionarea mărcilor și a desenelor sau modelelor industriale ale Uniunii. Regulamentul privind marca Uniunii stabilește, totodată, cuantumurile taxelor care trebuie plătite către Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală. Ele sunt stabilite la un nivel care să garanteze că veniturile pe care le produc acoperă cheltuielile respectivului oficiu, completând în același timp sistemele existente ale mărcilor naționale.

Regulamentul privind desenele și modelele industriale ale Uniunii Europene [Regulamentul (CE) nr. 6/2002] a stabilit un sistem comunitar de protecție a desenelor și modelelor industriale. În ultimii ani, Uniunea și-a modernizat cadrul privind desenele sau modelele industriale prin intermediul pachetului de reforme legislative din 2024 privind desenele sau modelele industriale ale Uniunii, revizuind legislația pentru a consolida și a armoniza protecția desenelor sau a modelelor industriale în beneficiul proiectanților independenți, precum și al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și al industriilor în care desenele sau modelele industriale joacă un rol major. Regulamentul Uniunii privind desenele sau modelele industriale comunitare [Regulamentul (UE) 2024/2822] a intrat în vigoare la 1 mai 2025 și urmărește să garanteze că sistemul de protecție a desenelor sau a modelelor industriale este adaptat la era digitală, extinzând conceptele și definițiile pentru a le menține aplicabile circumstanțelor actuale și viitoare. În plus, scopul său este de a îmbunătăți accesibilitatea, eficacitatea și caracterul abordabil al sistemului de protecție a desenelor sau a modelelor industriale, simplificând procedurile pentru IMM-uri și industriile cu utilizare intensivă a desenelor sau a modelelor industriale, optimizând nivelul și structura taxelor care trebuie plătite.

În plus, Directiva privind desenele sau modelele industriale [Directiva (UE) 2024/2823] intenționează și să adapteze sistemul la era digitală (în special la apariția imprimantelor 3D) și să îl facă semnificativ mai accesibil și mai eficace, prin reducerea costurilor, simplificarea procedurilor, îmbunătățirea eficienței și a previzibilității unor astfel de proceduri, precum și prin creșterea securității juridice. Statele membre au obligația de a transpune Directiva privind desenele sau modelele industriale în sistemele lor juridice până la 9 decembrie 2027.

Decizia 2006/954/CE a Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 1891/2006 al Consiliului au creat o conexiune între sistemul de înregistrare a desenelor sau a modelelor industriale al Uniunii și sistemul internațional de înregistrare a desenelor sau a modelelor industriale al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale.

2. Drepturile de autor și drepturile conexe

Drepturile de autor garantează că autorii, compozitorii, artiștii, realizatorii de filme etc. sunt remunerați și că operele lor sunt protejate. Tehnologiile digitale au schimbat profund modul în care conținutul creativ este produs, distribuit și accesat. Legislația Uniunii privind drepturile de autor cuprinde 13 directive și două regulamente care armonizează împreună drepturile esențiale ale autorilor, ale artiștilor interpreți sau executanți, ale producătorilor și ale organismelor de radiodifuziune. Prin stabilirea standardelor la nivelul Uniunii, sunt reduse discrepanțele naționale, se asigură un nivel de protecție necesar pentru stimularea creativității și a investițiilor în aceasta, se promovează diversitatea culturală și se facilitează accesul consumatorilor și al întreprinderilor la conținutul și serviciile digitale în cadrul pieței unice.

a. Drepturile de autor

Directiva privind drepturile de autor [Directiva (UE) 2019/790] armonizează normele referitoare la drepturile de autor în întreaga Uniune pentru consumatori, creatori și întreprinderi. Ea oferă o protecție auxiliară a drepturilor de autor pentru editorii de presă și asigură o remunerație echitabilă pentru conținutul protejat prin drepturile de autor. A introdus și responsabilitatea juridică pentru platformele online privind utilizarea și încărcarea, pe site-urile lor, a conținutului protejat prin drepturile de autor. Însă cerințele nu se aplică încărcării necomerciale a operelor protejate prin drepturile de autor în enciclopedii online, precum Wikipedia. Directiva privind transmisiile online ale organismelor de radiodifuziune și retransmisiile programelor de televiziune și radio [Directiva (UE) 2019/789 (Directiva CabSat II)] vizează creșterea numărului de programe online de televiziune și radio aflate la dispoziția consumatorilor din Uniune. Ea introduce principiul țării de origine pentru a facilita acordarea de licențe privind drepturile pentru anumite programe pe care furnizorii de radiodifuziune și televiziune le oferă pe platformele lor online, precum serviciile de difuzare simultană și în reluare. Furnizorii de radiodifuziune și televiziune trebuie să obțină autorizații pentru drepturile de autor în țara lor de stabilire din Uniune pentru a pune la dispoziție online, în toate țările Uniunii, programe radio, programe de televiziune de știri și de actualități și producții proprii finanțate integral.

