Politica energetică: principii generale
Provocările cu care se confruntă UE în domeniul energiei includ aspecte cum ar fi creșterea dependenței de importuri, diversificarea limitată, prețuri ridicate și volatile la energie, creșterea cererii mondiale de energie, riscurile de securitate care afectează țările producătoare și pe cele de tranzit, amenințările crescânde pe care le reprezintă schimbările climatice, decarbonizarea, progresul lent spre eficiența energetică, provocările care decurg din ponderea tot mai mare a energiei regenerabile, precum și nevoia de o mai mare transparență și de o mai bună integrare și interconectare pe piețele de energie. Politica energetică a UE are în centrul său un ansamblu de măsuri variate, care au menirea de a realiza o piață energetică integrată și de a asigura securitatea aprovizionării cu energie și durabilitatea sectorului energetic.
Temei juridic
Articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
Dispoziții specifice:
- siguranța aprovizionării: articolul 122 din TFUE;
- rețelele energetice: articolele 170-172 din TFUE;
- cărbunele: Protocolul 37 clarifică consecințele financiare ale expirării Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului în 2002;
- energia nucleară: Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom) servește drept temei juridic pentru majoritatea acțiunilor europene în domeniul energiei nucleare.
Alte dispoziții legate de politica energetică:
- Piața internă a energiei: articolul 114 din TFUE);
- Politica externă energetică: articolele 216-218 din TFUE.
Obiective
În conformitate cu uniunea energetică (2015), politica energetică a UE are următoarele cinci obiective principale:
- Diversificarea surselor de energie ale Europei, asigurând securitatea energetică prin solidaritate și cooperare între țările UE;
- Asigurarea funcționării unei piețe interne a energiei pe deplin integrate, care să permită libera circulație a energiei prin UE printr-o infrastructură adecvată și fără bariere tehnice sau de reglementare;
- Îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea dependenței de importurile de energie, reducerea emisiilor și stimularea creării de locuri de muncă și a creșterii economice;
- Decarbonizarea economiei și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în conformitate cu Acordul de la Paris;
- Promovarea cercetării în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și al energiei curate și acordarea de prioritate cercetării și inovării pentru a impulsiona tranziția energetică și a îmbunătăți competitivitatea.
În temeiul articolului 194 din TFUE, unele aspecte ale politicii energetice fac obiectul unei competențe partajate, indicând astfel un pas către o politică energetică comună. Cu toate acestea, fiecare stat membru își menține dreptul de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, de a alege între diferitele surse de energie și de a stabili structura generală a aprovizionării sale cu energie (articolul 194 alineatul (2)).
Realizări
A. Cadrul politic general
Actuala agendă de politici este determinată de alinierea obiectivelor UE în materie de energie la obiectivele climatice ale noului pachet „Pregătiți pentru 55” propus în iulie 2021, inclusiv:
- O reducere cu cel puțin 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990 până în 2030;
- O reducere la zero a emisiilor nete de gaze cu efect de seră până în 2050.
Politica integrată și cuprinzătoare privind clima și energia, adoptată de către Consiliul European la 24 octombrie 2014, revizuită în decembrie 2018, are ca obiectiv atingerea următoarelor ținte până în 2030:
- creșterea cu 32 % a ponderii energiilor regenerabile în consumul de energie;
- îmbunătățirea cu 32,5 % a eficienței energetice;
- interconectarea a cel puțin 15 % din sistemele de energie electrică ale UE.
Noile obiective energetice ale UE sunt în curs de negociere. Aceste obiective vor fi propuse pentru 2030:
- creșterea ponderii energiilor regenerabile în consumul de energie la între 42 % și 45 %;
- reducerea cu 40-42 % a consumului de energie primară al UE și cu 36-40 % a consumului final de energie.
