Întrebări frecvente adresate Unității purtătorului de cuvânt al Parlamentului  

 

Cum își desfășoară activitatea deputații în Parlamentul European? Ce rol are Parlamentul în controlul bugetului UE? Cum sunt formate grupurile politice? Răspunsurile la aceste întrebări și la alte întrebări frecvente despre Parlament pot fi găsite aici.

În secțiunile următoare găsiți numeroase informații cu privire la funcționarea curentă a Parlamentului, alegeri, activitatea deputaților și multe altele. Rubrica de întrebări și răspunsuri este actualizată frecvent, pentru a include subiecte de actualitate și de interes permanent pentru mass-media. Fiecare secțiune conține linkuri către informații suplimentare disponibile pe site-ul Parlamentului European.

Dacă aveți întrebări suplimentare, vă rugăm să contactați Unitatea purtătorului de cuvânt al PE.

Pentru întrebări din partea mass-mediei cu privire la activitatea comisiilor Parlamentului European, vă rugăm să contactați Serviciul de presă.

Datele de contact ale Unității purtătorului de cuvânt și ale Serviciului de presă.

Începând cu primele alegeri directe în 1979, alegerile europene au loc o dată la cinci ani. În 2019, alegerile au avut loc în perioada 23-26 mai.

Fiecare stat membru are un număr fix de deputați în Parlamentul European; începând de la șase pentru țări mici precum Malta, Luxemburg și Estonia, până la 96 pentru Germania.

Parlamentul este compus din 705 de deputați reprezentând toate țările UE. În mai 2019 au fost aleși 751 de deputați, însă numărul acestora a fost redus la 705 în urma Brexit-ului ce a avut loc în februarie 2020. Această reducere lasă o marjă pentru posibilele extinderi viitoare ale Uniunii, iar restul locurilor eliberate de Regatul Unit au fost realocate unor țări subreprezentate într-o anumită măsură.

Repartizarea numărului de mandate este prevăzută în tratatele Uniunii Europene. Țările cu o populație mai numeroasă au mai mulți deputați decât țările mai mici, dar acestora din urmă le revin mai mulți deputați per capita, potrivit principiului „proporționalității descrescătoare”.


Alegerile pentru Parlamentul European sunt în mare parte reglementate de legislațiile și tradițiile electorale ale statelor membre, dar există câteva norme comune ale Uniunii, stabilite în Actul electoral din 1976.

După alegeri, deputații din PE se alătură unui grup politic sau formează grupuri politice noi. Aceste grupuri reunesc deputați din diferite state membre în funcție de afinitățile lor politice. Grupurile se pot forma, de asemenea, mai târziu în cursul legislaturii parlamentare. În prezent, există șapte grupuri politice în cadrul Parlamentului European.

Pentru a obține statutul oficial de grup politic, fiecare grup politic trebuie să fie compus din cel puțin 23 de deputați aleși în cel puțin un sfert din statele membre (cel puțin 7 state membre). Un deputat nu poate aparține decât unui singur grup politic; cei care nu se alătură unui grup politic sunt membri „neafiliați”.

În momentul înființării unui grup, Președintele Parlamentului trebuie informat printr-o declarație în care se specifică numele grupului, membrii și prezidiul acestuia.

Prin formarea unui grup, deputații recunosc în mod implicit afinitatea politică a acestuia, iar Parlamentul nu evaluează de obicei coeziunea politică a membrilor unui grup. Numai la cererea explicită a deputaților în cauză, Parlamentul poate interveni pentru a evalua dacă un grup a fost constituit conform regulilor.

Grupurile politice pot angaja personal și beneficiază de birouri, finanțate din bugetul Parlamentului. Biroul Parlamentului stabilește norme privind gestionarea și controlul acestor fonduri și facilități. Fondurile puse la dispoziția grupurilor sunt destinate cheltuielilor administrative și operaționale ale personalului unui grup, precum și costurilor legate de campanii politice și de informare pe teme europene.

Bugetul nu poate fi utilizat pentru a finanța niciun fel de campanii electorale de la nivel european, național, regional sau local, nici pentru finanțarea partidelor politice la nivel național și european sau a organismelor subordonate acestora.

Nu toți deputații din Parlamentul European fac parte dintr-un grup. Cei care nu fac parte din niciun grup politic sunt cunoscuți sub denumirea de deputați „neafiliați”. Și aceștia dispun de personal și beneficiază de drepturi în temeiul normelor stabilite de Birou.


Decizia cu privire la modul în care locurile sunt repartizate în hemiciclu între grupurile politice, deputații neafiliați și reprezentanții instituțiilor Uniunii este luată de către Conferința președinților (liderii grupurilor politice și Președintele Parlamentului) la începutul fiecărei legislaturi. În cursul ultimelor legislaturi, grupurile politice au fost așezate în hemiciclu ca felii ale unei diagrame circulare, liderii grupurilor aflându-se în primul rând, cu excepția cazului în care un nou grup politic a fost constituit la jumătatea mandatului.

Ursula von der Leyen  

Partidele politice la nivel european

Ce este un partid politic la nivel european?

Un partid politic european este o organizație care urmează un program politic. Acest partid este compus din partide naționale și/sau persoane fizice în calitate de membri, reprezentați în mai multe state membre, și este înregistrat la Autoritatea pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene („Autoritatea”). Potrivit tratatelor, „partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii”.

Printre condițiile pentru recunoaștere se numără obligația ca partidele sale membre să fie reprezentate, în cel puțin un sfert din statele membre, de membri în Parlamentul European, în parlamentele naționale, în parlamentele regionale ori în adunările regionale.

Pentru a afla mai multe pe această temă, vă rugăm să consultați articolul 10 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 224 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Cum sunt finanțate partidele politice la nivel european?

Începând din iulie 2004, partidele politice europene au acces la finanțare anuală din partea Parlamentului European, sub forma unui grant de funcționare. Acesta poate acoperi până la 90 % din cheltuielile unui partid, iar restul trebuie acoperit din resurse proprii, cum ar fi cotizațiile membrilor și donații. Noile norme privind finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene au fost aprobate de Parlamentul European la 17 aprilie 2018.

Ce poate fi plătit și ce nu poate fi plătit din grant?

Grantul poate acoperi cheltuielile legate direct de obiectivele prevăzute în programul politic al partidului, cum ar fi:

  • reuniuni și conferințe;
  • publicații, studii și publicitate;
  • costuri administrative, de personal și de călătorie, sau
  • costuri de campanie legate de alegerile europene.

Grantul nu poate fi folosit pentru:

  • cheltuieli de campanie pentru referendumuri și alegeri (cu excepția alegerilor europene);
  • finanțarea directă sau indirectă a partidelor naționale, a candidaților la alegeri și a fundațiilor politice, atât de la nivel național, cât și de la nivel european, sau
  • datoriile și cheltuielile aferente datoriilor.

Fundațiile politice la nivel european

Ce este o fundație politică la nivel european?

O fundație politică la nivel european este afiliată unui partid politic european și sprijină și completează obiectivele partidului respectiv. Aceasta realizează analize și contribuie la dezbaterile privind chestiunile de politică publică europeană. De asemenea, ea ia parte la activități conexe, cum ar fi organizarea de seminare, sesiuni de formare, conferințe și efectuarea de studii.

Cum este finanțată o fundație politică la nivel european?

În perioada octombrie 2007-august 2008, fundațiile au fost finanțate de Comisia Europeană prin acordarea unor granturi pentru acțiuni în cadrul unui proiect-pilot. Parlamentul European a preluat finanțarea în septembrie 2008 și acordă, în prezent, granturi de funcționare anuale. Grantul poate acoperi până la 90 % din cheltuielile unei fundații, iar restul ar trebui acoperit din resurse proprii, precum cotizațiile membrilor și donații.

Ce poate fi plătit și ce nu poate fi plătit din grant?

Grantul poate fi folosit pentru a finanța cheltuielile legate direct de activitățile prevăzute în programul de activitate al fundației, cum ar fi:

  • reuniuni și conferințe;
  • publicații, studii și publicitate, sau
  • cheltuieli administrative, de personal și de deplasare.