Directiva privind accesul la cărți și alte materiale imprimate [Directiva (UE) 2017/1564] permite utilizarea, în formate accesibile, a anumitor opere și a altor elemente protejate prin dreptul de autor și drepturile conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate.

Regulamentul privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online [Regulamentul (UE) 2017/1128] urmărește să asigure că acei consumatori abonați la servicii de conținut online, precum filme, emisiuni sportive, muzică, cărți electronice și jocuri sau care au abonamente pentru a le accesa pot avea acces la acestea atunci când călătoresc în alte state membre ale Uniunii.

b. Perioada de protecție a dreptului de autor și a drepturilor conexe

Dreptul de autor și drepturile conexe sunt protejate pe durata de viață a autorului sau a creatorului și timp de 70 de ani după decesul acestora. Directiva (Directiva 2011/77/UE) a extins protecția prin dreptul de autor pentru artiștii interpreți sau executanți de înregistrări sonore de la 50 la 70 de ani de la înregistrare, iar pentru autorii de muzică, precum compozitorii și textierii, la 70 de ani de la moartea autorului. Perioada de protecție de 70 de ani a devenit un standard internațional pentru înregistrările sonore. În prezent, 64 de țări din întreaga lume protejează înregistrările sonore pentru o perioadă de cel puțin 70 de ani.

c. Programele informatice și bazele de date

Directiva privind protecția juridică a programelor pentru calculator (Directiva 2009/24/CE) impune statelor membre obligația de a proteja programele informatice prin drepturi de autor, similar operelor literare, conform Convenției de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice. Directiva privind bazele de date (Directiva 96/9/CE) prevede protecția juridică a bazelor de date, definite drept „o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, dispuse sistematic sau metodic și accesibile în mod individual prin mijloace electronice sau de altă natură”. Directiva privind bazele de date prevede protejarea acestora atât prin dreptul de autor, pentru creația intelectuală în sine, cât și printr-un drept sui generis care protejează investițiile financiare, de resurse umane, eforturi și energie pentru obținerea, verificarea sau prezentarea conținutului unei baze de date.

Regulamentul privind datele [Regulamentul (UE) 2023/2854] stabilește norme privind schimbul de date generate de produsele conectate sau de serviciile conexe, cum ar fi internetul obiectelor (IoT) și mașinile industriale. El impune divulgarea și publicarea de date care ar putea fi protejate de secretele comerciale, drepturile de autor sau alte drepturi de proprietate intelectuală ale deținătorului de date sau ale altor părți terțe și le permite utilizatorilor să acceseze datele pe care le generează. Regulamentul prevede noi norme care precizează cine poate accesa și utiliza datele generate în Uniune în toate sectoarele economice.

În 2022, Legea privind guvernanța datelor [Regulamentul (UE) 2022/868] a introdus mecanisme pentru a facilita reutilizarea anumitor categorii de date protejate din sectorul public, pentru a spori încrederea în serviciile de intermediere a datelor și pentru a încuraja altruismul privind datele în întreaga Uniune.