La 25 februarie 2015, Comisia a publicat Strategia privind uniunea energetică (COM(2015)0080) cu scopul de a edifica o uniune energetică care să ofere gospodăriilor și întreprinderilor din UE o aprovizionare cu energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri accesibile. La 30 noiembrie 2016, Comisia a propus pachetul „Energie curată pentru toți europenii” (COM(2016)0860). Acesta constă din opt propuneri legislative care cuprind guvernarea, Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice ((UE) 2018/1999), organizarea pieței energiei electrice, Directiva privind energia electrică ((UE) 2019/944), Regulamentul privind energia electrică ((UE ) 2019/943) și Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri ((UE) 2019/941), eficiența energetică, Directiva privind eficiența energetică ((UE) 2018/2002), Directiva privind performanța energetică a clădirilor ((UE) 2018/844), energia din surse regenerabile, Directiva privind energia din surse regenerabile ((UE) 2018/2001) și normele pentru autoritatea de reglementare, Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei, Regulamentul (UE) 2019/942 de instituire a ACER. Ultimul element al pachetului, Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice, a fost adoptat în cele din urmă la 4 decembrie 2019. În temeiul regulamentului, statele membre ale UE trebuie să stabilească planuri energetice și climatice naționale integrate (PECN) pe 10 ani pentru perioada 2021-2030, să prezinte o dată la doi ani un raport privind progresele înregistrate și să elaboreze strategii naționale coerente pe termen lung pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris.
Decizia (UE) 2019/504 a introdus modificări ale politicii UE în materie de eficiență energetică și ale guvernanței uniunii energetice, având în vedere retragerea Regatului Unit din UE. Aceasta a adus adaptări tehnice la cifrele prevăzute privind consumul de energie pentru 2030 pentru ca acestea să corespundă Uniunii compuse din 27 de state membre.
La 14 iulie și 15 decembrie 2021, Comisia a publicat pachetul „Fit for 55”, cu scopul de a reduce emisiile cu cel puțin 55 % până în 2030 față de nivelurile din 1990 și de a face ca UE să fie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Acest pachet amplu constă într-o revizuire a tuturor actelor UE existente privind clima și energia, inclusiv a Directivei privind energia din surse regenerabile (COM(2021)0557), a Directivei privind eficiența energetică (COM(2021)0558), a Directivei privind impozitarea energiei (COM(2021)0563), a Directivei privind performanța energetică a clădirilor (COM(2021)0802), a Directivei privind gazele naturale (COM(2021)0803) și a regulamentului (COM(2021)0804). Acesta include, de asemenea, noi propuneri, cum ar fi Regulamentul privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (COM(2021)0559), inițiativa ReFuelEU în domeniul aviației (COM(2021)0561) și inițiativa FuelEU în domeniul maritim (COM(2021)0562).
La 18 mai 2022, Comisia Europeană a prezentat Planul REPowerEU (COM(2022)0230), răspunsul său la dificultățile și perturbarea pieței mondiale a energiei cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia. Planul urmărește atât să pună capăt dependenței UE de combustibilii fosili ruși, cât și să facă progrese suplimentare în abordarea crizei climatice.
B. Finalizarea pieței interne a energiei
O piață internă a energiei pe deplin integrată și care funcționează în mod adecvat asigură prețuri accesibile la energie, transmite semnalele de preț necesare pentru investițiile în energia ecologică, asigură aprovizionarea cu energie și deschide calea cea mai puțin costisitoare către neutralitatea climatică.
Legislația privind piața internă a energiei a fost introdusă pentru prima dată în cel de al treilea pachet privind energia (2009-2014) și cuprinde cinci domenii: separarea; autoritățile naționale de reglementare independente; cooperarea; ACER; și piețe cu amănuntul echitabile. Pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră, pachetul a creat rețelele europene ale operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E) și rețelele europene ale operatorilor de sisteme de transport de gaze (ENTSO-G). Pachetul a inclus, printre altele, Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie și politica privind rețelele transeuropene de energie (TEN-E), pe baza Regulamentului (UE) nr. 347/2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene.
Al patrulea pachet privind energia (2015-2020), intitulat „Energie curată pentru toți europenii”, axat pe organizarea pieței energiei electrice (Directiva privind energia electrică, Regulamentul privind energia electrică, Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri, Regulamentul ACER). Acesta a introdus noi norme privind energia electrică privind stocarea energiei, stimulente pentru consumatori menite să contribuie la o mai bună funcționare a pieței interne a energiei, planuri naționale privind energia și clima (PNEC) pe 10 ani pentru perioada 2021-2030 și un rol consolidat pentru ACER. În ultimii ani, a abordat, de asemenea, Brexitul (a se vedea fișa 2.1.9 privind piața internă a energiei).
Al cincilea pachet privind energia, intitulat „Pregătiți pentru 55”, a fost publicat în două părți la 14 iulie și la 15 decembrie 2021 și în prezent este în curs de dezbatere. Acesta urmărește să alinieze obiectivele energetice la noua ambiție europeană în materie de climă de a reduce emisiile cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990, și ca UE să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Acesta se axează în principal pe sursele regenerabile de energie, eficiența energetică, impozitarea energiei, transportul aerian și maritim și clădiri.