Grantul nu poate fi folosit pentru a finanța cheltuieli precum:

  • costuri de campanie pentru referendumuri și alegeri;
  • finanțarea directă sau indirectă a partidelor naționale, a candidaților la alegeri și a fundațiilor politice naționale, sau
  • datoriile și cheltuielile aferente datoriilor.

Autoritatea pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene

Începând din 2016, partidele politice europene și fundațiile politice europene sunt înregistrate și controlate de către Autoritatea pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene („Autoritatea”), care poate, de asemenea, să impună sancțiuni la adresa acestora. Autoritatea este independentă de Parlamentul European. În cazul în care apar îndoieli cu privire la respectarea de către un partid sau o fundație a cerințelor necesare, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia pot solicita Autorității să verifice situația. Înainte de a ajunge la o decizie cu privire la posibilitatea de anulare a înregistrării unui partid sau a unei fundații, Autoritatea trebuie să consulte un comitet alcătuit din personalități independente. Autoritatea este reprezentată de directorul său, care ia toate deciziile în numele acesteia.



In iulie 2019, David-Maria Sassoli a fost ales Președinte al Parlamentului European  

La prima ședință plenară de după alegerile europene, Parlamentul alege un nou președinte, 14 noi vicepreședinți și cinci chestori.

Toate funcțiile alese din Parlamentul European, adică cea de Președinte, vicepreședinte, chestor, președinte și vicepreședinte de comisie, președinte și vicepreședinte de delegație, sunt reînnoite după doi ani și jumătate, o dată la începutul și o dată la jumătatea legislaturii de 5 ani. Titularii unui mandat pot fi confirmați în funcție pentru un al doilea mandat.

La alegerea Președintelui, a vicepreședinților și a chestorilor, trebuie să se țină seama de o reprezentare globală echitabilă a statelor membre și a tendințelor politice.

Președintele Parlamentului European

Președintele supraveghează activitățile Parlamentului, prezidează ședințele plenare și semnează bugetul anual al UE. Președintele reprezintă Parlamentul în relațiile externe și cu celelalte instituții ale UE.

În iulie 2019, David Sassoli a fost ales Președinte al Parlamentului European.

Cum este acesta ales?

Prima îndatorire a unui nou Parlament European este de a-și alege Președintele. Candidații pentru președinție pot fi propuși de un grup politic sau de cel puțin 38 de deputați. Alegerea se face prin vot secret. Pentru a fi ales, un candidat trebuie să obțină o majoritate absolută a voturilor valabil exprimate, adică 50 % plus un vot.

În cazul în care niciunul dintre candidați nu este ales la primul tur de scrutin, aceiași candidați sau alții pot fi numiți pentru un al doilea tur de scrutin, în aceleași condiții. Același lucru se poate întâmpla la o a treia rundă, dacă este cazul, aplicându-se aceleași norme.

Dacă nimeni nu este ales la cel de-al treilea tur de scrutin, primii doi candidați cu cel mai mare număr de voturi participă la un al patrulea tur, în urma căruia cel care primește cele mai multe voturi câștigă (în caz de egalitate, se declară câștigător candidatul cel mai în vârstă).

Cine sunt vicepreședinții și chestorii?

Vicepreședinții pot înlocui Președintele în îndeplinirea îndatoririlor sale, atunci când este necesar, inclusiv la prezidarea ședințelor plenare. Aceștia sunt, de asemenea, membri ai Biroului - organismul responsabil de toate aspectele administrative, organizatorice și legate de personal în cadrul Parlamentului. Chestorii se ocupă de chestiunile administrative care îi privesc în mod direct pe deputați.

Parlamentul European are 14 vicepreședinți și cinci chestori.

Cum sunt aceștia aleși?

Candidații pentru posturile de vicepreședinți și chestori pot fi propuși de către un grup politic sau de către cel puțin 38 de deputați. Alegerea vicepreședinților se desfășoară printr-un singur vot secret pentru toți candidații. Ordinea în care sunt aleși candidații determină ordinea precedenței.

Cine sunt președinții grupurilor politice și cum sunt aceștia aleși?

În prezent există 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European. Fiecare grup politic își alege propriul președinte sau propriii președinți. Președinții grupurilor politice și Președintele PE formează Conferința președinților.

Conferința președinților organizează activitățile și planificarea legislativă ale Parlamentului, hotărăște cu privire la responsabilitățile și componența comisiilor și delegațiilor și este responsabilă de relațiile cu alte instituții ale UE, parlamentele naționale și țările din afara UE.

Cine sunt președinții de comisie și cum sunt aceștia aleși?

În cadrul ședințelor lor constitutive (și de la jumătatea mandatului, când sunt aleși în funcție noi deputați), comisiile Parlamentului își aleg președinții și vicepreședinții. Președinții și vicepreședinții pot fi, de asemenea, confirmați pentru un al doilea mandat la alegerile care au loc la jumătatea legislaturii.

Fiecare comisie își alege biroul, format dintr-un președinte și vicepreședinți, în tururi de scrutin diferite. Numărul vicepreședinților care urmează a fi aleși este hotărât de către Parlament, reunit în ședință plenară, în urma unei propuneri a Conferinței președinților.

Delegațiile interparlamentare permanente ale Parlamentului (pentru relațiile cu parlamentele țărilor terțe) își aleg și ele președinții și vicepreședinții, urmând aceeași procedură ca și comisiile.

Cine sunt coordonatorii din cadrul comisiilor și cum sunt aceștia aleși?

Grupurile politice își aleg „coordonatori” pentru comisiile parlamentare. Coordonatorul este liderul politic al fiecărui grup în cadrul unei comisii. Acesta coordonează poziția grupului cu privire la diverse subiecte în comisie și, împreună cu președintele și vicepreședinții, organizează activitatea comisiei.

Prerogativele noilor deputați aleși sunt verificate pentru a se stabili dacă aceștia exercită alte funcții incompatibile cu statutul de deputat în Parlamentul European. Funcțiile incompatibile includ statutul de membru al unui guvern sau parlament dintr-un stat membru al UE, al Comisiei Europene, al Curții de Justiție, al Comitetului director al Băncii Centrale Europene, al Curții de Conturi sau al Băncii Europene de Investiții. Nici funcționarii activi ai instituțiilor Uniunii Europene sau ai organismelor înființate prin tratatele UE în vederea administrării fondurilor comunitare nu au dreptul de a exercita funcția de deputat în Parlamentul European.

După ce rezultatele alegerilor sunt anunțate în mod oficial, statele membre ale Uniunii Europene comunică numelor celor care au obținut un loc în PE, iar Președintele solicită autorităților competente din statele membre să aplice măsurile necesare pentru a evita orice incompatibilitate între funcții.

Înainte de a participa la lucrările parlamentare, noii deputați în Parlamentul European a căror alegere a fost notificată Parlamentului trebuie să declare în scris că nu dețin nicio funcție incompatibilă cu cea de deputat în PE. Această declarație trebuie efectuată cel târziu cu șase zile înainte de ședința constitutivă a Parlamentului.

Prerogativele noilor deputați europeni sunt verificate ex post de Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului, care întocmește o decizie pe baza informațiilor furnizate de statele membre. Decizia este apoi transmisă Președintelui, care informează plenul în cursul ședinței următoare. Pe lângă verificarea prerogativelor, Parlamentul ia o decizie cu privire la orice conflict în temeiul Actului din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea deputaților europeni prin vot universal direct, cu excepția celor care intră sub incidența legislației electorale naționale.

În cazul în care s-a stabilit că un deputat exercită o funcție incompatibilă, Parlamentul „constată că locul este vacant”.

Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci garantează faptul că un deputat în Parlamentul European își poate exercita liber mandatul și nu poate fi supus unei persecuții politice arbitrare. În acest fel, ea garantează independența și integritatea întregii instituții.

Deputații în Parlamentul European nu pot face obiectul unei cercetări penale, nu pot fi reținuți sau supuși unor proceduri judiciare din cauza opiniilor sau voturilor exprimate în timpul exercitării funcției lor.