Propunerea „Omnibus VII” este un pachet legislativ menit să simplifice și să consolideze diverse regulamente ale Uniunii în domeniul digital, cum ar fi Regulamentul privind datele și Regulamentul privind guvernanța datelor. Unul dintre punctele-cheie ale Regulamentului Omnibus în domeniul digital, propus de Comisie la 19 noiembrie 2025, este armonizarea interfețelor cu Regulamentul privind datele și cu Regulamentul privind guvernanța datelor. Scopul acestei revizuiri este de a crea o bază coerentă pentru economia europeană a datelor, care să combine protecția datelor și inovarea. Aceasta urmărește să reducă complexitatea prin consolidarea normelor și standardizarea terminologiei. Negocierile din cadrul trilogului dintre Consiliu și Parlament s-au încheiat cu un acord provizoriu privind pachetul. Acordul trebuie acum să fie adoptat oficial de cele două instituții (cunoscute și sub numele de colegiuitori).

d. Drepturile de închiriere și de împrumut

Directiva privind închirierea și împrumutul (Directiva 2006/115/CE) a fost un instrument legislativ timpuriu al Uniunii privind drepturile de autor, care a adoptat o abordare orizontală. Ea a introdus un drept inalienabil la remunerație, deoarece opera creativă și artistică a autorilor și artiștilor interpreți sau executanți necesită un venit adecvat, iar investițiile necesare pentru producția de fonograme și filme sunt deosebit de ridicate.

e. Societățile de gestionare colectivă

Pentru difuzarea conținuturilor protejate, este necesară obținerea unei licențe din partea titularilor de drepturi de autor și de drepturi conexe. Titularii își pot încredința drepturile unei societăți de gestiune colectivă, care le gestionează în numele lor. Organismul de gestiune colectivă are obligația de a gestiona aceste drepturi, cu excepția cazului în care are motive justificate să refuze. Directiva privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor (Directiva 2014/26/UE) stabilește cerințele aplicabile organismelor de gestiune colectivă pentru a stabili standarde înalte de administrare, gestiune financiară, transparență și raportare. Ea urmărește să garanteze că titularii de drepturi au un cuvânt de spus în gestionarea drepturilor lor și prevede o mai bună funcționare a organismelor de gestiune colectivă prin intermediul unor standarde la nivelul Uniunii. Statele membre trebuie să se asigure că aceste organismele acționează în interesul titularilor de drepturi pe care îi reprezintă.

3. Brevetele

Un brevet reprezintă un titlu juridic care poate fi acordat pentru orice invenție cu caracter tehnic, cu condiția să fie nouă, să fie rezultatul unei activități inventive și să poată avea o aplicare industrială. Brevetul conferă proprietarului dreptul de a împiedica producerea, utilizarea sau comercializarea fără autorizație de către terți a unei invenții. Brevetele încurajează întreprinderile să facă investițiile necesare în inovație și stimulează persoanele fizice și întreprinderile să aloce resurse cercetării și dezvoltării. În Europa, invențiile tehnice pot fi protejate fie prin intermediul brevetelor naționale, acordate de către autoritățile naționale competente, fie prin intermediul brevetelor europene, acordate în mod centralizat de către Oficiul European de Brevete. Cel din urmă este organul executiv al Organizației Europene de Brevete, la care au aderat în prezent 39 de state. Uniunea însăși nu este membră a acestei organizații.

După ani de discuții între statele membre, Parlamentul și Consiliul au aprobat, în 2012, temeiul juridic pentru un brevet european cu efect unitar (brevet unitar). Prin urmare, un acord internațional între statele membre stabilește o jurisdicție unică și specializată în materie de brevete.

În hotărârea sa din 5 mai 2015 în cauzele C-146/13 și C-147/13, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), a susținut pachetul privind brevetul unitar, care a deschis calea pentru un brevet european autentic.

De la intrarea în vigoare, la 1 iunie 2023, brevetul unitar al Uniunii, care este acordat de Oficiul European de Brevete, a asigurat o protecție uniformă cu efect egal în toate țările Uniunii participante. Întreprinderile au posibilitatea de a-și proteja invențiile în toate statele membre cu ajutorul unui brevet autentic al Uniunii. Totodată, ele pot contesta și apăra brevete unitare printr-o singură acțiune în justiție, sesizând Curtea Unică în materie de brevete nou creată. Acest lucru eficientizează sistemul și permite să se facă economii privind costurile de traducere. Acordul privind Curtea Unică în materie de brevete reglementează că trebuie respectată supremația dreptului Uniunii (articolul 20 din acordul menționat) și că hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru Curtea unică în materie de brevete. În prezent, Curtea unică în materie de brevete are jurisdicție asupra a 18 state membre ale Uniunii. Ea este formată din Tribunalul de Primă Instanță, Curtea de Apel și grefa. Tribunalul de Primă Instanță are o structură descentralizată și cuprinde o unitate centrală la Paris, cu secții la München și Milano, precum și unități regionale și mai multe unități locale în întreaga Europă. Curtea de Apel are sediul în Luxemburg, soluționează recursurile formulate împotriva hotărârilor Tribunalului de Primă Instanță și examinează cererile de reexaminare a hotărârilor definitive ale Curții. Orice complet de judecată al Curții de Apel are o componență multinațională de trei judecători calificați din punct de vedere juridic și doi judecători calificați din punct de vedere tehnic, cu calificări și experiență în domeniul tehnologic în cauză, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Acordul privind Curtea Unică în materie de brevete.