În decembrie 2021, Comisia a propus o revizuire (COM(2021)0803, COM(2021)0804) a Directivei privind gazele naturale (2009/73/CE) și a Regulamentului privind gazele naturale (Regulamentul (CE) nr. 715/2009). Această revizuire propune, de asemenea, un cadru de reglementare pentru piețe competitive de gaze decarbonizate, inclusiv proiectarea și dezvoltarea noii piețe a hidrogenului a UE.
La 18 mai 2022, ca parte a planului său REpowerEU (COM(2022)0230), Comisia a propus un obiectiv de 10 milioane de tone de producție internă de hidrogen din surse regenerabile și de 10 milioane de tone de importuri până în 2030 pentru a înlocui gazele naturale, cărbunele și petrolul în industriile greu de decarbonizat și în sectoarele transporturilor. La 14 septembrie 2022, Comisia a propus o intervenție de urgență pe piețele europene ale energiei (COM(2022)0473) pentru a face față recentelor creșteri dramatice ale prețurilor. Aceasta a constat în măsuri excepționale de reducere a cererii de energie electrică și în măsuri de redistribuire a excedentului de venituri din sectorul energetic către clienții finali.
C. Eficiența energetică
Piatra de temelie a politicii UE în materie de eficiență energetică este Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică, care stabilește un set de măsuri obligatorii pentru a ajuta UE să își atingă obiectivul de 20 % în materie de eficiență energetică până în 2020. Directiva a introdus, de asemenea, obiective privind economiile de energie și multe politici în materie de eficiență energetică, inclusiv privind renovările vizând creșterea eficienței energetice și certificatele energetice obligatorii pentru clădiri, standardele minime în materie de eficiență energetică pentru o varietate de produse, etichetele de eficiență energetică și contoarele inteligente, precum și stabilirea drepturilor consumatorilor. În decembrie 2018, Directiva revizuită privind eficiența energetică Directiva/2018/2002/UE a crescut obiectivul global în materie de eficiență energetică al UE pentru 2030 la cel puțin 32,5 % (față de proiecțiile din 2007).
În iulie 2021, Comisia a propus o revizuire a Directivei privind eficiența energetică (COM(2021)0558), care mărește obiectivele de eficiență energetică pentru 2030 la 39 % pentru consumul de energie primară și la 36 % pentru consumul final de energie, măsurate în raport cu proiecțiile de referință pentru 2007. De asemenea, directiva stabilește obligațiile statelor membre privind economiile anuale de energie la 1,5 % din consumul lor final de energie în perioada 2024-2030.
Ca parte a planului Repower EU (COM(2022)0230), în mai 2022, Comisia a propus revizuirea obiectivelor în materie de eficiență energetică (COM(2022)0222) pentru a elimina treptat importurile de combustibili fosili din Rusia prin intermediul unei reduceri a consumului de energie cu cel puțin 13 % în 2030, măsurată în raport cu proiecțiile de bază pentru 2007 [în termeni absoluți, la cel mult 750 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep) și la 980 Mtep din consumul final de energie primară al UE până în 2030). Propunerea, aflată în prezent în curs de negociere, include o serie de obiective de reducere cu 40-42 % și cu 36-40 % pentru consumul de energie primară și finală al UE.
Directiva modificată privind performanța energetică a clădirilor (Directiva (UE) 2018/844) stabilește foi de parcurs cu repere orientative pentru 2030, 2040 și 2050 și strategii pe termen lung pentru statele membre în vederea sprijinirii renovării parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, în vederea creării, până în 2050, a unui parc imobiliar decarbonizat și cu un nivel ridicat de eficiență energetică. În octombrie 2020, Comisia a publicat noua strategie privind valurile de renovări (COM(2020)0662) care vizează dublarea ratelor anuale de renovare energetică în următorii zece ani.
În iulie 2021, Comisia a propus o directivă revizuită privind performanța energetică a clădirilor (COM(2021)0802) care să crească rata de renovare, în special pentru clădirile cu cele mai slabe performanțe din fiecare țară, înlocuind strategiile de renovare pe termen lung cu planuri naționale de renovare a clădirilor și introducerea unor standarde minime de eficiență la nivelul UE.