Imunitatea unui deputat în Parlamentul European include două aspecte:

  • pe teritoriul statului membru în care acesta a fost ales, este similară cu imunitățile acordate deputaților din parlamentul național; iar
  • pe teritoriul oricărui alt stat membru, este vorba de o imunitate față de orice măsură de detenție și față de proceduri judiciare (articolul 9 din Protocolul nr. 7).

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict.

Atelier despre imunitatea parlamentară în UE © Parlamentul European  

Cum poate fi ridicată sau apărată imunitatea?

În urma unei solicitări din partea unei autorități naționale competente adresate Parlamentului European de ridicare a imunității unui deputat (sau a unei solicitări din partea unui deputat sau fost deputat în Parlamentul European de apărare a imunității sale), Președintele Parlamentului anunță solicitarea în plen și o transmite comisiei parlamentare competente, care este Comisia pentru afaceri juridice.

Comisia poate solicita orice informație sau explicație pe care o consideră necesară. Deputatului vizat i se oferă ocazia de a participa la o audiere și poate prezenta documente sau alte dovezi scrise pertinente.

Comisia adoptă, cu ușile închise, o recomandare adresată întregului Parlament privind aprobarea sau respingerea cererii, adică ridicarea sau apărarea imunității. În timpul sesiunii plenare care are loc după decizia comisiei, Parlamentul ia o decizie, în urma unui vot cu majoritate simplă. În urma votului, Președintele comunică imediat decizia Parlamentului deputatului în cauză și autorității competente a statului membru în cauză.

Un deputat își poate păstra mandatul chiar dacă i-a fost ridicată imunitatea?

Da. Mandatul de deputat este un mandat național și nu poate fi retras de nicio altă autoritate. În plus, ridicarea imunității deputatului nu înseamnă că acesta a fost găsit „vinovat”. Ea doar le permite autorităților judiciare naționale să desfășoare o anchetă sau un proces. Cum deputații în Parlamentul European sunt aleși în temeiul legislației electorale naționale, dacă un deputat este găsit vinovat de o infracțiune, autoritățile din statul membru au, prin urmare, responsabilitatea de a decide dacă mandatul acestuia este sau nu retras.


În cazul în care un deputat părăsește Parlamentul în timpul mandatului său, acesta este înlocuit în conformitate cu normele din țara sa. Pentru mai multe informații, contactați Biroul de legătură al Parlamentului European din țara dumneavoastră.

 

 

 


Președintele Comisiei

Parlamentul European alege președintele Comisiei.

După alegeri, una dintre primele îndatoriri ale Parlamentului proaspăt constituit este de a alege noul președinte al Comisiei Europene (organul executiv al UE). Statele membre numesc un candidat pentru postul respectiv, însă ținând seama de rezultatele alegerilor europene. În plus, Parlamentul trebuie să aprobe noul președinte al Comisiei cu majoritate absolută (jumătate din numărul de deputați plus unu). În cazul în care candidatul nu obține majoritatea necesară, statele membre trebuie să propună un alt candidat în termen de o lună (Consiliul European hotărând cu majoritate calificată). Pentru alegerile din 2014, Parlamentul a introdus sistemul de candidați cap de listă. Fiecare partid politic european a prezentat un candidat la funcția de președinte al Comisiei și partidul care a obținut cele mai multe voturi la alegeri a putut propune candidatul Parlamentului la numirea în funcția de președinte al Comisiei.

Comisarii

Candidații pentru celelalte portofolii ale Comisiei trebuie să treacă și ei printr-o etapă de strictă verificare parlamentară înainte de a-și prelua funcția.

Consiliul, de comun acord cu președintele ales al Comisiei, adoptă o listă de comisari candidați, câte unul pentru fiecare stat membru. Acești comisari desemnați se prezintă în fața comisiilor parlamentare competente în domeniile de activitate care vor intra în portofoliul lor. Fiecare comisie se reunește apoi pentru a-și întocmi evaluarea privind cunoștințele de specialitate și prestația candidatului, care este transmisă Președintelui Parlamentului European. O evaluare negativă a determinat deja în trecut retragerea unor candidați din proces. Întreaga Comisie, inclusiv președintele Comisiei și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, trebuie să fie apoi supusă unui vot unic de aprobare din partea Parlamentului.

După ce au primit aprobarea Parlamentului, președintele și comisarii sunt numiți în mod oficial de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul unei modificări substanțiale a portofoliului pe durata mandatului Comisiei, al completării posturilor vacante sau al numirii unui nou comisar după aderarea unui nou stat membru, comisarii în cauză sunt audiați din nou în fața comisiilor competente.

Toate voturile exprimate de Parlament înainte de alegeri rămân valabile din punct de vedere juridic pentru noul Parlament. Aceasta înseamnă că, după alegeri, noul Parlament va prelua dosarele în faza în care le-a lăsat Parlamentul anterior și va continua cu următoarea etapă a procedurii decizionale.

În ceea ce privește chestiunile legislative care nu au ajuns în plen înainte de alegeri, nu există o poziție a Parlamentului valabilă din punct de vedere juridic, motiv pentru care Regulamentul de procedură al Parlamentului prevede că, în astfel de cazuri, activitatea desfășurată (de exemplu în cadrul comisiilor) în cursul legislaturii precedente devine caducă. Cu toate acestea, la începutul noii legislaturi, noua Conferință a președinților Parlamentului – Președintele PE și liderii grupurilor politice – poate decide să continue activitatea desfășurată deja cu privire la dosarele respective (articolul 240 din Regulamentul de procedură al PE).

Documente © Parlamentul European  

Intergrupurile sunt grupuri neoficiale de deputați în Parlamentul European interesați de un anumit domeniu care nu este neapărat vizat de activitatea curentă a Parlamentului European, însă poate fi important pentru societate, în general. Intergrupurile organizează discuții neoficiale și promovează schimburile dintre deputații în Parlamentul European și societatea civilă.

Întrucât intergrupurile nu sunt organisme oficiale ale Parlamentului, acestea nu pot exprima opiniile Parlamentului. Intergrupurile nu pot desfășura activități care ar putea fi confundate cu activitățile oficiale ale Parlamentului.

Conducerea Parlamentului a stabilit condițiile de constituire a intergrupurilor, care se formează la începutul fiecărui mandat parlamentar (de exemplu, un formular de înființare trebuie semnat de cel puțin trei grupuri politice și este necesară o declarație de interese financiare anuală). În cazul în care sunt respectate condițiile de mai sus, grupurile politice pot oferi sprijin logistic intergrupurilor.

Președinții intergrupurilor trebuie să declare orice sprijin primit în bani sau în natură. Aceste declarații trebuie actualizate anual și puse la dispoziția publicului.

Ședință a Intergrupului pentru minorități © Parlamentul European  

Deputații în Parlamentul European sunt reprezentanții aleși ai cetățenilor din UE; ei le reprezintă interesele și interesele orașelor sau ale regiunilor din Europa. Ei ascultă cetățenii care își exprimă preocupările locale și naționale, grupurile de interese și întreprinderile. Deputații sunt legiuitori ai UE, dar pot și să adreseze interpelări Comisiei și Consiliului de Miniștri. Deputații în PE joacă un rol important în ceea ce privește anumite teme majore de actualitate, cum ar fi schimbările climatice, migrația, drepturile omului în lume și modul în care ne reglementăm piețele financiare.

Activitatea zilnică a deputaților este împărțită între munca pentru alegătorii lor din țara de origine, activitatea lor în comisii, dezbaterile din cadrul grupurilor lor politice, precum și dezbaterile și voturile în plen. Deputații în PE participă la reuniunile comisiilor și ale grupurilor lor politice și la multe altele. De asemenea, ei pot face parte dintr-o delegație pentru relațiile cu țările din afara UE, ceea ce poate necesita deplasări ocazionale în afara UE.

Activitatea comisiilor

Parlamentul este împărțit în 20 de comisii specializate, care sunt primele care examinează propunerile legislative înaintate Parlamentului.