4. Secretele comerciale

Practica păstrării confidențialității asupra informațiilor comerciale („know-how”) datează de secole. În multe țări există instrumente legale pentru protejarea secretelor comerciale, fie că sunt sau nu definite ca parte a drepturilor de proprietate intelectuală. Nivelul de protecție acordat informațiilor confidențiale nu poate fi comparat cu cel al altor domenii ale dreptului proprietății intelectuale, precum brevetele, dreptul de autor și mărcile, dar poate, în principiu, să se aplice pe termen nelimitat, mai degrabă decât pentru o perioadă limitată. Protecția secretelor comerciale diferă de la un stat la altul mai mult decât alte domenii ale dreptului proprietății intelectuale și poate fi chiar mai avantajoasă și mai ieftină decât solicitarea protecției oficiale a brevetelor. În 2016, a fost adoptată Directiva privind protecția secretelor comerciale, [Directiva (UE) 2016/943], pentru a proteja know-how-ul și informațiile de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale.

5. Drepturile de proprietate intelectuală pentru soiurile de plante

Protecția soiurilor de plante, denumită și „dreptul amelioratorului asupra unui soi de plante”, este o formă de drept de proprietate intelectuală acordat amelioratorului unui soi de plante nou. Sistemul Uniunii de protecție a soiurilor de plante, bazat pe principiile Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante din 1991, contribuie la dezvoltarea agriculturii și a horticulturii. Legislația Uniunii a stabilit un sistem specific de protecție a drepturilor asupra soiurilor de plante. El permite acordarea de drepturi de proprietate intelectuală pentru soiurile de plante și este implementat și aplicat de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante.

6. Indicațiile geografice

În conformitate cu sistemul dreptului de proprietate intelectuală al Uniunii în domeniul agricol, denumirile produselor înregistrate ca având indicație geografică (IG) sunt protejate din punct de vedere juridic împotriva imitațiilor și a utilizării necorespunzătoare în Uniune și în țările terțe cu care a fost semnat un acord de protecție specific. Denumirile de produse pot beneficia de o indicație geografică dacă au o legătură specifică cu locul în care este fabricat produsul. Această recunoaștere permite consumatorilor să aibă încredere în produsele de calitate și să le diferențieze, ajutând, în același timp, producătorii să își comercializeze produsele mai bine. Recunoscute ca proprietate intelectuală, indicațiile geografice au un rol din ce în ce mai important în negocierile comerciale dintre Uniune și alte țări. De pildă, Statele Unite sunt în continuare preocupate de protecția indicațiilor geografice de către Uniune, care are un impact atât asupra protecției mărcilor americane, cât și asupra accesului pe piață al produselor americane care utilizează denumiri comune pe piețele Uniunii și pe piețele din afara ei[1]. Regulamentul privind indicațiile geografice pentru produsele alcoolice și agricole [Regulamentul (UE) 2024/1143] identifică produsele care au calități, caracteristici sau o reputație datorată unor factori naturali și umani legați de locul lor de origine. Produsele în cauză sau cărora li s-a acordat recunoașterea indicațiilor geografice sunt enumerate în registrele indicațiilor geografice. Un regulament asemănător privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale a fost adoptat în 2023 [Regulamentul (UE) 2023/2411]. El protejează produsele industriale asociate cu zona lor geografică de producție, de pildă cuțitele de Albacete, sticla de Boemia și porțelanul de Limoges, într-un mod similar alimentelor și băuturilor produse la nivel regional.