Directiva UE privind proiectarea ecologică (Directiva 2009/125/CE) și regulamentul-cadru privind etichetarea energetică (Regulamentul (UE) 2017/1369) definesc cerințele de proiectare ecologică și de etichetare energetică pentru grupuri individuale de produse (a se vedea fișa 2.4.8 privind eficiența energetică).
D. Energia din surse regenerabile
Energia solară, energia eoliană terestră și offshore, energia oceanică și hidroelectrică, biomasa, biocombustibilii și hidrogenul sunt toate surse regenerabile de energie. Piețele energiei nu pot asigura singure nivelul dorit de energie din surse regenerabile în UE, ceea ce înseamnă că ar putea să fie nevoie de mecanisme naționale de sprijin și de mecanisme de finanțare din partea UE. Una dintre prioritățile stabilite de Consiliul European din mai 2013 a fost diversificarea într-o mai mare măsură a aprovizionării cu energie a UE și dezvoltarea unor resurse de energie locale pentru a asigura siguranța aprovizionării și a reduce dependența de energie din surse externe. În ceea ce privește sursele regenerabile de energie, Directiva 2009/28/CE din 23 aprilie 2009 a introdus un obiectiv de 20 % care trebuie atins până în 2020.
În decembrie 2018, noua Directivă privind energia din surse regenerabile (Directiva (UE) 2018/2001) a stabilit obiectivul global obligatoriu al UE privind energia din surse regenerabile pentru 2030 la cel puțin 32 %. La 19 noiembrie 2020, Comisia a prezentat Strategia Uniunii Europene privind energia din surse regenerabile offshore (COM(2020)0741), intensificând eforturile pentru ca Uniunea să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Strategia propune creșterea capacității UE de energie eoliană offshore de la nivelul actual de 12 GW la cel puțin 60 GW până în 2030 și la 300 GW până în 2050. Există diferite strategii pentru stimularea utilizării fiecărei surse regenerabile (a se vedea fișa 2.4.9 privind energia din surse regenerabile).
În iulie 2021, o propunere (COM(2021)0557) referitoare la o nouă directivă privind energia din surse regenerabile a vizat creșterea obiectivului global privind energia din surse regenerabile la 40 % până în 2030. În mai 2022, în concordanță cu planul REPowerEU (COM(2022)0230), care vizează eliminarea treptată a combustibililor fosili din Rusia, Comisia a propus creșterea obiectivului privind energia din surse regenerabile, aflat în prezent în curs de negociere, la 45 % până în 2030. Mai precis, Comisia a prezentat o strategie privind energia solară (COM(2022)0221) pentru dublarea capacității solare fotovoltaice până în 2025 prin instalarea a 600 GW până în 2030. De asemenea, aceasta stabilește obiective pentru producția de hidrogen din surse regenerabile care trebuie atinse până în 2030 (10 milioane de tone pentru producția internă și 10 milioane de tone de importuri); propune un plan de acțiune privind biometanul pentru a crește producția la 35 de miliarde de metri cubi (bcm) până în 2030 și pentru a scurta și simplifica procesele de autorizare.
E. Consolidarea relațiilor externe în domeniul energiei
În 2012, UE a înființat un mecanism de schimb de informații pentru a facilita coordonarea între țările UE și țările terțe și pentru a se asigura că legislația UE este respectată (Decizia 994/2012/UE). Aceasta impune țărilor UE să prezinte Comisiei toate acordurile internaționale existente în domeniul energiei în vederea evaluării lor și impune un anumit nivel de schimb de informații între statele membre ale UE.
Comisia a răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia în comunicarea sa REPowerEU (COM(2022)0108) din 8 martie 2022, propunând reduceri ale utilizării gazelor fosile cu cel puțin 155 de miliarde de metri cubi, ceea ce este echivalent cu volumul importat din Rusia în 2021, cu scopul de a atinge aproape două treimi din reducere în termen de un an.
În mai 2022, în conformitate cu planul REPowerEU (COM(2022)0230), care vizează eliminarea treptată a combustibililor fosili din Rusia, Comisia a colaborat cu partenerii internaționali pentru a diversifica aprovizionarea și a securiza importurile de gaz natural lichefiat (GNL) și livrările mai mari de gaze prin conducte de la parteneri internaționali. Aceasta a creat o platformă energetică a UE, un mecanism voluntar de coordonare care sprijină achiziționarea de gaze și hidrogen pentru UE și a publicat o strategie externă a UE în domeniul energiei (JOIN(2022)0023) care sprijină Ucraina, Moldova, Balcanii de Vest și țările Parteneriatului estic, precum și partenerii cei mai vulnerabili ai UE.