Aceste comisii examinează propunerile legislative adoptând rapoarte cu amendamente (între voturile în comisie și dezbaterile și voturile în plen, amendamentele și rezoluțiile sunt discutate de către grupurile politice). De asemenea, comisiile numesc o echipă de deputați pentru a purta negocieri cu Consiliul în ceea ce privește legislația UE. Comisiile adoptă și rezoluții din proprie inițiativă, organizează audieri la care participă experți și monitorizează celelalte instituții și organe ale UE.

O comisie este alcătuită din 25 până la 76 de membri titulari și dintr-un număr echivalent de membri supleanți.

Fiecare comisie alege un președinte și până la patru vicepreședinți din rândul membrilor titulari, iar aceștia alcătuiesc „biroul comisiei”, cu un mandat de doi ani și jumătate. Componența politică a comisiilor o reflectă pe cea a ședinței plenare.

De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii și comisii speciale temporare, care să se ocupe de chestiuni specifice, și poate înființa comisii de anchetă care să investigheze presupuse nereguli sau situații de gestionare defectuoasă a legislației UE.

Comisiile parlamentare se reunesc, în mod normal, la Bruxelles. Dezbaterile acestora sunt publice și, în principiu, pot fi urmărite prin webstreaming.

Plenary zapping June 2016: Tax avoidance, migration, Juncker plan  

Parlamentul European are 705 de deputați, reprezentând toate țările UE.

Plecând de la o propunere a PE din februarie 2018, Consiliul European a adoptat, în iunie 2018, o decizie privind compoziția Parlamentului European. Aceasta stabilește numărul reprezentanților din fiecare stat membru care urmează să fie aleși pentru legislatura 2019-2024.

Formatul cu 751 de deputați s-a aplicat perioadei în care Regatul Unit a fost încă membru al UE, până la 31 ianuarie 2020. Noul format, redus de la 751 la 705 de deputați, a intrat in vigoare imediat după retragerea Regatului Unit.

După plecarea celor 73 de deputați britanici, această reducere a lăsat o marjă disponibilă pentru eventualele viitoare extinderi ale Uniunii. Din cele 73 de locuri rămase libere după ce Regatul Unit a părăsit UE, 27 de locuri au fost realocate, iar 46 de locuri sunt disponibile în cazul extinderii viitoare.

Cele 27 de locuri au fost realocate pentru a reflecta mai bine principiul proporționalității descrescătoare. Pentru statele membre au primit mandate noi în noua formulă, în timpul celei de-a noua legislaturi a Parlamentului, aceste mandate au devenit disponibile în momentul plecării Regatului Unit.

Acestea au fost distribuite Franței (+5), Spaniei (+5), Italiei (+3), Țărilor de Jos (+3), Irlandei (+2), Suediei (+1), Austriei (+1), Danemarcei (+1), Finlandei (+1), Slovaciei (+1), Croației (+1), Estoniei (+1), Poloniei (+1) și României (+1). Niciun stat membru nu a pierdut locuri în PE.

Propunerea a garantat o distribuție „obiectivă, echitabilă, durabilă și transparentă”. Conform Tratatului privind Uniunea Europeană, noua distribuție a locurilor respectă principiul „proporționalității descrescătoare”, potrivit căruia statele membre mai mari dispun, în raport cu populația lor, de mai puține locuri decât statele membre mai mici; deputații care provin din statele membre mai mari reprezintă mai mulți cetățeni decât cei care provin din statele membre mai mici.

705 de deputați  ; în Parlamentul European

Partajați acest citat: 

Care este salariul unui deputat în Parlamentul European?

În temeiul Statutului unic al deputaților, în vigoare din iulie 2009, toți deputații în Parlamentul European primesc același salariu. El este stabilit la 38,5 % din salariul de bază al unui judecător la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Salariul lunar brut al deputaților, conform Statutului unic, este de €8.995,39 (începând cu 1 iulie 2020). Salariul se plătește din bugetul Parlamentului. Toți deputații europeni plătesc un impozit comunitar și contribuții la fondul de asigurări sociale, salariul lor net fiind de €7.011,74. În plus, majoritatea statelor membre își obligă deputații europeni să plătească un impozit național suplimentar. Salariul final după impozitare al unui deputat depinde, așadar, de normele fiscale din statul membru de origine.

Există câteva excepții de la Statutul unic: deputații care au deținut un mandat în Parlament înainte de alegerile din 2009 au avut opțiunea de a menține salariul (același salariu ca și deputații naționali), indemnizația tranzitorie și pensiile prevăzute de sistemul național anterior pe întreaga durată a mandatului lor în Parlamentul European.

Deputații în Parlamentul European au dreptul la pensie? Care este cuantumul acesteia?

Deputații au dreptul la pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 63 de ani. Pensia reprezintă 3,5 % din salariul pentru fiecare an complet de exercitare a mandatului, fără a depăși însă 70 % în total. Aceste pensii sunt plătite din bugetul Uniunii Europene.

Începând cu luna iulie 2009, în cazul noilor deputați, s-a renunțat la aplicarea regimului complementar de pensii, introdus pentru deputați în 1989, acesta fiind în curs de eliminare.

 

O mare parte din activitățile deputaților se desfășoară departe de reședința și țara lor natală. Prin urmare, o serie de indemnizații le sunt puse la dispoziție pentru a acoperi costurile suportate (toate datele sunt din 2020).

Cheltuieli de călătorie

Majoritatea reuniunilor Parlamentului European, precum sesiunile plenare, reuniunile comisiilor și reuniunile grupurilor politice, au loc la Bruxelles sau Strasbourg. Deputaților li se rambursează costul real al biletelor de călătorie pentru participarea la aceste reuniuni, după prezentarea chitanțelor, în limita costului unui bilet de avion la clasa business (sau similară), a unui bilet de tren de clasa I sau a €0,53 pe kilometru pentru călătoriile cu mașina (maximum 1 000 de km). Deputații primesc, în plus, indemnizații fixe în funcție de distanță și de durata călătoriei pentru a acoperi celelalte costuri ale deplasării (precum taxele de autostradă, taxele pentru excesul de bagaje sau pentru rezervări).

Adesea, deputații trebuie să călătorească în statul membru în care au fost aleși sau în afara acestuia pentru a-și îndeplini sarcinile oficiale, dar și în alte scopuri (de exemplu, pentru a participa la o conferință sau pentru a efectua o vizită de lucru). Pentru activitățile desfășurate în afara țării lor de origine, deputații pot beneficia de rambursarea cheltuielilor de călătorie, de cazare și a cheltuielilor conexe până la un cuantum maxim de €4.517 anual. În cazul activităților desfășurate în statul membru în care deputații au fost aleși, se rambursează numai cheltuielile de călătorie, în limita unei sume anuale maxime stabilite în funcție de țară.

Deputaților li se rambursează costul real al deplasărilor © Parlamentul European  

Diurna (denumită și „indemnizație de ședere”)

Parlamentul acordă o indemnizație forfetară de €324 pentru acoperirea costurilor de cazare și a costurilor conexe pentru fiecare zi în care deputații în PE sunt prezenți la Bruxelles și Strasbourg pentru activități oficiale, cu condiția ca aceștia să semneze un registru care atestă prezența lor. Această indemnizație acoperă facturile de hotel, mesele și toate celelalte cheltuieli conexe. Ea este înjumătățită în cazul în care deputații nu participă la mai mult de jumătate din voturile prin apel nominal din zilele în care au loc voturi în plen, chiar dacă ei au fost prezenți și au semnat registrul de prezență.

În cazul reuniunilor care au loc în afara Uniunii Europene, indemnizația este de €162 (acordată, de asemenea, cu condiția ca aceștia să semneze un registru de prezență), iar facturile de hotel sunt rambursate separat.

Indemnizația pentru cheltuieli generale

Indemnizația forfetară este menită să acopere cheltuielile generate de activitățile parlamentare ale deputaților, cum ar fi chiria pentru birouri și costurile administrative, abonamentele pentru internet, calculatoarele și telefoanele, organizarea de conferințe și expoziții. Indemnizația este redusă la jumătate în cazul deputaților care, fără o justificare corespunzătoare, nu participă la jumătate din numărul ședințelor plenare care au loc în cursul unui an parlamentar (perioada între septembrie și august).