La nivel internațional, Decizia Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva [Decizia (UE) 2019/1754] desemnează Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală ca autoritate competentă pentru indicațiile geografice. Statele Unite sunt în continuare foarte preocupate de rezultatul negocierilor din cadrul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale din 2015 în vederea extinderii Acordului de la Lisabona privind protecția denumirilor de origine.

7. Lupta împotriva contrafacerii

Potrivit estimărilor, în Uniune, importurile de mărfuri contrafăcute și piratate se ridică la aproximativ 85 de miliarde EUR (până la 5 % din totalul importurilor). La nivel mondial, comerțul cu mărfuri piratate reprezintă până la 2,5 % din schimburile comerciale și are o valoare de până la 338 de miliarde EUR, ceea ce cauzează prejudicii semnificative titularilor de drepturi, guvernelor și economiilor.

Întrucât combaterea eficace a contrafacerii și a pirateriei era îngreunată de diferențele dintre regimurile de sancțiuni aplicabile în statele membre, Parlamentul European și Consiliul au adoptat, într-o primă etapă, Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (Directiva 2004/48/CE). Ea este destinată să consolideze combaterea pirateriei și a contrafacerii prin alinierea legislațiilor naționale pentru a asigura un nivel ridicat, echivalent și omogen de protecție a proprietății intelectuale pe piața unică și prevede măsuri, proceduri și compensații conform dreptului civil și administrativ. Regulamentul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale [Regulamentul (UE) nr. 608/2013] prevede norme procedurale pentru a asigura respectarea de către aceste autorități a drepturilor de proprietate intelectuală în cazul bunurilor care fac obiectul supravegherii sau controlului vamal.

B. Noțiunea „epuizării” drepturilor

1. Definiție

Epuizarea drepturilor este o doctrină juridică care se aplică tuturor domeniilor de proprietate industrială și prevede că, după ce un produs protejat de un drept de proprietate intelectuală, precum un brevet, a fost vândut de titularul drepturilor sau de alte persoane cu consimțământul titularului, dreptul de proprietate intelectuală este considerat epuizat.În Uniune, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat consecvent tratatele Uniunii în sensul că drepturile de proprietate intelectuală sunt epuizate în cadrul pieței unice odată ce bunurile relevante au fost introduse pe piață de către titularul drepturilor sau cu consimțământul său. Titularul unui drept de proprietate intelectuală industrială sau comercială, protejat prin legislația unui stat membru, nu se poate baza pe legislația în cauză pentru a se opune importului unui produs care a fost deja pus în circulație pe piața unui alt stat membru.

2. Limite

„Epuizarea” drepturilor în Uniune nu se aplică comercializării produselor contrafăcute sau a produselor comercializate în afara Spațiului Economic European (articolul 6 din Acordul TRIPS). În 1999, în hotărârea C-173/98 (Sebago Inc. și Ancienne Maison Dubois et Fils SA/GB-Unic SA), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că statele membre nu sunt autorizate să prevadă în legislația națională epuizarea drepturilor unei mărci pentru produsele puse în circulație pe piața dintr-o țară terță.

3. Acte juridice din acest domeniu

Normele Uniunii privind epuizarea sunt în mare parte rezultatul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene care interpretează articolul 34 din TFUE privind măsurile cu efect echivalent restricțiilor cantitative între statele membre[2]. Această jurisprudență se reflectă în fiecare dintre actele legislative relevante ale Uniunii referitoare la drepturile de proprietate intelectuală.

C. Jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene

În 2012, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a confirmat, la punctul 32 din hotărârea sa în cauza C-406/10 (SAS Institute Inc./World Programming Ltd), că, în conformitate cu Directiva privind protecția juridică a programelor pentru calculator (Directiva 91/250/CEE, abrogată prin Directiva 2009/24/CE), doar expresia unui program pentru calculator este protejată prin dreptul de autor. Ideile și principiile care stau la baza logicii, a algoritmelor și a limbajelor de programare nu sunt protejate conform acestei directive. Curtea a subliniat că nici funcționalitatea unui program pentru calculator, nici limbajul de programare și formatul fișierelor de date utilizate în cadrul unui program pentru calculator pentru a exploata anumite funcții ale sale nu constituie o formă de exprimare a acestui program în sensul articolului 1 alineatul (2) din directivă (punctul 39 din hotărâre).