F. Îmbunătățirea siguranței aprovizionării cu energie
Ca parte a pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, Regulamentul (UE) 2019/941 privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice impune statelor membre ale UE să coopereze pentru a se asigura că, în cazul unei crize de energie electrică, energia electrică ajunge acolo unde este cea mai mare nevoie de ea. Regulamentul garantează că statele membre instituie instrumentele adecvate pentru a preveni, a se pregăti și a gestiona posibilele crize de energie electrică, în spiritul solidarității și al transparenței.
Ținând seama de importanța majoră a gazului și petrolului pentru securitatea aprovizionării cu energie a UE, aceasta a adoptat mai multe măsuri pentru a se asigura că se efectuează evaluări de risc și că se elaborează planuri de acțiune și de urgență preventive. În 2017, Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale (Regulamentul (UE) 2017/1938) a introdus garanții privind securitatea gazelor naturale și mecanisme consolidate de prevenire, solidaritate și răspuns în situații de criză. Potrivit Directivei UE privind stocurile de țiței (Directiva 2009/119/CE), statele membre trebuie să păstreze rezerve minime de petrol care corespund fie mediei zilnice a importurilor nete pe 90 de zile, fie mediei zilnice a consumului intern pe 61 de zile, în funcție de care cantitate este mai mare. Comisia a propus extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind gazele naturale (Directiva 2009/73/CE) pentru a se include conductele de gaze înspre și dinspre țări terțe, inclusiv conductele existente și viitoare (COM(2017)0660). Directiva privind gazele naturale a fost modificată în 2019 prin Directiva (UE) 2019/692, asigurându-se că normele care reglementează piața internă a gazelor a UE se aplică liniilor de transport al gazelor între un stat membru și o țară terță, cu derogări pentru conductele existente. În Directiva privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (Directiva 2013/30/UE) există dispoziții speciale. Regulamentul (UE) 2017/1938 prevede consolidarea cooperării regionale, planuri de acțiune preventive și planuri de urgență regionale și un mecanism de solidaritate pentru a garanta securitatea aprovizionării cu gaze.
Prioritatea securității aprovizionării pe piața energiei din UE a crescut dramatic după invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022. La 8 martie 2022, Comunicarea REPowerEU a UE (COM(2022)0108), a propus o serie de măsuri pentru a aborda transformarea în arme a petrolului și gazelor rusești, cum ar fi întreruperile aprovizionării cu gaze în mai multe state membre ale UE. La 23 martie 2022, Comisia a publicat o comunicare privind securitatea aprovizionării și prețuri accesibile la energie (COM(2022)0138) și o propunere pentru un nou regulament privind stocarea gazelor (COM(2022)0135). Propunerea de regulament privind stocarea gazelor a introdus o obligație privind un nivel minim de înmagazinare a gazelor de 80 % până la 1 noiembrie 2022, creșterea nivelurilor de înmagazinare a gazelor la 90 % pentru anii următori, obiective intermediare și un nou proces de certificare pentru a reduce riscurile de ingerințe externe. La 18 mai 2022, planul REPowerEU (COM(2022)0230) a operaționalizat sfârșitul dependenței UE de combustibilii fosili din Rusia prin economii de energie, prin diversificarea surselor de aprovizionare cu energie și introducerea accelerată a energiei din surse regenerabile. La 27 iunie 2022, Regulamentul (UE) 2022/1032 privind stocarea gazelor, care introduce obligații privind nivelurile minime de stocare a gazelor, a fost adoptat în timp record.
Având în vedere riscul unor noi reduceri ale aprovizionării cu gaze din Rusia, în iulie 2022, Comisia a propus un nou regulament al Consiliului privind măsurile coordonate de reducere a cererii de gaze (COM(2022)0361) pentru a reduce consumul de gaze în Europa cu 15 % până în primăvara anului 2023. De asemenea, Comisia a publicat „comunicarea UE privind economiile de energie” (COM(2022)0240), cu numeroase opțiuni pentru economii pe termen scurt, cum ar fi reducerea specifică a încălzirii și răcirii în clădirile publice.