Pentru anul 2021, indemnizația este de €4.576 pe lună.

Costurile medicale

Deputații au dreptul la rambursarea a două treimi din cheltuielile lor medicale. În afară de proporția rambursării, normele și procedurile detaliate ale acestui sistem sunt similare celor care se aplică în cazul funcționarilor publici ai UE.

Indemnizația de sfârșit de mandat

La încheierea mandatului parlamentar, deputații în Parlamentul European au dreptul la o indemnizație tranzitorie, echivalentă cu salariul lor, pentru un număr de luni egal cu numărul de ani în care au fost deputați în PE. Durata maximă pentru care această indemnizație poate fi acordată este de doi ani. În cazul în care un fost deputat în PE preia un mandat în alt parlament sau o funcție publică, salariul pe care îl primește se deduce din indemnizația tranzitorie. Dacă deputatul are dreptul simultan la o pensie pentru limită de vârstă și la o pensie de invaliditate, el nu le poate primi pe amândouă; este obligat să aleagă doar una dintre ele.

Alte drepturi

Parlamentul pune la dispoziția deputaților birouri dotate cu echipamentele necesare, atât la Bruxelles, cât și la Strasbourg. Deputații pot utiliza autovehiculele oficiale ale Parlamentului pentru deplasări oficiale în oricare dintre aceste orașe.

Deputații își pot alege personalul în limita unui buget stabilit de Parlament. În 2021, suma lunară maximă disponibilă pentru toate costurile ocazionate de recrutarea asistenților personali este de €25.620 per deputat (începând cu 1 iulie 2020). Această sumă nu este plătită în mod direct deputaților.

Deputații pot alege mai multe tipuri de asistenți:

  • Asistenții acreditați, care își desfășoară activitatea la Bruxelles (sau Luxemburg/Strasbourg) sunt gestionați din punct de vedere administrativ de administrația Parlamentului, în aceleași condiții de încadrare în muncă ca personalul temporar din instituțiile UE. Deputații pot să recruteze maximum trei asistenți acreditați (în anumite condiții, patru). Cel puțin un sfert din bugetul total trebuie utilizat pentru angajarea asistenților acreditați.
  • Deputații pot angaja, de asemenea, asistenți „locali” care își desfășoară activitatea în statele membre din care aceștia provin. Ei sunt gestionați din punct de vedere administrativ de agenți de plată calificați, pentru a garanta că cerințele fiscale și în materie de securitate socială sunt respectate în mod corespunzător. Cel mult 75 % din bugetul total poate fi utilizat pentru acești asistenți locali.

În afară de angajarea de asistenți acreditați și locali, până la o pătrime din bugetul total disponibil poate fi folosit și pentru a plăti serviciile oferite de prestatori de servicii aleși de deputat, cum ar fi realizarea unui studiu de specialitate.

Asistenții trebuie să evite activitățile externe care ar putea provoca un conflict de interese. Începând din 2009, deputații nu mai pot angaja rude apropiate.

Denumirile companiilor sau numele tuturor asistenților se publică pe pagina de internet a Parlamentului, pe durata contractelor lor, cu excepția cazului în care aceștia obțin o derogare, justificată corespunzător, acordată pentru protecția siguranței lor.

Parlamentul European (PE) este organul legislativ al Uniunii Europene și una din cele șapte instituții ale sale. Parlamentul este format din 705 deputați reprezentând toate țările UE. Înainte de reorganizarea ce a avut loc după Brexit, după ieșirea formală a Regatului Unit din UE, Parlamentul a fost compus din 751 de deputați.

Parlamentul European decide asupra legislației UE, incluzând bugetul multianual, alături de Consiliul Uniunii Europene (guvernele statelor membre din Uniune). PE supraveghează activitățile altor instituții, precum Comisia Europeană.

Parlamentul alege Președintele Comisiei Europene și are un rol cheie în evaluarea comisarilor-desemnați prin intermediul audierilor individuale. Colegiul comisarilor, denumirea colectivă atribuită celor douăzeci și șapte de comisari, trebuie să obțină apoi avizul pozitiv al PE.

Deputații Parlamentului European sunt aleși în statele membre odată la cinci ani și reprezintă aproximativ 446 de milioane de cetățeni. De-a lungul anilor și în urma modificărilor succesive ale tratatelor europene, Parlamentul a dobândit importante competențe legislative și bugetare.

 

Parlamentul este colegiuitor - el are competența de a adopta și de a modifica legislația și decide cu privire la bugetul anual al UE pe o poziție de egalitate cu Consiliul. De asemenea, el supraveghează activitatea Comisiei și a celorlalte organisme europene și cooperează cu parlamentele naționale din țările UE, care își aduc și ele contribuția.

Cea mai mare parte a legislației UE este adoptată prin procedura legislativă ordinară, cunoscută în trecut și sub numele de „codecizie”. Aceasta este procedura standard de luare a deciziilor, care conferă Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene aceleași competențe. Ea se aplică unei game largi de domenii, cum ar fi imigrația, energia, transporturile, schimbările climatice, mediul, protecția consumatorilor și guvernarea economică.

Există câteva domenii în care se utilizează alte proceduri decizionale. În domenii precum impozitarea, dreptul concurenței și politica externă și de securitate comună, Parlamentul European este „consultat”. În astfel de cazuri, Parlamentul poate aproba sau respinge o propunere legislativă, sau poate propune amendamente la aceasta, dar Consiliul nu este obligat în mod legal să respecte avizul Parlamentului. El trebuie însă să aștepte acest aviz înainte de a lua o decizie. Procedura de „aprobare”, în care este necesar avizul Parlamentului, se aplică în cazul aderării unor noi state la UE și al acordurilor comerciale internaționale dintre UE și țări sau grupuri de țări terțe. Procedura de aprobare este utilizată, de asemenea, în decizia finală privind numirea Comisiei Europene.

Cum stau lucrurile în ceea ce privește inițiativa legislativă? Cine propune legislația UE?

Deși Comisia este instituția căreia îi revine sarcina de a propune noi acte legislative ale UE, Parlamentul poate lua inițiativa solicitând Comisiei să prezinte o propunere legislativă. Atunci când adoptă o astfel de „inițiativă legislativă”, deputații în Parlamentul European pot stabili un termen pentru prezentarea propunerii. În cazul în care Comisia refuză, aceasta trebuie să explice motivele care stau la baza refuzului său.

Actele delegate/de punere în aplicare

Atunci când adoptă un nou act legislativ, deputații în Parlamentul European și Consiliul pot încredința Comisiei sarcina de a-l completa cu adăugiri sau modificări minore (de exemplu, anexe tehnice sau actualizări) prin intermediul unor acte delegate (acte care completează sau modifică părți ale actului legislativ) sau acte de punere în aplicare (acte care prevăd detalii privind modul de punere în aplicare a actului legislativ). Astfel, legislația poate să rămână simplă și, dacă este necesar, să fie completată și actualizată fără noi negocieri la nivel legislativ.

În funcție de tipul de act adoptat de Comisie, deputații europeni au la dispoziție diferite opțiuni dacă nu sunt de acord cu măsurile propuse de Comisie. Ei au un drept de veto în ceea ce privește actele delegate. În ceea ce privește actele de punere în aplicare, deputații pot solicita Comisiei să le modifice sau să le retragă, însă Comisia nu are nicio obligație juridică de a face acest lucru.



Parlamentul decide asupra bugetului anual al UE, împreună cu Consiliul. Totuși, bugetele anuale trebuie să rămână în limitele stabilite de cadrul financiar multianual” pe șapte ani al UE. Pentru a fi adoptat, acest buget pe termen lung trebuie aprobat de Parlament.

PE joacă un rol crucial în controlul cheltuielilor din bugetul UE prin procedura anuală de „descărcare de gestiune”.