În hotărârea sa în cauza C-160/15 (GS Media BV/Sanoma Media Netherlands BV și alții), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că postarea pe un site internet a unui hyperlink către opere protejate prin drepturi de autor care au fost publicate pe un alt site internet fără consimțământul autorului nu constituie o „comunicare publică” dacă persoana care postează linkul respectiv nu urmărește un câștig financiar și nu cunoaște că operele au fost publicate ilegal.

În hotărârea sa în cauza C-484/14 (Tobias Mc Fadden/Sony Music Entertainment Germany GmbH), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că punerea la dispoziția publicului larg a unei rețele Wi-Fi în mod gratuit pentru a atrage atenția clienților potențiali asupra bunurilor și serviciilor unui magazin reprezintă un „serviciu al societății informaționale” în sensul Directivei privind comerțul electronic (Directiva 2000/31/CE). Documentul confirmă că, în anumite condiții, un furnizor de servicii care oferă acces la o rețea de comunicare poate să nu fie considerat responsabil. Prin urmare, titularii drepturilor de autor nu au dreptul de a solicita compensații pe motiv că rețeaua a fost utilizată de terțe părți pentru a le încălca drepturile. Securizarea conexiunii la internet prin intermediul unei parole asigură un echilibru între drepturile de proprietate intelectuală ale titularilor, pe de o parte, și libertatea furnizorilor de acces de a desfășura o activitate comercială și libertatea de informare a utilizatorilor rețelei, pe de altă parte.

În hotărârea sa în cauza C-265/19 [Recorded Artists Actors Performers Ltd/Phonographic Performance (Irlanda) Ltd și alții], Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că un stat membru nu poate refuza dreptul la remunerație artiștilor interpreți sau executanți din țări din afara Spațiului Economic European invocând clauza de reciprocitate din Tratatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale. Toți producătorii de înregistrări sonore și artiștii interpreți sau executanți ai părților contractante la tratatul în cauză privind interpretările și execuțiile și fonogramele au dreptul la o remunerație echitabilă. Ca răspuns la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, Comisia a deschis, la 11 septembrie 2023, o consultare privind condițiile de remunerare a artiștilor interpreți sau executanți și a producătorilor de înregistrări din țări din afara Uniunii pentru muzica înregistrată și interpretată în Uniune, în urma preocupărilor exprimate de părțile interesate din SUA privind practica statelor membre ale Uniunii de a reține redevențele de la producătorii și artiștii interpreți sau executanți din SUA.

Rolul Parlamentului European

Proprietatea intelectuală creează valoare adăugată pentru întreprinderile și economiile din Uniune. Protejarea sa uniformă și asigurarea aplicării sale contribuie la promovarea inovării și a creșterii economice. Prin urmare, Parlamentul se angajează să armonizeze drepturile de proprietate intelectuală, prin crearea unui sistem unic al Uniunii, în paralel cu sistemele naționale, așa cum este cazul mărcii și al desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat și al brevetului european unitar.

Prin diversele sale rezoluții cu privire la drepturile de proprietate intelectuală, în special cu privire la protecția juridică a bazelor de date, a invențiilor biotehnologice și a dreptului de autor, Parlamentul a susținut armonizarea progresivă a acestor drepturi. Totodată, el s-a opus ca elemente ale corpului uman să facă obiectul unui brevet. La 27 februarie 2014, Parlamentul a adoptat o rezoluție din proprie inițiativă privind taxele pentru copierea privată (dreptul de a face copii private ale unui conținut obținut legal), în urma creșterii importanței economice a copierii private digitale, ca rezultat al progresului tehnologic. Parlamentul a fost și foarte implicat în elaborarea tratatului Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale privind excepțiile de la drepturile de autor pentru persoanele cu deficiențe de vedere (Tratatul de la Marrakesh).

Pe parcursul revizuirii normelor Uniunii privind drepturile de autor (a se vedea secțiunea privind drepturile de autor), a avut loc o dezbatere publică aprinsă, axată pe articolele 11 și 13 din proiectul de Directivă privind drepturile de autor. Această dezbatere a culminat cu votul în Parlament care a susținut eforturile de a crea un nou drept pentru ca întreprinderile din mass-media să poată monetiza conținutul de pe anumite platforme mari de știri, precum și un nou drept pentru a facilita urmărirea încălcărilor drepturilor de autor pe internet. Deși industria creativă a salutat propunerile, reprezentanții societăților din domeniul tehnologiei le-au criticat dur.