Ca parte a Pactului ecologic european, Fondul pentru o tranziție justă propus (COM(2020)0022) sprijină regiunile carbonifere și cu emisii ridicate de dioxid de carbon în realizarea tranziției către surse de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
Infrastructura energetică a țărilor UE este cuprinsă în politica privind TEN-E (Regulamentul (UE) nr. 347/2013), care se axează pe conectarea infrastructurii energetice a țărilor UE, identifică nouă coridoare prioritare (patru coridoare de energie electrică, patru coridoare de gaze și un coridor petrolier) și trei domenii tematice prioritare (rețele inteligente, autostrăzi ale energiei electrice, rețele transfrontaliere de dioxid de carbon) pentru a dezvolta rețele energetice mai bine conectate în UE. TEN-E este finanțat prin componenta „energie” a Mecanismului pentru interconectarea Europei 2021-2027, (Regulamentul (UE) 2021/1153).
Regulamentul privind guvernarea uniunii energetice (2018/1999) a stabilit un obiectiv de interconectare de cel puțin 15 % până în 2030 pentru a încuraja țările UE să își interconecteze capacitatea instalată de producție de energie electrică. Rata capacității transfrontaliere de 15 % a fost calculată prin împărțirea capacității de import la capacitatea de producție instalată a țărilor UE.
În aprilie 2022, colegiuitorii au adoptat noul Regulament (UE) 2022/869 TEN-E, în conformitate cu obiectivele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și 2050. Regulamentul a identificat proiectele de interes comun ale UE (a 5-a listă PIC) și proiectele de interes reciproc (PIR), conectând UE cu țări terțe, a pus capăt sprijinului pentru noi proiecte în domeniul gazelor naturale și al petrolului și a introdus criterii obligatorii de sustenabilitate pentru toate proiectele.
G. Cercetarea, dezvoltarea și proiectele demonstrative
Orizont Europa (Regulamentul (UE) 2021/695) este programul-cadru care se desfășoară în perioada 2021-2027. Acesta este principalul instrument al UE pentru promovarea cercetării în domeniul energiei, cu un buget de 95,5 miliarde EUR (în prețurile din 2018), inclusiv 5,4 miliarde EUR din programul NextGenerationEU.
Planul strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET), adoptat în 2007, și-a propus să accelereze introducerea pe piață și adoptarea unui sistem energetic neutru din punct de vedere climatic prin adoptarea unor tehnologii cu emisii reduse de carbon. Planul identifică 10 acțiuni pentru cercetare și inovare (tehnologiile regenerabile, reducerea costurilor tehnologiilor, noi tehnologii și servicii pentru consumatori, reziliența și securitatea sistemelor energetice, noile materiale și tehnologii pentru clădiri, eficiența energetică pentru industrie, competitivitatea în sectorul global al bateriilor și e-mobilitatea, combustibilii regenerabili și bioenergia, captarea și stocarea dioxidului de carbon și securitatea nucleară), cuprinde întregul lanț al inovării, inclusiv finanțarea și cadrul de reglementare, și are o structură de guvernare generală.
Mulțumită rolului major al energiei electrice în decarbonizare, bateriile ca dispozitive de stocare a energiei electrice au fost identificate drept tehnologii esențiale pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Legislația UE privind deșeurile de baterii este încorporată în Directiva privind bateriile (Directiva 2006/66/CE). Planul de acțiune strategic privind bateriile (COM(2018)0293) vizează construirea unei baze industriale integrate, sustenabile și competitive la nivel mondial pentru baterii.
La 10 decembrie 2020, Comisia a propus (COM(2020)0798), un nou Regulament privind bateriile, pentru a se asigura că bateriile care intră pe piața UE sunt sustenabile și sigure pe parcursul întregului lor ciclu de viață. Negocierile interinstituționale referitoare la Regulamentul privind bateriile sunt în prezent în curs de desfășurare.
Rolul Parlamentului European
Parlamentul și-a exprimat dintotdeauna sprijinul ferm în favoarea unei politici energetice comune, care să abordeze aspecte precum decarbonizarea, competitivitatea, securitatea și sustenabilitatea. Parlamentul a solicitat în repetate rânduri să se dea dovadă de coerență, hotărâre, cooperare și solidaritate între statele membre în ceea ce privește soluționarea încercărilor actuale și viitoare din piața internă, precum și de angajament politic din partea tuturor statelor membre, precum și de o inițiativă puternică din partea Comisiei în procesul de realizare a obiectivelor pentru 2030 și 2050.