Urmând recomandările Consiliului, PE aprobă bugetul anual și face recomandări pentru viitor, examinând modul în care Comisia Europeană respectă principiile bunei gestiuni financiare și aplică regulile și reglementările stabilite pentru cheltuieli.

Parlamentul aprobă separat gestiunea financiară a instituțiilor UE, a agențiilor descentralizate și a altor eforturi comune.


Guvernele naționale ale statelor membre ale UE au decis în 1992, în unanimitate, să prevadă în Tratatul privind UE sediul oficial al instituțiilor europene.

Această decizie a avut consecințe importante asupra modului de funcționare a Parlamentului: Strasbourg a devenit sediul oficial și locul de desfășurare a majorității perioadelor de sesiune; comisiile parlamentare trebuie să se reunească la Bruxelles; Secretariatul General al Parlamentului (personalul său) a fost stabilit oficial la Luxemburg. În 1997, acest întreg dispozitiv a fost inclus în Tratatul privind Uniunea Europeană.

Orice modificare a actualului sistem ar necesita modificarea tratatului, decizie care trebuie adoptată în unanimitate de toate guvernele statelor membre și ratificată de fiecare parlament național.

Parlamentul European la Bruxelles © Parlamentul European.  

Care sunt costurile utilizării orașului Strasbourg ca sediu al Parlamentului?

Dintr-un studiu realizat de Parlamentul European în 2013 reiese că s-ar putea economisi 103 milioane EUR anual dacă toate activitățile PE ar fi transferate de la Strasbourg la Bruxelles (la prețurile din 2014). Este o sumă importantă, deși ea reprezintă doar 6 % din bugetul Parlamentului, sau 1 % din bugetul administrativ al UE, sau doar 0,1 % din întregul buget al UE.

În 2014, Curtea de Conturi și-a întocmit propria analiză independentă, ca răspuns la rezoluția PE din 20 noiembrie 2013. Curtea a confirmat concluziile studiului PE din 2013, însă a ajuns la o valoare totală a cheltuielilor aferente sediului de la Strasbourg în valoare de 109 milioane EUR pe an. O economie suplimentară de 5 milioane EUR ar rezulta din reducerea cheltuielilor de călătorie prevăzute în bugetele Comisiei Europene și Consiliului.

În martie 2019, majoritatea deputaților a adoptat o rezoluție prin care solicită o foaie de parcurs către un sediu unic.

Clădirea Parlamentului European din Strasbourg © Uniunea Europeană 2018 - PE.  

Decizia din 1992 a oficializat o situație care exista deja în acel moment, reflectând compromisurile la care se ajunsese pe parcursul mai multor ani.

Atunci când Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost înființată în 1952, la câțiva ani după cel de Al Doilea Război Mondial, instituind gestionarea comună a oțelului și a rezervelor de cărbune din șase țări, printre care Germania și Franța, instituțiile acesteia se aflau la Luxemburg. Consiliul Europei (organism interguvernamental care militează pentru drepturile omului și pentru cultură, alcătuit din 47 de țări, și care a fost creat, de asemenea, în perioada imediat următoare celui de al Doilea Război Mondial), avea deja sediul la Strasbourg și punea la dispoziție hemiciclul său pentru reuniunile „Adunării comune” a CECO, care avea să devină Parlamentul European. Strasbourg a devenit treptat principalul loc de desfășurare a perioadelor de sesiune ale Parlamentului, deși în anii 1960 și 1970 au fost organizate sesiuni extraordinare și la Luxemburg.


După înființarea Comunității Economice Europene, în 1958, o mare parte a lucrărilor Comisiei Europene și ale Consiliului de Miniștri au început să se concentreze la Bruxelles. Dat fiind că activitatea Parlamentului implică o monitorizare atentă a acestor două instituții, dar și interacțiunea cu acestea, în timp, deputații au decis ca activitatea lor să se desfășoare mai mult la Bruxelles. La începutul anilor 1990, regimul actual era, în linii mari, pus în aplicare, comisiile și grupurile politice reunindu-se la Bruxelles, iar principalele perioade de sesiune având loc la Strasbourg. O mare parte din personalul Parlamentului se află la Luxemburg.

UE are 24 de limbi oficiale. Acest lucru înseamnă că toți cetățenii pot consulta și pot înțelege mai bine legile UE care îi afectează. Cetățenii pot totodată interacționa cu instituțiile UE, înaintând, de pildă, petiții sau solicitând informații în oricare dintre limbile oficiale și pot urmări în direct dezbaterile din Parlament prin serviciul de webstreaming.

Este însă, de asemenea, important ca deputații să aibă posibilitatea de a vorbi, de a asculta, de a citi și de a scrie în propria limbă și, de fapt, în oricare dintre limbile oficiale ale UE; este vorba de un principiu democratic fundamental, potrivit căruia fiecare cetățean al UE poate deveni deputat în Parlamentul European, chiar dacă nu vorbește nicio limbă străină. Deputații europeni sunt aleși pentru a reprezenta interesele cetățenilor care i-au votat și nu în funcție de cunoștințele lor lingvistice. În plus, pentru a garanta aceleași condiții de muncă pentru toți deputații, ei trebuie să aibă acces deplin la informații în limbile lor respective.

Discursurile pe care deputații le țin în una dintre limbile oficiale sunt interpretate simultan în celelalte limbi oficiale, iar textele oficiale sunt traduse în toate cele 24 de limbi. Pentru ca legislația UE să fie aplicată direct sau să fie transpusă în legislația națională, ea trebuie mai întâi tradusă în limba oficială a UE din fiecare stat membru. Cetățenii pot solicita și pot obține informații în oricare dintre limbile oficiale.

Aderarea Croației, la 1 iulie 2013, a făcut ca numărul total al limbilor oficiale să ajungă la 24: bulgara, ceha, croata, daneza, engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona, portugheza, româna, slovaca, slovena, spaniola și suedeza.

Ieșirea Regatului Unit din UE, ca atare, nu a avut ca efect scoaterea limbii engleze din rândul limbilor oficiale. Toate guvernele din UE ar trebui să ia această decizie în unanimitate și, având în vedere că engleza este limbă oficială și în Irlanda și Malta, această ipoteză pare puțin probabilă.

24 de limbi oficiale  ; sunt utilizate în Parlamentul European

Partajați acest citat: 

Munca de interpret sau de traducător

În general, fiecare interpret și traducător lucrează în limba sa maternă. Date fiind cele 24 de limbi oficiale, există 552 de combinații lingvistice posibile. Pentru a face față acestei provocări, Parlamentul recurge uneori la sistemul „limbilor-pivot”: discursul unui vorbitor sau un text este inițial interpretat, respectiv, tradus în una dintre limbile cel mai frecvent utilizate (engleză, franceză sau germană) și, ulterior, în celelalte limbi.

Interpretarea și traducerea sunt două profesii diferite: interpreții redau oral conținutul dintr-o limbă în alta, în timp real, în cadrul reuniunilor; traducătorii lucrează cu documente scrise, realizând o versiune întru totul fidelă a documentului în limba-țintă. Interpreții Parlamentului European sunt formați pentru a fi în măsură să transmită mesajele deputaților.

În plus, dat fiind caracterul specializat al dezbaterilor parlamentare, ei sunt sprijiniți de serviciul administrativ pentru a pregăti reuniunile specifice la care sunt repartizați și pentru a se menține la curent cu ultimele evoluții în limbile în care lucrează. Ca profesioniști înalt calificați, ei le oferă un serviciu de cea mai bună calitate tuturor deputaților în PE.

Traducătorii sunt implicați și în alte activități de mediere lingvistică, cum ar fi adaptarea textelor pentru podcasturi, subtitrarea și înregistrările radio în 24 de limbi.

În cadrul Parlamentului, lucrează aproximativ 270 de interpreți funcționari; instituția poate recurge, de asemenea, regulat la peste 1 500 de interpreți externi acreditați. Între 700 și 900 de interpreți sunt la dispoziția Parlamentului în perioadele de sesiune. La Parlament sunt angajați aproximativ 600 de traducători, iar circa 30 % dintre textele care trebuie traduse sunt externalizate.