La 10 martie 2026, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la drepturile de autor și inteligența artificială generativă – oportunități și provocări, pe baza raportului Comisiei pentru afaceri juridice (Comisia JURI). Rezoluția solicită transparență, remunerare echitabilă și posibilitatea ca titularii de drepturi să împiedice utilizarea conținutului lor protejat în antrenarea inteligenței artificiale. Studiul Comisiei JURI intitulat „Metaverse” aduce noi provocări în ceea ce privește protecția drepturilor de autor, în special privind antrenarea nedivulgată a modelelor de inteligență artificială cu materialele protejate sau datele protejate prin drepturi de autor și generarea ulterioară de conținut de către astfel de modele de inteligență artificială. Departamentul tematic pentru justiție, libertăți civile și afaceri instituționale a organizat un atelier specializat privind inteligența artificială generativă și drepturile de autor pentru a sprijini activitatea Comisiei JURI în acest domeniu[3].

În plus, cercetările pregătite pentru Parlament indică faptul că o serie de acorduri contractuale facilitează eliminarea drepturilor de proprietate intelectuală referitoare la date sau permit dobândirea drepturilor de proprietate intelectuală ale persoanelor vizate. Acest lucru se poate întâmpla dacă operele au fost publicate pe o anumită platformă sau dacă o creație sau o invenție a fost produsă în cadrul unui contract de servicii. Astfel de măsuri se referă, printre altele, la:

  • acordurile juridice care îi privează pe creatori de drepturi de proprietate intelectuală sau îi obligă să acorde licențe neremunerate pentru conținutul plasat pe serviciile și serverele platformelor digitale și/sau care transferă aceste drepturi platformelor;
  • contractele de tip „buy-out” prin care platformele dobândesc drepturile de proprietate intelectuală ale creatorilor;
  • acordurile juridice care îi privează pe angajații, inventatorii sau creatorii de drepturi de proprietate intelectuală de conținutul creat în cursul angajării sau al prestării serviciilor și/sau care transferă aceste drepturi angajatorului („work for hire”)[4].
  • Această fișă descriptivă a fost pregătită de Departamentul tematic pentru justiție, libertăți civile și afaceri instituționale al Parlamentului European. Pentru mai multe informații, puteți consulta site-ul Comisiei pentru afaceri juridice.

     

    [1]2025 National Trade Estimate Report on Foreign Trade Barriers („Raportul național din 2025 privind barierele comerciale externe”), Biroul Reprezentantului SUA pentru comerț, p. 148.
    [2]A se vedea Centrafarm și Adriaan de Peijper/Sterling Drug Inc (cauza C-15/74) și Merck și Co. Inc./Stephar BV și Petrus Stephanus Exler (cauza C-187/80).
    [3]Lucchi, N. și Hunter, S., „Generative AI and Copyright – Training, Creation, Regulation” (Inteligența artificială generativă și drepturile de autor – antrenare, creație, reglementare), Departamentul tematic pentru justiție, libertăți civile și afaceri instituționale, Parlamentul European, 2025; Brando, A., „Technological Aspects of Generative AI in the Context of Copyright” (Aspecte tehnologice ale inteligenței artificiale generative în contextul drepturilor de autor), Departamentul tematic pentru justiție, libertăți civile și afaceri instituționale, Parlamentul European, 2025. Peukert, C., „The economics of copyright and AI – Empirical evidence and optimal policy” (Economia drepturilor de autor și a inteligenței artificiale generative – dovezi empirice și o politică optimă) Departamentul tematic pentru justiție, libertăți civile și afaceri instituționale, Parlamentul European, 2025.
    [4]Macrez, F. et al., „Buyout contracts imposed by platforms in the cultural and creative sector” (Contractele de cesiune integrală a drepturilor impuse de platforme în sectorul cultural și creativ), Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Parlamentul European, octombrie 2023; Maciejewski, M., „Metaverse”, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Parlamentul European, iunie 2023.

    Jagoda Karolina MACIEJEWSKA / JEREMY JULIAN OKORN / Mariusz MACIEJEWSKI