Parlamentul a depus eforturi pentru o mai bună integrare a pieței energetice, precum și pentru adoptarea unor obiective ambițioase, cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, referitoare la energia din surse regenerabile, la eficiența energetică și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest sens, Parlamentul sprijină asumarea unor angajamente mai puternice față de propriile obiective ale UE, subliniind faptul că noua politică energetică trebuie să sprijine obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de UE și să ajungă la neutralitatea climatică până în 2050.
Cele mai recente rezoluții ale Parlamentului referitoare la energie au înregistrat o creștere a pertinenței tuturor obiectivelor climatice și de mediu care stau la baza politicii energetice a UE: la 28 noiembrie 2019, acesta a declarat urgența climatică și de mediu în Europa[1]; la 15 ianuarie 2020, el a confirmat Pactul verde european ca justificare climatică pentru obiectivele uniunii energetice[2]; la 10 iulie 2020, Parlamentul a îndemnat Comisia să actualizeze orientările pentru infrastructura energetică transeuropeană, aliniind-o la noua politică a UE în domeniul climei[3]. La 8 octombrie 2020, Parlamentul a votat începerea negocierilor cu Consiliul, pentru a stabili un obiectiv global de reducere la 60 % din emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030 și eliminarea treptată a tuturor subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili până cel târziu în 2025[4]. Ca răspuns la pandemia de COVID-19, strategiile ecologice și digitale au fost reafirmate ca pietre de temelie pentru o uniune energetică a UE mai integrată, mai robustă și mai eficientă.
Parlamentul a adoptat următoarele poziții-cheie privind invadarea Ucrainei de către Rusia și criza energetică care a urmat:
- La 1 martie 2022, Parlamentul a condamnat agresiunea militară ilegală, neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei și invadarea Ucrainei de către Rusia[5].
- La 7 aprilie 2022, el a solicitat un embargou total imediat asupra importurilor de petrol, cărbune, combustibil nuclear și gaze din Rusia[6].
De asemenea, a adoptat o serie de alte rezoluții privind aspecte specifice ale conflictului: salutând recomandarea oficială a Comisiei de a acorda statutul de țară candidată la UE Ucrainei, Moldovei și o perspectivă europeană Georgiei; îmbunătățirea protejării de către UE a copiilor și tinerilor care fug din calea războiului din Ucraina; impactul războiului asupra femeilor.
Parlamentul a adoptat următoarele poziții cu privire la actualul pachet legislativ „Pregătiți pentru 55”:
- La 14 septembrie 2022, Parlamentul a sprijinit obiective mai ambițioase în materie de eficiență energetică decât propunerea inițială a Comisiei din iulie 2021[7], care echivalează cu o reducere cu 40 % a consumului final de energie și cu 42,5 % a consumului de energie primară, corespunzând unor limite superioare absolute de 740 Mtep și, respectiv, de 960 Mtep. Acest lucru este puțin mai ambițios decât obiectivele revizuite propuse în mai 2022 de Comisie în planul său RepowerEU.
- La 14 septembrie 2022, Parlamentul a sprijinit un obiectiv mai ambițios privind energia din surse regenerabile de 45 % din consumul final de energie din surse regenerabile până în 2030[8]. Acest lucru este în concordanță cu planul RepowerEU de eliminare treptată a importurilor de energie din Rusia și de accelerare a utilizării energiei din surse regenerabile.
Parlamentul sprijină, de asemenea, diversificarea surselor de energie și a rutelor de aprovizionare. Parlamentul a subliniat importanța interconexiunilor în domeniul gazelor și al energiei electrice în întreaga Europă Centrală și de Sud-Est pe o axă nord-sud pentru crearea mai multor interconexiuni, diversificând terminalele de GNL și dezvoltând gazoducte, deschizând, astfel, piața internă.
Subliniind rolul important al cercetării pentru asigurarea unei aprovizionări durabile cu energie, Parlamentul a subliniat că este necesar să se depună eforturi comune în domeniul noilor tehnologii energetice, în ceea ce privește atât sursele de energie regenerabile, cât și tehnologiile durabile pe bază de combustibili fosili, precum și să se prevadă fonduri publice și private suplimentare pentru asigurarea punerii în aplicare reușite a planului.
Matteo Ciucci