Utilizarea limbii materne este un drept fundamental pentru deputați  
Deputații europeni se adună în sala de ședințe © Uniunea Europeană 2016 - Parlamentul European.  

Începând din mai 2019, numărul funcționarilor publici, al agenților temporari și al agenților contractuali care lucrează pentru Parlament (inclusiv pentru grupurile politice) în diferitele locații este următorul (asistenții deputaților nu sunt incluși în tabel):


TOTAL

Bruxelles

Strasbourg

Luxemburg

Alte locații

7.820

5.039

293

2.188

300


  • Majoritatea angajaților Parlamentului (55,5 %) sunt femei.

  • Aproape 8,5 % din personalul Parlamentului lucrează pentru grupurile politice (662 de posturi).

  • Personalul Parlamentului provine din toate statele membre ale Uniunii Europene și chiar dintr-o serie de țări terțe. Numărul cel mai mare de angajați provine din Belgia, ea fiind urmată de Franța, Italia, Spania și Germania.

  • Unele activități au fost externalizate, cum ar fi o parte din gestiunea imobiliară a Parlamentului, serviciile IT, de curățenie și de cantină. În orice zi, în sediul Parlamentului se pot afla peste 10.000 de persoane, la numărul angajaților adăugându-se jurnaliștii, vizitatorii și lobbyiștii.

    De-a lungul anilor, numeroase măsuri au îmbunătățit considerabil accesul deputaților, membrilor personalului și vizitatorilor cu dizabilități. Toate noile proiecte de extindere, renovare sau amenajare a clădirilor sale trebuie să asigure pe deplin, de la început și cu prioritate, accesul persoanelor cu dizabilități.

    Toate clădirile Parlamentului au cel puțin o intrare accesibilă pentru scaunele cu rotile. Parcările din toate cele trei orașe în care Parlamentul își desfășoară activitatea (Bruxelles, Strasbourg și Luxemburg) dispun de spații rezervate pentru conducătorii auto cu dizabilități, iar bufetele cu autoservire sunt echipate cu mese și casierii adaptate pentru persoanele care folosesc scaune cu rotile. Câinii ghizi au dreptul să intre în clădirile Parlamentului.

     

    Accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități la Parlamentul European © Parlamentul European.  

    Pe lângă aceste dispozitive de facilitare a accesului, accesibilitatea digitală a Parlamentului a fost îmbunătățită în mod constant în ultimii câțiva ani, prin creșterea numărului de tehnologii de asistență, disponibile la cerere. Pentru persoanele cu deficiențe de auz, pot fi furnizate bucle de inducție și pot fi solicitați, în prealabil, interpreți în limbajul prin semne. Pentru persoanele cu deficiențe de vedere, textele tipărite sau ecranele cu dispozitive de afișare în Braille, ajutoarele pentru citire și cititoarele de ecran sunt doar câteva dintre tehnologiile disponibile.

    În conformitate cu Directiva UE privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public, site-ul Parlamentului a fost adaptat pentru a respecta orientările Inițiativei privind accesibilitatea site-urilor web (WAI). Paginile de internet au devenit mai clare și permit o navigare mai ușoară, iar conținutul rămâne același atunci când este consultat printr-un cititor de ecran. Conținutul multimedia a devenit, și el, mai accesibil prin adăugarea de subtitrări și transcrieri.

    Clădire a Parlamentului European © Parlamentul European.  

    Așa cum au decis liderii guvernelor statelor membre ale UE (Consiliul European) în 1992, Parlamentul are trei locuri de desfășurare a activității - Strasbourg (sediul său oficial), Bruxelles și Luxemburg. El dispune de 27 de clădiri în cele trei locuri de desfășurare a activității. Parlamentul are clădiri și în alte state membre, acolo unde se află birourile sale de legătură.


    TOTAL

    Bruxelles

    Strasbourg

    Luxemburg

    Număr de clădiri

    27

    17

    5

    5

    Suprafață, m²

    1.180.131

    659.565

    344.283

    176.283


    Treptat, Parlamentul a achiziționat clădirile pe care le ocupă în principalele locuri de desfășurare a activității sale, deoarece, pe termen mediu și lung, acest lucru este mai rentabil decât închirierea. Deoarece avea nevoie de spațiu suplimentar pentru birouri, de exemplu în urma extinderilor UE din 2004, Parlamentul a preferat, atunci când a fost posibil, să achiziționeze mai degrabă decât să închirieze clădirile. Această politică este aplicată din ce în ce mai mult și în cazul birourilor de legătură ale Parlamentului din statele membre.


    Potrivit Curții de Conturi, achizițiile imobilizare generează economii - ele sunt cu 40-50 % mai ieftine, pe termen lung, decât închirierea. În total, Parlamentul deține 87,5 % din clădirile sale (151.300 m² închiriați și 1.052.400 m² în proprietatea sa). Închirierea spațiilor ar costa aproximativ 163 de milioane EUR pe an.



     

    Parlamentul, ai cărui deputați sunt aleși prin vot direct, aplică o gamă largă de măsuri de transparență. Ele privesc atât deputații, cât și activitatea parlamentară și administrația, pentru ca cetățenii să poată urmări dezbaterile și deciziile luate. În conformitate cu angajamentul Parlamentului în favoarea transparenței, în ultimii ani s-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește Regulamentul său de procedură și transparența activităților deputaților. Parlamentul a creat o serie de instrumente menite să înlesnească controlul cetățenilor asupra activităților sale, mai cu seamă asupra activității sale legislative.

    Registrul de transparență


    Registrul de transparență este deschis tuturor reprezentanților de interese care încearcă să influențeze procesul legislativ și de punere în aplicare a politicilor instituțiilor UE. Registrul dezvăluie ce interese sunt urmărite, de cine și în numele cui, precum și resursele alocate acestor activități. În acest mod, registrul permite controlul public, oferindu-le cetățenilor și grupurilor de interese posibilitatea de a urmări activitățile tuturor celor care desfășoară activități de lobby.


    Pe lângă posibilitatea de care dispun de a solicita acces în Parlament, numai reprezentanții de interese înregistrați pot fi invitați ca vorbitori la audierile publice ale comisiilor, pot susține activitățile intergrupurilor de deputați și ale grupărilor neoficiale și pot participa la aceste activități, pot primi notificări prin e-mail cu privire la activitățile comisiilor, pot găzdui în comun evenimente și solicita patronajul Președintelui. Ei trebuie să respecte Codul de conduită pentru entitățile înregistrate.


    Parlamentul European, Comisia și Consiliul au hotărât să introducă norme care să mărească și mai mult transparența activităților reprezentanților de interese la nivel european. Noul acord interinstituțional propus urmărește și să includă Consiliul în domeniul de aplicare al registrului grupurilor de interese. Împreună, Parlamentul, Consiliul și Comisia urmăresc să facă obligatorie de facto înscrierea în acest registru, ca o condiție prealabilă pentru desfășurarea anumitor activități de lobby.


    Mai multe informații despre normele asupra cărora s-a convenit: Parlamentul aprobă noi norme privind un registru de transparență comun obligatoriu (în limba engleză)



    Mai multe informații despre negocieri, puteți accesa următoarea adresă: Home | Inter-institutional negotiations on the Transparency Register | European Parliament (europa.eu)


    Transparența contactelor pe care le au deputații în Parlamentul European cu reprezentanții de interese


    Regulamentul de procedură al PE prevede că raportorii, raportorii din umbră și președinții de comisie sunt invitați să publice, cu ocazia fiecărui raport, informații online cu privire la reuniunile planificate cu reprezentanții de interese care se încadrează în sfera de aplicare a acordului interinstituțional privind registrul de transparență. Toți ceilalți deputați sunt invitați să facă acest lucru în mod voluntar. Informațiile referitoare la reuniuni sunt publicate pe paginile de profil ale deputaților.

    Deputații europeni care elaborează rapoarte sau avize pot alege să anexeze o amprentă legislativă la rapoartele lor. Această listă poate reprezenta dovada cunoștințelor de specialitate și a opiniilor din exterior pe care le-a primit raportorul. Ea este apoi publicată împreună cu raportul, după ce acesta este adoptat în comisie.

    Codul de conduită al deputaților în Parlamentul European/declarația de interese financiare a deputaților în Parlamentul European


    Deputații în Parlamentul European se supun unui cod de conduită, care îi obligă să prezinte o declarație detaliată de interese financiare, și anume orice sprijin (financiar, sub formă de personal, material) care le este acordat în legătură cu activitățile lor politice. Ei trebuie să își declare și participarea la evenimentele organizate de terți atunci când rambursarea cheltuielilor de deplasare și cazare și a diurnelor sau plata directă a acestor cheltuieli este suportată de părți terțe.


    În plus, atât Codul de conduită, cât și Regulamentul de procedură al Parlamentului prevăd că deputații în Parlamentul European nu trebuie să se implice în activități profesionale de lobby remunerate care au o legătură directă cu procesul decizional al UE. Informațiile date de deputați în declarațiile lor se găsesc pe pagina de profil a fiecăruia.


    Accesul public la documente

    Cetățenii și rezidenții Uniunii Europene au drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii (articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). Dreptul de acces la documente este o componentă esențială a politicii de transparență aplicate de către instituțiile europene.


    Site-ul registrului public al documentelor Parlamentului European conține trimiteri la documentele elaborate sau primite de instituție începând de la 3 decembrie 2001. Marea majoritate a acestor documente pot fi consultate direct sau descărcate de pe site, gratuit.

    Documentele care nu pot fi consultate direct în registru pot fi cerute.




    Întrebările adresate de cetățeni

    Cetățenii pot contacta PE (Ask EP) pentru a obține informații despre Parlamentul European, pozițiile, activitățile, organizarea, regulile, competențele și procedurile sale. Unitatea nu poate oferi consultanță juridică, nici adopta poziții politice.


    Bugetul PE pentru 2021 este de aproximativ 2 miliarde EUR.

    Bugetul anual al Parlamentului îi oferă acestuia resursele necesare pentru a-și desfășura activitatea în 24 de limbi oficiale și le permite celor 705 de deputați în Parlamentul European să-și exercite mandatul. Bugetul Parlamentului European reprezintă o cincime din cheltuielile administrative totale ale instituțiilor UE, care reprezintă, la rândul lor, doar 1,2 % din bugetul general al UE. Marea majoritate a fondurilor UE sunt utilizate pentru investiții directe în statele membre.

    Cum se stabilește bugetul Parlamentului European

    Procedura de stabilire a bugetului Parlamentului începe de obicei în februarie. Secretarul General prezintă o propunere, în care sunt definite obiectivele prioritare și resursele necesare pentru anul următor. Biroul, care este alcătuit din președinte și din cei 14 vicepreședinți, elaborează, pe baza acestei propuneri, un proiect preliminar de estimare a bugetului pe care îl adoptă și îl supune comisiei pentru bugete.

    Un membru al acestei comisii, desemnat drept raportor pentru buget, redactează un raport în care sunt evidențiate prioritățile activității Parlamentului și este propus bugetul care va fi utilizat pentru a pune în aplicare aceste priorități. Raportul respectiv este supus la vot mai întâi în cadrul comisiei pentru bugete, iar apoi deputații votează raportul în cadrul ședinței plenare a Parlamentului European, de obicei în mai. Estimările Parlamentului sunt apoi incluse în proiectul de buget al UE pentru exercițiul următor, care este modificat și adoptat de deputați în ședință plenară, cel târziu în decembrie.

    Vizitarea Parlamentului European este o ocazie unică pentru cetățeni de a afla cum funcționează democrația parlamentară a UE și ce importanță au deciziile luate de Parlamentul European în viața lor de zi cu zi. Parlamentul le oferă vizitatorilor felurite posibilități de a se familiariza cu activitatea, istoria și funcționarea instituției și ale Uniunii Europene. Parlamentul European primește numeroși vizitatori în mai multe locuri, centre pentru vizitatori și muzee.

    Oferta pentru vizitatori a Parlamentului este variată și se adresează atât grupurilor, cât și vizitatorilor individuali.

    În fiecare an, circa o jumătate de milion de persoane din UE și din afara ei vizitează hemiciclul Parlamentului European de la Bruxelles și cel de la Strasbourg. Mulți dintre acești vizitatori vin în grupuri (fie invitate de un deputat european, fie pe cont propriu), însă în ultimii ani numărul vizitatorilor individuali a crescut. Grupurile sunt întâmpinate de angajați ai Parlamentului, care le vorbesc despre activitatea și rolul Parlamentului European. Grupurile se pot întâlni cu deputați europeni și pot vizita hemiciclul. Vizitatorii individuali pot vizita hemiciclul cu un ghid multimedia interactiv în 24 de limbi, pot urmări o ședință plenară sau rezerva o discuție în hemiciclu cu unul dintre vorbitorii Parlamentului.

    Parlamentul European consideră că publicul ar trebui să aibă acces cu ușurință la sediul său și la lucrările sale, deoarece este de părere că transparența este importantă pentru exercitarea drepturilor democratice în cadrul Uniunii Europene. Având în vedere că, pentru mulți cetățeni europeni, costul călătoriei la Bruxelles și Strasbourg poate constitui un impediment din cauza distanțelor lungi, în anumite cazuri, Parlamentul contribuie la acoperirea unei părți din cheltuielile grupurilor de vizitatori ale deputaților.

    Vizite la Parlamentul European pentru grupuri și vizitatori individuali © Uniunea Europeană 2018 - PE.  

    Vizitatorii care vin la Bruxelles pot vizita, în plus, Parlamentariumul și Casa Istoriei Europene, care se afla în exteriorul Parlamentului și sunt deschise în weekend. Parlamentariumul găzduiește și un joc de roluri foarte apreciat destinat elevilor de liceu, inspirat din modul de funcționare al Parlamentului European, în care participanții intră în pielea unui deputat european care negociază acte legislative ce vor influența viața de zi cu zi a locuitorilor Europei.

    La Strasbourg, un spațiu expozițional cunoscut sub numele de Parlamentariumul Simone Veil, dotat cu un cinematograf la 360 de grade și instrumente interactive, este inclus în vizită. Sediul din Strasbourg al Parlamentului găzduiește și programul Euroscola, care oferă unor mii de elevi cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani posibilitatea de a intra, timp de o zi, în pielea unui deputat.

    Pentru a se apropia de cetățeni, Parlamentul European a deschis centre mai mici pentru vizitatori în statele membre. Se preconizează să se înființeze câte un centru în fiecare stat membru. Aceste centre „Europa Experience” sunt menite să aducă Europa aproape de oameni, să le ofere informații și să-i încurajeze pe cetățeni să se implice.


    Oferta pentru vizitatori a Parlamentului nu se limitează la vizitele fizice. Parlamentul European și-a lărgit oferta online/digitală și oferă acum, de exemplu, prezentări online interactive (online EP Talks) și seminare europene online pentru tineret.

    Cu ocazia prezentărilor online interactive vizitatorii își pot aprofunda cunoștințele despre competențele, rolul și activitățile acestei instituții asistând la o prezentare online și participând la o sesiune de întrebări și răspunsuri adaptate intereselor grupului. Prezentările online interactive sunt disponibile în una dintre cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene.

    La seminarele europene online pentru tineret se adună laolaltă tineri din diferite țări ale UE pentru a discuta și a dezbate probleme sociale și a concepe împreună soluții,. Ei lucrează împreună pe teme importante pentru Europa actuală, în grupuri multiculturale. Participanții propun soluții inovatoare și le prezintă unui deputat în Parlamentul European. Seminarele europene online pentru tineret sunt disponibile, în general, în limbile engleză, franceză sau germană.

    În fiecare an la începutul lunii mai, Parlamentul sărbătorește Ziua Europei, cu ocazia căreia diferite servicii și grupuri politice ale Parlamentului organizează diverse activități la Strasbourg și la Bruxelles.